P. 1
ciulinii baraganului

ciulinii baraganului

1.0

|Views: 3,526|Likes:
Published by marry

More info:

Published by: marry on Oct 09, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/24/2013

pdf

text

original

1

Panait Istrati

CIULINII B{R{GANULUI
LITERA Chi=in[u 1997
2

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-904-66-1 © «LITERA», 1997 CZU 859.0–32 I 87

NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Prezenta edi\ie reproduce textele dup[: P a n a i t I s t r a t i. Opere, I—II, IV. Texte alese, prefa\[ =i note de Al. Oprea. Traducere de Eugen Barbu. Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1966. P a n a i t I s t r a t i. Povestirile lui Adrian Zograffi. Chira Chiralina. Mo= Anghel. Traducere de Eugen Barbu. Repere istorico-literare de Chirata Dumitru. Seria “Patrimonii”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1976. P a n a i t I s t r a t i. Neran\ula =i alte povestiri. Prefa\[ de Constantin Cuble=an. Traducere =i tabel cronologic de Alexandru Talex. “Biblioteca pentru to\i”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1988. Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i de stil ale autorului, respect[ normele ortografice ]n vigoare. 3

TABEL CRONOLOGIC

1884 10/22 august, se na=te la Br[ila Gherasim Panait Istrati, al doilea copil nelegitim al Joi\ei Istrati cu Gherasim Valsamis, originar din Faraclata, insula Kefalonia (Grecia), care se ocupa cu contrabanda de tutun prin p[r\ile Br[ilei. 1885 Bolnav de tuberculoz[, Gherasim Valsamis se ]napoiaz[ ]n patrie, unde moare ]ntr-un spital din Atena. Joi\a Istrati ]=i cre=te copilul muncind ca sp[l[toreas[ cu ziua, iar micul Panaitache ]=i petrece copil[ria la Baldovine=ti, ]n tov[r[=ia bunicii Nedelea =i a unchilor Dumitru =i Anghel. 1891—1896 Urmeaz[ cursul primar la =coala nr. 11 din str. Grivi\ei nr. 328 (ast[zi +coala de cultur[ general[ nr. 3 “Tudor Vladimirescu”. 1897 Intr[ la st[p`n: b[iat de alerg[tur[ la o b[c[nie, b[iat de pr[v[lie la cr`=ma lui Kir Leonida =i la pl[cint[ria lui Kir Nicola, ucenic ]n Atelierele Docurilor =i la o fabric[ de fr`nghii. Pasiune de-a citi, pentru a cunoa=te =i a ]n\elege, care ]l va domina toat[ via\a. Prietenie cu enigmaticul Mihail Kazanski. Nou[ ani de vagabondaj eroic, ]mpreun[. 1904 Pleac[ la Bucure=ti, cu Mihail. Agen\i la “Biroul de plasare” al lui Ghi\[ Cristescu, din str. Sfin\ilor. Primul contact cu mi=carea socialist[. Mereu ]n c[utare de lucru: fecior ]n cas[ la un avocat, valet la “Hotel English” =i om de serviciu la un spital. Mihail pleac[ ]n Manciuria. R[mas singur, Panait des4 carc[ vagoane cu sare, ]n portul Giurgiu, dormind iarna ]ntr-o barac[. Revine la Br[ila. Lucr[tor-zugrav. Prietenie cu pictorulsobar Samoil[ Petrov. Mihail se ]ntoarce din Manciuria =i am`ndoi revin la Bucure=ti. 1905 24 ianuarie: particip[ la marea manifesta\ie de solidaritate cu revolu\ia rus[ =i de protest ]mpotriva arest[rii lui Maxim Gorki. Ciocnire de strad[ cu poli\ia. Este arestat =i trimis “la urm[“. Dispensat medical, dup[ o lun[ de cazarm[. 1906 Portar de noapte, cu Mihail, la hotelul “Regina” din Constan\a. Debut publicistic ]n “Rom`nia muncitoare” (nr. 38, 19-26 noiembrie), cu articolul Regina-Hotel. Prima plecare ]n Egipt (12

decembrie) ]mbarcat clandestin pe vaporul “}mp[ratul Traian”. 1907 Vagabondaj cu peripe\ii, ]n Egipt =i Siria, ]nso\it de Mihail. Prima tentativ[ de a ajunge ]n Fran\a, via Pireu—Marsilia; ]mbarcat clandestin, este abandonat la Neapole; o lun[ de mizerie neagr[ (vezi paginile autobiografice Direttissimo). }napoiere la Cairo; vagabondaj ]n Liban, Damasc, Iaffa, Beirut. Tentativ[ nereu=it[ de-a ajunge ]n India. 1908 }n prim[var[, militant socialist la Br[ila. Colaboreaz[ regulat la “Rom`nia muncitoare”. Ultima plecare ]n Egipt, cu Mihail. 1909 Revenire acas[: portar de noapte la hotelul “Bobescu”, de la Lacul-S[rat. Desp[r\ire “pentru totdeauna” de Mihail, care se ]napoiaz[ la Odesa. Singur. Revenire la Bucure=ti; particip[ la manifesta\ia de protest ]mpotriva interzicerii intr[rii ]n \ar[ a lui Christian Racovski, organizat[ de “Rom`nia muncitoare” (19 octombrie). Arestat, b[tut la poli\ie =i ]ncarcerat la V[c[re=ti, ]mpreun[ cu I. C. Frimu =i al\i frunta=i sociali=ti (Botezul meu revolu\ionar). Judecat =i achitat. Debut ]n presa de mare tiraj: ancheta Lipitorile porturilor. Cum sunt exploata\i muncitorii ]n portul Br[ila (17—26 martie) ]n ziarul “Diminea\a”. 1910 Secretar al Sindicatului muncitorilor din portul Br[ila. Particip[ la Congresul Comisiei generale a Sindicatelor =i a Partidu5 lui Socialist-Democrat ca reprezentant al muncitorimii din porturi (2 ianuarie). Organizeaz[ =i conduce, ]mpreun[ cu +tefan Gheorghiu, greva muncitorilor br[ileni ]mpotriva “ introducerii carnetelor de munc[“ (10 februarie) =i marea grev[ din portul Br[ila (iunie). Corespondent al ziarului “Diminea\a”, la Br[ila. R[spunde la ancheta Pentru votul universal, ]n revista “Viitorul social”, al[turi de Const. Dobrogeanu-Gherea, Ovid Densusianu, Mihail Sadoveanu =i al\ii (august-septembrie). Activitate publicistic[, sus\inut[ ]n presa muncitoreasc[. Internat la sanatoriul “Filaret” (3 octombrie). Secretar al “Cercului de editur[ socialist[“. Colaborari in “Calendarul muncii” =i “Lumea nou[”. Plecare ]n Egipt; re]nt`lnire cu +tefan Gheorghiu la Alexandria, venit s[-=i ]ngrijeasc[ s[n[tatea. Peripe\ii dramatice, din lipsa banilor (Vezi articolul +tefan Gheorghiu bolnav. Egipt, ]n “Tribuna Transporturilor”, 6-19 martie 1915). 1913 Plecare, cu pa=aport, pentru prima oar[, la Paris (25 decembrie), unde st[ patru luni. Prietenie cu Gheorghe Ionescu, viziteaz[ muzee, expozi\ii etc. (Scrisori din Paris. La Père L`chaise, ]n “Rom`nia muncitoare”, 16 decembrie 1914). 1914 Re]ntoarcere la Br[ila, unde ]njghebeaz[ o ferm[. Greut[\i b[ne=ti. Izbucne=te primul r[zboi mondial. 1915 C[s[torie cu Enta (Janeta) Gheorghiu (n[scut[ Malcos). 1916 Lichideaz[ ferma, ]=i scoate pa=aport =i p[r[se=te \ara (prin punctul de frontier[ Predeal, 30 martie — 12 aprilie). Se stabile= te la Leysin-Village (23 aprilie), unde ]nva\[ limba francez[, cu dic\ionarul, citind opere ale clasicilor francezi. Zugr[ve=te vilele din sat =i od[ile sanatoriului, c`=tig`ndu-=i cu greutate existen\a. Bolnav, internat ]n “Sanatorium populaire”. 1917—1918 Lucr[tor-zugrav de-a lungul cantoanelor elve\iene, muncitor la terasamente =i la Uzina de muni\ii Picard-Pictet, din Geneva, conduc[tor de tractor ]n cantonul Valais. Se lupt[ cu tuberculoza =i mizeria, cople=it de datorii. Prietenie cu compo6 zitorul elve\ian Arthur Parchet. Demersuri la Lega\ia Rom`niei de la Berna, pentru a fi ajutorat b[ne=te =i repatriat. Internat de Crucea Ro=ie american[ ]n Sanatoriul “Sylvana-sur Lausanne”, la sf`r=itul anului 1918. Singur[tate, derut[. 1919 Ianuarie: un coleg de sanatoriu (Josué Jehouda) ]i recomand[ opera lui Romain Rolland. Luni de lectur[ pasionat[, care ]i restabile=te un echilibru pierdut. Trimite (20 august) scriitorului francez o scrisoare de confesiune dramatic[, la hotelul din Interlaken, unde se afl[ ]n trecere. Scrisoarea ]i revine, cu men\iunea: “Plecat f[r[ adres[“. P[streaz[ scrisoarea. O carte po=tal[ din Br[ila ]i anun\[ moartea mamei Joi\a. Total[ pr[bu=ire moral[. Angajat ]n administra\ia ziarului “La Feuille”,

din Geneva, unde public[ articolul Tolstoïsme ou bolchévisme (24 iunie), debutul s[u publicistic ]n limba francez[. Urmeaz[ Lettre ouverte d’un ouvrier à Henri Barbusse (16 septembrie) =i un foileton semnat: Un canibal. 1920 P[r[se=te Elve\ia (martie) cu destina\ia Paris. }nt`lnire cu Gheorghe Ionescu. Existen\[ agitat[. Pleac[ pe Coasta de Azur, unde se stabile=te (noiembrie). F[r[ lucru, s[n[tatea =i moralul proaste. 31 decembrie: scrie confesiunea Ultime cuvinte dedicat[ lui Romain Rolland. O ]ncuie ]ntr-un cuf[r. 1921 3 ianuarie: ]=i taie beregata cu un brici, ]n parcul “Albert” din Nisa. Internat la spitalul “Saint Roch”. Scrisoarea din 1919 ]i parvine lui Rolland, trimis[ de poli\ie la ziarul “L’Humanité”. 15 martie: prima scrisoare de la Romain Rolland. }nceputul unei voluminoase =i pasionante coresponden\e. (Vezi “Les Cahieres Panait Istrati”, nr. 2-3-4, 1986, care o public[ integral.) Fotograf ambulant pe “Promenade des Anglais”, amendat =i ]nchis de c`teva ori la “Maison Célulaire”, neav`nd autoriza\ie. Primele “]ncerc[ri” literare ]n limba francez[ (Une rencontre =i Pendant la traversée), trimise lui Rolland (26 martie =i 6 aprilie). R[spuns favorabil =i ]ndemn de a scrie. 7 Debut publicistic ]n presa francez[; Nicolaï Tziganou, un episod din luptele muncitorilor br[ileni (]n “L’Humanite”–Dimanche, 27 martie). 1922 Romain Rolland ]i scrie: “Nu a=tept de la dumneata scrisori exaltate. A=tept opera” (ianuarie). Ajutat b[ne=te de Gheorghe Ionescu, se retrage la Hautilsur-Triel, unde termin[ primul manuscris (406 pagini, cuprinz`nd: Unchiul Anghel, Sotir, Kir Nicola, Mihail). }l trimite lui Rolland (4 septembrie), care-i r[spunde: “Am citit. Toate prevederile mele sunt confirmate”. Invitat la Villeneuve; prima ]nt`lnire cu Romain Rolland (25 octombrie). }napoiat dup[ dou[ s[pt[m`ni la Paris, scrie Chira Chiralina (11 decembrie). Entuziasmat, Rolland ]i scrie: “Nu pot s[ mai a=tept, dup[ ce am devorat Chira Chiralina, la miezul nop\ii... E formidabil[!” (23 decembrie). 1923 Fotograf ambulant ]n Normandia. Revista “Europe” public[ Chira Chiralina, cu prefa\a Un Gorki balcanic de Romain Rolland. Primele drepturi de autor. Semneaz[ primul contract cu editura “Rieder”, din Paris. S[n[tate precar[. Continu[ scrisul. 1924 Din nou fotograf ambulant la Nisa. Apare Chira Chiralina ]n volum (30 mai). Succes f[r[ precedent. C[s[torie cu Anna Munsch, o croitoreas[ alsacian[. Se stabile=te temporar la Masevaux. (Enta Istrati divor\ase la 10 mai 1921). Prietenie cu Iacob Rosenthal; ]ncepe colaborarea la “Adev[rul literar =i artistic”, cu Pescuitorul de bure\i, scris ]n limba rom`n[ (15 iunie) =i Sotir (5 noiembrie); pagini autobiografice, evoc[ri; r[spunde atacurilor lui N. Iorga =i Al.Cazaban. Oncle Anghel, ]n libr[rii. I se atribuie “Premiul f[r[ nume”, creat de criticul francez Henry Poulaille. 1925 Debutul ca scriitor rom`n: Trecut =i viitor (pagini autobiografice) editura “Rena=terea”, unde apare =i Mo= Anghel (traducere de autor). Présentation des Haïdoucs, ]n libr[rii. Revine ]n patrie dup[ nou[ ani, ]nso\it de Anna Munsch (septembrie).
8

Itinerar; Bucure=ti, Hunedoara, Br[ila (pelerinaj la morm`ntul mamei), Baldovine=ti (revedere cu mo= Dumitru), Ia=i (]nt`lnire cu scriitori ie=eni), apoi la Snagov cu D. D. P[tr[=canu, Gala Galaction =i Mihail Sadoveanu. H[r\uit de Siguran\[, care-i supravegheaz[ toate deplas[rile =i atacat violent de presa reac\ionar[. Octombrie: se ]napoiaz[ la Paris; denun\[ ]n ziarele “Le Quotidien” =i “Paris-Soir” atrocit[\ile din \ar[. Particip[ la mitingul organizat de “Liga drepturilor omului”, unde ia cuv`ntul.

1926 Romain Rolland ]mpline=te 60 de ani. Colaboreaz[ la volumul omagial Liber Amicorum Romain Rolland, cu evocarea Les trois phases de mon Romain Rolland. Membru ]n “Comitetul pentru ap[rarea victimelor teroarei albe ]n Balcani”; scrie prefa\a acuzatoare la bro=ura Au pays du dernier des Hohenzollerns, care dezv[luia prigoana poli\ist[ din \ar[. Particip[ la mitingul Italia ]n lan\uri, la Paris, al[turi de André Breton, Henry Torrès, Marcel Fournier etc. Desp[r\ire de Anna Munsch, retr[ g`ndu-se la Paris. Domnitza de Snagov =i Codine ]n libr[rii. 1927 Invitat la Congresul P.E.N. — Clubului (Bruxelles, 18-25 iunie). Prezideaz[ =i ia cuv`ntul la mitingul impotriva excut[rii lui Sacco =i Vanzetti (sala Wagram, la Paris, octombrie). Interviul lui Frédéric Lèfevre; Une heure avec Panaït Istrati, conteur roumain, écrivain français, ]n “Les Nouvelles Littéraires” (1 octombrie). Vicepre=edinte al asocia\iei “Les amis de L’U. R. S. S.”, ]n Fran\a. Invitat oficial la s[rb[torirea celei de-a zecea anivers[ri a Revolu\iei din Octombrie. P[r[se=te Parisul, ]mpreun[ cu Christian Racovski. Este g[zduit la hotelul “Passage” din Moscova. “Pravda” ]i ia un interviu (21 octombrie). Particip[ la excursiile oficiale =i cutreier[ apoi Uniunea Sovietic[, pe cont propriu, ]mpreun[ cu Nikos Kazantzakis, timp de 16 luni. Ales membru ]n comitetul de conducere al “Asocia\iei interna\ionale a scriitorilor revolu\ionari =i proletari”, al[turi de A. Lunacearski, Henri Barbusse, Paul Vaillant-Couturier, J. R. Becher =i al\ii. 9 Sf`r=itul lui decembrie: c[l[torie ]n Grecia, cu Nikos Kazantzakis, pentru a ]nf[\i=a cele v[zute ]n U.R.S.S. Dore=te s[ mearg[ ]n Kefalonia, spre a se informa despre biografia tat[lui s[u. Articole omagiale ]n presa atenian[ (ianuarie). Viziteaz[ spitalul t.b.c. “Sotiria” =i ]nchisoarea “Singros”, unde vorbe=te de\inu\ilor comuni=ti, asigur`ndu-i de solidaritatea lui. Conferin\[ la teatrul “Alhambra” (11 ianuarie), despre cele v[zute ]n Uniunea Sovietic[. Grandioas[ manifesta\ie de strad[, se c`nt[ “Interna\ionala”, ciocnire cu poli\ia. Atacuri furibunde ]n presa reac\ionar[ greac[; ac\iune juridic[ ]mpotriva lui Panait Istrati =i Nikos Kazantzakis, acuza\i de “discordie social[ =i propagand[ comunist[“. Nu i se re]nnoie=te viza de =edere. Se ]napoiaz[ ]n Uniunea Sovietic[, la Kiev (23 februarie). Re]nt`lnire cu Nikos Kazantzakis ]n U.R.S.S. (6 martie); continu[ ]mpreun[ periplul sovietic. }nt`lnire cu Maxim Gorki (28 mai), evocat[ ]n “Les Nouvelles Littéraires” (16 iunie 1928). Mes Déprats =i Les Chardons du Baragan, ]n libr[rii. 1929 P[r[se=te Uniunea Sovietic[, ]napoindu-se la Paris (15 februarie). Dou[ interviuri: Une heure avec Panaït Istrati. Retour de Russie, ]n “Les Nouvelles Littéraires” (23 februarie) =i Panaït Istrati nous parle de L’U.R.S.S. et son opinion sur la littérature prolétarienne, ]n “Monde” (2 martie). Internat ]n sanatoriul “Curhaus Victoria”, Montana sur Sierre. Ultima ]nt`lnire cu Romain Rolland. A doua revenire ]n patrie, pentru anchetarea masacrului grevi=tilor de la Lupeni. Public[ opt reportaje ]n ziarul “Lupta” (24 septembrie–2 octombrie). Atacat cu violen\[ de presa reac\ionar[, denun\at ca “agent al Moscovei”. P[r[se=te \ara, ap[r`ndu-se cu revolverul, de bandele de huligani pe peronul G[rii de Nord. 1930 C[l[torie ratat[ ]n Egipt, interzic`ndu-i-se debarcarea la Alexandria. Refulat la Triest, unde este ]ncarcerat o noapte, supravegheat de poli\ie ca antifascist. Eliberat de consulii rom`n =i francez, se ]napoiaz[ la Paris. Articolul-protest: Pour avoir aimé la terre (“Les Nouvelles Litteraires”, 20 februarie).
10

15 martie: ]ntrerupere temporar[ a coresponden\ei cu Romain Rolland. (Va fi reluat[ ]n 1934.) Aprilie: revine la Baldovine=ti, hot[r`t de a se stabili definitiv. }ncearc[ s[ ]njghebeze o ferm[ de porci. Autorit[\ile locale ]l

=icaneaz[, ferma e=ueaz[. Se retrage la Br[ila, unde ]=i construie=te o c[su\[ pe terenul unui prieten. Desp[r\ire de elve\ianca Bilili, care se m[rit[. Starea pl[m`nilor proast[, demoralizat. Greut[\i b[ne=ti, editura “Rieder” nerespect`nd plata drepturilor de autor. }mprumuturi la b[nci locale, cu dob`nd[ mare. }n libr[rii: Le Pecheur d’éponges, placheta Pour avoir aimé la terre =i Haiducii (traducere). 1931 “Festival literar” la Ia=i (18 ianuarie). Cite=te pagini despre prietenie. Mihail Sadoveanu ]l revendic[ “fiu al acestui p[m`nt”. Manifesta\ii huliganice ]n strad[. Interven\ia armatei. Voiaj la Paris (15 iunie), pentru clarificarea rela\iilor cu “Rieder”. Sejur pe Coasta de Azur, s[n[tatea ameliorat[. Revine la Br[ila. Divor\eaz[ de Anna Munsch. }n libr[rii: Tsatsa Minnka, ]n edi\ie obi=nuit[ =i de lux (ilustrat[ de H. Boissonas) =i |a\a Minca (traducere de autor). 1932 Turneu cu conferin\a Les Arts et l’Humanited d’aujourd’hui, ]n Austria =i Germania, organizat de Deutsche Kulturbund. (3-17 februarie.) }ntov[r[=e=te pe scriitorul danez A. M. de Jong, bun prieten, prin \ar[. Recidiv[ t.b.c. (iunie), internat ]n sanatoriul “Filaret”. Se retrage la M`n[stirea Neam\, pentru ]ngrijirea s[n[t[\ii (iulie 1932-februarie 1933). Vizitat de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, dr. I. I. Mironescu. Continu[ scrierea noii serii a operei: Via\a lui Adrian Zografi. C[s[torie cu Margareta Izescu (18 aprilie). 1933 P[r[se=te Br[ila, instal`ndu-se la Bucure=ti, str. Popa Savu, nr. 33. Din nou bolnav, internat la sanatoriul “Filaret” (martie). Atacat de huligani fasci=ti, ]n libr[ria “Alcalay”, cu prilejul “S[pt[m`nii c[r\ii” (27 mai). 15 iulie: voiaj la Paris cu so\ia. Articole ap[rute ]n “Les Nou11 velles Littéraires;” L’Homme qui n’adhère à rien (8 aprilie), Lettre ouverte à Francois Mauriac (22 aprilie), Adhérer ou ne pas adhérer (29 iulie), Lettre à Romain Rolland (2 septembrie). Colabor[ri =i ]n presa din \ar[ (“Curentul”, “Rom`nia literar[”, “Familia”, “Tribuna”). }n libr[rii: La Maison Thüringer, Le Bureau de Placement =i Casa Thuringer (traducere de autor). 1934 Sf`r=itul lui martie: ]napoiere la Bucure=ti. Ales membru de “Société des Gens de Lettres de France”. 10 august: ]mpline=te cincizeci de ani. Interviu ]n ziarul “Rampa” =i “Pagini de carnet intim”, ]n ziarul “Credin\a” (24 decembrie). }n libr[rii: Méditerrannée, lever du soleil; Chira Chiralina =i Biroul de Plasare (traduceri de autor). 1935 Campania calomnioas[ a lui Henri Barbusse, reluat[ =i de presa din \ar[. Hot[r`re de a da ]n judecat[ pe scriitorul francez. Cade grav bolnav. 16 aprilie: moare Panait Istrati. }ngropat la cimitirul Belu, f[r[ serviciu religios. Monument funerar de Mili\a P[tra=cu. Post-mortem ]n libr[rii: Méditerrannée. Coucher du soleil =i Codin, ]n colec\ia “Akademos”, prefa\at de Ion Minulescu. 1936 Omagii postume: la Teatrul “Comedia” (17 aprilie), P.E.N.Club sec\ia rom`n[ (27 aprilie), Societatea Scriitorilor Rom`ni (4 mai), “Société des Gens de Lettres de France” (Paris, 9 octombrie). 1957 }n libr[rii: Chira Chiralina =i alte povestiri (prefa\[ de Ion Roman, E.S.P.L.A.) =i Ciulinii B[r[ganului (prefa\[ de Mircea Zaciu, Editura Tineretului). 1968—1970 Oeuvres de Panait Istrati: I. Les récites d’Adrien Zograffi; II. La jeunesse d’Adrien Zograffi; III. La vie d’Adrien Zograffi; IV. Les Chardons du Baragan, Nerratsoula, La Famille Perlmutter, Pour avoir aimé la terre. Gallimard. Prefa\[ Josef Kessel.)
12

1969 }nfiin\area asocia\iei “Les Amis de Panaït Istrati”. Se organizeaz[ dou[ colocvii interna\ionale: Universitatea din Nisa (13-14 noiembrie 1978) =i Universitatea Paris III-Nouvelle

Sorbonne (16-18 aprilie 1980). Dezvelirea pl[cii comemorative de pe imobilul 24, rue du Colisée (Paris). 1970 Alée Panaït Istrati, la Menton. Expozi\ie foto-documentar[, prezentat[ de Muzeul Literaturii Rom`ne (25 august). 1972 Rue Panaït Istrati, la Nisa =i expozi\ie documentar[ La Galérie Pouchette (19 mai). 1982—1983 }ntreaga oper[ istratian[, tradus[ de autor, este restituit[ patrimoniului literaturii rom`ne. (Chira Chiralina =i alte povestiri, Via\a lui Adrian Zograffi, precum =i manuscrise inedite, profesiuni de credin\[ etc., Editura Minerva.) 1984 Centenarul na=terii lui Panait Istrati: Sesiune omagial[ sub egida Consiliului Culturii =i Educa\iei, Uniunii Scriitorilor =i Muzeului Literaturii Rom`ne (22 iunie). +edin\e omagiale: Sec\ia de =tiin\e filologice, literatur[ =i art[ a Academiei Rom`ne =i Biblioteca Central[ Universitar[. Omagiul Br[ilei (2-8 septembrie): =edin\a festiv[ ]n sala teatrului “Maria Filotti”; }n Fran\a: colocviu interna\ional la Universitatea din Nisa, ]n colaborare cu asocia\ia “Les Amis de Panaït Istrati” (26-28 aprilie); =edin\[ omagial[ la U.N.E.S.C.O. (3 mai); colocviu interna\ional la Universitatea Paris—Nouvelle Sorbonne (9-11 mai); sear[ omagial[ la “Centre français de la Société europénne de culture” =i “ Centre Rashi”. Centenarul este s[rb[torit =i ]n Grecia, Italia, Austria, Spania, Elve\ia =i Polonia. }n libr[rii: Le Pélerin du coeur (Gallimard), Les Chardons du Baragan (Grasset), Neran\ula =i alte povestiri, Editura Minerva). 1986 Publicarea integral[ a coresponden\ei Panait Istrati—Romain Rolland, ]n Les Cahiers Panaït Istrati, nr. 2-4, Valence. Alexandru TALEX 13

CHIRA CHIRALINA
14

I

STAVRU Adrian str[b[tu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Br[ila, duce de la biserica cu acela=i nume la Gr[dina public[. Ajuns la intrarea gr[dinii, se opri, ]ncurcat =i nec[jit. — Ce dracu! exclam[ el cu voce tare, nu mai sunt copil! +i cred c[ am tot dreptul s[ ]n\eleg via\a cum o simt. Erau orele =ase seara. Zi de lucru. Aleile gr[dinii erau aproape pustii c[tre cele dou[ por\i principale; soarele crepuscular aurea nisipul, ]n vreme ce boschetele de liliac se scufundau ]n umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, z[p[ci\i. B[ncile pe alee erau aproape toate libere, afar[ de cele din col\urile ascunse ale gr[dinii, unde perechi de tineri se ]mbr[\i=au amoros =i deveneau serioase la trecerea inoportunilor. Adrian nu d[du aten\ie nici unuia din oamenii ce ]nt`lni ]n drum. El sorbea lacom aerul curat, care se ridica din nisipul de cur`nd udat — amestec ]mb[ls[mat de miros de flori — =i se g`ndea la ceea ce nu putea ]n\elege. El nu ]n\elegea mai ales ]mpotrivirea mamei sale la leg[turile lui de prietenie, ]mpotrivire care d[duse na=tere la o ceart[ violent[ ]ntre mam[ =i fiul ei unic. Adrian ]=i zicea:
15

“Pentru ea, Mihail e un str[in, o haimana suspect[, servitorul pl[cintarului kir Nicola. Dar, ce? Eu ce sunt? Un zugrav de case =i, pe deasupra, o fost[ slug[ a aceluia=i pl[cintar! +i dac[ m`ine am s[ m[ duc ]n alt[ \ar[, numai

pentru at`ta trebuie s[ fiu socotit ca o haimana?”. A\`\at, el lovi din picior: “Ei dr[cia dracului!... E o nedreptate revolt[toare pentru bietul Mihail! Eu ]l iubesc pe omul [sta, fiindc[ e mai de=tept ca mine, mai ]nv[\at, =i fiindc[ rabd[ mizeria f[r[ s[ se pl`ng[. Cum? Pentru c[ nu vrea s[-=i strige pe acoperi=uri numele, \ara =i num[rul din\ilor care ]i lipsesc, nu e dec`t o haimana?... Ei bine, eu vreau s[ fiu prietenul acestei haimanale! +i sunt foarte fericit de asta.” Adrian ]=i continu[ ma=inal plimbarea, odat[ cu critica mintal[ a celor ce-i spusese mam[-sa; =i totul ]i p[ru absurd: “+i povestea asta cu ]nsur[toarea? N-am dec`t optsprezece ani =i ea se g`nde=te s[-mi arunce o neroad[ ]n spinare, o neroad[ sau poate o puioas[, care s[ m[ cople=easc[ cu dragostea ei =i s[ fac[ din odaia mea o hazna! Ei drace! S-ar zice c[ nu e nimic mai inteligent pe lume dec`t s[ pr[se=ti la pro=ti, s[ umpli lumea de sclavi =i s[ devii ]nsu\i primul sclav al acestei pr[sile! Nu, nu!... Mai bine un prieten ca MIhail, fie el =i de zece ori mai suspect! C`t despre ]nvinuirea c[ “trag oamenii de limb[ pentru a-i face s[ vorbeasc[“ — pe legea mea, nici eu nu =tiu prea bine de ce-mi place “s[ trag oamenii de limb[!” Asta-i, poate, pentru c[ lumina vine din vorba celor tari, prob[ Dumnezeu care a trebuit s[ vorbeasc[ ca Lumina s[ se fac[.” }n lini=tea acelei seri prim[v[ratice, sirena unui vapor s[geta aerul cu fluieratul ei strident. T`n[rul se trezi, ]n
16

vreme ce o adiere parfumat[ de trandafiri =i garoafe ]l ]nt`mpin[. Adrian se ]ndrept[ spre marea alee care se ]ntinde de-a lungul malului ]nalt ce domin[ portul =i Dun[rea. El se opri un minut pentru a privi miile de l[mpi electrice care sc`nteiau pe vapoarele ancorate ]n port =i pieptul i se umfl[ ]ntr-un nest[p`nit dor de duc[. “Doamne! Ce bine trebuie s[ fie s[ te g[se=ti pe unul din aceste pacheboturi, care alunec[ pe m[ri =i descoper[ alte \[rmuri, alte lumi!...” Nec[jit de a nu-=i putea ]mplini dorul, el porni din nou cu capul ]n jos; dar se auzi deodat[ chemat din urm[: — Adrian! Se ]ntoarse. Pe o banc[, prin apropierea c[reia trecuse, sta un om, cu picioarele ]ncruci=ate, =i fuma. Miopia =i ]ntunericul ]mpiedicar[ pe Adrian s[-l recunoasc[. Omul se ridic[, =i Adrian se apropie de el oarecum contrariat, c`nd o exclama\ie de bucurie ]i sc[p[: — Stavru! }=i str`nser[ m`inile =i Adrian se a=ez[ al[turi. Stavru, negustor ambulant — numit “limonagiul” din cauza m[rfii ce vindea prin b`lciuri — era v[r de-al doilea, dup[ mam[, cu Adrian, =i o figur[ foarte cunoscut[ alt[dat[ ]n cercurile b[ie\ilor de via\[ din mahala. El era acum uitat, ]ngropat sub dispre\ul unui scandal pe care firea sa ]l pricinuise cu treizeci de ani ]n urm[. De talie deasupra mijlociei, blond sp[l[cit, foarte slab

=i foarte zb`rcit; ochii s[i alba=tri =i mari, c`nd deschi=i =i sinceri, c`nd ascun=i =i vicleni, dup[ ]mprejur[ri, ]nf[\i=au toat[ via\a lui Stavru. Existen\a de burlac hoinar,
17

zv`rlit de ici-colo de natura lui nomad[ =i ciudat[; via\a prins[ la v`rsta de dou[zeci =i cinci de ani ]n tristul angrenaj al societ[\ii (c[s[torie cu o fat[ bogat[, frumoas[ =i sentimental[), din care ie=i dup[ un an acoperit de ru=ine, cu inima sf`=iat[, cu caracterul falsificat. Adrian cuno=tea vag povestea. Mam[-sa, f[r[ a intra ]n am[nunte, i-o da exemplu de tic[lo=ie, dar Adrian tr[gea incheieri cu totul opuse; =i nu o dat[, cu instinctul care era la baza sufletului s[u, el se plecase asupra lui Stavru, a=a cum te pleci asupra unui instrument muzical pe care vrei s[-l auzi sun`nd; instrumentul se ]mpotrivise. De altminteri, ei nu se v[zuser[ dec`t de vreo trei sau patru ori, totdeauna pe strad[. Casa mamei sale era ]nchis[ pentru Stavru, ca toate casele cinstite. +i apoi, ce ar fi putut el s[ spun[, derbedeul tuturor iarmaroacelor, b[ie\andrului r[sf[\at =i \inut din scurt? Stavru trecea drept un flecar pentru toat[ lumea — =i era ]n adev[r, voia s[ fie. }n costumul s[u pr[p[dit =i bo\it chiar c`nd era nou; cu ]nf[\i=area sa de \[ran or[=enit, cu c[ma=a nec[lcat[, f[r[ guler, cu aerul s[u de geamba= ho\oman, el se deda la o parad[ de vorbe =i de gesturi care amuzau pe oameni, dar care lui nu-i aduceau dec`t umilire, dispre\. El ]=i striga cunoscu\ii ]n plin[ uli\[ cu porecle potrivite =i comice, niciodat[ sup[r[toare. Multe dintre ele prinseser[. Dac[ cineva ]i pl[cea, ]l lua cu el la c`rcium[, comanda o jum[tate de kilogram de vin, dar dup[ ce ciocnea un pahar, ie=ea ]n curte pentru “o mic[ trebuin\[“ =i nu se mai ]ntorcea, l[s`nd pe invitat s[ pl[teasc[! Iar dac[ ]nt`lnea vreun plicticos, el ]i zicea iute: “Cutare prieten te a=teapt[ ]n cutare cafenea; alearg[ repede!”. Dar ceea ce entuziasma pe Adrian erau glumele lui
18

Stavru, cu capetele de \`ri =i cu tabachera. }n cursul unei conversa\ii, limonagiul scotea din buzunar un cap de \`r =i-l at`rna pe poala hainei altui flecar ca el. Bietul om pleca =i se plimba pe strad[ cu capul de \`r at`rnat de hain[, spre cea mai mare desf[tare a trec[torilor. Gluma cu tutunul era =i mai bun[. Stavru nu pregeta s[ acosteze pe orice cuno=tin\[ ]i ie=ea ]n cale =i s[-i cear[ s[ “r[suceasc[“ =i el o \igar[, dar de ]ndat[ ce era servit, ]n loc de a ]napoia tabachera cu mul\umire, el o b[ga ]n propriu-i buzunar, care era spart, de unde ea ]ndat[ c[dea, rostogolindu-se pe p[m`nt. Atunci se repezea, o ridica, o =tergea, se scuza, =i voind s-o bage ]n buzunarul proprietarului, el o sc[pa pe de l[turi. Biata cutie, care era din metal nichelat ori din carton presat, c[dea din nou pe pavaj! — Ah, c`t sunt de st`ngaci! — Nu e nimic, r[spundea de obicei p[c[litul, examin` ndu-=i scula turtit[, ]n vreme ce privitorii se pr[p[deau

de r`s. Dar Stavru nu se mai ]nt`lnea dup[ aceea cu tabacherele pe care le batjocorise o dat[. Astfel, Adrian ]ncepuse s[ iubeasc[ acest om pentru farsele sale. Cu toate astea, lucruri ciudate se ]nt`mplaser[, care-l tulburau =i-l ]ncurcau: c`teodat[ ]n plin[ glum[ =i n[zdr[v[nie, Stavru, serios, se ]ntorcea c[tre Adrian pironindul ]n ochi cu o privire limpede, lini=tit[ =i st[p`nitoare, cum facem c`nd ne uit[m ]n bunii =i naivii ochi ai unui vi\el. Atunci el se sim\ea mic=orat de acest limonagiu de b`lci, de acest analfabet. I se p[rea straniu =i se puse s[-l observe. Dar prilejurile erau rare. Privirea mis19 terioas[ =i tulbur[toare pa care Adrian o numea ]n tain[ “cel[lalt Stavru” se ar[ta rar =i numai pentru el. Totu=i, ]ntr-o zi — era cu c`teva luni ]nainte de ]nt`lnirea din gr[din[ — ]ntov[r[=ind pe limonagiu la b[canul s[u — un grec b[tr`n =i t[cut care-i furniza zah[ rul =i l[m`ile — el v[zu deodat[ ap[r`ndu-i “cel[lalt Stavru”. Adrian se ]nfipse ]n ochii lui. }ntr-un col\ al magazinului pu\in luminat, Stavru cu zb`rciturile fe\ei suprimate, cu tr[s[turile ]ndulcite, cu ochii mari deschi=i, fic=i =i lumino=i, privea pe b[canul cu chip umflat =i posac =i zicea, sfios, dar hot[r`t, ]n vreme ce cel[lalt ]l aproba cu capul: — Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald =i limonada nu se vinde. }mi m[n`nc economiile mele =i zah[rul d-tale... Prin urmare, ai ]n\eles? Nici de data asta nu pl[tesc. Ce zici? O s[ fie ca =i celelalte d[\i: dac[ mor o s[ pierzi zece lei. +i negustorul zg`rcit, dar cunosc[tor la oameni, acorda creditul cu o str`ngere de m`n[ seac[, cum ]i era =i via\a. Afar[, cu marfa sub bra\, Stavru se gr[bea s[ fac[ o glum[, s[ arunce o salutare vreunei vagi cuno=tin\e =i s[ sar[ ]ntr-un picior: — L-am p[c[lit, Adrian, l-am tras pe sfoar[, =optea el, la urechea t`n[rului. — Ba nu, Stavrule! protest[ Adrian; nu l-ai p[c[lit deloc, o s[ pl[te=ti! — Da, Adrian, o s[-i pl[tesc de n-oi muri... +i dac[ o s[ mor, o s[-i pl[teasc[ dracu! — Dac[ mori!... Asta e altceva. Dar tu zici c[ l-ai p[c[lit: asta ar ]nsemna c[ e=ti necinstit... — Poate c[ sunt...
20

— Nu, Stavrule, vrei s[ m[ ]n=eli; tu nu e=ti un om necinstit! Stavru se opri brusc, ]=i trase tovar[=ul l`ng[ gard =i lu`ndu-=i pentru moment ]nf[\i=area-i rar[, de sfial[ =i subjugare ]n acela=i timp, zv`rli ]n nasul lui Adrian: — Da, sunt necinstit! Din nenorocire, Adrian, sunt necinstit! +i zic`nd acestea, el voi s[-=i reia drumul, dar Adrian, cuprins de un fel de fric[, ]l apuc[ de reverul hainei, ]l re\inu =i-i strig[ cu o voce ]n[bu=it[:

— Stavrule, stai! Ai s[-mi spui adev[rul! Eu v[d ]n tine doi oameni: care e cel adev[rat? cel bun sau cel r[u? Stavru se ]mpotrivea: — Nu =tiu! +i smulg`ndu-se brutal din m`inile lui Adrian: — Las[-m[-n pace! strig[ el sup[rat. Apoi, ni\el mai departe, socotind c[ a jignit pe t`n[r, ad[ug[: — }\i voi spune, c`nd o s[-\i creasc[ tuleile mai mari! De atunci ei nu se mai v[zur[: Stavru b[t`nd b`lciurile ]ntre martie =i octombrie, iarna v`nz`nd castane coapte, Dumnezeu =tie pe unde. Pe la Br[ila, nu venea dec`t s[ se aprovizioneze. Adrian a fost tot at`t de mul\umit s[-l ]nt`lneasc[ acum pe banc[ ]n gr[din[, cum trebuie s[ fie mul\umite r`urile c`nd se unesc cu fluviile c`nd se pierd ]n s`nul m[rilor. Stavru, contrar obiceiului s[u, a fost mai pu\in vorb[re\ =i asta f[cu =i mai mult[ pl[cere lui Adrian. }i examin[ figura ]n lumina palid[ a serii =i o g[si aceea=i. Nimeni
21

n-ar fi putut s[-i ghiceasc[ etatea. Totu=i, Adrian b[g[ de seam[ c[, pe la t`mple, blondul palid al p[rului se f[cuse alb-fumuriu. — Ce ai de te ui\i a=a la mine? ]ntreb[ Stavru, plictisit; nu sunt de v`nzare. — +tiu, dar a= vrea s[-mi dau seama dac[ e=ti t`n[r sau ai ]nceput s[ ]mb[tr`ne=ti. — Sunt t`n[r =i b[tr`n: ca vr[biile. — Adev[rat: ce mai vr[bioi ]mi e=ti, Stavrule! +i dup[ o mic[ pauz[: — Nu cumva vrei tabachera mea, ca s[ mi-o tr`nte=ti ni\el pe jos? Asta \i-ar aminti poate c[ sunt mereu curios s[ =tiu de unde vii, unde te duci =i cum ]\i merg afacerile? — De unde vin =i unde m[ duc, n-are nici o importan\[; pot s[-\i spun ]ns[ c[ afacerile nu-mi merg prea r[u. Cu toate astea, m`nzule, ast[zi sunt foarte plictisit! +i el lovi cu palma peste genunchiul lui Adrian. — Asta \i se ]nt`mpl[ cam rar, ]i replic[ t`n[rul; =i pentru ce e=ti nemul\umit, St[v[rache? S-au r[rit l[m`ile? — Nu, nu l[m`ile, ci haimanalele de treab[, de odinioar[, s-au r[rit. — Haimanalele de treab[? exclam[ Adrian, asta nu se poate, haimanalele nu pot s[ fie de treab[! — A=a crezi tu? Eu cunosc totu=i c`teva... Stavru se ]ndoi de mijloc =i r[mase a=a, cu ochii la p[m`nt. Adrian ]l sim\i c[ vorbea serios =i voi s[ afle mai mult, dar el proced[ cu b[gare de seam[: — Mi-ai putea spune pentru ce anume \i-ar trebui o asemenea haimana? — Pentru a m[ ]nso\i la b`lciul din Slobozia, joia viitoare. La drept vorbind, nu e pentru mine, dar e ca =i cum ar fi... +tii c[ am obiceiul, ]n b`lciuri, s[ m[ a=ez l`ng[
22

c`te un pl[cintar care face gogo=i. |[ranii m[n`nc[ =i li

se face sete, atunci eu sunt gata cu limonada. La nevoie, un pumn de sare ]n aluatul gogo=ilor... (Vezi c[ nu sunt cinstit.) Ei bine, am pe pl[cintar, e kir Nicola... — Kir Nicola! tres[ri Adrian. — Vecinul nostru, fostul t[u st[p`n. Dar, iat[ nenorocirea: el nu-=i poate p[r[si cuptorul ca s[ mearg[ la b`lci. }i trebuie deci o “haimana de treab[“ care s[ ]nso\easc[ pe servitorul s[u Mihail =i s[ adune gologanii, pe c`nd cel[lalt se va ocupa cu pr[jitul gogo=ilor. Sunt dou[ zile de c`nd caut o asemenea haimana. — Din zi ]n zi, Br[ila devine tot mai s[rac[ ]n oameni! Adrian se sim\i str[puns de un fior. Se ridic[ ]n picioare, ]n fa\a limonagiului =i zise: — Stavrule! Sunt eu demn s[ fiu haimanaua de treab[ pe care-o cau\i? Negustorul ridic[ ochii: — Z[u, nu glume=ti? — Pe cuv`ntul meu de haimana, a=a cum o ]\elegi tu! Merg cu voi! Stavru s[ri ca un cimpanzeu =i strig[: — D[-mi laba, pui de v`ntur[-lume. E=ti demn urma= al str[mo=ilor t[i chefaloni\i! — O, desigur, trebuie s[ fi fost mari haimanale! Zic`nd aceasta, limonagiul s[rut[ pe zugrav; pe urm[, lu`ndu-l de bra\, plecar[ ]n goan[: — Iute la Nicola, s[-i d[m vestea bun[! Plec[m cel mai t`rziu m`ine, duminic[, spre sear[, pentru a ne g[si la Slobozia mar\i diminea\[ =i s[ apuc[m locuri bune. O zi =i dou[ nop\i cu c[ru\a. Calul o s[ mearg[ la trap =i la pas, dup[ puterile lui =i dup[ t[ria vinurilor ce-om g[si pe la hanuri.
23

Apari\ia colind[torului de b`lciuri =i a “m`nzului” s[u, prilejui o violent[ discu\ie ]n pl[cint[rie. Kir Nicola ]n\elese dup[ urletele lui Starvu c[ d[duse norocul peste el. Acesta ]i debit[ pe ner[suflate o tirad[ ]n turce=te. Mihail, care era la curent cu afacerea, se amestec[ ]n discu\ie, spre marea uimire a lui Adrian, care nu pricepea o vorb[. La o replic[ serioas[ a lui Mihail, el v[zu pe kir Nicola ridic`nd din umeri =i pe Stavru potolindu-se, dar strig`nd ]ndat[ ]ntr-o greceasc[ perfect[: — Nu v[ fie team[ de ce-o s[ zic[ mam[-sa, o, “pedia mu!” (copiii mei!). Dac[ ar fi fost s[ m[ iau dup[ via\a mamei mele — acum cincizeci de ani — n-a= fi =tiut niciodat[ cum r[sare =i apune soarele dincolo de =an\ul care ]nconjura atunci frumoasa noastr[ cetate Br[ila! Vede\i voi, dragii mei, mamele sunt toate la fel, ele vor s[ retr[iasc[ ]n copiii lor, at`t s[rmanele lor pl[ceri, c`t =i plictiselile lor f[r[ farmec. +i apoi, ia spune\i-mi, cu ceam gre=it dac[ suntem a=a cum ne-a l[sat Dumnezeu? Nu-i a=a, Adrian? Mihail interveni din nou, tot ]n grece=te: — }n asta ai dreptate, prietene, dar noi nu cunoa=tem pe mama lui Adrian; putem avea a face cu o dureroas[ excep\ie. }n ce m[ prive=te, v[ propun s[ trimitem pe

Adrian s[-i cear[ ]nvoirea; dac[ o ob\ine, voi fi primul s[ m[ bucur. Dar f[r[ =tirea mamei lui, ori ]mpotriva voin\ei sale, ei bine, nu voi merge la b`lci. Vorbele astea f[cur[ pe Adrian s[ plece ca v`ntul. Mam[-sa tocmai preg[tea cina. El se opri ]n mijlocul od[ii, cu ochii umezi, cu obrajii ro=ii, cu p[rul zb`rlit. Neav`nd preg[tit ceea ce trebuia s[-i spun[, ]=i sim\i vocea strangulat[. Dar ea ]l ghici =i-i lu[ ]nainte: — Iar e=ti cu capul ]n nori!
24

— Da, mam[... — Ei bine, dac[ e vorba s[ re]ncepi muzica de adineauri, te rog! F[ ce crezi c[ po\i face, f[r[ a-mi sf`=ia prea mult inima =i nu te ]ngriji de mine. E mai bine a=a. — Nu e vorba de nimic sf`=ietor, mam[, r[spunse Adrian. Sunt f[r[ lucru timp de opt zile, poate mai de mult, =i a= vrea s[ ]nso\esc pe Mihail la b`lciul din Slobozia. Ar fi un bun prilej pentru mine s[ v[d locurile acelea frumoase =i s[ c`=tig ]n vremea asta ceea ce pierd dincoace. — O s[ fi\i numai voi doi? — Da... nu... o s[ fie =i Stavru... — Foarte frumos! Merge din ce ]n ce mai bine... +i [la trebuie s[ fie ]n ochii t[i un “filosof”, nu-i a=a? +i cum b[iatul t[cea, ea ad[ug[: — }n sf`r=it, po\i s[ te duci! — F[r[ s[ te superi, mam[? — F[r[ s[ m[ sup[r, dragul meu. Plecarea avu loc ]n duminica aceea, sub ochii =i glumele \a\elor din strada Grivi\ei, vecinele pl[cintarului. Stavru sosi la ceasurile patru dup[-amiaz[ cu c[ru\a ]n care se aflau toate marafeturile lui: butoiul de ap[, iar ]n el, cofele, zah[rul, l[m`ile, paharele etc. }naintea pl[cint[riei, el ]ncerc[ cu ajutorul lui kir Nicola =i al lui Mihail materialul necesar pentru fabricarea gogo=ilor: o mas[, un mangal, o tigaie mare, doi saci cu f[in[, mai multe bidoane cu untdelemn =i uneltele. Se f[cu apoi =i un leag[n pentru trei in=i. Pentru a scuti pe Adrian de batjocurile mahalagiilor, mam[-sa ie=i cu el, o jum[tate de or[ mai ]nainte de sosi25 rea lui Stavru. }n strada Gala\i se desp[r\ir[, ea urm`nd s[ se duc[ la o prieten[, iar el lu`nd-o spre =oseaua pe unde avea s[ apar[ c[ru\a. +i ]mbr[\i=`ndu-=i copilul, ]i zise: — Vezi tu, Adrian, m[ supun voin\elor tale, dar ]ntr-o zi, te vei c[i de ce faci azi; c[l[toria pe care o ]ntreprinzi acum ]\i va da gustul s[ faci m`ine altele mai lungi, din ce ]n ce mai lungi; =i dac[ tu nu po\i s[-mi spui ce fericire ]\i preg[te=te acest viitor, eu pot s[ te asigur de pe acum c[ vom avea s[ pl`ngem am`ndoi ]ntr-o zi — s[-mi fie vorba ]ntr-o doar[! El voi s[ r[spund[, dar ea ]l p[r[si. |intuit locului, Adrian o urm[rea cu privirea: mergea drept, drept ]nainte, a=a cum ]i fusese =i via\a, dreapt[, simpl[, dureroas[. Singura abatere de care se f[cuse vinovat[ n-o regreta, cu toate c[ o costase a=a de scump: era gre=eala de a fi f[cut

un copil “din flori”. Cu tulpan =i bluz[ de p`nz[ ieftin[, cu batista ]n m`na dreapt[, ea ridic[ u=or cu m`na st`ng[ rochia prea lung[ ce se t`ra ]n praf, =i \inea ochii \inti\i ]n p[m`nt, ca =i cum ar fi c[utat ceva — ceva ce nu pierduse ]nc[, ceva ce era pe cale s[ piard[. S[rmanul meu frate Adrian! Tremuri... }n c[ru\a asta care se ]nfund[ pe =oseaua na\ional[, ]nghemuit pe pern[ l`ng[ Stavru, care m`n[ calul la trap =i c`nt[ armene=te la dreapta ta, =i rezemat de um[rul lui Mihail, care fumeaz[ =i tace, la st`nga ta, — tu tremuri, bunul meu prieten! Dar nu de frig! S[ tremuri tu oare de fric[? Sau — str`ns ]ntre ace=ti doi demoni ai vie\ii tale — te ]nfiori poate sub r[suflarea destinului t[u, care te ]mpinge nu numai c[tre b`lciul din Slobozia, ci ]nc[ spre marele b`lci al existen\ei tale, care de-abia ]ncepe?...
26

Mult[, mult[ vreme — sub r[sfr`ngerile unui apus ]nc[rcat de furtun[, c[l[torind pe =oseaua dreapt[ ca o funie ]ntins[ ]ntre r`ndurile de arbori =i lanurile de gr`u — Stavru c`nta =i se jeluia ]n armene=te. Mult[ vreme, Mihail =i Adrian ascultar[ f[r[ a ]n\elege nimic, dar sim\ind totul. Pe urm[ noaptea ]i ]nv[lui, pe ei =i g`ndurile lor. Sate =i c[tune urmar[ altor sate =i c[tune, cuiburi s[r[c[cioase de triste\e =i de mul\umire, ]nghi\ite de ]ntuneric =i ne=tiute de lume. Lumina tremur[toare ce se b[l[b[nea sp`nzurat[ la chilna c[ru\ei, descoperea priveli=ti nocturne, rustice =i jalnice, pe care le lumina o clip[ =i care disp[reau pentru totdeauna: un c`ine care l[tra furios; un col\ de perdea care se da la o parte, pentru a l[sa s[ se vad[ o figur[ omeneasc[ ce ]ncerca s[ priveasc[ afar[: vechi magherni\e cu acoperi=uri strivite =i ]nnegrite de vreme, cur\i cu gardurile rupte. Cum intra ]ntr-un sat, Stavru oprea ]naintea unui han, freca ochii calului, ]l tr[gea de urechi, ]i da traista cu ov[z, ]i punea p[tura =i n[v[lea cu zgomot ]n cr`=m[, urmat de cei doi tovar[=i de drum. Aci el redevenea palavragiu, u=uratec, glume\, arunca porecle caraghioase =i, uneori, ]=i ]ng[duia s[ dea =i c`te un ghiont amical ]n c[ciula vreunui \[ran. Apoi, comand`nd un chil =i un pahar pentru jup`n, el cerea politicos acestuia s[-i dea tabachera, r[sucea o \igar[ =i serios ca un pap[, ]ncepea drept mul\umire s[ tr`nteasc[ de p[m`nt biata scul[ a negustorului. Adrian ]=i d[du seama c[ Mihail, care nu cuno=tea pe Stavru dec`t de dou[ zile, ]l supunea la o tainic[, dar continu[ observa\ie. Folosindu-se de o scurt[ lips[ a limonagiului, el zise prietenului s[u pe grece=te:
27

— Ce huruitoare!... C`t zgomot pentru a nu spune nimic! Mihail ]i =opti: — E un zgomot care vrea s[ ]n[bu=e ceva, undeva, nu =tiu unde... ]n orice caz, omul [sta ascunde ceva. Dup[ =apte ore de drum, aproape mereu la trap, c[tre miezul nop\ii, c[ru\a — grea de oboseal[ =i sub ]nceputul

unei ploi m[runte — p[trunse ]ntr-un sat mare ]n care nu se putea distinge nimic ]n af[r[ de zarva c`inilor epileptici ce se repezeau furio=i la cal. Stavru ]i lovi nemilos cu biciul =i se ]ndrept[ sigur c[tre o curte ]n a c[rei poart[, din cauza beznei, calul se lovi cu capul =i fu c`t pe-aci s-o doboare. De la locul lui, Stavru strig[ la hangiu: — Grigore! Ei, Grigore! +i c`nd dup[ o lung[ a=teptare, o umbr[ neagr[ veni s[ deschid[, el ad[ug[, ]njur`nd furios: — Pa=tele, evanghelia =i to\i sfin\ii! N-ai vrea doar s[ fac gogo=i =i limonad[ cu ap[ de ploaie! Deschide iute, ]ncornoratule! Cel apostrofat astfel bomb[ni ceva =i lu[ calul de c[p[stru. Stavru desh[m[ =i ]mpinse c[ru\a sub =opron. Apoi, cei trei c[l[tori =i hangiul se g[sir[ ]ntr-una din acele c`rciumi rom`ne=ti, asem[n[toare cu cea a lui mo= Anghel, unde se m[n`nc[, se fumeaz[, se spun lucruri bune =i rele, dup[ oameni, dup[ v`rsta lor =i dup[ calitatea vinului. De ast[ dat[, Stavru fu scurt: — S[ m`nc[m bine, dar s[ nu ]nt`rziem la palavre. Ne oprim p`n[ m`ine ]n zori =i plec[m. Ce-a fost mai greu, am trecut. M`ine diminea\[, odihni\i la minte =i la trup,
28

o s[ ne spunem pove=ti \in`ndu-ne mereu de malul apei =i privind la soare, care va r[s[ri drept ]n ochii calului. M`ine o s-avem vreme bun[. Li se aduse o duzin[ de ou[, jum[ri, sl[nin[, br`nz[ =i un vin “s[ dai cu c[ciula ]n c`ini”. Ciocnind cu Stavru, hangiul zise: — Te duci la b`lciul din Slobozia? Cel[lalt r[spunse cu capul. Cr`=marul ]l lu[ peste picior: — Tot cu zaharin[ ]n loc de zah[r =i cu sare de l[m`ie, faci limonad[? Stavru ]l privi ]n ochi =i continu[ s[ mestece, pe urm[ r[spunse: — +i tu, porcule, tot cu spirt denaturat =i cu ap[ de la pu\ ]\i faci \uica cu care otr[ve=ti pe \[ran =i-\i umfli chimirul? Adrian, mirat, interveni: — Dar, Stavrule, te-am v[zut cump[r`nd zah[r =i l[m`i, nu erau pentru a face limonad[? — Nu, dragul meu, asta e praf ]n ochii ]nseta\ilor! r[spunse Stavru. +i el ad[ug[ ]n grece=te: — Vezi bine c[ sunt necinstit! +i asta nu-i nimic: pot s[ fiu =i mai mult! Mihail =i Adrian schimbar[ o privire ]n\eleg[toare =i ochii celui dint`i r[spunser[ ochilor ]ntreb[tori ai celuilalt: “Se ascunde ceva aici”. Cei trei oameni se ridicar[. Patronul lu[ o cutie de chibrituri =i o lum`nare =i-i conduse ]n podul grajdului care era pe jum[tate plin cu f`n. Acolo, pe sc`nduri, ei ]ntinser[ o rogojin[ mare, pe care to\i trei se aruncar[ ]mbr[ca\i, cu stomacul greu, pu\in ame\i\i de vin =i de

oboseal[.
29

— Dac[ fuma\i, lua\i seama la foc, le zise hangiul l[s`ndu-i, lu`nd cu el lum`narea =i chibriturile. Dup[ cinci minute, to\i trei dormeau. C`t s[ fi fost ceasul? Adrian nu-=i putea da seama, dar, ]ntr-un moment din noapte, el sim\i o m`n[ care ]i atinse um[rul, apoi fa\a. Deschiz`nd o clip[ ochii grei de somn, anevoie ]=i aduse aminte c[ nu e acas[, ci ]ntr-un pod, =i adormi ]ndat[. Dar iat[ c[ din nou m`na aceea ]i trecu peste fa\[ =i ]n acela=i timp o s[rutare cald[ ]i atinse obrazul drept. De data asta, Adrian se trezi =i prinse a reflecta, ]ncremenit. Ce dracu putea fi? Clipind ]n ]ntuneric, ]=i aminti situa\ia celor care dormeau l`ng[ el: la dreapta =i deci, la mijloc, era Stavru, dincolo de acesta, Mihail. +i el g`ndi: “Cum? Stavru m-a s[rutat? Ce-o fi ]nsemn`nd asta?” Un g`nd ]ngrozitor se fix[ ]n creierul lui, a=a de ]ngrozitor c[-l respinse, zic`ndu-=i: “Nu... Desigur, am visat! Nu e cu putin\[!” Dar, c`teva minute dup[ aceea, sim\i m`na lui Stavru ating`ndu-i de mai multe ori pieptul. Uluit, el ]ntreb[ cu o voce strangulat[: — Cau\i tabachera mea, Stavrule? }ntrebarea r[sun[ ]n noaptea calm[ ca sub o cupol[. G`f`ind, limonagiul ]i apuc[ bra\ul =i-i =opti la ureche, tremur`nd de emo\ie: — Taci! — Dar ce vrei s[ faci? Tu m-ai s[rutat adineauri? st[rui Adrian, din ce ]n ce mai speriat. — Taci!... Nu \ipa! ]i =opti cel[lalt, str`ng`ndu-l de bra\. C`teva clipe de lini=te =i de groaz[ urmar[, c`nd deo30 dat[ se auzi vocea pe deplin treaz[ a lui Mihail, vorbind bl`nd ]n turce=te =i pun`nd scurt o ]ntrebare lui Stavru. Acesta p[ru c[ nu vrea s[ r[spund[; pe urm[ rosti c`teva vorbe. Mihail st[rui cu o nou[ ]ntrebare. Stavru ]i replic[ mai lung. +i, din nou, cel dint`i ]l ]ntreb[ cu mai mult[ vigoare; cel[lalt r[spunse sec. Mihail p[ru c[ chibzuie=te, t[cu o vreme, dar iat[-l c[ se ridic[ ]ntr-un cot =i, av`nd aerul c[ prive=te pe Stavru drept ]n ochi, el ]i vorbi calm un moment, f[r[ a ]ntreba. Cel[lalt ]i ripost[ brutal, t[indu-i vorba. Atunci, se petrecu ceva care arunc[ pe Adrian ]n groaz[. Mihail, pe care Adrian nu-l cuno=tea violent, s[ri ]n sus =i url[ ceva zgomotos =i scurt. Stavru f[cu aceea=i mi=care =i replic[ pe acela=i ton. De aici, un dialog t[ios se angaj[ ]ntre cei doi oameni, care de-abia se cuno=teau. }n noaptea neagr[ s[-\i sco\i ochii, frazele, vorbele \`=neau aprige ca loviturile, ]ntr-un asalt de scrim[. B[nuiai cum capetele lor se apropiau adesea f[r[ a se atinge, cum ochii lor se str[fulgerau neputincio=i, cum bra\ele lor se agitau. }n inima ]nghe\at[ a lui Adrian, vocalele limbii turce=ti r[sunau ca gemetele oboiului, iar numeroasele =i aprigele ei consonante loveau ca huruiturile unei tobe.

Adrian ]n\elese adev[rul. El ]n\elese de asemenea c[ Mihail str`ngea pe Stavru ca ]ntr-un cle=te; =i o mare mil[ pentru nefericirea acestuia ]i umfl[ pieptul =i-l f[cu s[ izbucneasc[ ]n lacrimi. Suspin`nd, el zise: — Dar... vorbi\i grece=te! Nu ]n\eleg nimic! Aceast[ explozie de durere, sf[r`m[ disputa. O lini=te grea c[zu peste fraza lui Adrian, c`nd ]ntreb[: — Stavrule, pentru ce ai f[cut asta? Cel ]ntrebat se ]ntoarse c[tre t`n[r =i r[spunse cu o voce ]n[bu=it[:
31

— Dar, dragul meu, — fiindc[ sunt necinstit! |i-am spus-o! Potolit, Mihail ]i replic[: — Asta-i mai r[u ca necinstea! Asta-i perversiune. E o violen\[ s[v`r=it[ asupra unui echilibru ]n care totul e armonie: ai viciat acest echilibru. +i faci cea mai rea dintre crime c`nd vrei s[ propagi, s[ ]ntinzi acest viciu. +i Mihail ad[ug[ cu t[rie: — Cere-i iertare lui Adrian; dac[ nu, te las aci cu must[ria ta cu tot! Stavru nu r[spunse nimic. }=i f[cu o \igar[; =i c`nd o aprinse, cei doi amici v[zur[ din profil c[ figura lui devenise de nerecunoscut. Gura =i nasul i se lungiser[, musta\a se zb`rlise. Fa\a-i era ca un spectru. Cu ochii ]nfunda\i, el nu-i privea. Nu se uit[ la ei nici c`nd ace=tia, la r`ndul lor, f[cur[ \ig[ri =i le aprinser[. Afar[, l[tratul c`inilor =i c`ntecul coco=ilor umpleau aerul =i noaptea. — Da, ]cepu Stavru ]ntr-un t`rziu, c`nd Mihail nu mai a=tepta r[spuns. Da, am s[ cer iertare lui Adrian... Sincer, dar nu cu umilin\[. +i nu ]ndat[, ci dup[ ce m[ ve\i fi ascultat. D-ta zici “perversiune”, “violen\[“, “viciu”. +i crezi c[ m[ turte=ti de ru=ine. Cu toate astea, eu v-am spus c[ sunt necinstit. +i asta-i mult mai vinovat, fiindc[ prin asta ]n\eleg: a face r[u ]n chip con=tient. Dar perversiune? Dar violen\[? Bunul meu Mihail! Asta se ]nt`mpl[ zilnic ]n jurul nostru =i nimeni nu se revolt[. A intrat ]n legi, ]n obiceiuri; e regula vie\ii. +i eu, eu sunt unul din st`lci\ii acestei vie\i perverse; totul ]n via\a mea a fost
32

perversiune, violen\[ =i viciu. Am crescut sub r[suflarea acestor calamit[\i. Totu=i, n-aveam pentru ele nici o ]nclinare. E nepl[cut s[ fii silit s[ vorbe=ti f[r[ voia ta, dar m[ folosesc c[ suntem ]nc[ ]n puterea nop\ii ca ]ntr-o ]mp[r[\ie a c`rti\elor. +i vorbesc nu pentru a m[ ap[ra: o! c`t despre asta, nu-mi pas[! Vorbesc pentru a v[ da, eu, omul imoral, o lec\ie de via\[, vou[ care sunte\i persoane morale, mai ales d-tale, Mihail, care poate nu cuno=ti toat[ via\a, a=a cum ]\i ]nchipui! Sunt un om imoral =i necinstit. }n ce prive=te necinstea, m[ ]nvinuiesc eu ]nsumi; c`t despre imoralitate, eu am drept s[ fiu judec[tor. Judec[torul cui? O s[ vede\i. O ]mprejurare din via\a mea o s[ v[ l[mureasc[. }mprejurarea

asta e povestea ]nsur[torii mele. +i acum asculta\i: Prin anul 1867, pu\in dup[ intrarea prin\ului Carol ]n Principate, intram =i eu ]n \ar[, dar nu ca un prin\. Veneam pr[p[dit de pierderea n[prasnic[ a surorii mele mai mari =i viciat de via\a aventuroas[ pe care o dusesem, colind`nd timp de doisprezece ani prin Anatolia, Armenia =i Turcia european[. P[cat pentru dv. c[ nu pot s[ ]ncep prin a v[ povesti copil[ria mea, tristul destin al surorii mele =i ]mprejur[rile pervertirii. Ar \ine prea mult. Poate c[ am s-o fac ]ntr-o zi, dac[ o s[ mai vre\i s[-mi ]ntinde\i m`na; iar dac[ n-o s[ mai vre\i, at`ta pagub[! Aveam pe-atunci cam vreo du[zeci =i cinci de ani, posedam c`\iva bani =i trei limbi orientale, dar uitasem aproape de tot rom`neasca. Oamenii care copil[riser[ cu mine nu m-au recunoscut =i asta-mi convenea; nu voiam, pentru nimic ]n lume, s[ fiu recunoscut. De altminteri, chiar h`rtiile mele dovedeau c[ sunt raia (supus otoman). Vorbind prost limba mea, am fost luat drept str[in.
33

De ce reveneam ]n \ar[? Pentru nimic =i pentru un lucru mare. Pentru nimic, fiindc[ m[ sim\eam foarte bine ]n str[in[tate. Totu=i, binele [sta nu era dec`t aparent. Duceam o via\[ liber[, pribeag[, dar p[c[toas[. Nu cuno=team femeia dec`t ca sor[ =i ca mam[: so\ia sau amanta mi-erau necunoscute. +i ce dor mi-era s[ le cunosc! Dar =i ce team[ aveam s[ m-apropii de ele! Iat[ un lucru pe care d-ta nu-l =tii, Mihaile! A, c`t[ nedreptate e ]n via\[! Unui om schilod de un picior sau de o m`n[, nimeni nu-i arunc[ dispre\ul lui, toat[ lumea ]l prive=te cu mil[; dar fiecare se d[ ]napoi, nimeni nu simte mil[ ]naintea unui schilod al sufletului! +i totu=i, acestuia ]i lipse=te ]nsu=i pivotul vie\ii. El ]mi lipsea mie. }ntorc`ndu-m[ ]n Rom`nia, veneam s[ cer acest sprijin celor care nu erau ni=te nenoroci\i ca mine, ci oameni, cu via\[ sexual[ fireasc[. Ei mi l-au dat, dar pentru un moment; =i mi l-au retras ]ndat[, ru=inos, pentru a m[ azv`rli din nou ]n viciu. Iat[ cum: Odat[ ajuns, mi-am reluat meseria de salepgiu, b[t`nd t`rgurile =i b`lciurile, dar afar[ din Br[ila, prin ]mprejurimi =i chiar mai departe. }n ora=, nimeni nu =tia care e ocupa\ia mea. Salepul ]l cump[ram pe furi= de la un turc, fa\[ de care m[ dam drept compatriot =i l[s`ndu-l s[ vad[ numai ceea ce voiam eu. Astfel, munceam pu\in =i c`=tigam bine, mai ales c[ m[ sprijineam pe rezerva din chimirul meu. }n vremea asta, ]ncepui s[ fac cuno=tin\e. }mbr[cat ca un chiabur =i pl[tind f[r[ a m[ uita ocale de vin, pe ici, pe colo, am dat ]ntr-o zi, ]n uli\a Calimereasc[, peste un vin =i peste ceea ce c[utam de c`nd m[ ]napoiasem (aproape un an): vinul era servit uneori de o frumoas[ cr`=m[ri\[, fata negustorului. +i devenii deodat[ mu=teriul credincios al acestui vin stra=nic ca =i pra34 da fl[c[rilor pe care le aruncau ochii negri ai vr[jitoarei. Dar am fost cuminte, casa era cinstit[ =i bogat[. Pe deasupra, nu-i pl[ceau str[inii, de=i ei ]i f[cuser[ bog[\ia. Atunci, primul lucru pe care-l f[cui, a fost s[-mi procur

h`rtii rom`ne=ti, treab[ u=oar[ ]n \[rile Sf`ntului Bac=i=. Dintr-o zi pe alta, ]ngrop pe “ Stavru salepgiul” =i devin domnul Isvoranu, “negustor de ar[muri de Damasc”. Numele =i calitatea plac. Sunt privit cu considera\ie =i aten\ie. Casa n-avea o mam[. Tat[l era b[tr`n, aspru =i bolnav de picioare. Dup[ trei luni de venire zilnic[, m[ v[d ]ntr-o sear[ re\inut la mas[ ]n familie. G[sesc aci o m[tu=[ care \inea loc de mam[ =i care nu l[sa din ochi pe nepoat[. Dar bag de seam[ mai ales c[ e totdeauna bine s[ nu min\i dec`t pe jum[tate. La mas[ se aflau doi fra\i voinici, care erau stabili\i la Gala\i ca negustori de covoare =i ar[m[rie de Damasc. Din fericire, cuno=team Damascul =i me=te=ugul lor mai bine ca ei; v`ndusem deseori covoare =i ar[muri cizelate din acea \ar[. }n timpul mesei vorbesc, povestesc istorioare =i scene tr[ite ]n Anatolia =i st[ruiesc mai ales asupra triste\ii care ]nv[luie covoarele =i ar[murile de Damasc, la a c[ror fabricare, ]n totul manual[, se v[d lucr`nd copii de cinci ani =i b[tr`ni aproape orbi, cei dint`i c`=tig`nd aproape doi metelici pe zi (zece bani), ne=tiind aproape ce este copil[ria =i intr`nd ]n via\[ pe u=a chinurilor; ceilal\i sleinduse de foame =i neav`nd dreptul nici la odihn[, nici la lini=tea b[tr`ne\ii. Pove=tile mele intereseaz[ pe domni=oar[ =i cu triste\ea lor ]i smulg lacrimi, dar ceilal\i au inima ursuz[; ei nu re\in dec`t partea anecdotic[. Asta ]mi displace a=a de mult, c[ sunt gata s[ bat ]n retragere, dar mi-aduc aminte
35

la vreme c[ nu veneam ]n casa asta pentru a m[ ]nsura cu toat[ lumea. Fata era dup[ gustul meu =i numai pe ea o vream. Cu ea, leg[turile mele se m[rginir[ la snoave =i pove=ti. Dou[ luni dup[ aceast[ prim[ mas[, puteam s[ m[ socot ca un membru al familiei. }n casa asta, aproape f[r[ prieteni, domnea o atmosfer[ ]n[bu=itoare, dar singura care se asfixia de-a binelea era minunata f[ptur[ ce iubeam. Veneam ]n fiecare sear[ s[ petrec dou[-trei ore l`ng[ ea, s[-i povestesc, s[-i spun glume =i c`teodat[ s[-i c`nt arii orientale, melodioase =i jalnice. M[tu=a =i b[tr`nul erau mul\umi\i, dar fata era ]nc`ntat[. Ea nu se mai s[tura... Tat[l gonise din pr[v[lie to\i mu=terii zurbagii, tot ce putea fi zarv[; =i rari erau cei care ]i mai deschideau u=a pentru a-i cere o consuma\ie. Retra=i cu to\ii ]n c[m[ru\a din dos, m[tu=a, care era gospodina casei, c`rpea rufele =i supraveghea prin perdelele u=ilor cu geamuri pr[v[lia pu\in luminat[. Domni=oara broda sau f[cea dantele, ]n vreme ce tat[l, ]ntins pe patul cu baldachin, mo\[ia, gemea c`nd =i c`nd =i m-asculta. Era mai prost ca oaia. St`nd pe sofa, l`ng[ el, ]i ]n=iram tot ce era potrivit planului meu =i el ]nghi\ea totul. Astfel, am putut cu u=urin\[ s[-i prind sl[biciunea: el avea nevoie de un om dezghe\at pentru a-i continua nego\ul =i v[zuse ]n mine pe omul acesta. Se =tie c[ rom`nul nu e

prea negustor; el nu e dec`t sclavul p[m`ntului. +i cum b[tr`nul voia s[-=i dea fata dup[ cineva priceput ]n nego\, iar pe de alt[ parte, cum numai str[inii pe vremea aceea se pricepeau la afaceri u=oare =i b[noase, el a fost mul\umit
36

s[ se g[seasc[ ]n fa\a unuia de-ai lui, care ]nv`rtise multe, care cuno=tea limbi str[ine =i care putea s[ dea sfaturi celor doi fii, tot a=a de neghiobi ca tat[l lor. C[ci, tot ]ntreb`ndu-m[ cum asemenea animale putuser[ face o avere at`t de mare, aflasem c[ r[posata mam[ fusese de o pricepere negustoreasc[ ne]ntrecut[. Fata avea temperamentul ei, dar, dup[ moartea mamei, casa l`ncezea. Apari\ia mea adusese aer proasp[t, dar fiecare din cele cinci fiin\e ]l respira ]n felul ei. Tat[l =i cei doi fii ai lui, care veneau la fiecare cincisprezece zile s[ petreac[ duminica ]n familie, r`njeau ca ni=te idio\i =i m[ sufocau cu ]ntreb[rile lor de afaceri, mereu de afaceri. Pentru a pune la ]ncercare mintea mea, mo=ul nu g[si nimic mai ]n\elept dec`t s[-mi cear[ o dat[ o sum[ de bani; alt[ dat[ s[-mi ]ncredin\eze una. }l ]mp[cai ]n am`ndou[ ]mprejur[rile, zic`ndu-mi c[, desigur, prostia =i banii trebuie s[ fie fra\i gemeni. Deci, ace=tia trei nu se deosebeau prea mult unul de altul. B[tr`na, sora r[posatei, nici nu r`dea, nici nu pl`ngea. }n schimb, m[ descosea adesea asupra afacerilor mele. C`tva timp i-am ocolit ]ntreb[rile =i ea m-a suspectat. Pe urm[, tare pe ]ncrederea celor trei n[t`ngi, ]i r[spunsei ]ndelung c[ afacerile mele merg r[u de doi ani, din lips[ de capital mai mare. +i asupra acestui lucru nu min\eam dec`t pe jum[tate, c[ci era adev[rat; dac[ a= fi avut la ]ndem`n[ o sum[ mai important[, cel mai bun nego\ din vremea aceea era ar[m[ria str[in[. R[spunsul meu prinse, dat fiind c[ nu spusesem niciodat[ c[ sunt bogat. Dar bucuria inimii mele era dragostea frumoasei Tincu\ a. Ea era singura care m-a f[cut s[ st[ruiesc =i s[ n[d[jduiesc ]n aceast[ cas[ a dezn[dejdii.
37

Om liber =i care nu pre\uiam deloc banul, obi=nuit s[ respir marile vijelii ale vie\ii, care m[tur[ miasmele naturii, nu ]nt`rziam ]n casa asta — unde totul era viciat de egoism =i de prostie — dec`t pentru aceea care n[zuia din toate puterile ei c[tre libertate. Deseori r[m`neam singuri. Cum c[dea seara, pr[v[lia se ]nchidea.M[tu=a se ducea s[ se culce, fiindc[ se scula de cu noapte. +i atunci — l`ng[ tat[l (de care nu =tiam c`nd doarme =i c`nd e treaz dec`t dup[ gemete) — Tincu\a, plecat[ pe ghergheful ei, ]mi zicea, cu o ochead[ care-mi ]nghe\a s`ngele: — Poveste=te-mi ceva, domnule Isvoranu; ceva trist... Tat[l s[rea ]n sus: — Nu, nu trist! M[ plictise=te! — Bine, atunci ceva vesel! ad[uga ea, melancolic[. — V[ voi povesti ceva care s[ ]mpace pe toat[ lumea, le zisei. Anul trecut m[ g[seam cu marf[ ]ntr-un b`lci pe Ialomi\a. +ti\i c[, la b`lci, a fi bine cu toat[ lumea, e un

lucru foarte ]n\elept. Faci repede cuno=tin\e =i le desfaci tot at`t de repede, dar un negustor se poate ]nt`lni cu altul ceva mai des dec`t un mort cu popa care l-a ]ngropat. — Hm, ce ]n\elepciune, morm[ia b[tr`nul. M[ conformam deci acestei linii de conduit[, c`nd iat[ ce mi se ]nt`mpl[ ]ntr-o bun[ zi. Cuno=team de c`t[va vreme pe un nelipsit al iarmaroacelor, numit Trandafir, un \igan care pretindea c[ vinde salbe de m[rgele, dar care ]n realitate alerga dup[ ageamii buni de jumulit cu “uite popa, nu e popa!”. Cu alte cuvinte, Trandafir era un punga=. Dar punga=ul [sta m[ interesa. Cu salbele sale pe bra\, el se sprijinea de baraca mea, fuma din lulea f[r[ s[ spun[ nimic =i scuipa ]n a=a fel, c[ dezgustat, trebuia s[-l gonesc. Atunci se amesteca ]n mul\ime, strig`nd: “Salbe,
38

salbe!” Dar ochii lui scotoceau capetele \[ranilor ]n stare s[ devin[ clien\i ai jocului s[u, =i cel ce-i c[dea prad[ ie=ea cu buzunarele goale. Voind s[-l fac s[ c`=tige via\a mai onest, ]i propusesem odat[ s[-=i schimbe meseria. — Ce? mi-a r[spuns el, vrei s[ m[ faci tovar[=ul t[u? — Nu, zisei eu, nu pot s[ te fac tovar[=ul meu, dar pot s[ te fac salepgiu. Se c`=tig[ bine. — O, f[cu el; se c`=tig[ bine! Salepul t[u n-o s[ m[ fac[ niciodat[ s[ c`=tig destul pentru ca s[ pot, la fiecare =ase luni, s[ adaug un nou galben la salba de galbeni imperiali ai frumoasei mele Miranda; =i atunci, dragul meu, ea se va duce cu altul, c[ci, vezi tu, dragostea e schimb[ toare! A=a era, avea dreptate: salepul nu produce galbeni, ]n vreme ce “uite popa, nu e popa”... Ei bine, “uite popa, nu e popa”, ]i adusese, ]n ziua aceea, cinci galbeni ]n mai pu\in timp dec`t \i-ar trebui ca s[ faci o m[m[lig[. Dar iat[ c[ galbenii ace=tia ]i venir[ ]nso\i\i de-o poveste hazlie: t`n[rul \[ran care fusese despuiat de avutul s[u, nu-l mai sl[bea pe Trandafir =i am`ndoi, dup[ ce se fug[rir[ peste c`mpuri, se ]nf[\i=ar[ ]naintea mea, pentru a m[ lua ca arbitru. |[ranul zicea: — Dac[ nu vrea s[-mi dea ]napoi banii, atunci s[ m[ ]nve\e me=te=ugul lui; da, me=te=ugul lui; am s[ fac ca el. Trandafir ridic[ din umeri. — |[ranul [sta e nebun, z[u e nebun. Ce belea, ce belea! — Nu, b[iete, zicea cel[lalt, banii, banii mei, ori me=te=ugul t[u! Nu e bine s[ fii cinstit; am s[ fiu ca tine! — Dar nici tu nu e=ti mai cinstit dec`t mine, striga Trandafir; tu ai vrut s[-mi iei banii mei; am fost mai =mecher =i \i-am luat eu pe ai t[i, asta-i tot.
39

— Da, conveni \[ranul, n-am fost mai cinstit ca tine; pentru aceea ]\i las un galben; d[-mi ]napoi pe ceilal\i patru. Dac[ nu, m[ arunc ]n Ialomi\a =i e p[cat. Am acas[ o nevast[ t`n[r[ =i singuric[. Ne-am luat din dragoste. +i cei cinci galbeni erau toat[ podoaba salbei ei. }i luasem pentru ca s[-mi cump[r doi cai =i s[-mi pot munci p[m`ntul.

Trandafir s[ri ca ars cu fierul ro=u. — Cum, t`mpitule, iei galbenii nevestei ca s[ cumperi cai? A! nu e=ti vrednic s[ ai femeie frumoas[ cu salb[ la g`t! — Dar ce s[ fac? se jelui \[ranul. — Ce s[ faci? ei bine, s[ te duci s[ furi caii la trei po=te departe de satul t[u =i s[ la=i galbenii la g`tul nevestei! +i ]ntorc`ndu-se spre mine, Trandafir m[ ]ntreb[: Ai mai v[zut un rom`n a=a de prost ca [sta? Zic`nd acestea, el c[zu pe g`nduri, trase din lulea =i scuip[. |[ranul pl`ngea, acoperindu-=i fa\a cu m`inile. Atunci, iat[ ce-mi v[zur[ ochii. Trandafir se ]ntoarse c[tre t`n[r, ]i descoperi fa\a =i, repede ca fulgerul, ]i arse dou[ palme. — Pentru ce m[ ba\i? ]i strig[ p[lmuitul. — Pentru c[ e=ti prost! Nu-mi plac b[rb[\ii care pl`ng, r[spunse \iganul, rotindu-=i ochii de c[rbune ca un drac. Acum, na-\i cei cinci galbeni =i car[-te, dar la noapte s[ te \ii la o b[taie de pu=c[ de satul t[u, pe drumul mare: ]n zori am s[-\i aduc caii =i am s[-\i mai dau dou[ palme, ca s[ te-nv[\ minte s[ nu te mai atingi alt[ dat[ de salba unei femei frumoase dec`t ca s[ adaugi noi galbeni. +ase luni dup[ aceast[ ]nt`mplare, ]nt`lnesc pe Trandafir pe drumul Naz`rului. Era c[lare; eu cu tr[sura. }ncruci=`ndu-ne, ]l ]ntrebai:
40

— Te-ai \inut de cuv`nt, Trandafire? — Da, ]mi r[spunse el, i-am dat cei doi cai =i cele dou[ palme! }n timp ce povesteam, tat[l adormise, dar Tincu\a era mai mi=cat[ ca de obicei. Pentru ]nt`ia oar[ ]n via\a mea m-am aflat atunci singur ]naintea unei fete frumoase care m[ privea cu ochi iubitori, umezi, sc`nteietori. Aplec`nduse c[tre mine, ea m[ lu[ de m`n[ =i zise cu o voce melodioas[ ca sunetele viorii: — Spune-mi, domule Isvoranu, ai fi ]n stare s[ iube=ti ca \iganul Trandafir? N-a= putea s[ v[ spun dac[ m`na ei m[ arse ori m[nghe\[, dar =tiu c[ am fost cuprins de-o spaim[ nemaipomenit[, capul mi se ]nv`rti de parc[ a= fi c[zut de pe acoperi= =i, f[r[ s[ zic o vorb[, ]mi luai p[l[ria =i plecai. Ea luase asta drept o glum[ din parte-mi =i r`se mult, c`nd m[ v[zu a doua zi. Dar eu eram nenorocit: frica de a m[ g[si singur cu o femeie m[ st[p`nea mai puternic ca oric`nd. Toat[ n[dejdea c[ voi putea fi salvat prin mijlocirea unei intimit[\i de mai multe luni, se risipise; r[m[sesem pe de-a-ntregul omul cu sufletul schilodit. Totu=i, a=a cum se face cu caii care se sperie de foc, m[ ]nc[p[\`nai s[ cred c[, tot plimb`ndu-mi flac[ra pe sub nas, voi ajunge s[ nu-mi mai fie team[ de ea. +i cine =tie? Ce cunoa=tem noi din firea omului? Mai pu\in ca animalele! Dac[ a= fi avut r[gazul s[-mi st[p`nesc, s[-mi ]mbl`nzesc sim\urile pervertite, instinctele ]ns[lb[ticite, poate c[ a= fi reu=it s[-mi g[sesc echilibrul ce-mi lipsea... Dar pentru aceasta mi-ar fi trebuit bun[voin\a oamenilor

=i ajutorul ]mprejur[rilor. Nici ei, nici ele nu au vrut s[
41

salveze un om. }mprejur[rile au f[cut din mine un om s[rac, ]n vreme ce oamenii ace=tia nu vedeau ]n mine altceva dec`t ceea ce egoismul lor le comanda. Rezultatul a fost c[ ne-am sf[r`mat capul de un zid; dar dintre to\i, cel mai de pl`ns am fost eu. N-a= fi vrut s[ cer m`na Tincu\ei, ]nainte de a fi fost sigur c[ un ]nceput de vindecare se simte ]n apuc[turile mele; dar un alt pretendent ]mi lu[ ]nainte =i-mi puse situa\ia ]n pericol. Fata strig[ tare c[ nu vrea s[ se m[rite cu altul dec`t cu mine. Tat[l m[ ]ntreb[ atunci ce planuri aveam. Ce planuri! Vai de capul meu! Singur g`ndul ]nsur[torii m[ zv`rlea ]n toate chinurile iadului! Nu putui r[spunde nimic. M[ ar[tai =ov[itor, ]ncurcat. Tincu\a, jignit[ ]n m`ndria ei, pl`nse cu lacrimi care ]mi smulser[ inima. B[tr`nul t[lm[ci ]ncurc[tura mea, atribuind-o faptului c[ nu sunt un om bogat =i m[ m`ng`ie zic`ndu-mi: “O s[ fii =i bogat ]ntr-o zi, muncind aici!” A\i auzit? Ei credeau c[ eu caut bog[\ie ]n casa lor. Astfel pr[pastia se apropia =i eu mergeam drept spre ea: cerui m`na Tincu\ei. Copila s[lt[ de bucurie, casa se trezi din amor\eal[, iar eu — m[ sim\eam pierdut. Zilele care urmar[, dup[ ce f[cui cererea mea de c[s[torie, sem[nar[ cu ultimele minute ale unui condamnat la moarte. Tincu\a era ]nc`ntat[. — Emo\ia te z[p[ce=te a=a? m[ ]ntreb[ ea ]ntr-o zi. C`t sunt de fericit[! Biata fat[! Pentru a-mi da curaj, glumeam de diminea\[ p`n[ seara, dar se b[g[ de seam[ c[ nu era ca ]nainte vreme, =i ]n seara logodnei am fost gata-gata s[ le=in. Rubedeniile fur[ foarte nedumerite =i, ca =i logodnica mea, ele ]mi puser[
42

tulburarea pe seama emo\iei. M[ ]ndemnar[ s[ vorbesc, am fost rugat s[ povestesc. }mi scormonii mintea =i nu g[sii nimic. Dar preotul care ne schimbase inelele, dup[ ce rosti rug[ciunile biserice=ti, ]mi ]nlesni o anecdot[. Era vorba de munca c`mpului =i popa se pl`ngea c[ muncitorii ]=i b[teau joc de el, lucr`nd prea ]ncet. Zisei, pentru a preg[ti istorioara mea: — Dac[ vrei s[-i faci s[ lucreze mai repede, nu e dec`t un mijloc, p[rinte. — Care, fiule? — S[ ]njuri, s[ ]njuri ca un surugiu! — A! noi preo\ii nu putem ]njura, e p[cat. — Da, e p[cat, desigur, am aprobat eu, dar a fost dezlegat de mitropolitul din Bucure=ti pentru orice ]mprejurare ]n care nu se poate face altfel. Popa f[cu o mutr[ ne]ncrez[toare, dar asisten\ii strigar[: — Cum, spune-ne cum? Istorise=te! — Ei bine, iat[ cum. }ntr-o zi, mitropolitul din Bucure= ti trebuia s[ se duc[ ]ntr-un ora= ]n care prezen\a sa era necesar[ la o ceremonie oficial[. I se aduse cea mai

bun[ diligen\[ =i sfin\ia sa se sui ]n ea. Dar surugiul tr[surii a fost foarte nedumerit, cu tot bac=i=ul gras ce-l a=tepta =i asta pentru c[, dup[ cum =tim cu to\ii, un surugiu nu poate conduce caii f[r[ s[ ]njure. Pentru el, a ]nv`rti biciul ]n aer =i a ]njura, este ceva mai necesar dec`t bac=i=ul. Surugiul mitropolitului nu-=i dezmin\ea numele. Tem`ndu-se ]ns[ de m`nia ]naltului prelat, bietul om ]=i mu=c[ buzele =i m`n[ cum putu timp de trei ore de drum, dar ajung`nd la un vad, el se opri brusc. Ro=u de m`nie, ca un rac fiert, l[s[ h[\urile celor patru cai =i a=tept[, hot[r`t s[-=i cear[ dreptul lui cu orice pre\. Mitro43 politul pierdu r[bdarea, =i dup[ o vreme sco\`nd capul pe ferestruica diligen\ei, ]ntreb[ pe surugiu de ce s-a oprit. Surugiul ]=i scoase c[ciula =i zise cu umilin\[: — P[i s[ vede\i, }nalt Prea Sfinte; caii sunt obi=nui\i cu ]njur[turile surugiului =i cum nu pot s[ ]njur din pricina }nalt Prea Sfin\iei Voastre, ei nu m[ mai recunosc =i nu mai vor s[ treac[ vadul. Mitropolitul ]l sf[tui: — D[-le =i tu o gur[, fiule: hi, hi, bravi c[i=ori! Surugiul =iret repet[ din v`rful buzelor: — Hi, hi, c[i=orilor! Dar caii nu mi=car[. — Nu e alt chip dec`t ]njur[turile ca s[-i faci s[ mearg[? ]ntreb[ Sfin\ia Sa, pierz`ndu-=i r[bdarea. — Nu, }nalt Prea Sfinte, v[ spun: caii nu merg dec`t cu ov[z =i cu ]njur[turi! — Ei bine, r[spunse mitropolitul, ]njur[ atunci =i te voi dezlega de p[cat! Surugiul s[ri ]n picioare, apuc[ h[\urile, pocni din nesf`r=itul lui bici =i strig[ cu glas, s[ sperie mor\ii: — Hi! hi! hi! Papucii maicii Domnului! Icoanele =i cele patruzeci de evanghelii! +aizeci de taine! Doisprezece apostoli =i patruzeci de mucenici! Hi, hi, hi, c[i=orilor, Dumnezeul =i Pa=tele vostru! Diligen\a trecu zbur`nd peste vad ca o r`ndunic[. Pe malul cel[lalt, mitropolitul scoase din nou capul =i zise vizitiului, care-l privea cu un aer victorios: — E uimitor cum \i-ai dresat caii, dar nu te pricepi la cele sfinte: nu patruzeci de evanghelii, ci patru; nici =aizeci de taine, ci numai =apte. — Ave\i dreptate, p[rinte, o =tiam =i eu. Dar, vede\i, patru ori =apte sunt numere prea scurte ca s[ po\i ]njura
44

din r[runchi. +i apoi noi [=tia, vizitiii, facem =i noi ce putem ca s[ ]mp[c[m cele sfinte cu nevoile me=te=ugului! Anecdota aceasta, prin r`sul care-l pricinui, puse pe pop[ ]n ]ncurc[tur[ =i m[ ]nvior[ =i pe mine. Tincu\a era vesel[ nevoie mare =i m`ndr[ de mine. Ah, pentru ce lucrurile nu s-au oprit aici? Sau pentru ce nu m-am hot[r`t s[ fug ]nainte de dram[? C[ci drama lung[, nesf`r=it[, veni trei s[pt[m`ni dup[ aceea, trei s[pt[m`ni de chin nemaipomenit =i de necrezut, c`nd fiecare s[rutare pe care o primeam de la logodnica mea mi se p[rea un ]ndemn s-o rup la goan[, s[-mi iau lumea ]n cap.

Drama asta ]ncepu odat[ cu nunta. Am ajuns acum la ]ngrozitoarea crim[ care sf[r`m[ via\a mea =i a nevinovatei Tincu\a; am ajuns, dragul meu Mihail, la perversiunea, la violen\a, la viciul de care vorbeai — am ajuns la toate nemerniciile pe care bestii merg`nd ]n dou[ labe le practic[ sub form[ de obiceiuri, de datini, de tradi\ii, otr[vind via\a =i chinuind pe nevinova\ i. C[ci, tot at`t c`t =i curata mea logodnic[, eu ]nsumi eram un nevinovat, o victim[ a denatur[rii de care sufeream. D-ta nu =tii, poate, Mihail, de ce e vorba. Nu =tii c[ la noi, ]n noaptea nun\ii, femeile din familie =i chiar femei str[ine, n[v[lesc ]n camera de culcare a tinerilor so\i, c`teva ore dup[ ce s-au culcat, gonindu-i ]n alt[ odaie =i r[scolind patul pentru a g[si m[rturia net[g[duit[ a fecioriei miresei, pe care o duc c`teodat[ ]n triumf pentru a o ar[ta musafirilor, care petrec ]n odaia de al[turi. Mi s-a ]nt`mplat s[ v[d =i mai mult dec`t asta: am v[zut acest steag dus ]n v`rful unei pr[jini pe =oseaua de la Petroiu la Cazasu, ]nconjurat de o ceat[ de femei turbate, care
45

h[uiau ]n jurul dezgust[torului trofeu. }ntov[r[=ite de un \igan care sc`r\`ia din dibl[, ele mergeau, ]n zorii zilei de luni, duc`nd “rachiu ro=u” fericitei mame =i nefericitei mirese. Cuno=ti d-ta, Mihail, ceva mai barbar =i mai oribil? Exist[ oare perversiune ori perversitate, viol sau violen\[, viciu ori sadism care s[ fie mai inumane, mai crude, mai ne]nchipuite ca bucuria asta, ca spectacolul, obiceiul acesta infam =i ru=inos?... Eu ]l =tiam, ]l cuno=team ]nainte de-a veni ziua nun\ii. Nu numai c[ m-a dezgustat totdeauna, dar el ]n ceasul periculos ]n care sim\urile mele aveau s[ m[ tr[deze ]n chip at`t de trist, era pentru mine o chestiune de via\[ =i de moarte s[ ]ndep[rtez, s[ trimit la dracu aceast[ mascarad[ blestemat[. Chemai pe tat[ =i pe m[tu=[ =i le vorbii. Tat[l, de=i \inea la sc`rbosul obicei, nu a fost prea ]nd[r[tnic, dar b[tr`na sus\inea cu ]nc[p[\`nare c[ trebuia neap[rat respectat, fiindc[ era o datin[ a poporului =i o pav[z[ a cinstei. R[m[seser[m ]n\ele=i, =i nunta porni ]ntr-o frumoas[ dup[-amiaz[, cu alaiul obi=nuit, spre biseric[: toat[ lumea mergea pe jos, afar[ de doi c[l[re\i care deschideau drumul; venea apoi purt[torul celor dou[ imense lum`n[ri de Moscova, culcate pe o mare tav[ de argint cizelat, ]ncrustat cu aur, iar ]n urm[, invita\ii. La ie=irea din biseric[, c[l[re\ii o luar[ ]nainte, tr[g`nd cu pistoalele, flutur`nd ]n aer pe=chirele legate de bra\ele lor =i juc`ndu-=i caii care aveau coamele ]mpodobite cu panglici =i beteal[ de argint. Pe tav[ erau acum p`inea =i sarea tradi\ional[. Imediat dup[ ace=tia, veneam eu, de-abia tr[g`ndu-mi picioarele, tremur`nd de fric[ =i de mizerie, cu lum`narea
46

]n m`n[ =i cu Tincu\a de bra\. Ea era fericit[ sub gr[mada

de podoabe care o acopereau pe de-a-ntregul. }n urma noastr[ toat[ lumea, asurzit[ de doisprezece l[utari care c`ntau din patru instrumente: vioar[, cobz[, clarinet =i goarn[. Pe drum, femeile care veneau de la f`nt`n[ v[rsau cofele lor ]naintea nunta=ilor, drept urare de bel=ug. +i seara, ceasul blestemat b[tu pentru mine. Erau la mas[ vreo du[zeci de invita\i, cu rubedenii, cu tot. Ora\iile nunta=ilor dezl[n\uir[ o veselie ame\itoare =i trebui s[ m[ supun =i s[ r[spund =i eu cu istorioare la pove=tile comesenilor. Unul din ace=tia, cu capul ]nfierb`ntat de vin, avu prostul gust s[ povesteasc[ cum odat[, ]ntr-un sat, o mireas[ fiind g[sit[ c[ gre=ise, a fost b[tut[ de mire chiar ]n noaptea nun\ii; a doua zi el o arunc[ ]ntr-un car, a=ez`nd-o cu spatele spre boi =i cu fa\a spre o pr[jin[ care avea ]n v`rf o oal[ de p[m`nt spart[ ]n fund. Cu astfel de alai, el o duse p[rin\ilor ]ngrozi\i. Priveam pe Tincu\a: ea asculta lini=tit[, sigur[ de inocen\a ei. Dar eu m[ ]ngrozii =i strigai c[ ceea ce se petrece ]ntre cei doi so\i nu prive=te pe nimeni dec`t pe ei ]n=i=i. — O s[ vedem noi numaidec`t, dac[ nu prive=te pe nimeni, r[spunser[ c`\iva intimi. }n sf`r=it, acest “numaidec`t” veni repede, c[ci, cum b[tu miezul nop\ii, b[gai de seam[ c[ mici cocoloa=e de p`ine ]ncepur[ s[ m[ loveasc[ din diferite p[r\i. Cocoloa=ele fur[ urmate de buc[\i de p`ine =i, dup[ c`teva minute, de felii ]ntregi. — Ce ]nseamn[ asta? ]ntrebai eu. — Ei bine, asta ]nseamn[ c[ trebuie s[ te scoli de aici =i s[ te duci s[-\i faci datoria! strig[ na=a. V[ jur, dragii mei, c[ nu ]n\elegeam nimic, dar am ]n\eles c`nd na=ul m[ lu[ la o parte =i-mi spuse de ce
47

datorie e vorba. }n timp ce-mi vorbea, na=a =i m[tu=a f[ceau toaleta Tincu\ei ]n camera de culcare ce ne era destinat[; apoi ele venir[ s[ m[ ]mbr[\i=eze, ca =i tat[l =i, f[r[ alt[ introducere, ]mi deschiser[ u=a, m[ ]mpinser[ ]n[untru =i o ]nchiser[ ]n urma mea. }n aceast[ clip[, una din cele mai tragice din via\a mea, mi-amintesc ]nc[ vag c[ am v[zut capul minunat al Tincu\ei odihnindu-se pe albea\a pernei, p[rul ei negru, r[sp`ndit ]n juru-i. +i asta a fost tot ce s-a petrecut ]n seara aceea. Am c[zut le=inat, ]n mijlocul camerei! Ni=te friguri puternice m[ f[cur[ s[ delirez dou[zeci =i patru de ore. St[tui bolnav cincisprezece zile. Nu =tiu ce am spus ]n timpul st[rii mele de incon=tien\[, dar =tiu c[ foarte pu\ini numero=i fur[ acei care venir[ s[ m[ viziteze. Scul`ndu-m[ din boal[, m[ trezii ]ntr-o lume vr[jma=[. Socru-meu =i m[tu=a ]mi cerur[ explica\ii asupra “ru=inii” pe care o ab[tusem asupra casei lor. Sc[pai deocamdat[ spun`nd c[ sunt “legat”. Ei n-au avut nici o mil[ de mine =i m-au ur`t tot mai mult. Din aceast[ clip[ =i timp de zece luni, ura =i du=m[nia se asmu\ir[ ]mpotriv[-mi. M[ \inur[ departe de orice afacere. Banii erau mereu ]nchi=i, ca =i cum a= fi fost un ho\.

Prin propriile mele mijloace nu puteam nimic ]ntreprinde, afar[ doar de-a deveni din nou salepgiu, c[ci economiile mele le cheltuisem aproape pe toate ]n cadouri de nunt[. +i atunci ]ncepu acea via\[ teribil[ care m[ ]ngroze=te ]nc[ azi. Nu pot s[ povestesc cu de-am[nuntul. Mi-e prea dureros. }nchis ]n aceast[ cas[ de nenorociri, nu ]ndr[zneam s[ mai ies pe strad[ dec`t foarte rar =i numai noaptea. Eram
48

]mpiedicat s[ cobor chiar =i ]n pr[v[lie. Nici o vizit[... Nici o rela\ie... Nici o munc[... Tot ce spuneam, tot ce propuneam, c[dea r[u. La mas[ parc[ a= fi fost ]ntre surdomu\ i. +i eu, ]n papuci =i ]n c[ma=[, m[ plimbam dintr-o camer[ ]n alta ca un parazit, ca un caraghios, ca un fel de pensionar. Cei doi cumna\i veneau ]n toate duminicile. Le-am cerut s[ m[ ia la Gala\i ]n afacerea lor ]n care m[ pricepeam bini=or. Ei ]mi vorbir[ de divor\. Ve\i spune, cu drept cuv`nt, c[ ar fi fost solu\ia cea mai inteligent[. Deloc. C[ci dup[ c[s[torie, nevast[-mea se r[cise de familia ei. Toat[ via\a ]i era acum ]nr[d[cinat[ ]ntr-a mea, ]n aceast[ via\[ mizerabil[ =i schiload[. F[r[ lacrimi =i f[r[ ur[, ea acceptase nenorocirea cu un curaj neb[nuit. Credea cu sinceritate c[ am fost “legat” de o vr[jitoare =i se ruga lui Dumnezeu cu aprindere ca s[ ]nving[ pe diavol =i s[ se vindece b[rbatul pe care-l iubea cu toate lipsurile lui. }nchi=i am`ndoi, ne petreceam zilele ]n convorbiri tainice, interminabile, =i de o dragoste f[r[ seam[n. }i ceream iertare... Ea ]mi spunea c[ nu m[ vede ]ntru nimic vinovat. Oh, cum a= putea s[ uit singura fiin\[ care m-a ]n\eles =i a avut mil[ de mine? +i cine ar putea pretinde c[, f[r[ ura care ne otr[vea, n-a= fi devenit so\ul =i omul normal spre care n[zuisem din toate for\ele mele. Nu mai eram at`t de timid ca la ]nceput, nu mi-era fric[ de nevast[-mea, disp[ruse groaza care-mi ]nghe\a s`ngele la apropierea ei. Aveam chiar momente c`nd dorin\i vagi, slabe de=tept[ri, mici impulsuri senzuale ]mi furnicau trupul =i m[ f[ceau s[ ro=esc c`nd ea m[ str`ngea ]n bra\e, m[ m`ng`ia, m[ asigura de dragostea ei. Dar ceea ce dragostea creeaz[ cu greutate, ura distruge ]ntr-o clip[ =i iat[ ce nu voi ierta niciodat[ oame49 nilor. }n toate dimine\ile, de-abia ie=it din camer[, cele dou[ bufni\e ale nenorocirii noastre se repezeau asupra bietei femei =i o ]ntrebau dac[ s-a “petrecut” ceva. Fiindc[ ea refuza s[ vorbeasc[, blestematele coabe ]i c[deau pe cap cu sfaturile lor de desp[r\enie =i o torturau p`n[ la disperare. Aceast[ ciop`r\ire =i distrugere sistematic[ a pu\inului bine pe care natura ]ncerca s[-l recl[deasc[, dur[ zece luni. Ne ]n[bu=eam. Cei doi c[l[i de la Gala\i ]ncepur[ s[ devin[ amenin\[tori, m-au insultat =i m-au somat s[-mi decid nevasta pentru divor\. Nu mai era chip s[ rezist. Str`n=i unul l`ng[ altul, refuzam de multe ori s[ cobor`m la mas[, tr[iam zile ]ntregi m`nc`nd o singur[ dat[. Apoi pe nea=teptate, mi se n[scu ]n minte ideea de a fugi.

Ea m[ ]ntreb[ dac[ a= putea c`=tiga ce ne trebuie cu pu\inii bani ce-mi r[m[sese, =i la r[spunsul meu ]nfl[c[rat asupra viitorului de libertate =i de iubire pe care eram ]n stare s[ i-l deschid departe de casa asta blestemat[, lacrimi de fericire \`=nir[ din ochii ei. }mbr[\i=a\i ca doi fra\i, pierdu\i ]ntr-o lume vr[jma=[, aveam obrajii =i hainele udate de propriile noastre lacrimi; =i am tr[it a=a orele celei mai curate fericiri ce se putea gusta pe p[m`nt. Dar orele acestea fur[ =i cele din urm[ ce ne-au fost date s[ tr[im. Marele val al urii oamenilor se apropia. Era la sf`r=itul lui februarie. Aveam planul nostru bine fixat: s[ a=tept[m ]nc[ o lun[ =i, c[tre sf`r=itul lui martie, s[ fugim pe o corabie la Stambul. Dar, de c`teva zile, b[gar[m de seam[ o schimbare ciudat[ ]n atitudinea celor doi tirani ai no=tri: ei ]ncetaser[ deodat[ s[ mai vin[ diminea\a la nevast[-mea, n-o mai terorizau =i, c`t despre mine, b[tr`nul ]mi spuse ]ntr-o sear[ c[ pot s[ ies =i s[ vin c`nd oi vrea. R[m[sei uluit! Alergai la Tincu\a, dar ea izbucni ]n lacrimi:
50

— Cred c[ o nenorocire ne p`nde=te! ]mi zise ea. Visez ur`t, te v[d noaptea ]nconjurat de copii care pl`ng =i eu ]mpodobit[ cu aur =i cu pietre scumpe... E foarte r[u. Nu mai ie=i! Cine =tie ce \i se poate ]nt`mpla? Suferim ]nchisoarea asta de zece luni. S-o mai r[bd[m c`teva s[pt[m`ni! La aceste cuvinte, sim\ii c[ un pumnal ]mi intr[ ]n inim[ =i am ]nceput s[ tremur. Dar, dragii mei, soarta omului e scris[ dinainte. A doua zi, era o diminea\[ str[lucitoare de iarn[ lini=tit[. Z[pada, groas[ de trei palme, acoperea lumea cu lin\oliul ei curat =i clopo\eii s[niilor umpleau aerul cu z[ng[nitul lor nostalgic. Stam la o fereastr[ =i mi se p[rea c[ zidurile se d[r`m[ peste mine. }nnebuneam! O putere de nest[p`nit m[ chema afar[, c[tre acel afar[ care era mi=carea, via\a, n[valnicul mister al existen\ei libere, pe care n-o mai cuno=team de aproape un an. M[ aruncai la picioarele so\iei mele =i o implorai s[ m[ lase s[ ies un ceas, o jum[tate de ceas, cinci minute, ]nafara zidurilor, de sub acoperi=uri, din mizerie! Ea se ]ndur[ =i-mi d[du ]ng[duin\a, sf[tuindu-m[ s[ iau cu mine cu\itul =i dou[ pistoale =i recomand`ndu-mi s[ nu intru ]n vorb[ cu nimeni. }i s[rutai papucii, ]mi luai cojocul, c[ciula de astrahan =i cobor`i ]n pr[v[lie. Ah, ie=irea asta a fost nenorocirea mea =i a bietei Tincu\a! A fost nenorocirea noastr[ — f[r[ a fi numaidec` t, fiindc[ nimic nu mi se ]nt`mpl[ ]n diminea\a aceea =i tot nimic nici c`nd ie=ii dup[-amiaz[, nici a doua zi. Dar desigur c[ ]n timpul unei astfel de treceri prin pr[v[lie am fost recunoscut de ochiul tr[d[tor pe care b[tr`nul ]l ascunsese ]n dreptul vreunei u=i, =i care m[ demasc[! }n seara ultimei duminici pe care am tr[it-o ]n aceast[ cas[, venind cu ochii plini de m[re\ia Dun[rii ce-=i ducea enormele sloiuri de ghea\[ — ]mbr[\i=am pentru ultima
51

oar[ femeia care a fost vreme de zece luni, cea mai dr[g[-

stoas[ dintre so\ii =i cea mai curat[ dintre fecioare. Eram lini=tit... Dar cobor`nd pentru a cina, o tragic[ ]mpov[rare ne lungea figurile =i ne \inea la limita lacrimilor. Ea ]ntreb[ c[tre sf`r=itul mesei: — Pentru ce n-au venit fra\ii? — Trebuie s[ vin[ numaidec`t, r[spunse tat[l. Ne aprinser[m narghilele =i b[ur[m cafeaua turceasc[. Afar[, noapte =i lini=te. Era t`rziu. Deodat[, surprinz`nd o privire semnificativ[ ]ntre b[tr`n =i m[tu=[, Tincu\a izbucni ]n suspine. }n momentul acela, u=a se d[du de perete =i cei doi fra\i, ]ntuneca\i ca ni=te c[l[i, ap[rur[ aduc`nd un om la vederea c[ruia p[lii. Era un grec care fusese pe vremuri prietenul meu =i care venea ca delator =i ca uciga=. }n picioare to\i trei, ]naintea u=ii r[mas[ deschis[, prima vorb[, drept bun[ seara, a fost cea a tr[d[torului. }ntinz`nd bra\ul =i ar[t`ndu-m[, el zise ]n rom`ne=te: — {sta e domnul Isvoranu al vostru? Bine]n\eles c[ e “legat”: [sta e Stavru, salepgiul =i pederastul. La aceast[ ultim[ vorb[, care denumea viciul meu =i al lui, Tincu\a d[du un strig[t =i c[zu la p[m`nt, ]n vreme ce eu... }n=f[cat cu cruzimea =i setea de r[zbunare a cumna\ilor mei, fusei dus ]n pr[v[lie =i c[lcat ]n picioare, lovit ]n cap, pe fa\[, pe piept, p`n[ am le=inat. Pe urm[... Pe urm[ m[ trezii afar[ ]n z[pad[, ]naintea por\ii z[vor`te a unei cur\i ce da spre un gang ]nchis. Eram ]nghe\at. M`inile =i picioarele, pieptul, capul, zdrobite. +i, drept ]mbr[c[minte de iarn[, m[ g[seam ]n c[ma=[ =i cu capul gol. }mi adunai puterile =i m[ dusei s[ cer ospitalitate unui
52

turc, care ]mi furniza salepul ]nainte vreme. M[ primi cre=tine=te =i m[ ]ngriji ca un frate. Patru zile dup[ aceea, omul acesta cumsecade, f[r[ s[ =tie cui vorbe=te, mi-aduse la patul meu de suferin\[ =tirea care umpluse tot ora=ul: Tincu\a fusese pescuit[ pe malul st`ng al Dun[rii de c[tre lipoveni. .................... De atunci au trecut treizeci =i cinci de ani =i ]n fiecare an, la data fatal[, m[ duc pe malul Dun[rii ce-=i poart[ sloiurile, ca s[ cer iertare Tincu\ei de jignirea ce i-am adus-o... |ie, de asemeni, Adrian, ]\i cer iertare pentru jignirea ce \i-am adus-o. Pe drumul c[tre Slobozia, ]ntre dou[ lanuri de orz, c[ru\a cu trei oameni mergea la trap. }naintea ochilor calului care se scutura ]n r[coarea dimine\ii, luceaf[rul sc`nteia pe bolta purpurie a R[s[ritului. O cioc`rlie zbucni din lan =i se ]n`l\[ c[tre cer. Stavru o urm[ri cu privirile, p`n[ ce o v[zu c[z`nd ca o piatr[. Cu ochii fic=i spre locul unde o v[zuse c[z`nd, el c`nt[ — ]n acea limb[ universal[ cunoscut[ oamenilor care n-au patrie =i pe acea melodie ce nu se poate prinde pe h`rtie:

Dac-a= fi o cioc`rlie, Ca ea a= s[geta v[zduhul, Dar n-a= mai veni pe p[m`nt, Unde oamenii seam[n[ gr`u, Unde oamenii secer[ gr`u, Unde se seam[n[ =i se secer[ f[r[ nici un rost! 53

II

CHIRA CHIRALINA }n cr`ngul ]n care c[ru\a celor trei se oprise ]n sf`r=it pentru masa de amiaz[, Stavru se l[s[ rugat de tovar[=ii lui, care, de o or[, cereau s[ le istoriseasc[ copil[ria sa =i a surorii sale, pe care o evocase la ]nceputul povestirii lui din pod. Nu-i lipsea pofta de a istorisi, c[ci sufletul ]i era acum dispus s[ evoce aceast[ dep[rtat[ amintire, dar a=a se ]nt`mpl[ c`nd vrei s[ te atingi de z[gazurile ruginite ce opresc trecerea apelor trecutului: ]\i place s[ te la=i rugat. }ntin=i pe iarba moale, cei trei fumau t[cu\i, ]n vreme ce calul p[=tea iarba =i str[nuta, mi=c`ndu-se cu pa=i m[run\i ]n juru-le. Stavru se scul[, adun[ c`teva crengi uscate =i aprinse focul, =i c`nd jeratecul a fost gata, c[ut[ ]n c[ru\[ sculele pentru preparat cafea, fierse apa =i arunc[ ]n ibricul de aram[ zah[rul =i cafeaua necesar[. Dup[ care, cu un talent de cafegiu, v[rs[ lichidul spumos =i aromatec ]n trei filigeane, se a=ez[ turce=te =i ]ncepu: — Nu-mi amitesc nici data, nici v`rsta exact[ ce aveam ]n momentul acela. Dar =tiu c[ evenimentul cel mai apropiat care urm[ dramei ce o s[ v[ povestesc a fost r[zboiul Crimeii. Copil, mi-aduc aminte de asprimea unui tat[, care b[tea
54

pe mama ]n toate zilele, f[r[ s[ ]n\eleg de ce. Mama lipsea deseori de-acas[, se ]ntorcea =i iar era b[tut[, ]nainte de plecare =i dup[ sosire. Nu =tiam dac[ era schingiuit[ ]nainte, pentru a o face s[ plece sau pentru a o re\ine, nici dac[ la sosire era din pricina lipsei ori fiindc[ se ]ntorsese. Mi-amitesc apoi c[, ]n vremea aceea tulbure, l`ng[ tata se afla totdeauna fratele meu mai mare, tot a=a de aspru ca =i el, iar l`ng[ mama se t`nguia soru-mea, Chira, cu patru ani mai ]n v`rst[ dec`t mine =i c[tre care m[ sim\eam atras. }ncet-]ncet, cea\a se risipe=te, cresc =i ]ncep s[ ]n\eleg. +i ]n\eleg lucruri ciudate... S[ tot fi avut opt-nou[ ani; soru-mea ]ntre doisprezece =i treisprezece =i era a=a de frumoas[ c[ m[ \ineam toat[ ziua l`ng[ ea, pentru a o privi din cap p`n[ ]n picioare. Ea se g[tea de diminea\[ p`n[ seara =i mama f[cea la fel, c[ci =i ea era tot at`t de frumoas[. Dintr-o cutie de filde=, am`ndou[ ]naintea oglinzii, ]=i f[ceau genele cu chinoroz ]nmuiat ]n untdelemn, spr`ncenele cu un t[ciune de lemn de busuioc, iar pe buze, pe obraji, ca =i pe unghii d[deau cu ro=u de c`rm`z. +i c`nd aceast[ lung[ opera\ie era sf`r=it[, ele se s[rutau, =i spuneau cuvinte de dragoste =i ]ncepeau a-mi face =i mie toaleta. Apoi, to\i trei, lu`ndu-ne de m`n[, d[n\uiam dup[ moda turceasc[ ori greceasc[, =i ne ]mbr[\i=am. Astfel,

formam o familie aparte... Acum tat[l =i fiul mai mare nu mai veneau ]n toate serile acas[. Erau am`ndoi careta=i, cei mai mari =i mai c[uta\i me=teri din tot \inutul; =i atelierul lor se g[sea ]n partea opus[ a ora=ului, ]n cartierul Karakioi, ]n vreme ce noi locuiam ]n Cet[\uie. }ntre noi =i ei se ]ntindea tot ora=ul. Casa din Karakioi era a tat[lui meu. El avea acolo doi lucr[tori =i doi ucenici c[rora le da m`ncare =i cas[.
55

Mai avea o servitoare b[tr`n[, care se ocupa de gospod[rie. Erau =apte. Noi nu mergeam acolo niciodat[ =i eu de-abia cuno=team atelierul tatei, care m[ ]nsp[im`nta. }n Cet[\uie eram la mama. Nu ne p[sa de nimic, toat[ ziua petreceam, iarna beam ceai, vara siropuri =i tot anul m`ncam baclavale, sarailii, beam cafea, fumam din narghilea, ne g[team =i d[n\uiam. Era o via\[ frumoas[... Da, era o via\[ frumoas[, afar[ de zilele ]n care tata ori fiu-s[u, sau am`ndoi deodat[, n[v[leau ]n mijlocul petrecerii =i zv`ntau ]n b[taie pe mama, snopeau cu lovituri de pumni pe Chira =i rupeau bastoanele ]n capul meu, fiindc[ acum f[ceam =i eu parte din hor[. Cum vorbeam curent limba turc[, ei ziceau femeilor “paceauri” iar mie: “chiciuc pezevenghi”. Cele dou[ nenorocite se aruncau la picioarele zbirilor, le ]nl[n\uiau genunchii =i-i rugau s[ le cru\e cel pu\in fa\a: — Nu obrajii! strigau ele. Pentru numele lui Dumnezeu =i al Sfintei Fecioare, nu lovi\i fa\a! Nu v[ atinge\i de ochi! Iertare! A! fa\a, ochii, frumuse\ea acestor dou[ femei! Nu era alta care s[ le-o ]ntreac[! Ele aveau p[r de aur, lung p`n[-n c[lc`ie, pielea obrazului alb[; spr`ncenele, genele, ochii, negri ca abanosul. C[ci pe tulpina rom`neasc[, din partea mamei, trei rase diferite se altoiser[: turc[, rus[ =i greac[, dup[ ocupan\ii care st[p`niser[ \ara ]n trecut. La v`rsta de =aisprezece ani, mama n[scu pe cel dint`i copil, dar ]n ziua c`nd deschisei ochii, nimeni n-ar fi crezut c[ era mam[ a trei copii. +i femeia asta, care era f[cut[ s[ fie m`ng`iat[ =i r[sf[\at[, era b[tut[ p`n[ la s`nge. Dar dac[ tata n-o cople=ea cu m`ng`ierile, aman\ii ei o desp[gubeau ]ndeajuns =i n-am =tiut niciodat[ dac[ la
56

]nceput a fost b[tut[ fiindc[ ]=i ]n=elase b[rb[tul sau ]l ]n=elase pentru c[ fusese b[tut[. }n orice caz, t[r[boiul n-a contenit niciodat[ la noi, fiindc[ strig[tele de pl[cere alternau cu strig[tele de durere; =i cum ]nceta ciom[geala, r`setele izbucneau pe fe\ele udate de lacrimi. Eu f[ceam de paz[, m`nc`nd pr[jituri, ]n vreme ce curtezanii — cu purt[ri, de altminteri, cuviincioase — st[teau turce=te pe covoare, c`ntau din ghitar[ =i ]ndemnau pe femei s[ joace dup[ arii orientale, acompaniate de castaniete =i tamburin[. Mama =i Chira, ]mbr[cate ]n m[tase =i s[getate de dorin\i, jucau dan\ul batistei, se ]nv`rteau, se leg[nau, se ame\eau. Apoi, cu fa\a ]mbujorat[ de c[ldur[, ele se tr`nteau pe perne enorme, ]=i ascundeau picioarele ]n rochiile lor lungi =i-=i f[ceau v`nt.

Se beau lichioruri fine =i se ardeau aromate. B[rba\ii erau tineri =i frumo=i. Totdeauna bruni, negri, ei aveau o ]nf[\i=are elegant[, must[\ile ascu\ite, b[rbile foarte ]ngrijite, iar p[rul lor lins ori cre\ r[sp`ndea un miros puternic de unt de migdale, parfumat cu mosc. Erau turci, greci =i c`teodat[ rom`ni, c[ci na\ionalitatea nu juca nici un rol, cu condi\ia ca curtezanii s[ fie tineri =i frumo=i, delica\i, discre\i =i nu prea gr[bi\i. Situa\ia mea era foarte ingrat[. Nim[nui nu i-am vorbit p`n[ azi de ceea ce au fost chinurile mele atunci. Rostul meu era s[ veghez, a=ezat pe marginea ferestrei =i s[ pre]nt`mpin orice surpriz[. Asta ]mi pl[cea mult, fiindc[ uram de moarte pe cei din Karakioi, care ne b[teau. Dar ]n pieptul meu se da o lupt[ ]ntre datoria =i gelozia mea. Eram gelos, grozav de gelos. Casa era a=ezat[ ]n fundul unei vaste cur\i ]mprejmuit[ cu ziduri. Unele ferestre d[deau c[tre aceast[ curte, iar
57

altele, ]napoi, erau suspendate deasupra platoului care domina portul. Nu puteai p[trunde ]n cas[ dec`t prin unica intrare din fa\[, dar pentru a fugi, de! musafirii f[ceau mai pu\ine nazuri, =i dac[ pov`rni=ul platoului ar fi putut vorbi, c`\i in=i n-a v[zut el c[ut`nd sc[pare pe acolo! C[\[rat pe pervazul ferestrei, st[team cu ochii pe felinarul ce lumina, toat[ noaptea, deasupra por\ii, iar urechea mi-era ciulit[ s[ aud zgomotul z[voarelor ruginite. Dar \ineam s[ v[d deopotriv[ =i ce se petrecea ]n[untru. Mama =i Chira erau frumoase de te-nnebuneau. Rochia le str`ngea talia de le-ai fi trecut-o printr-un inel. S`nii — rotunzi ca doi pepena=i. P[rul — r[sfirat din bel=ug pe spate =i pe umerii goi. Pe frunte aveau o panglic[ de un ro=u aprins, iar genele lungi, clipeau dr[ce=te, parc[ pentru a a\`\a para fl[c[rilor din ochii aprin=i de patimi. Deseori, ]n goana lor de a se face pl[cu\i femeilor, ]n vorb[ria lor neroad[, musafirii deveneau caraghio=i. A=a, ]ntr-o sear[, unul din ei, voind s[ complimenteze pe mama, zise: “g[ina b[tr`n[ face zeama bun[“. Biata femeie, jignit[, ]i arunc[ evantaiul ]n cap =i pl`nse. Alt invitat, se ridic[ furios, d[du neghiobului cu tifla =i-l scuip[ ]n fa\[. Se luar[ de piept, r[v[=ir[ casa, r[sturnar[ narghilelele. Asta ne f[cu s[ r`dem cu lacrimi. Pentru a face pace, mama ]i s[rut[ pe am`ndoi. Dar aceste s[rut[ri, aceste ]mbr[\i=[ri, erau un mijloc al ei de a r[spl[ti tot felul de merite. Pentru o voce frumoas[, pentru o vorb[ de haz, un joc iscusit, ea da s[rut[ri, =i tot a=a f[cea c`nd trebuia s[ ]nveseleasc[ pe un posac, s[ =tearg[ urma unei vorbe sup[r[toare, s[ potoleasc[ un zurbagiu prea gelos, s[ scoat[ din ]ncurc[tur[ pe vreun prost.
58

Chira, pe de alt[ parte, str[lucea ]n felul ei. Foarte dezvoltat[ fizice=te de la paisprezece ani, ea p[rea cu doi ani mai mare. Nebunatec[, =ireat[, cu n[su=orul cam ]ncovoiat,

cu b[rbia ascu\it[, cu dou[ gropi\e ]n care zeul dragostei picase dou[ aluni\e aproape simetrice, Chira nemul\umea at`t pe ]ndr[gosti\ii ei, c`t =i pe mine, cu zburd[lniciile, ]n\ep[turile =i glumele sale. Ei se a=teptau s[ ob\in[ mult mai mult, iar eu socoteam c[ e prea darnic[. Ca s[ nu sup[r[m pe nimeni, le ziceam musafiri curtezanilor care veneau la noi. Una, dou[, musafirii ]i s[rutau m`inile =i sandalele. Ea ]i tr[gea de nas =i de barb[, le v[rsa sirop pe c[rbunii care ardeau deasupra tumbechiului narghilelelor, le da s[ bea din paharul ei =i apoi sp[rgea paharul pentru a-i jigni, dar revenea un minut dup[ aceea pentru a depune v`rful pletelor ei pe buzele celor jigni\i. Toate astea m[ ]nfuriau, c[ci iubeam pe Chira mai mult dec`t pe mama. O adoram =i nu sufeream nici o m`ng`iere ce venea de la altul dec`t de la mine. Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o sear[, spre culmea geloziei mele, nodul de la o sandal[ a Chirei desf[c`ndu-se ]n timpul dansului, ea ]=i a=ez[ piciorul pe genunchiul unui musafir =i-i ceru s[-i lege =iretul. }n\elege\i ce fericire pentru norocosul acela! El se execut[, prelungindu-=i pl[cerea c`t putu mai mult ]n vreme ce eu deschideam ni=te ochi de lup. Pe urm[ tic[losul ]ncepu s[-i m`ng`ie piciorul =i chiar pulpa. +i ea, ei bine, ea nu zicea nimic, se l[sa! Atunci, furios, pierz`ndu-mi cump[tul am strigat: — Tata!... Fugi\i!... C`t ai clipi din ochi, cei doi musafiri ]nc[lecar[ fereastra =i disp[rur[ ]n ]ntuneric, rostogolindu-se pe panta dealului. Unul din ei, un grec, ]n graba lui, =i-a uitat
59

fesul =i ghitara, pe care mama le lu[ =i le arunc[ dup[ cele dou[ narghilele ce erau de prisos. Scena asta a fost at`t de hazlie, ]nc`t eu, odat[ trecut[ m`nia, fusei apucat de un acces de r`s nebun, c[zui de pe pervaz, m[ rostogolii pe covor =i m[ f[cui v`n[t la fa\[. Mama crezu de-a binelea c[ ]nnebunisem de groaza sosirii tatei; bietele femei sf`=iar[ aerul cu strig[tele lor ]nfrico=ate, uitar[ de tata =i de dracu =i se aruncar[ asupra-mi, dezn[d[jduite. — Nu vine tata! am izbutit s[ le spun ]n sf`r=it, m-am sup[rat ]ns[ fiindc[ Chira l-a l[sat s[-i m`ng`ie pulpa! +i m-am r[zbunat! Asta-i tot! Bucuria le f[cu acum s[ \ipe mai tare =i m[ b[tur[ stra=nic la fund tot s[rut`ndu-m[; apoi ]ncepur[m s[ \op[im prin odaie, mul\umi\i c[ ne alesesem, ele cu spaima, iar eu cu o urechial[ sf`r=it[ cu m`ng`ieri. Doi sau trei ani se scurser[ ]n chipul fericit de mai sus, singurii ani ai copil[riei mele care mi-au r[mas clar ]n amintire. }mplinisem unsprezece ani, Chira avea cincisprezece =i eram nedesp[r\it de ea. O urm[ream pretutindeni, ca un c[\el, o p`ndeam c`nd ]=i f[cea toaleta, ]i s[rutam hainele ]mbibate de parfumul ei; =i biata copil[ se ap[ra cum putea, cu ging[=ie, crez`ndu-m[ nevinovat, deloc p[tima=. Vorbind drept, n-aveam nici un g`nd precis, nu =tiam ce voiam, muream de pl[cere =i m[ topeam

dup[ ea. Trebuie s[ mai spun c[, ]n casa mamei mele, tr[iam ]n iadul dragostei. Totul era dragoste; cele dou[ femei ca =i adoratorii lor, toaletele, lichiorurile, parfumurile, c`ntecele =i dansurile. Chiar fuga caraghioas[ =i dramatic[ a curte60 zanilor mi se p[rea voluptuoas[ =i pasionant[. Numai sosirea tatei =i bu=eala noastr[ cu capul de to\i pere\ii erau nepl[cute =i f[r[ iubire. Dar le primeam ca un pre\: pre\ul pl[cerii. Mama zicea: — Orice fericire ]=i are latura ei trist[; via\a chiar o pl[tim cu moartea. De aceea =i trebuie s-o tr[im. Tr[i\i-o, copii, tr[i\i-o dup[ gusturile voastre =i ]n a=a fel ca s[ nu regreta\i nimic ]n ziua judec[\ii din urm[. Condu=i de-o asemenea “filosofie” e u=or de ]n\eles cu ce grab[ ne sileam, =i eu, =i Chira, s[ urm[m exemplul mamei. Av`nd averea ei personal[, asigurat[ ]n m`inile fra\ilor ei, contrabandi=ti de articole orientale, ea ]=i ]ng[duia orice pl[cere, se f[cea adorat[, schimba aman\ii mai mult sau mai pu\in satisf[cu\i, tot a=a de des ca rochiile, se l[sa s[ fie snopit[ ]n b[taie de tat[-meu, ap[r`ndu-=i numai fa\a, dup[ care trecea la o nou[ distrac\ie. Ea avea chiar o anumit[ virtute: c`nd se =tia prea plin[ de p[cat =i se temea ca furia b[rbatului ei s[ nu se reverse asupra noastr[, \inea u=a ]nchis[ p`n[ ce noi izbuteam s[ fugim pe fereastr[. Pe urm[ o deschidea viteje=te =i ]ncasa singur[ =i pentru noi. C`nd ne ]ntorceam, c`teva ceasuri dup[ aceea, o g[seam lungit[ pe sofa, cu fa\a acoperit[ de miez de p`ine alb[ ]nmuiat ]n vin ro=u, pentru a vindeca umfl[turile =i v`n[t[ile. Se scula r`z`nd nebune=te; =i, cu oglinda ]n m`n[, ne spunea, ar[t`ndu-ne fa\a tumefiat[: — Nu e a=a c[ nu m-a slu\it prea tare? }n dou[ zile n-o s[ r[m`n[ nici urm[... +i atunci, iar o s[ poftim musafiri! Nu moare cineva de-o b[taie! Ne nelini=team de trupul ei. Trebuia s[ fie groaznic, la vedere. Ea exclama: — O, trupul! Trupul nu se vede!
61

+i semnele b[t[ii odat[ vindecate, chefurile re]ncepeau v`rtos. }n cas[ nu se f[cea nici un fel de buc[t[rie, c[ci mamei ]i era sil[ de mirosul cepei pr[jite. Era abonat[ la o locant[ vecin[, care ne trimitea cele trebuincioase: supe, m`nc[ruri, pr[jituri, creme, ]n vase de aram[ date de mama. O sp[l[toreas[ venea luni diminea\a s[ ne ia rufele murdare din timpul s[pt[m`nii =i ne l[sa altele curate. }mpreun[ cu b[tr`nul turc — negustor de pomezi =i dresuri — asta e toat[ lumea pe care o v[zui intr`nd ]n cas[, afar[ de musafiri, fire=te, care nu erau totdeauna siguri c[ vor ie=i pe unde au intrat. Afar[, de asemeni, de tata =i de frate-meu, care erau “musafiri nepofti\i” =i care ne f[ceau vizite foarte nepl[cute. Cum, de mai bine de doi ani, tata nu mai dormea la noi =i nu venea dec`t de trei sau patru ori pe lun[ pentru a ne cotonogi, casa era lini=tit[.

Scutite de grijile gospod[riei, cele dou[ femei ]=i petreceau vremea cu odihna, cu baia, cu toaleta, cu siropurile, ca m`ncarea, cu narghilelele =i cu primirea curtezanilor. Nu uitau nici rug[ciunile, dar nu se duceau niciodat[ la biseric[, iar timpul sacrificat lui Dumnezeu era foarte scurt. Mama se scuza, zic`nd: — Dumnezeu vede bine c[ nu-l contrazic: r[m`n cum m-a f[cut... Ascult, supus[, strig[tele =i poruncile inimii mele. Chira ]nt`mpina: — Dar, mam[, nu crezi c[ se cam amestec[ =i dracul, c`teodat[? — Nu, r[spundea ea, nu cred ]n dracul; Dumnezeu e mai tare ca el. +i dac[ suntem cum suntem, e pentru c[ Dumnezeu o vrea.
62

+i, desigur, mama era mul\umit[ de ceea ce Dumnezeu voia ca ea s[ fac[, fiindc[ el nu voia lucruri silnice. El voia, mai ]nt`i, ca mama =i fiica s[ stea ]n pat diminea\ a c`t le-o pl[cea, loc potrivit pentru a ron\[i pesme\i cu unt =i miere =i pentru a bea cafeaua cu lapte. Dumnezeu le poruncea apoi s[ se ]mb[ieze =i s[-=i ung[ corpul cu elixir de smirn[, s[-=i fr[gezeasc[ obrajii cu abur de lapte, fierb`nd la foc mic; s[-=i fac[ p[rul lucios cu unt; s[-=i lustruiasc[ unghiile cu o pensul[ ]nmuiat[ ]n esen\[ de anilin[ de acaju. Era apoi o ]ntreag[ daraver[ cu toaleta genelor, spr`ncenelor, buzelor =i obrajilor. +i c`nd totul era gata, urmau dejunul, fumatul =i siesta. Se trezeau c`nd soarele era la chindie, pentru a arde aromate, pentru a bea siropuri =i, ]n sf`r=it pentru a ]ncepe marea dandana a zilei: c`ntecele, dansurile, cheful, care \inea p`n[ la miezul nop\ii. Mama, era mult mai bogat[ dec`t tata; =i cu toate cheltuielile nebune=ti, averea ei, plasat[ ]n ]ntreprinderi cam nel[murite, de c[tre fra\i, ]i aduceau venituri at`t de mari, ]nc`t ]i r[m`nea destul ca s[ pun[ deoparte ]n fiecare lun[ (tot ]n m`na fra\ilor ei) banii destina\i Chirei =i mie. Eu nu cuno=team prea bine via\a mamei mele. Mi-aduc aminte s[ fi auzit-o povestind c[ p[rin\ii ei fuseser[ hotelieri boga\i. Tat[l s[u, un turc bun =i pios, fusese trimis din Stambul cu firman de la Sublima Poart[ pentru a deschide un hotel ]n Ibraila c[tre sf`r=itul veacului al XVIII-lea, cu ]ns[rcinarea de-a primi =i osp[ta pe to\i demnitarii pe care Sultanul ]i trimitea ]n pa=al`cul s[u. El avea trei femei: dou[ grecoaice =i o rom`nc[. Rom`nca a fost mama mamei mele. Celelalte dou[ femei au dat na=tere la trei copii, dintre care unul a ]nnebunit =i s-a
63

sp`nzurat. Dar mama, ca =i fra\ii ei vitregi, nu se ]n\elegeau ]n casa p[rinteasc[ dec`t pentru a o r[v[=i. Dup[ c`t se pare, nimic mai ]nteresant nu se s[v`r=ea ]n casa asta dec`t s[ se adune bani =i s[ se fac[ rug[ciuni la doi Dumnezei, ]n trei limbi deosebite. Cei doi b[ie\i se apucar[ de contraband[, iar mama,

]nc[ foarte t`n[r[, era gata s[-i urmeze, c`nd turcul se hot[r], scurt, s-o m[rite cu un om aspru =i f[r[ inim[, tat[l meu, care se ]ndr[gosti de ea, “probabil, zicea mama, ]ntr-un moment c`nd Dumnezeu se scobea ]n nas”. Bunicul d[du tat[lui meu aur mult =i l[s[ mo=tenire mamei o mare parte din averea sa, cu dreptul de a o administra dup[ pofta ei, cu condi\ia de a r[m`ne m[ritat[. Asfel legat[ de un om pe care ]l ura, ea =tiu s[ se plece voin\ei turcului, de team[ de-a nu se vedea deposedat[ — f[cu pe pisicu\a, ]i c`=tig[ ]ncrederea =i, la moartea lui, reu=i s[-i smulg[ averea ce-i era destinat[, d`nd-o apoi ]n seama fra\ilor, care o adorau. Atunci ]ncepu via\a de petreceri, de pl[ceri =i de amoruri nebune, pe care o aveam sub ochi =i pe care tat[l meu nu putea s-o ]mpiedice, cu toat[ brutalitatea lui. Mama i-ar fi f[cut bucuroas[ un dar din zestrea ei, dac[ ar fi vrut s[-i redea libertatea, dar el \inea s[ se r[zbune de dezonoarea ce-i f[cuse. }n ziua desp[r\irii lor, lu`nd cu el tot ce-i apar\inea, tata zise mamei, ar[t`ndu-ne pe mine =i pe Chira: — Pe =erpii [=tia doi, \i-i las. Ei nu sunt copiii mei, seam[n[ mamei lor. — Ai vrea poate s[ semne =i ei tat[lui lor? r[spunse ea. D-ta e=ti un om uscat, un mort; ]mpiedici pe cei vii s[ tr[iasc[. M[ mir c[ usc[ciunea d-tale a fost ]n stare s[ z[misleasc[ chiar =i pe acest neispr[vit, cu care te potrive= ti de minune, dar nu e fiul meu!
64

+i biata mam[ avea drept s[ spun[ c[ acest mort ne ]mpiedica s[ tr[im. O f[cea chiar din ce ]n ce mai des. +tiind c[ mama \inea la fa\a ei, ca la via\[, el o lovea totdeauna ]n acest centru al existen\ei sale; =i, ]n vremea din urm[, nenorocita trebuia s[ se ]ngrijeasc[ c`te opt =i zece zile pentru a face s[ dispar[ v`n[t[ile =i r[nile. }n acest timp nu mai putea fi vorba de distrac\ie, nici de-a mai primi musafiri. Aceasta o arunca ]n melancolie, nu ne mai m`ng`ia ca alt[ dat[ =i, pentru ]nt`ia oar[, o v[zui pl`ng`nd de dezn[dejde. Dar, asemenea dezn[dejdi o f[ceau s[ doreasc[ r[zbunarea cu o patim[ ]nzecit[, spre a face pe tiran =i mai furios; =i izbuti a=a de bine, c[ furia lui ne-a fost fatal[. }ntr-o sear[, casa gemea de musafiri. Erau cel pu\in =apte. Mama at`rnase patru candelabre pe pere\i, f[r[ a mai vorbi de policandrul din plafon. A num[rat lum`n[rile: erau do[zeci =i patru. Lumina era orbitoare. }n ziua aceea chiar, mama chemase un l[c[tu= =i puse un z[vor mare la poarta masiv[ a cur\ii, care se ]nchidea numai cu cheia. Astfel asigurat[, ea se d[du veseliei celei mai ne]nfr`nate din c`te am cunoscut. Cred ]nc[ =i azi c[ ea presim\ea sf`r=itul vie\ii ei fericite =i voia s[-l tr[iasc[ cu toat[ intensitatea. Din cei =apte invita\i, trei erau muzican\i greci, renumi\i ]n petrecerile timpului. Deschiz`nd balul, mama d[rui fiec[ruia dintre ei o mic[ pung[ de piele cu c`te zece galbeni, ]nveli\i ]n c`te o batist[ de m[tase brodat[

=i le zise: — Palicarilor! ave\i ]n aceste pungi de cinci ori mai mult dec`t e dreptul vostru, c`nt`nd toat[ noaptea! Nu v[ cov`r=esc astfel numai din generozitate. }n casa asta,
65

veselia se pl[te=te scump =i se poate ca ast[-sear[ s[ ie=i\i pe ferestrele ce vede\i colea. Sunte\i sprinteni de picioare? +i le deschise ferestrele, suspendate deasupra r`pei. Palicarii se aplecar[ peste pervaz, m[surar[ din ochi ad`ncimea, c`nt[rir[ greutatea aurului, s[lt`nd pungile ]n m`ini, =i acceptar[ cu un curtenitor “Evallah!” C`ntecul, dansul, petrecerea ]ncepur[. Cele trei instrumente: clarinetul, piculina =i ghitara erau m`nuite cu ]ndem`nare. Chira =i mama, r[sturnate ca ni=te cad`ne pe sofa, ascultau r[pite c`ntecul pl`ng[tor, apoi tumultuos al doinelor, languroasele manele turce=ti =i pastorale grece=ti, acompaniate de aplauzele =i de vocile b[rb[te=ti ale celor patru musafiri. Dup[ fiecare c`ntec, mama servea lichioruri, cafele, narghilele. Dou[ t[vi mari cu cataif =i sarailii erau oferite ispititor ochilor celor m`nc[cio=i. Cum ]n seara aceea nu mai f[ceam de gard[, am dansat cu sora mea, cu mama, singur, =i cu am`ndou[ p`n[ am ame\it. Dansul era cea mai mare pasiune a scurtei mele copil[rii acas[, precum =i un mijloc de-a dob`ndi de la Chira m`ng`ierile cele mai nebune. Jocul ar[besc al p`ntecului, pe care l-am executat singur, a fost a=a de bogat ]n mi=c[ri ]n seara acestei ultime petreceri, c[ cei trei muzican\i, care erau cunosc[tori, m[ l[udar[ =i m[ ]mbr[\i=ar[ cu c[ldur[. Chira era la paroxism. Mama exclam[: — Ei, da! {sta e cu adev[rat b[iatul meu! Nu e nici o ]ndoial[! }n timpul unei pauze, c`nd to\i b[rba\ii, st`nd turce=te pe covoare, fumau zgomotos narghilelele lor, Chira ]ntreb[ ce devenise unul dintre adoratorii ei cei mai st[ruitori.
66

— +i-a scr`ntit piciorul ]n ultima s[ritur[ pe fereastr[, r[spunse musafirul. +i ]n ilaritatea general[, el explic[ cum bietul om gemea, ]n momentul [sta, ]n patul lui ]ngrijit de un masor. Povestea puse pe g`nduri pe ghitarist, care era scurt =i gros. El se duse la fereastr[ =i scrut[ ]nc[ o dat[ abisul. Un musafir ]l lini=ti, spun`ndu-i: — Nu e prea sus! Cel mult doi metri. Numai c[ nu trebuie s[ sari prea ]nainte, ci s[ te la=i s[ aluneci ]nceti=or, apoi s[ te \ii d`rz c`nd ]ncepi s[ te rostogole=ti pe panta cea mare. }n fundul ei ]\i vei g[si fesul =i ghitara! Am r`s cu to\ii =i dansul re]ncepu. }nt`mplarea aceasta se petrecea prin luna iunie, pu\in ]nainte de seceri=. }nspre curte, ferestrele erau astupate cu draperii grele, pe c`nd acelea care d[deau spre Dun[re n-aveau dec`t perdelu\e sub\iri. +i eram cu to\ii obosi\i c`nd, ]n diminea\a aceea, aurora zv`rli albul ei aurit pe geamuri. Ne ]n[bu=eam... Atmosfera era otr[vit[ de fumul narghilelelor, cu

toate aromatele arse. Mama deschise o fereastr[ =i respir[ ad`nc aerul parfumat. L`ng[ ea, Chira =i eu priveam zorile care luminau deja balta cu p[durea ei de s[lcii. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre oaspe\i: — Ei bine, dragii mei, petrecerea s-a sf`r=it! zise ea. La culcare! }n momentul acesta zgomotul unui corp c[z`nd greu ]n curte ne f[cu s[ tres[rim, =i pu\in dup[ aceea se auzi sc`r\`itul z[voarelor =i \`\`nelor de la poart[. Mama strig[: — Fugi\i! Au s[rit zidul! +i ]n vreme ce tata =i fiu-s[u zg`l\`iau u=a, musafirii
67

se zv`rlir[ prin cele dou[ ferestre, uit`nd toate precau\iile ca =i cum ]i a=teptau saltele de l`n[. L[utarii au fost cei dint`i care o tulir[, iar ceilal\i ]i ]mbr`nceau de la spate, ]n ciuda sfatului de a nu s[ri prea departe. }n c`teva clipe, casa era goal[; chefliii se rostogoleau unii peste al\ii pe panta nisipoas[. Dar c`t despre a ascunde urmele petrecerii, nu mai putea fi vorba. +i atunci, viteje=te, mama se duse s[ dechid[. Ea a fost imediat ]n=f[cat[ de p[r =i aruncat[ la p[m`nt. Fratele f[cu la fel cu Chira; =i eu, ]nnebunit de a o vedea pe sor[mea a=a de crunt c[lcat[ ]n picioare, luai o narghilea =i o sp[rsei ]n capul nemernicului. El l[s[ pe Chira, duse m`na la cap =i, plin de s`nge, se arunc[ asupr[-mi. Avea aproape dou[zeci de ani =i era foarte tare. M[ b[tu p`n[ se s[tur[ =i p`n[ m[ podidi s`ngele pe nas =i pe gur[. }n vremea asta, mama era snopit[ ]n b[taie nu alta. Le=inat[, cu ]mbr[c[mintea sf`=iat[, cu corpul aproape gol, =i tata mai continua s-o loveasc[. Frate-meu se duse s[-=i spele capul ]ns`ngerat =i Chira alerg[ la un sertar, de unde se ]ntoarse cu un pumnal ]n m`n[, dar r[maser[m ]mpietri\i ]naintea groz[viei ce ni se ]nf[\i=a ochilor: tata luase o sanda de lemn — pierdut[ ]n fug[ de vreun musafir — =i cu tocul pocnea ]n fa\[ pe biata mam[ care de-abia ]=i mai mi=ca bra\ele. Fa\a ei, sc[ldat[ ]n s`nge, era o ran[. Chira ]naint[ pentru a lovi ]n spate pe barbar, =ov[i =i le=in[. Tata o ridic[, o arunc[ ]ntr-un fel de dulap mare b[gat ]n zid, numit iatac =i trase z[vorul. Pe mine m[ l[s[ sub paza fratelui, care ]=i pansa capul cu o basma, iar el lu[ pe mama ]n spate =i ie=i ]n curte. Dup[ c`teva minute, auzii capacul greu al pivni\ei c[z`nd zgomotos peste nenorocita pa care o ]nchidea astfel ca ]ntr-un mor68 m`nt. Intr`nd ]n cas[, el se n[pusti asupr[-mi cu pumnii str`n=i =i m[ s[get[ cu ochii ]n a=a fel, de crezui c[ ultimul meu ceas sunase. Dar nu m[ atinse, ci numai zbier[: — A=a, hai? Spargi capul fratelui t[u, iar paciaura de sor[-ta voia s[ m[ ucid[! Ei bine, acum s-a sf`r=it cu voi to\i! Ei stinser[ lum`n[rile =i m[ luar[ cu d`n=ii. Trec`nd prin curte, aruncai o privire asupra capacului pivni\ei: un lac[t mare, trecut prin dou[ c`rlige, f[cea imposibil[ o evadare, =i am suspinat la g`ndul c[ biata mama, r[nit[,

desfigurat[, dar tr[ind ]nc[, era ]ngropat[ ]n acel oribil morm`nt, ]n vreme ce Chira, ]n iatac, se ]n[bu=ea de dezn[dejde. Afar[, era ziu[. C[rbunarii turci, cu samarul ]n spinare =i cu bastonul ascu\it sub bra\, mergeau spre port, la lucru. +i eu unde mergeam? Ajunser[m la locuin\a tatei =i am fost de ]ndat[ pus s[ ]nv`rtesc tocila, pe care ucenicii ascu\eau barde =i d[l\i. }n jurul meu, claie peste gr[mad[, z[ceau bu=teni de stejar, de tei =i de plop, printre c[ru\e desf[cute: roate, buc=e, spi\e, oi=ti, obezi, amestecate cu strujitur[. P`n[ la pr`nz nu mi-au dat nimic de m`ncare. Neobi=nuit cu munca, m[ istovisem cu totul. Frate-meu m[ biciui. Apoi baba ]mi aduse m`ncare: p`ine, m[sline, ap[. Partea trist[ era c[ ochii tuturor ]mi iscodeau orice mi=care =i nu era nici un chip de fug[. Dup[ pr`nz m[ puser[ iar la ]nv`rtit, iar c`nd m[ ]nmuiam, frate-meu trecea pe l`ng[ mine =i m[ izbea cu botforii peste \urloaie. }ncin=i cu =orturi de piele, ca oricare dintre calfe, tat[l s[u =i el lucrau, forfoteau ]ncoace =i ]ncolo, mu\i, moroc[no=i, ]ncrunta\i, ]n mijlocul unei t[ceri triste, ]n
69

care nu se auzea dec`t zgomotul uneltelor. L[muririle =i poruncile erau scurte, reci, ca sufletele lor. Peste noapte am fost ]ncuiat ]ntr-o odaie cu ferestrele z[brelite. Acolo, pe un mindir a=ezat la p[m`nt, f[r[ pic de lumin[, ]mi petrecui noaptea pl`ng`nd =i g`ndindu-m[ la dragile mele f[pturi, care erau =i mai nenorocite dec`t mine. A doua zi, vremea se scurse la fel. M[ chinuia g`ndul dac[ nu cumva cruzimea c[l[ilor no=tri va fi merg`nd p`n[ acolo, ]nc`t s[ fac[ uitate pe cele dou[ femei b[tute, bolnave =i ]ntemni\ate. Spre sear[, am hot[r`t s[ nu mai pl`ng =i s[ ]ncerc s[ fug cu orice pre\. }n ograd[ z[risem fel de fel de sc[ri, iar ]n chiliu\a mea un morman de spi\e, cioplite din gros: ]n ele sta libertatea mea. Slujnica ]mi aduse cina, p`ine =i br`nz[, vorbindumi cu r[utate: — Ei, ce zici, cocona=ule? Aici nu-i a=a de bine ca acas[, hai? Apoi de, vezi tu, via\a nu-i f[cut[ numai din pl[ceri! Mai trebuie =i munc[. He! he! He, he! trebuie s[ mai munce=ti! M[ ]ncuie. Eu a\ipii pe dat[. C`nd m[ de=teptai, nu se luminase ]nc[. G`ndurile m[ n[p[dir[ =i ]ncepui s[ pl`ng, amintindu-mi chipul ]ns`ngerat al mamei. Nu trecu mult, =i coco=ii ]ncepur[ s[ c`nte. Se cr[pa de ziu[. Toat[ casa era ]ns[ cufundat[ ]n somn. Deschisei fereastra, =i cu o spi\[ ]ncovoiai pu\in z[brelele, care nu erau prea groase. O secure era ]nfipt[ ]ntr-un bu=tean, ]n ograd[. O smulsei =i ]n=f[cai la subsuoar[ o sc[ri\[, c[\[r`ndu-m[ pe alta, pentru a s[ri peste zid. C`nd m[ v[zui afar[, ]ncepui s[ alerg c`t m[ \ineau picioarele pe drumul portului. }ncepuse s[ se lumineze de ziu[, c`nd ajunsei la poalele pov`rni=ului, pe creasta c[ruia casa noastr[ dormea som70 nul dezn[dejdii. Pentru ]nt`ia oar[ ]ncepui s[ urc pr[v[li-

=ul acela, pe care p`n[ atunci nu f[cusem dec`t s[-l cobor ]n fugi vijelioase. Ajuns pe muchie, ]mi a=ezai scara =i, ]n timp ce inima zv`cnea ne]nchipuit de tare, izbii geamul care s[ri ]n \[nd[ri. Atunci — dup[ o clip[ de sf`r=eal[ — auzii glasul bl`nd al Chirei, gem`nd din ]nchisoarea ei: — Tu e=ti, Dragomir? La chemarea surioarei mele, m[ cutremurai =i strigai: — Eu sunt! Am venit s[ v[ scap! M[ strecurai ]n[untru prin sp[rtur[ =i tr[sei z[vorul. Palid[, umflat[ de pl`ns, Chira ]mi s[ri de g`t, ]ntreb`ndum[ ]ngrijorat[: — Dar mama? Ce-i cu mama? — E ]nchis[ ]n pivni\[, trebuie s-o scoatem de-acolo =i s[ fugim! U=a casei era ]nchis[ cu cheia. Deschisei fereastra =i s[rii ]n curte. Cu ajutorul securii sf[r`mai belciugele =i cobor`i scara, urmat de Chira. Un miros greu de mucegai, de varz[ murat[ =i de legume putrede ne tr[zni ]n nas, c[ci de vreo doi-trei ani nimeni nu mai cobor`se ]n pivni\[. Broa=tele \estoase mi=unau lene=e, =i ou[le lor, ceva mai m[ri=oare ca ou[le p[s[relelor, st[teau ]n=irate de-a lungul zidurilor. }n aceast[ tic[lo=ie, mama z[cea de dou[ zile. O g[sir[m sculat[ ]n picioare, ca =i cum s-ar fi a=teptat s[ fie ucis[. }=i bandajase capul cu f`=ii din zdren\ele care mai at`rnau de corpul ei m[cel[rit. O sprijinir[m s[ urce sc[rile lunecoase, iar afar[, ]n fa\a vedeniei ce mai r[m[sese din m`ndra noastr[ mam[, ]i c[zur[m la picioare, ca ]naintea unei martire. Un ochi se ascundea sub leg[tur[, dar ce era cu el, putea oricine s[-=i dea seama, judec`nd dup[ restul trupului zdrobit.
71

Nasu-i era strivit, buzele spintecate, g`tul =i pieptul acoperite de s`nge ]nchegat. M`inile-i erau ]ns`ngerate =i un deget strivit. Ea ne ridic[ de jos =i ne spuse cu glasul stins: — S[ fugim c`t mai repede! Lua\i cu voi c`te ceva de m`ncare! Intrar[m ]n cas[. Ele se sp[lar[ =i se ]mbr[car[ ]n grab[. Mama ]=i lu[ l[di\a cu bani =i giuvaiere =i scobor`r[m ]ncet pov`rni=ul, dup[ ce aruncar[m sc[ri\a ]n[untru =i ]nchiser[m ferestrele prin care at`\ia dintre musafirii no=tri ]=i g[siser[ sc[parea. Fusese scris se vede ca st[p`na casei s[ ias[ la urm[ tot pe acolo! Dup[ un ceas eram pe drumul Cazasului, pierdu\i ]n mijlocul holdelor de gr`u. La poalele celor dou[ coline care pe vremuri se chemau “t[bii”, mama se opri. +i acolo pe iarb[, ]ntre cele dou[ t[bii, care ne ascundeau de drumul mare, mama ne vorbi cam a=a: — Copiii mei... La multe m-a=teptam din partea tat[lui vostru, dar nu mi-a= fi ]nchipuit vreodat[ c-o s[ m[ slu\easc[ ]n halul acesta, f[r[ s[ m[ omoare pe loc. Trebuie s[ =ti\i c[ ochiul st`ng ]mi e aproape ie=it din orbit[. Pentru mine, asta-i mai r[u dec`t moartea. Dumnezeu m-a f[cut pentru pl[cerile trupului, a=a cum pe c`rti\[ a

f[cut-o s[ tr[iasc[ departe de lumina soarelui. +i cum dihaniei [steia nu-i lipse=te nimic, ca s[ poat[ tr[i pe sub p[m`nt, tot a=a =i eu aveam tot ce-mi trebuia, ca s[ m[ bucur de pl[cerile vie\ii. M-am jurat s[ m[ omor, dac[ cumva puterea omeneasc[ m-ar sili s[ tr[iesc o alt[ via\[ dec`t aceea pe care eu o simt clocotind ]n s`ngele meu.
72

Azi a sosit vremea s[ m[ g`ndesc la jur[m`ntul acela. De aceea v[ las... M[ duc s[ m[ ]ngrijesc, departe. Dac[ mi-oi sc[pa ochiul =i voi izbuti s[-mi t[m[duiesc urmele r[nilor, voi tr[i =i m[ ve\i revedea. Dac[ ]mi pierd ochiul, nu ne vom mai reg[si niciodat[. +i acum, iat[ ce mai am de ad[ugat: tu, Chira, dac[ — dup[ cum b[nuiesc — nu \i-e dat s[ tr[ie=ti ]n acea cur[\enie care vine de la Dumnezeu =i aduce mul\umire, s[ nu fii o cinstit[ f[\arnic[, s[ nu faci pe virtuoasa. Nu-\i bate joc de Dumnezeu, ci fii ceea ce te-a l[sat el — tr[ie=te-\i via\a a=a cum o sim\i, fii chiar o destr[b[lat[, dar o destr[b[lat[ de inim[! E mai bine a=a! +i tu, Dragomir, dac[ nu po\i ajunge om de treab[, fii ca sor[-ta =i ca maic[-ta, f[-te chiar ho\, dar un ho\ cu suflet, c[ci omul f[r[ suflet, dragii mei, e un mort care ]mpiedic[ lumea s[ tr[iasc[. E ca tat[l vostru... Acum, voi o s[ r[m`ne\i aici, p`n[ c`nd o da soarele-n chindie. De-o fi s[ ]nceap[ vreo ploaie cu tr[snete, s[ nu v[ ad[posti\i pe sub copaci, ci ascunde\i-v[ ]n groapa cea din coast[. Dup[ toac[, vor veni s[ v[ caute doi c[l[re\i, =i v[ vor lua sub aripa lor. S[ =ti\i c[ aceia sunt fra\ii mei, doi oameni de omenie =i de inim[. Eu m[ duc la ei, dar pe voi nu v[ pot lua, pentru c[ sunte\i ]nc[ f[r[ minte =i-i pute\i da de gol, f[r[ voia voastr[. Dac[, p`n[ la chindie, fra\ii mei nu vin s[ v[ ia, ]ntoarce\i-v[ la t`rg =i cere\i g[zduire, ]n numele meu, la locanta de unde luam m`ncare, dar s[ nu ie=i\i din odaie p`n[ n-or veni unchii vo=tri s[ v[ caute. +i acum, am s[ v[ mai spun un lucru. Trupul nostru e supus tuturor boalelor. Cu voia lui Dumnezeu, nici eu, nici, voi, n-am cunoscut chinurile astea,
73

dar ele exist[; =i f[r[ de num[r sunt cei care p[timesc de ele. }n clipele voastre de fericire, g`ndi\i-v[ la ei, =i pe tot anul, da\i o parte din prisosul vostru a=ez[m`ntului ]n care ei sunt ]ngriji\i! Eu v[ las destul[ avere de la fra\ii mei. Zic`nd aceasta, ea scoase din besactea dou[ inele, pe care le ]nnod[ ]ntr-o batist[ de m[tase, o v`r] ]n s`nul Chirei, ne ]mbr[\i=[ lung, lung detot, =i plec[, ]nv[luit[ ]n mantia ei cu glug[. Dup[ vreo treizeci de pa=i se ]ntoarse spre noi, ]=i lipi m`inile pe buze, apoi ridic[ bra\ul, ar[t[ cu degetul spre cer, se ]nturn[ cu spatele =i pieri. — Ce va s[ zic[ asta? o ]ntrebai pe Chira. — Asta vrea s[ zic[, fr[\ioare, c[ ne vom revedea ]n cer! ]mi r[spunse ea. De atunci n-am mai =tiut nimic de mama. R[ma=i singuri, uitar[m c[ eram fl[m`nzi =i am pl`ns, ]mbr[\i=a\i, p`n[ c`nd sf`r=eala =i ar=i\a soarelui ne

amor\ir[ ]ntr-un somn binef[c[tor. C`nd ne de=teptar[m, ni se p[ru c[ nu mai f[ceam parte din lumea asta. Sim\eam c[ ceva groaznic se petrecuse, dar nu ne d[deam seama dac[ eram prada unor halucina\ii sau dac[ nu cumva via\a noastr[ de p`n[ atunci fusese numai un vis. Un lan de rapi\[ din ]mprejurimi ne trimitea pl[cutu-i parfum pe aripile unei adieri ]n[bu=itoare, iar fluturii, libelulele =i bondarii ne chinuiau f[r[ ]ncetare cu veselia lor ne]mp[rt[=it[. Se apropia de toac[... Lunec`nd spre z[ri, soarele ]=i potolea str[lucirea. Eram ]ngrijora\i =i privirile noastre scrutau drumul pustiu ]n partea ]n care pierise mama. Ne
74

urcar[m pe una din t[bii. Departe, pe =oseaua Cazasului, se ridica un nor de praf. Dup[ c`teva clipe, r[s[rir[ doi c[l[re\i, venind valv`rtej =i l[s`nd ]n urma lor ca o d`r[ de fum. }mi fu fric[ =i cobor`i, de team[ s[ nu fiu zdrobit sub copitele cailor, al c[ror ropot ritmic ajungea p`n[ la mine. Dar Chira nu m[ urm[. Ca ]nfipt[ pe muche, cu fusta f`lf`ind, ea ]=i flutur[ batista =i \ip[ de fericire la sosirea vijelioas[ a celor doi b[rba\i. Ace=tia ]=i luar[ caii de fr`u, intrar[ ]n lan, le scoaser[ z[balele =i-i l[sar[ s[ pasc[ ]ntre cele dou[ t[bii, care-i ad[posteau dinspre drum. Chira scobor] ]n goan[, ]=i desf[=ur[ tulpanul care-i ]nv[luia capul =i, cu p[rul ei de aur curg`nd peste umeri, se arunc[ la picioarele unchilor no=tri necunoscu\i, care =edeau ]naintea noastr[, ]nal\i =i sp[to=i, ca doi stejari. Erau doi uria=i de acela=i stat, p[r`nd s[ aib[ ]ntre patruzeci =i cincizeci de ani, unul mai voinic dec`t cel[lalt. Pe capetele rase ca-n palm[, purtau turbane. B[rbile =i must[\ile pleo=tite le stre=inau gurile. Ochii lor mari sc[p[rau priviri p[trunz[toare, de ne]ndurat, dar limpezi =i cinstite. M`inile p[roase sem[nau cu ni=te labe de urs. Erau ca ni=te draci negri, ]nv[lui\i ]n ghebele lor, care-i ascundeau de la g`t p`n[ sub genunchi. Ei r[maser[ c`tva timp nemi=ca\i, privindu-ne: pe mine, care ]nlemnisem ]n picioare, crez`ndu-m[ ]n fa\a unor ar[t[ri din basme; pe Chira, prosternat[ la picioarele lor. Apoi ]=i scoaser[ m[ntiile, =i abia atunci v[zui c[ erau ]mbr[ca\i turce=te: cu ilice, =alvari, br`ie ro=ii. Ceea ce m[ ]nfrico=[ ]ns[ peste m[sur[ a fost c`nd ]i v[zui ]narma\i p`n[-n din\i, ca pe ni=te adev[ra\i haiduci: cu flinte scurte ]n \eav[, at`rnate de umeri, pistoale =i junghere v`r`te ]n cing[toare.
75

}n clipa aceasta, firea p[tima=[ a Chirei izbucni cu repeziciunea unui fulger. Cu o singur[ rug[minte f[cut[ acestor voinici, ea zdrobi o familie, c[z`nd ea ]ns[=i victim[ patimei r[zbun[toare. Cel mai v`rstnic dintre cei doi in=i o ridic[ de jos pe Chira =i o privi ]n ochi, \in`nd-o cu m`inile de umeri. O str`mb[tur[ a cl[ii de p[r care-i ascundea gura m[ f[cu s[ b[nuiesc c[ dedesubt trebuia s[ fie un z`mbet. Un sur`s mai hot[r`t se ar[t[ ]n privirile lui. Apoi, ]ntreb[ pe

rom`ne=te, cu un glas t[ios =i gros: — Feti\o! ia spune-mi, care din astea trei limbi o =tii mai bine: turce=te, grece=te ori rom`ne=te? — Rom`ne=te, cruce de voinic! r[spunse ea d`rz[, \intindu-l cu o ]ndr[zneal[ de necrezut. — +i cum ]\i zice \ie? — Chira. — Ei bine, Chiralina! Uite, eu te s[rut ca un unchi, dar ferice de omul care \i-o putea mu=ca cire=ele gurii ca ibovnic! El o ]mbr[\i=[ =i o ]mpinse c[tre fratele s[u. Apoi sentoarse spre mine: — +i tu, Dragomir voinice, ce te ui\i at`t de speriat? m[ ]ntreb[ el, ]mbr[\i=`ndu-m[. Iar dup[ ce-=i a=ez[ pu=ca peste gheb[, ad[ug[: — Oare \i-e team[ de b[rbile noastre? Se rostogoli ]n iarb[ =i m[ trase l`ng[ el. Nu cr`cneam o iot[. El st[rui: — Ia spune, Dragomire, poate \i-e fric[? — Da, abia =optii eu. — +i de ce \i-e fric[? — De armele voastre, c[ prea ave\i multe. El izbucni ]n hohote:
76

— Ha, ha, ha!... Dragomir fl[c[ule! S[ =tii c[ niciodat[ nu e=ti prea ]narmat, c`nd te-ai stricat cu Dumnezeu =i cu dreptatea f[pturilor lui. Dar ce ]n\elegi tu din astea, \`ncule? }n clipa asta, Chira c[zu ]n genunchi, ]=i ]mpreun[ m`inile ca pentru rug[ciune =i strig[: — Eu pricep asta! — +i cam ce pricepi tu, Chir[ Chiralin[, floare de gr[din[, t`n[r[ tulpin[? — }n\eleg c[ oamenii sunt r[i =i c[ tu ]i pedepse=ti! — Bravo Chiralin[! strig[ el, pocnind din degete. Dar, ce? Nu cumva inimioara ta nutre=te vreo r[zbunare? — O sf`nt[ =i dreapt[ r[zbunare! +i vorbind a=a, ea ridic[ greaua flint[, o s[rut[ =i strig[: S-o descarci, chiar ast[-sear[, ]n pieptul tatii! +i fratele t[u s[ judece pe fr[\ine-meu cel mare! F[ce\i ce v[ rog, pe to\i sfin\ii, ]n numele mamei care ne-a p[r[sit! R[zbuna\i doi orfani =i m[ voi robi vou[! M[ ve\i lua cu voi! Unchiul ]i lu[ arma din m`n[, se ]ntunec[ la fa\[ =i vorbi: — Chir[... Dumnezeu a gre=it, f[c`ndu-te femeie! C`nd ]mi vorbeai de r[zbunare, m[ g`ndeam le vreo p[ruial[ pe care tu o doreai vreunui ]ndr[gostit ce te-ar fi s[rutat f[r[ voia ta. Dar tu gr[ie=ti lucruri la care noi ne g`ndeam mai dinainte... a=a c[ ver=i ulei peste foc... Spune-mi, fiica iadului, ad[ug[ el dup[ un r[stimp de g`ndire, n-ai s[ mori de groaz[ ast[-sear[, c`nd vei vedea capul tat[lui t[u sf[r`mat ]n buc[\i? Cu ochii peste m[sur[ de mari, aprins[ la fa\[, Chira r[spunse: — Am s[-mi ]nmoi m`inile ]n s`ngele lui =i-am s[ m[

sp[l cu el pe fa\[!
77

Unchiul ]ncrunt[ din spr`ncene =i r[mase cu privirile \intite pe discul de par[ al apusului, ca =i cum ar fi ascultat la cavalul unui cioban care pl`nge ]n dep[rtare. Apoi ]ncepu s[ vorbeasc[ grece=te cu fratele s[u, sc`lciind vorbele, pentru a le face =i mai de ne]n\eles. }n preajm[, caii ron\[iau iarba, str[nut`nd, bl`nzi ca doi miei, pe c`nd cele dou[ t[bii se ]ntunecau ]n noaptea care ]ncepuse s[ ne ]nv[luie. T[ceam... R[coarea nop\ii ]nfior[ pe Chira. Vorbind mereu ]n =oapte, unchiul ne ]nveli ]n cele dou[ ghebe. R[maser[m a=a p`n[ se f[cu ]ntuneric bezn[. Atunci, cei doi b[rba\i se ridicar[. Cel mai v`rstnic vorbi surorii mele: — Ei bine, Chir[ Chiralin[, =arpe ce-nvenin[, pui de curvi=tin[: fie cum ai spus! Dorin\a ta mi-a ]nfierb`ntat s`ngele. Vom ]ncerca, chiar ast[-noapte... Dar pentru asta, tu =i frate-t[u ne ve\i sluji drept nad[. Chira ]ngenunchie =i-i s[rut[ m`na. F[cui la fel, lu`nd m`na celuilalt, care m[ ]ntreb[: — +i tu, Dragomire, ceri r[zbunarea? — }i ur[sc, =i pe tata, =i pe frate-meu! r[spunsei. Cel mai b[tr`n s[ri pe cal =i ridic[ pe Chira, a=ez`nd-o dinaintea lui, de-a curmezi=ul, pe c`nd mezinul m[ a=ez[ la spatele lui, leg`ndu-m[ cu o curea de el. Ie=ir[m la pas din lan, dar pe drumul neted cel dint`i ]=i ]mpinten[ bidiviul, care o tuli ca v`ntul, urmat la vreo dou[zeci de pa=i mai ]nd[r[t de al nostru. Am gonit a=a, cam c`t ai fuma o \igar[. Ajun=i la marginea t`rgului, c`rmir[m la st`nga pe-un drumeag care ducea drept la Dun[re. Timp de c`teva minute goana vijelioas[ a cailor m[ f[cu s[ cred c[ nu un cal m[ purta ]n spinare, ci ]nsu=i dracul. Sub bl`nda cernere a lunii, care arginta calea, pletele Chirei, ie=ite de sub gheb[, fluturau ]n v`nt ca un fuior desf[cut.
78

Cur`nd dup[ asta, ]ncepur[m s[ scobor`m un pov`rni=, iar c`nd fluviul ap[ru ]n ]ntregime, ca o panglic[ str[lucitoare, caii ]=i ]ncetinir[ goana, apoi se oprir[ deodat[ ]n preajma unui cr`ng de s[lcii. Ne g[seam la locul numit Catarg, cam la vreun ceas de drum cu piciorul departe de port =i de casa noastr[. F[r[ s[ descalece, cei doi oameni se apropiar[ =i schimbar[ c`teva cuvinte pe care nu le-am putut ]n\elege, apoi, cel mai v`rstnic, v`r] dou[ degete ]n gur[ =i fluier[ o dat[ lung, puternic, iar dup[ o clip[ ]nc[ de dou[ ori mai scurt. Pe dat[, dintre salcii ap[ru un turc b[tr`n, cu barb[ alb[, care se apropie, t`r=indu-=i t`rligii =i f[cu o temenea, cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept. — Bun[ seara, Ibrahim! ]i r[spunser[ unchii mei, pe turce=te. El lu[ caii de c[pestre =i noi ]l urmar[m. Nu departe, de cealalt[ latur[ a salciilor, era un bordei, n[ruit de rev[rs[rile apelor. B[tr`nul era pescar de raci =i bost[nar. Cea de a treia meserie, cred c[ i-o ghici\i lesne. El leg[

caii sub un =opron de stuf =i intr[ ]n coliba lui, urmat de unchiul cel mai b[tr`n, care, apoi, ie=i singur, lu[ pe Chira ]n bra\e =i plec[ gr[bit. Fratele lui f[cu la fel cu mine. +i, duc`ndu-ne ca pe ni=te prunci, cei doi b[rba\i se ]ndreptar[ spre port, de-a lungul \[rmului. Picioarele li se afundau ]n clisa moale. Vreascuri trosneau sub pa=ii lor. Ajuns sub pov`rni=ul locuin\ei noastre, ]ncepur[m s[ urc[m. Casa era cufundat[ ]n bezn[. B[gar[m de seam[ c[ fereastra cu geamul spart fusese astupat[ cu sc`nduri b[tute ]n cuie. Unchii ]=i ]ncordar[ auzul, apoi desprinser[ sc`ndurile cu lovituri de pat de pu=c[ =i intrar[m ]n cas[.
79

Cel mai ]n v`rst[ ne spuse: — Noi o s[ ie=im ]n ograd[ =i-o s[ ne ascundem ]n pivni\[. Vom r[m`ne acolo, at`t c`t va fi nevoie, chiar p`n[ m`ine diminea\[. }nchide\i fereastra, aprinde\i =ase sau opt lum`n[ri, m`nca\i ceva =i culca\i-v[ ]mbr[ca\i pe divan... Auzi\i? pe divan =i f[r[ s[ stinge\i lumina! Dac[ ei vin =i ]ncep s[ v[ cerceteze, r[spunde-\i-le ce voi\i: n-au s[ v[ plictiseasc[ mult timp. Dar s[ l[sa\i desf[cute perdelele ferestrelor care dau spre curte! Asta-i foarte ]nsemnat =i s[ nu uita\i s[ sta\i pe divan! Cu aceste cuvinte, s[rir[ pe fereastr[. Ah, ce noapte plin[ de chinuri! Daca-ar fi s[ tr[iesc o mie de ani, =i ]n ceasul mor\ii tot mi-a= aduce aminte de clipele de groaz[. Uram de moarte pe hainul meu tat[, ca =i pe blestemata f[ptur[ care-i sem[na, =i doream din tot sufletul s[-i ia dracul pe am`ndoi! Ei, dar s[ vrei moartea cuiva e o chestie de ur[, c`t[ vreme s[ iei parte la execu\ia lui, trebuie s[ ai... ce trebuie s[ ai? Nu mai =tiu nimic... Voiam s[ zic c[ trebuie s[ fii crud, dar sunt ]ncredin\at c[ Chira nu era crud[. Atunci? C`t e de trist s[ fii om =i s[ ]n\elegi via\a mai pu\in chiar dec`t lighioanele. De ce e cu putin\[ ca mila s[ stea al[turi de ur[? +i pentru ce iubim? +i pentru ce ucidem? Pentru ce ne fr[m`nt[m sim\[minte care d[uneaz[ altora =i chiar nou[ ]n=ine? Dup[ ce am r[mas singuri =i lum`n[rile fur[ aprinse, prima mea grij[ a fost s[ caut ]n ochii Chirei. O reg[sii la fel de ne]mbl`nzit[ ]n setea ei de s`nge. Era ]n culmea fericirii, ca =u cum ar fi fost vorba de o s[rb[toare. Se ]mbr[c[ ]ntr-o rochie decoltat[ =i se sulemeni, de parc[ =i-ar fi a=teptat musafirii, ]ng`n`nd ne]ncetat un c`ntec.
80

Pe um[rul obrazului st`ng avea o v`n[taie de m[rimea unei nuci. — S[rut[-m[ aici tare! ]mi spuse ea. }n ast[-sear[, o desc[rc[tur[ de pu=c[ o va face s[ dispar[! — Chiro, o ]ntrebai, s[rut`ndu-i rana, n-ar fi mai bine s[ chem[m pe unchii no=tri... =i s[ plec[m cu ei? — Nu! strig[ ea. Mai ]nt`i trebuie ca uciga=ul mamei s[-=i ia r[splata! Pe urm[... vom pleca. — Dar asta trebuie s[ fie cumplit de v[zut!

— E ne]nchipuit de frumos! url[ ea, deschiz`ndu-=i bra\ele =i str`ng`ndu-m[ la piept. Clipele treceau grele, cople=itoare, ca sub st[p`nirea unor visuri rele. M[ hr[neam cu n[dejdea c[ tata =i fratemeu nu vor veni ]n noaptea asta =i nici ]n cele ce vor urma =i c[ unchii, plictisi\i, vor p[r[si g`ndul r[zbun[rii. Dar menirea ursitelor e mai tare ca dorin\a noastr[ =i cine =tie dac[ voin\a Chirei nu era chiar voin\a lor? Ea alerg[ de la oglind[ la ferestre, privindu-se =i ascult`nd ]n noapte, ]=i s[ruta cosi\a, se juca cu v[lul ei, apoi se arunc[ pe pernele divanului, r`z`nd ca ie=it[ din min\i. Deodat[ c[zu pe g`nduri, se ridic[, trecu ]ntr-o odaie de al[turi =i reveni cu un mic pumnal. — Vezi tu asta? ]mi spuse ]n =oapt[. Dac[ dai de gol pe unchii no=tri, am s[ mi-l v`r ]n inim[. +i tu vei r[m`ne singur! |i-o jur pe mama! M[ cutremurai. G`ndul [sta nu-mi venise ]nc[. M[ rugai: — Pune-l la loc, Chiro! La r`ndul meu, ]\i jur =i eu pe mama, c[ n-am s[ scap o vorb[. Cu toate acestea, ea ascunse pumnalul ]n s`n. De-abia avu timpul s[-l ascund[, c[ \`\`nele por\ii scr`=nir[ ca ]ntr-o pl`ngere dureroas[, care r[sun[ ]n suf81 letul meu ca un urlet de agonie.Chira se cutremur[, ochii ]i sc`nteiar[ =i se azv`rli pe divan, la dreapta mea, =optindumi la ureche. — S[ nu te ui\i spre ferestrele cur\ii, deloc, deloc!... Cheia sc`r\`i ]n broasc[. }nm[rmurit, pironit l`ng[ Chira, v[zui pe tata ap[r`nd, urmat de fiu-s[u, cu fruntea ]ncre\it[ =i pumnii str`n=i. Nu avu timpul dec`t s[ ne ]ntrebe, ar[t`nd fereastra sf[r`mat[ dinspre vale: — Cine a stricat asta? Unde-i maica voastr[? Dou[ detun[turi, slobozite aproape deodat[, \[nd[rir[ geamurile, cutremurar[ casa =i umplur[ odaia cu un fum gros, care mirosea a c`rp[ ars[ =i a praf de pu=c[. Lipit de pieptul Chirei, ]n clipa aceea grozav[ nu putui s[ v[d altceva dec`t pe fratele meu pr[v[lindu-se pe spate =i pe tata azv`rlindu-se pe fereastra dinspre port. }nchisei ochii, aproape ]n[bu=it, dar ]i deschisei pe dat[ ca s[ v[d, la p[m`nt, pe fratele meu cu capul ]n buc[\i, ca un pepene sf[r`mat de zid, =i pe cei doi unchi, apleca\i peste fereastra prin care sc[pase tata, desc[rc`nd patru focuri de pistol pe urma lui. Chira ]mi d[du drumul =i s[ri ]n mijlocul od[ii, strig`nd: — Nu l-a\i nimerit! L-a\i sc[pat! Doar urechea st`ng[ i-a\i rupt-o! Drept orice r[spuns, ei stinser[ lum`n[rile, =i mezinul ie=i ]n ograd[, ]n vreme ce b[tr`nul ne ]mpinse spre intrare. Ne a=ez[ pe un divan, ]n ]tuneric, =i ne spuse: — V[ s[rut, Chiralino =i Dragomire, poate pentru cea din urm[ dat[. Tat[l vostru e al treilea om care-mi scap[, =i — dac[ e s[-mi cred ursita — moartea mea e dat s[-mi vin[ din m`na celui de-al treilea du=man care ]mi va fi sc[pat din b[taia pu=tii pe lun[ plin[. Negre=it, am s[-mi

82

ap[r pielea pe c`t voi putea, dar... ce \i-e scris, ]n frunte \i-e pus! +i-acum asculta\i-m[: st[p`nul hanului, de unde mama voastr[ lua m`ncare, va veni ]n cur`nd s[ v[ ia. La el ve\i avea dou[ od[i =i tot ce v[ trebuie=te. M`ine o s[ vin[ aici s[ v[ ia lucrurile voastre. }n casa asta s[ nu mai c[lca\i niciodat[. — Dar nu ne lua\i cu voi? ]ntreb[ Chira, cu glasul tremur`nd. — Nu, n-am dreptul [sta... Via\a noastr[ e grea =i voi sunte\i crescu\i ]n puf. — Apoi, atunci, tata are s[ ne omoare... — N-are s[ v[ omoare. De altfel, n-are s[ treac[ mult =i avem s[-l c[lc[m iar[=i, =i atunci nu are s[ ne mai scape; ]ntr-un fel sau altul, el va pieri, c[ci noi suntem doi, iar el e unul singur. A=adar, tr[i\i dup[ cum v[ e voia, =i face\i ca =i cum nu ne-a\i fi cunoscut vreodat[; ne vom revedea numai dup[ ce-o pieri c`inele. Dac[, din c`nd ]n c`nd, ve\i dori s[ ne afla\i de s[n[tate, da\i-v[ pe l`ng[ hangiu =i =opti\i-i numele meu: Cosma. El v[ va spune ce-o =ti. Dar mai multe va =ti s[ v[ spun[ despre noi Ibrahim, pescarul de raci de la Cataga\i, pe care, de-l auzi strig`nd pe sub ferestrele voastre: “Raci! racii vii, raci!” s[ v[ scobor`\i =i s[-l urma\i p`n[ afar[ din cetate. S[ =ti\i c[ el va aduce totdeauna c`te o veste din partea noastr[. }n sf`r=it, dac[ dreg[toriile v[ vor cerceta despre cele ce s-au petrecut ]n noaptea asta, spune\i tot ce-a\i v[zut, dar s[ nu spune\i ce g`ndi\i =i... s[ nu g`ndi\i nimic! T[cu... }n curte r[sunar[ ni=te pa=i: hangiul intr[. Am`ndoi unchii ne-au s[rutat =i au disp[rut. Cur`nd apoi plecar[m =i noi. Hanul se afla la vreo cincizeci de pa=i dep[rtare de
83

casa noastr[ =i era, de asemenea, a=ezat pe acela=i d`mb. Dar c`t[ deosebire ]ntre podoaba od[ilor noastre =i cele ce ni se d[dur[ aici, cu toate c[ fuseser[ alese printre cele mai bune. Am pl`ns ]n hohote. Din fericire, camerele d[deau ]nspre Dun[re =i comunicau ]ntre ele. }naitea fl[c[rii fumeg`nde a unei singure lum`n[ri, printre mobilele acelea s[r[c[cioase, scoar\ele ur`te =i roase, Chira se azv`rli ]mbr[cat[ ]n pat, v[zu z[d[rnicia r[zbun[rii ei =i pl`nse mai amarnic dec`t mine. }nsp[im`ntat de a m[ =ti singur ]n odaia mea, cu privirile ]mp`nzite de spaim[, luai o p[tur[ =i m[ culcai pe divanul surorii mele. Adormii ]n cur`nd, zdrobit de cele trei zile de zbucium, l[s`nd lum`n[rile aprinse =i pe Chira ]n lacrimi. Cu toate astea, a doua zi de diminea\[, c`nd cele dint`i raze ale soarelui n[v[lir[ ]n odaie, aceasta ]mi p[ru mai frumoas[ =i am fost chiar mul\umit. Dar g`ndul c[ pot da ochi cu tata m[ ]ngrozea. De=teptai pe Chira, care dormea, =i i-am propus s[ fugim. Ea g`ndea la fel. +edea pe marginea patului, ca prostit[, cu ochii ro=ii, cu fa\a

umflat[ de pl`ns. Am crezut c[ o n[p[deau p[rerile de r[u =i o ]ntrebai dac[ de-asta era trist[: — Nu, ]mi r[spunse ea, sunt am[r`t[ c[ tata a sc[pat! Dac[ ar fi cu fiu-s[u, am fi acum ]n casa noastr[. S[r[cia de-aici m[ ]ngroze=te! Ea ]=i roti ochii dispre\uitori prin odaie. Ie=ir[m. }naintea u=ii, ]n r[coarea dimine\ii, hangiul fuma din narghilea. El se ridic[ =i ne f[cu o temenea: — A= putea s[ =tiu ce v[ face s[ ie=i\i at`t de diminea\[? ne ]ntreb[ el, foarte cuviincios, pe turce=te.
84

— Abu-Hassan, mi-e team[ de poli\ie =i de tata, r[spunse Chira ]n aceea=i limb[. — At`ta vreme c`t ve\i sta lini=ti\i ]n casa mea, eu r[spund de via\a dumneavoastr[, domni=oar[. +i tr[g`nd cu ochii ]nd[r[tul lui, ad[ug[ ]n =oapt[: Doar pentru asta sunte\i aici! Niciodat[ n-am =tiut ce era cu omul acesta, nici leg[turile pe care le avea cu familia mamei mele. +tiu ]ns[ c[, ]n adev[r, nimeni n-a venit s[ ne tulbure c`t am stat la el =i nici tata nu s-a mai ar[tat. Totu=i, cum noi ne temeam s[ nu fim surprin=i ]n ziua aceea de tata, am ie=it din han, =i atunci ]ncepu pentru noi via\a cea mai frumoas[ =i trist[, care \inu o lun[ ]ncheiat[, bogat[ ]n lumin[ =i hoin[reli. Felul acesta de-a tr[i ne uimi ca ceva cu totul nou, o voluptate necunoscut[. Era o alt[ via\[: dou[ p[s[ruici care sc[paser[ din cu=c[ =i-=i ]ncercau puterea aripilor, av`nt`ndu-se ]nsetate spre soare! Hanul avea o ie=ire dosnic[, foarte murdar[, dar c`t se poate de potrivit[ pentru noi, c[ci ea ne ]ng[duia s[ plec[m =i s[ venim f[r[ s[ fim v[zu\i. Era o porti\[ care d[dea pe o scar[ t[iat[ chiar ]n mal, spre port. Scara aceasta scobora pe sub ferestrele noastre. C`nd ne mai obi=nuir[m cu noua noastr[ stare, spuneam r`z`nd c[ aici era mai bine chiar dec`t acas[, unde pov`rni=ul de sub ferestrele mamei n-avea nici urm[ de scar[. Diminea\a, dup[ ce gustam c`te ceva, o luam razna =i nu ne ]ntorceam dec`t la amiaz[. M`ncarea ne-o aducea chiar ]n odaie. Dup[-amiezile, iar[=i le petreceam afar[. Cum seceri=ul se sf`r=ise, Chira g[sea o pl[cere nespus[ s[ adune spice de gr`u =i s[ le d[ruiasc[ bietelor spicuitoare ce se ]nghebo=au prin miri=ti. Uneori ne alungam
85

prin p`rloagele unde p[=teau mii de oi, a c[ror mas[ se mi=ca f[r[ ]ncetare, l[s`nd ]n urma ei p[m`ntul acoperit cu b[legar =i smocuri de l`n[ ag[\ate pe scaie\i. Babe treceau de la scai la scai, culeg`nd l`na l[sat[ de ele. F[cur[m =i noi la fel, d[ruindu-le rodul ostenelilor noastre. Odat[, ]mpinser[m hoin[reala p`n[ la cele dou[ t[bii, unde ne p[r[sise mama, =i de-abia atunci descoperir[m c[, ]n seara plec[rii cu unchii no=tri, uitasem acolo leg[tura cu de-ale m`nc[rii, pe care-o luaser[m de acas[. C`inii f[r[ c[p[t`i o sf`=iaser[ =i m`ncaser[ tot ce con\inuse. Din ea nu mai r[m[seser[ dec`t zdren\e.

Ne n[p[dir[ lacrimile. Amintirea dezastrului nostru ne ap[ru sub o lumin[ cu at`t mai trist[ cu c`t noi eram pe cale s[-l uit[m, =i clipele acestea de copil[reasc[ durere se ]mpleteau f[r[ nici o z[bav[ cu ceasurile de negr[it[ fericire care ne umpleau sufletele. Crescu\i ]n “puf”, dup[ cum spusese unchiul Cosma, flori de ser[, noi nu cuno=team dec`t desf[t[rile de sub acoperi=ul mamei: jocuri, c`ntece, r[sf[\[ri =i bel=ugul hranei. O, erau frumoase acele zile! Dar acum noi descopeream c[ mai exist[ =i un “afar[“, iar acest “afar[“, bogat ]n lumin[, ]mb[ls[mat de miresme s[lbatice, avea un farmec neb[nuit. P`n[ atunci nu =tiusem ce ]nseamn[ s[ alergi dup[ un fluture, s[ m`ng`i o l[cust[ verde, s[ prinzi un b[rz[un, s[ ascul\i viersul c`nt[toarelor ]n largul lor necuprins, greierul nev[zut ]n p`cla ]nser[rilor ]nvr[st`ndu-=i \`r`itul cu ]ndep[rtatul caval al ciobanului, s[ vezi albine ie=ind de-a-nd[ratelea dintr-o floare, habar n-aveam de ]nfiorarea pe care o ]ncearc[ inima atunci c`nd trupul \i-e m`ng` iat de alint[rile molcome ale v`nturilor de var`, care hoin[resc pe ]ntinsul lanurilor.
86

Am cunoscut toate acestea; =i gustul dulciurilor casei a fost uitat. Uitate, de asemenea, ]nfrigurarea dan\urilor, fumul de narghilele =i mireasma aromatelor. Uitat a fost p`n[ =i chipul desfigurat al mamei =i setea noastr[ de r[zbunare! Fa\a Chirei se ar[mi ]n scurt timp, =i nicic`nd o fat[ mai frumoas[ n-a cutreierat c`mpiile cu ochii ]nroura\i de dragoste, cu p[rul flutur`nd ]n v`nt ca o flamur[, cu fusta indiscret ridicat[, cu s`nii oferi\i Zeului Soare! }n vremea asta, ]n mahala se ]nr[d[cin[ un zvon: se zicea c[, ne]ndoios, cei ce uciseser[ pe frate-meu =i t[iaser[ urechea tatii nu putur[ s[ fie dec`t ibovnicii mamei. Ba, lucrurile merser[ p`n[ acolo, ]nc`t erau ar[ta\i, pe nume, ca uciga=i, doi dintre musafirii, care, printr-o ciudat[ ]nt`mplare, se ]mbarcaser[ pentru Stambul ]n chiar noaptea crimei. }n\eleser[m atunci c[ tata nu cr`cnise o vorb[ despre taina crimei =i nu d[duse nici o jalb[. Lini=ti\i, oarecum, de nep[sarea ]n care ne ]nv[luia, ne reluar[m hoin[relile cu mai mare av`nt, dar deodat[ Chira p[ru c[ ]ncepe s[ se plictiseasc[. Vezi dumneata, dr[gu\ii de musafiri ]ncepuser[ a da t`rcoale ]n preajma noii noastre locuin\e =i a face serenade sub ferestrele dinspre port, pe unde trec[torii erau foarte rari. C[\[ra\i ca ni=te draci pe treptele sc[rii care se n[ruia mereu, ei deveneau din ce ]n ce mai numero=i. +i era nespus de hazliu s[ vezi roiul acela de oameni, caraghios ]n=irui\i pe pov`rni=ul malului, beh[ind, amestec`nd melodiile instrumentelor lor ]ntr-o cacofonie ]nsp[im`nt[toare, ]njur`nduse ca ni=te derbedei de b`lciuri =i c`teodat[ rostogolinduse la vale ca ni=te saci cu lut.
87

Ne ]nveselea nespus priveli=tea gloatei acesteia de nebuni, care laolalt[ cer=eau c`te-o “]nt`lnire”; Abu-Hassan

le f[cu chiar cinstea unor ciub[re cu ap[ rece, ca s[-i mai r[coreasc[, dar dragostea-i mai puternic[ dec`t apa =i ei nu se d[dur[ b[tu\i, ci continuar[ s[ ne... distreze. Ca s[-i turbeze =i mai tare, Chira ]=i relu[ g[telile =i cochet[riile ei, a=a c[ ]n chipul acesta eu ]mi urmai singur hoin[relile de diminea\[. O f[ceam bucuros, dar nu m[ mai ]ndep[rtam ca alt[ dat[. Dun[rea m[ mai atr[gea cu o putere cov`r=itoare. Aveam unsprezece ani trecu\i, =i nu cuno=team ]nc[ b[rcile acelea ale c[ror v`sla=i c`nt[ cu duio=ie, fura\i de unda apei. Pe vremea aceea, portul nu avea chei =i puteai ]nainta ]n ap[ zece =i chiar dou[zeci de pa=i, p`n[ ca ea s[-\i ajung[ la piept. Ca s[ te urci ]n vreo luntre, trebuia s[ treci pe pun\i mici de lemn. Vasele cu p`nze, ancorate la ad`nc, ]=i frecau p`ntecele de pontoanele care sprijineau un cap[t al podului celui mare, durat din b`rne =i dulapi. Un furnicar de hamali turci, armeni =i rom`ni, cu saci ]n spate, se duceau =i veneau ]n goan[ pe pun\ile acestea care se-ncovoiau sub greutatea lor. La ]nceput privii de departe la mi=uneala aceasta, pe urm[ m[ amestecai printre plodurile celor patru ori cinci semin\ii care locuiau ora=ul =i prinsei gustul jocurilor. }mi pl[cea mai ales s[-i v[d b[l[cindu-se ]n ap[, goi ca ni=te dr[cu=ori oache=i. R`vneam chiar s[ m[ scald laolalt[ cu ei, dar mi-era team[ c`nd ]i vedeam b[t`ndu-se ]n ap[ =i \in`ndu-se — unul pe altul — cu capul la fund, gata s[ se ]n[bu=e. }ntr-o zi scoaser[ la mal pe un mic lipovean, b[lan ca =i mine, care aproape se ]necase =i nu mai r[sufla. Din ziua aceea ]i p[r[sii =i ]ncepui s[ contemplez bar88 cagii tol[ni\i ]n luntrele lor, care tr`nd[veau la soare, fum`nd =i morm[ind fr`nturi de c`ntece. Odat[, m[ rugai chiar de unul din ei, pe turce=te, s[ m[ plimbe pu\in pe ap[. El ]mi r[spunse c[ pentru ca s[ te po\i plimba cu luntrea, trebuie s[ pl[te=ti c`teva parale. De unde eram s[ =tiu eu ce-i aceea s[ ai parale la tine =i s[... pl[te=ti. Barcagiul m[ f[cu “prost” =i-mi t[lm[ci c[ el ]=i c`=tig[ p`inea purt`nd oamenii pe ap[. +i pe c`nd ]mi vorbea, privea ]nd[r[tul meu, f[cea cu ochiul, apoi, c[ut`nd la hainele mele noi, exclam[: — Ah! copiii [sta de bani gata! Habar n-au m[car c[ trebuie s[ ai parale pentru ca s[ po\i tr[i! Atunci m[ ]ntorsei =i d[dui cu ochii de un turc b[tr`n, frumos =i cu haine str[lucitoare, care se \inea la o oarecare dep[rtare, sprijinit ]ntr-un baston noduros de corn =i care asculta convorbirea noastr[. }mi f[cu semn cu degetul =i ]mi spuse: — Tu e=ti turc? Vorbe=ti foarte bine turce=te. — Nu, sunt rom`n! M[ cercet[ ]ndelung, cu bl`nde\e =i bun[credin\[, dar nu i-am r[spuns la toate ]ntreb[rile. Cu toate acestea, miera drag... Vai! pentru ce n-am putut s[-mi dau seama de nenorocirea care m[ p`ndea? }naintea mea =edea fiin\a ]ngrozitoare care mi-a sf[r`mat via\a mea =i pe cea a Chirei: Nazim-Efendi, proprietar

de cor[bii =i furnizor de marf[ pentru haremuri, ca at`\ia al\ii de pe vremea aceea. Monstrul s-a purtat cu mine, cum nu se poate mai bine: serios, lini=tit, cuviincios. Desp[r\indu-se =i ]ndrept`ndu-se spre luntrea lui tapisat[, ]mi spuse cu un aer nep[s[tor: — Dac[ din ]nt`mplare ]\i vine poft[ s[ te plimbi pe ap[, singur sau cu sora ta, v[ dau cu pl[cere barca mea!
89

}=i strig[ luntra=ul, un arab, ]i d[du porunc[ =i plec[ pe fluviu. Eram c`t se poate de bucuros de aceast[ bun[voin\[ =i-mi p[rea chiar r[u c[ nu m[ folosisem pe loc de ea. Mi-era team[ c[ n-am s[-l mai ]nt`lnesc =i c[ am sc[pat chilipirul. Fugii c`t m[ \inur[ picioarele spre han =i urcai treptele malului, trimi\`nd s[rut[ri Chirei care =edea la fereastr[. — Nu e=ti deloc dr[gu\, ]mi spuse ea. Tu te duci la joacele tale =i pe mine m[ la=i singur[, aici, s[ m[ plictisesc! — M`ine ai s[ te distrezi ca o prin\es[, ]n luntrea unui bei! izbucnii eu, s[rut`nd-o. +i, pe ner[suflate, ]i povestii minunea pe care o descoperisem. Ah, pentru ce n-a fost m[car ea mai ]n\eleapt[, mai cunosc[toare dec`t mine ]n r[ut[\ile omene=ti?! Chira sorbi cu un nesa\ vorbele mele =i se z[p[ci ]ntr-at`t, ]nc`t — ]n dorin\a ei de a se plimba mai repede pe Dun[re ]ntr-o luxoas[ luntre cu p`nze — nu putu ]nchide ochii toat[ noaptea. A doua zi diminea\a ]=i pierdu vremea cu g[teala ei =i a mea. C[tre amiaz[ ne scobor`r[m pe \[rmul apei. Arabul era acolo cu barca lui, dar b[tr`nul lipsea. Chira ]l ]ntreb[, ]ndr[znea\[: — Ai primit porunc[ s[ ne plimbi? —Da! r[spunse acesta, ridic`ndu-se ]n picioare. Pe c`nd o urmam, auzii un v`sla= ]n urma mea, spun`nd vorbele acestea, de care mi-am adus aminte ]n nefericirea mea de mai t`rziu: — Ce mai v`nat! I le spusei Chirei =i-o ]ntrebai de rostul lor. — Ni=te pro=ti! f[cu ea.
90

Sufla pe Dun[re o adiere de vis. Pentru ]nt`ia dat[ ne bucuram de pl[cerile unei asemenea leg[n[ri. P`nzele se umflau pu\in sub b[taia u=oar[ a v`ntului. Totu=i \[rmul se dep[rta =i deodat[ ]ncepur[m s[ s[lt[m pe valurile din larg. Pe Chira o cuprinse frica. — Nu mai v`sli spre mijlocul g`rlei! }ntoarce la mal! Arabul c`rmi. Revenir[m la mal. Pe muche, casa p[rinteasc[ ap[ru ]ntr-o trist[ pustietate, iar ]n apropierea ei se vedea hanul cu ferestrele deschise de la od[ile noastre. Luntrea le dep[=i ]ncet, precum =i furnicarul portului, nenum[ratele cor[bii, =lepuri =i pontoane. C`nd ajunser[m la cap[tul cel[lalt al cet[\ii, =alupa se ]ndrept[ spre o punte singuratic[ =i acost[. Pe mal, turcul ne a=tepta ]n picioare. El f[cu c`\iva pa=i, salut[ pe Chira cu o lung[ ]nchin[ciune =i-o ajut[ s[ sar[ pe \[rm. Aceasta o ]nc`nt[.

B[tr`nul avea ml[diere ]n mi=c[ri, o purtare elegant[ cum noi nu v[zuser[m ]nc[ la z[p[ci\ii no=tri de musafiri. Ah! biata inim[ omeneasc[! Cu ce u=urin\[ se av`nt[ pe f[ga=urile bucuriei! C`t suntem de orbi! Nici azi nu ]n\eleg cum s-a f[cut c[ n-am g[sit suspect[ prezen\a turcului la sosirea noastr[, ca =i lipsa lui chibzuit[ la plecarea din port. Da data aceasta se purt[ =i mai cu dib[cie. }naintea lini=tei, cuviin\ei =i p[rului s[u alb, Chira merse p`n[ acolo ]nc`t ]l rug[ s[ ne arate corabia lui. At`t a=tepta =i el, dar se vede c[ era prea sigur de prada lui =i ]i r[spunse ]ntr-o turceasc[ din cele mai alese: — Nu imediat, ]nc`nt[toare duduie! Corabia mea e ancorat[ de cealalt[ parte a Dun[rii, pe bra\ul M[cinului, unde ]ncarc[ m[rfuri, =i cum mata nu e=ti ]nv[\at[ cu cl[tinarea valurilor, po\i s[ te ]mboln[ve=ti. Dar ]n cur`nd ]\i voi satisface curiozitatea. P`n[ atunci sunt foarte fericit
91

c[ pot s[-\i pun la ]ndem`n[ luntrea mea, =i a= fi cum nu se poate mai m[gulit s[ v[ v[d folosindu-v[ de ea. Dup[ ce termin[, ne salut[ cu un ad`nc salamalec, care f[cu s[-i onduleze ve=mintele de m[tase, ]=i duse m`na la frunte, la buze =i la inim[ =i se urc[ ]n barc[. Pl[cerea aceasta nou[ ne lu[ min\ile. Uitar[m de mam[, tat[, unchi, musafiri =i chiar de Dumnezeu. Ne d[dur[m cu trupul =i sufletul ]n mrejele proteguitorului nostru. Trei zile de-a r`ndul ne plimbar[m pe valurile Dun[rii, ]ncumet`ndu-ne din ce ]n ce mai departe. }ntr-o zi, barca se ]ndep[rt[ at`t de tare, ]nc`t, f[r[ s[ b[g[m de seam[, ne pomenir[m de cealalt[ parte a fluviului. }n sf`r=it, curiozitatea noastr[ fu potolit[ — ne urcar[m pe corabie. Era mare =i nou[. Mirosul de catran ne a\`\[ n[rile, iar din toate l[muririle pe care arabul ni le d[du despre rostul p`nzelor, catargurilor, a puzderiei de funii n-am ]n\eles mai nimic. Nazim Efendi ne primi ]n caftan =i ]n papuci, ]n bogata lui cabin[-salon, a=ezat[ l`ng[ catargul din fa\[. Niciodat[ nu mai v[zusem at`ta bog[\ie de covoare orientale, de ar[m[rii, perne cusute ]n fir de aur, mu=arabiehuri ]n miniatur[ =i nesf`r=ite panoplii cu arme: archebuze, hangere, pistoale, iatagane, toate ]n filigrane cu ]ncrust[ri de aur, argint =i filde=. Parfumuri cu mirosuri necunoscute ne ]mb[tau sim\urile. Pe pere\ii acoperi\i cu covoare se r[sf[\au, la locul de cinste, portretul sultanului Abdul-Medjid =i ]nsemnele Turciei, cadre cu versuri din Coran, ]ntr-o frumoas[ scriere arab[ =i chipuri de odalisce, de o frumuse\e uimitoare, care atraser[ luareaaminte a Chirei. — C`t sunt de frumoase! se mir[ ea. — +i dumneata e=ti tot pe-at`t de frumoas[, domni=oar[! o lingu=i turcul.
92

Ni se d[dur[ baclavale gustoase, cafea ]n filigene m[iestre =i nemaiv[zute narghilele, cu tumbacul parfumat. Gazda nostr[ a fost foarte m[gulitoare, vesel[ =i cum

nu se poate mai bun[. O cercet[ discret pe Chira asupra p[rin\ilor no=tri =i — f[r[ s[-i spun[ tot — ea ]i dezv[lui mai mult dec`t trebuia. Mai ales se gr[bi s[-i spun[ c[-i pl[cea s[ danseze, =i Nazim Efendi, ]nc`ntat de chipul cum ]=i petrecuse ziua, se scul[ =i ne d[du drumul, ad[ug`nd: — Dac[ v[ place dansul, aici pute\i dansa oric`nd! Dup[ care am fost trecu\i pe \[rmul rom`nesc. Eram m`ndru =i mul\umit de descoperirea mea. Nu b[nuiam nimic. Chira era ]nc[ mai mul\umit[ dec`t mine, =i mai pu\in b[nuitoare. P[r[sisem toate obiceiurile noastre de mai ]nainte, toate ]nclin[rile. Via\a ne-a fost absorbit[ cu totul de corabia blestemat[. Luntrea ne ducea ]n fiecare zi ]ntr-acolo, =i nu mai d[deam pe-acas[ dec`t pentru a dormi =i m`nca. Mai mult: Chira nu-=i mai g[sea ve=mintele destul de bogate, iar od[ile noastre ]i devenir[ de nesuferit. Era ner[bd[toare ca unchiul Cosma s-o sf`r=easc[ odat[ cu tata, ca s[ poat[ intra ]n st[p`nirea casei =i a averii ei, s[ ajung[ o cocoan[ elegant[ =i s[ primeasc[ =i ea — nu musafiri, ci de-alde Nazim-Efendi! S[r[cu\a! O s[pt[m`n[ ]ncheiat[ b[tur[m cabina turcului, jucar[ m =i petrecur[m. Deveniser[m prieteni =i nu ne mai ru=inam de nimic. Chira se jura c[ “omul [sta era un adev[rat tat[!”. El scotea de prin l[zi ve=minte ne]nchipuit de frumoase de odalisc[ =i le plimba pe dinaintea ochilor no=tri ului\i. }ntr-o zi chiar o f[cu pe Chira s[ se ]mbrace cu unul. Ea p[rea o adev[rat[ odalisc[, ]n totul asemuitoare
93

celor din rame! Pentru a nu m[ face gelos, m[ ]mbr[c[ =i pe mine ca pe-un turc: cu fes, =alvari =i un pistol la cing[toarea brodat[. }mpopo\ona\i astfel, nu eram departe s[ ne rug[m s[ ridice ancora =i s[ ]ntind[ p`nzele. Asta a =i f[cut-o de altfel, dar pentru a ne robi =i mai bine, ne dezbr[c[, ]=i ]nchise straiele ]n sipete =i ne retrimise =i ]n seara aceea acas[, cu bale la gur[. A doua zi diminea\[ — cea din urm[ zi a noastr[ pe p[m`ntul rom`nesc — Chira pl`ngea amar: tata tr[ia ]nc[ =i unchiul Cosma nu se g`ndea s[-i pun[ cap[t zilelor. Dar dac[ el ]nt`rzia s[ f[ptuiasc[ acest gest dezrobitor, era totu=i cineva care fusese r[pus. Foarte de cu vreme auzir[m un glas r[gu=it strig`nd sub ferestrele noastre: — Raci, raci vii! }n sf`r=it! Sosea poate vestea cea bun[! Pescarul venea la timp! Scobor`r[m ]n goan[. }ncovoiat sub povara anilor =i, f[r[ ]ndoial[, sub aceea a p[catelor lui, b[tr`nul Ibrahim d[dea t`rcoale pe sub ferestrele noastre, cercet`ndu-le t`lh[re=te. }l urmar[m spre Cataga\ =i acolo, departe de port, ne =opti ]n tain[: — Vai de voi! Cosma a fost ]mpu=cat de oamenii tat[lui vostru, pu=i la p`nd[. Fratele s[u e r[nit, dar a izbutit s[ scape c[lare. Ah, c`te lacrimi n-am v[rsat atunci! Sprijinitorul nostru

ucis? Ursita se ]ndeplinise! Ce ne facem de-acum? Nemaitem`ndu-se de nimic, eram siguri c[ tata avea s[ vin[ s[ ne ridice. Ne p[trunse o team[ ca de moarte. Mai bine s[ ne arunc[m ]n Dun[re, dec`t s[ ne ]ntoarcem la han! Tocmai bine, luntrea ne a=tepta la \[rm =i, ajun=i pe corabie, ne
94

azv`rlir[m ]n bra\ele lui Nazim Efendi, ca =i cum am fi fost copiii lui. Cu obrajii sc[lda\i ]n lacrimi, Chira ]i povesti tot adev[ rul, tot, cum =i dezastrul din urm[, strig`nd dezn[d[jduit[: — Mai cur`nd ne ]nec[m, dec`t s[ ne ]ntoarcem acas[! — De ce dezn[d[jdui\i a=a, copii? ne ]ntrerupse t`lharul. Dup[ bunicul vostru, voi sunte\i turci. Ei bine, am s[ v[ iau cu mine la Stambul, unde, ne]ndoios, a plecat =i mama voastr[ s[-=i ]ngrijeasc[ ochiul cel stricat. Acolo vom da de ea =i ve\i tr[i ferici\i! Dup[ aceasta ne s[rut[. — C`nd pleca\i? ]l ]ntreb[ Chira. — Peste c`teva ceasuri de cum o apune soarele! }n culmea fericirii, de=i ne scufundam ]n morm`nt, ]i c[zur[m la picioare =i-i ]mbr[\i=ar[m genunchii. El era m`ntuitorul nostru! Iar seara, ]n zgomotul asurzitor care r[zb[tea dinspre punte, ghemui\i ]n cabina ]n care fumam ciubucuri amestecate cu opium, cu min\ile halucinate ]ntr-o p`cl[ de incon=tien\[ =i fericire, vasul ]ncepu s[ se legene ]n a=a fel, ]nc`t crezur[m c[ ne ridic[m spre ceruri. Nu ne-am ]ndreptat nici spre cer, nici spre Stambul ca s[ ne ]nt`lnim cu mama. Fusesem r[pi\i, r[pi\i cu ]nvoirea noastr[, =i eram du=i s[ fim v`ndu\i ca orice marf[. Alt[dat[ v[ voi povesti peripe\iile r[t[cirilor mele ]n c[utarea Chirei, care — pe dat[ ce ajunser[m la Constantinopol — a fost ]nchis[ ]ntr-un harem. Eu trebui s[ m[ ]ncovoi pl[cerilor respectabilului meu binef[c[tor, =i am fost pervertit pentru totdeauna. +i pentru totdeauna o
95

pierdui pe scumpa mea surioar[, cu toate c[, fugind dup[ doi ani de z[logire, am c[utat-o timp de doisprezece ani de-a r`ndul, v`nz`nd salep. Paisprezece ani mai t`rziu, ]ntorc`ndu-m[ ]n Rom`nia, am aflat c[, la pu\in[ vreme dup[ fuga noastr[, unchiumeu, care sc[pase de la moarte, a dat foc ]ntr-o noapte la am`ndou[ casele: =i la a mamei =i la a tatei, de fric[ s[ nu-i mai scape c[l[ul nostru. +i, ]ntr-adev[r, de data aceasta nu i-a sc[pat, c[ci tata a pierit ]n fl[c[ri.
96

III

DRAGOMIR Trecuser[ patru ani din ziua ]n care Adrian ascultase, din gura lui Stavru, povestea Chirei. Cu toate cercet[rile =i silin\ele pe care =i le d[duse pentru ca s[ poat[ ]nt`lni pe nenorocitul limonagiu =i s[-l ]ncredin\eze de dragostea =i prietenia lui, nu izbutise s[ dea de el. }l credea mort. +i existen\a, at`t de zbuciumat[ acum a neast`mp[ratului

nostru t`n[r, ]=i urm[ destinul. Dar destinul acesta ]l slujea de minune, cel pu\in ]n ceea ce-l interesa mai mult ]n via\[: nevoia de a privi f[r[ ]ncetare ]n gheena sufletului omenesc. +i cu toate c[ aceste gheene sunt rare =i grele de descoperit ]n cadrul de nep[truns al mul\imii f[r[ de nume, Adrian =tia s[ le caute =i s[ le descopere. C`teodat[ le ]nt`lnea din ]nt`mplare. Astfel, ]ntr-o sear[ de plictiseal[ chinuitoare, el ]=i t`ra pa=ii grei pe strada Darb-el-Barabra din Cairo, unde se afla de vreo lun[, =i intr[ ]ntr-o cafenea-restaurant evreo-rom`neasc[, loc cosmopolit, cercetat de indivizi de toate condi\iile =i de toate moralit[\ile. }ntre clien\ii domnului Goldstein nu era nici o afinitate sufleteasc[ — se b[nuiau ]ntre ei =i adesea se dispre\uiau. Ceea ce-i aduna laolalt[ era =tiuca umplut[ evreie=te =i \uica rom`neasc[. Adrian f[cea ca ei, ori de c`te ori avea cu ce, =i ]n seara
97

aceea avea. Dezgustul s[u ]ns[ pentru aceast[ ambian\[ era v[dit. Pentru a ocoli vreo ]nt`mlare nepl[cut[, el se strecur[ cu ochii ]n p[m`nt, p`n[ ]n fundul s[lii, unde se adunau clien\ii de m`na a treia =i unde mesele n-aveau fe\e de mas[. De acolo ]i asculta =i-i cerceta pe ceilal\i mu=terii. “C`t[ asem[nare ]ntre omul acesta =i Stavru!” g`ndi el, ]n vreme ce m`nca =tiuca, arunc`nd priviri piezi=e spre cineva a=ezat ]n profil ]n partea cealalt[ a localului. S[r[c[cios ]mbr[cat, neras de-o lun[, ]mb[tr`nit, omul acesta =edea nemi=cat, cu b[rbia rezemat[-n palm[, =i privea ]n ne=tire spre intrare, cu un pahar de \uic[ dinainte. Avea ]n ]nf[\i=area lui acele stigmate resping[toare care produc dezgust. Totu=i, f[r[ a b[nui existen\a vreunui Stavru ]n Egipt, Adrian se sim\i ]nduio=at pentru acest b[tr`n stingher, t[cut =i nep[s[tor. Ar fi voit s[-l vad[ la fa\[, ]ns[ omul nu se clintea din loc, p[rea ]n\epenit. Atunci, folosindu-se de obiceiul oriental care ]ng[duie oricui s[ cinsteasc[ pe orice necunoscut de teapa lui sau de mai jos, chiar =i numai a=a din senin, Adrian chem[ chelnerul =i-l rug[ s[ duc[, din partea lui, o \uic[ omului care =edea ]n col\. Asta trebuia s[ prilejuiasc[ ne]ndoios un schimb de mul\umiri =i de ur[ri. }n loc de a=a ceva =i spre marea mirare a lui Adrian, necunoscutul refuz[ consuma\ia, pe care n-o ceruse. — E din partea domnului de colo, spuse chelnerul, ar[t`nd pe Adrian. — Pu\in ]mi pas[, r[spunse omul, f[r[ s[ priveasc[ spre locul ce i se ar[ta. Sunetul vocii ]ns[ ]i ajunse lui Adrian pentru ca s[ recunoasc[ pe Stavru. Se scul[, mi=cat, =i-l apuc[ de um[r. Cu glasul tremur`nd, ]i =opti la ureche, a=ez`ndu-se l`ng[ el:
98

— E cu putin\[? Tu e=ti? Aici? — Ce nu =tiai? ]ntreb[ Stavru, la r`ndul s[u privindul b[nuitor. — Cum? f[cu Adrian uluit. M-ai v[zut intr`nd =i n-ai

venit s[ m[ ]mbr[\i=ezi? +i ]nc[ respingi cinstea pe care \i-o trimit din simpatie? Ce-i cu tine? Te-ai f[cut at`t de ursuz, de c`nd nu ne-am mai v[zut? — A=a se ]nt`mpl[ cu oamenii la b[tr`ne\e, mai ales c`nd duc o via\[ ca a mea: simpatiile nu mai \in... — Dar eu nu-s nimic mai mult dec`t o simpatie pentru tine? — Eu vorbesc de “trata\iile” astea din simpatie, sau de simpatia care poate ]nc[pea ]ntr-un “pahar”... C`t despre tine... — Ei? c`t despre mine? — Deocamdat[ e o deosebire: tu urci colina vie\ii, pe c`nd eu o cobor, iar ]ntre noi st[ culmea. +i-apoi... Stavru privi b[nuitor ]mprejur =i t[cu. — Nu \i-e foame, Stavrule? ]ntreb[ Adrian cu dragoste. — Da, mi-e cam foame. — N-ai vrea s[ m[n`nci =i tu =tiuc[ umplut[? Aici se g[te=te minunat. — +tiuc[, broasc[ ori elefant, comand[ ce po\i... dar f[ o “cinste” mai ac[t[rii dec`t un p[h[rel de \uic[, pe care mi l-a= fi putut pl[ti singur, r[spunse Stavru. +i cu un aer plictisit, ]=i petrecu palma peste chipul zb`rcit. Cam dup[ vreun ceas, ]naintea unui pahar cu vin, ]n odaia lui Adrian — luminat[ de-o lamp[ cu gaz — =i ]nc[lzit de sinceritatea t`n[rului s[u prieten, Stavru ardea cele din urm[ pic[turi de untdelemn din candela sf`nt[ care sus\ine sufletele celor p[tima=i.
99

— Acum, c`nd \i-am f[cut cunoscut[ ultima =i bizara mea ]ncarna\ie de negustor de piei de clo=c[, =tiu, drag[ Adrian, c[ dac[ nu m-ai vedea ]n halul ]n care sunt, te-ai gr[bi s[ m[ ]ntrebi ce s-a mai ]nt`mplat cu Chira, adic[ s[-\i povestesc istoria micului Dragomir de alt[dat[. Dar pentru tine sunt gata iar cu mintea ]n vremurile acelea de mult tr[ite, de=i vei fi =tiind c`t te doare c`nd r[scole=ti prin cuferele ]ndep[rtatelor c[l[torii. C`nd am sc[pat de pe corabia lui Nazim-Efendi, la Constantinopol, trebuie s[ fi avut vreo cincisprezece ani.T`n[r, frumos, =i prost, eram ]mbr[cat =i ]mpopo\onat ca un fecior de prin\. Numai hainele de pe mine trebuie s[ fi pre\uit c`t un cal ar[besc! Dar[-mi-te ceasul, comandat pentru mine =i lucrat de ceasornicarul sultanului! Dar inelele, de care ]mi erau pline toate degetele! Dar fesul cusut numai ]n fir de aur! Iar pe deasupra, multe lire turce=ti, care ]mi ]ngreunau buzunarele =i f[ceau s[-mi cad[ =alvarii. Aveam cu ce tr[i zece ani, f[r[ s[ m[ obosesc s[ mi=c m[car un deget. Dar, pentru ca s[ tr[ie=ti, nu-i de ajuns s[ ai numai avere. }n suflet purtam o durere grea, =i ]n inim[ ]nchideam o naivitate =i mai ap[s[toare — doi c[l[i care ajung s[ r[pun[ repede o fire prea sim\itoare. Durerea era =i dorul meu de Chira =i de mama, cele dou[ fiin\e pierdute care ]mi erau at`t de trebuitoare ]n via\[. Naivitate era zadarnica mea ]ncredere c[, odat[ liber, oamenii m[ vor

ajuta s[ le reg[sesc. Iar pentru ca s[ pot da de ele, eram gata de orice jertf[. Eram gata, f[r[ s[-mi dau seama, chiar =i la jertfirea trupului meu, viciat acum =i obi=nuit cu noua lui stare, c[ci ]n via\[ te obi=nuie=ti cu totul, =i cu viciul mult mai u=or dec`t cu oricare alt[ treab[, care-\i pare grea la
100

]nceput. +i asta e at`t de adev[rat ]nc`t, captiv fiind, de c`te ori nu-mi spuneam: “Ah! dac[ Chira =i mama ar fi cu mine, n-a= dori s[ mai plec niciodat[ de aici!” M-am sim\it at`t de fericit, c`nd m[ v[zui sc[pat ca prin minune din cu=ca mea aurit[, ]nc`t (Doamne, iart[m[!) uitai =i de Chira =i de mama! Nu m[ mai temeam de asupritorul meu. Corabia lui ridicase ancora chiar ]n clipa ]n care — printr-o impruden\[ a lui — izbutisem s[ pun piciorul pe \[rm. +i multi=or dup[ asta, ]n rev[rsatul zorilor, alerg`nd pe cheiul Bosforului, l-am blestemat ]n fel =i chip d`ndu-i cu tifla: — Du-te la to\i dracii! }mpu\itur[ parfumat[! S[ dea Dumnezeu s[ ]nceap[ o furtun[ tocmai c`nd vei fi pe Marea Neagr[ =i s[-\i m[n`nce hoitul pe=tii ad`ncurilor! Amin! Dup[ ce corabia blestemat[ a disp[rut, ]n suflet mi se aprinse o bucurie f[r[ seam[n. }ncepui s[ alerg ]ncotro vedeam pe str[zile murdare ale Galatei, c[lc`nd pe coada nenum[ra\ilor c`ini r`io=i, ciocnindu-m[ cu v`nz[torii de salep, d`nd peste cer=etorii orbi, =i r[sturn`nd narghilelele fum[torilor de pe trotuar. Asta din pricin[ c[ cele ce vedeam =i nea=teptata mea libertate m[ z[p[ciser[ cu totul. Trec[torii m[ crezur[ nebun, iar un ceau= m[ opri, f[r[ s[ m[ ating[, m[ salut[ cuviincios, =i-mi spuse cu at`ta polite\e, ]nc`t m[ pufni r`sul: — Cucona=ule, nu v[ sup[ra\i c[ ]ndr[znesc s[ v[ spun, dar nu st[ frumos pentru p[rintele dumneavoastr[, beiul, cele ce face\i! Care este ilustrul vostru nume? Unde este ]nso\itorul dumneavoastr[? — Ce-i acesta “ilustru” =i “]nso\itor” ]l ]ntrebai, ridic` ndu-mi =alvarii, care-mi c[zuser[ pe vine.
101

+i f[r[ mult[ vorb[, ]i ]ntorsei spatele. Un c[l[re\ fugea la trap, iar st[p`nul calului alerga ]nd[r[tul lui, \in`nduse de coada calului. Asta-mi pl[cu afar[ din cale, =i-o luai =i eu la goan[, p`n[ mi se t[ie r[suflarea. Aceast[ prim[ zi de libertate a fost singura din vremurile acelea ]n care bucuria mi-a fost ]ntreag[, f[r[ cea mai mic[ grij[, ]ntru nimic stingherit[. }mi venea s[ fac tot felul de n[zb`tii deodat[: s[ trec peste poduri, s[ m[ duc la Cornul de Aur, s[ intru ]n lupanare unde dansau femei cu p`ntecele gol, s[ m[ urc pe str[zile ]n pant[ care duc spre Pera. }n sf`r=it, m[ hot[r`i s[ m[ plimb c[lare, =i alesei calul cel mai frumos. St[p`nul lui era cuviincios =i binevoitor. M[ ajut[ s[ ]ncalec =i-mi scurt[ sc[rile dup[ m[sur[. B[g`nd de seam[ c[ nu m[ pricep la c[l[rie =i c[ nici nu prea =tiu ]ncotro vreau s[ merg, m[ ]nv[\[ cum s[ \in fr`ul =i m[ ]ntreb[ unde voiam s[ m[ duc. — Pestetot, i-am r[spuns eu, ]n\epenindu-m[ ]n sc[ri.

— Pestetot? f[cu el mirat, dar lumin[\ia-voastr[ n-ar putea s[ mearg[ deodat[ ]n toate p[r\ile. Trebuie s[ v[ alege\i o \int[. — Dac[-i a=a, du-m[ spre colinele cele ce se oglindesc ]n Bosfor. +i, m`nat de el, m[ ]ndreptai spre Ildiz-Kio=c =i DolmaBakce, care m-au fermecat =i mi-au umplut sufletul cu cele mai n[stru=nice ]nchipuiri. }n timpul acestor lungi =i dulci ceasuri, vr[jit de leg[n[rile calului, care mergea la pas, =i de frumuse\ile ce se perindau pe dinaintea ochilor mei, trupul, sufletul, ]ntreaga mea fiin\[ nu mai apar\ineau lumii acesteia. Tot trecutul meu se topise. Uitasem cine eram... Uitasem =i de omul care conducea calul de c[p[stru =i care nu cr`cnea o vorb[, dup[ cum nici eu nu-i puneam cea mai mic[ ]ntrebare; =i tot timpul c`t a
102

\inut aceast[ plimbare de neuitat, n-am deschis gura. Ca prin vis, sim\ii, ]ntr-un t`rziu, c[ se opre=te calul =i auzii o voce de nerecunoscut, mieun`nd parc[: — Efendi, e t`rziu... Acu=i se ]nnopteaz[. Mi-e foame, dup[ cum trebuie s[-i fie =i calului. N-ar fi vremea s[ v[ duc acas[? }n\elesei c[ trebuie s[ descalec, =i m[ d[dui jos aproape z[p[cit. O senza\ie dureroas[ ]ntre picioare, m[ f[cu s[-mi pierd cump[tul =i m[ a=ezai la p[m`nt. — Voi\i s[ r[m`ne\i aici? m[ ]ntreb[ omul. }i f[cui un semn afirmativ cu capul =i scosei o lir[ turceasc[ pe care i-o d[dui. +tiam c[ trebuie s[ pl[tesc, dar n-aveam nici o idee despre valoarea banilor, nici despre aceea a celor trebuitoare ]n via\[. — Trebuie s[-mi da\i trei cereci, ]mi spuse el, poate ave\i m[run\i=. F[r[ s[-mi dau seama ce fac, vrui s[-i mai dau dou[ lire. — Nu, efendi, mi-a\i pl[tit prea mult =i n-am de unde s[ v[ dau restul. — Nu-i nimic, p[streaz[ tot! =optii. — Vai de mine, pentru banii ace=tia ar trebui s[ muncesc o s[pt[m`n[! — Nu face nimic! Ia-\i-i dumneata... — }n numele lui Allah, nu-mi trebuiesc! url[ el. Puternicul vostru p[rinte ar avea dreptul s[-mi taie capul, dea= face una ca asta! Nu, nu-mi trebuiesc! +i, de=ert`ndu-=i chimirul, ]mi v[rs[ ]n bra\e o sumedenie de cereci, be=lici =i metelici, ceea ce mi se p[ru nesf`r=it de mult, apoi se plec[ de nenum[rate ori, ]nc[lec[ =i disp[ru. R[m[sei singur pe paji=tea verde a unui drum curat =i
103

frumos, care mergea de-a lungul unui canal. Privirea mea, a\intit[ asupra apei lini=tite, sorbea setoas[ vedenii de pove=ti orientale: umbrele palatelor =i chiparo=ilor pe care soarele ce apunea le culca pe luciul ]ntunecat al Bosforului, iar mai ]ncolo, c`t cuprindeai cu ochiul, era o perindare nesf`r=it[ de culori, aprinse, pete de aur =i de aram[,

limbi de foc, mistuindu-se ]n dep[rt[ri, fr`nte de colinele cu crestele liliachii, r[sturnate de oglindirea m[rii. Cum, at`t de frumos e p[m`ntul? Nici idee n-avusesem p`n[ atunci. Pentru ]nt`ia oar[ vedeam at`tea minun[\ ii... Salonul mamei =i cu=ca plutitoare a lui Nazim-Efendi umpluser[ toat[ via\a mea trecut[. At`t de tare m[ ad`ncii acum ]n be\ia acestei zile str[lucitoare =i mai cu seam[ ]n vis[rile sf`r=itului ei crepuscular, ]nc`t se ]nnoptase c`nd tres[rii, readus ]n sim\iri de un c`ntec duios ce venea dinspre o luntre cu v`sle, care luneca ]ncet, nu departe de mine. Unde eram? Unde aveam s[ m[n`nc? Unde s[ dorm? +i unde era Chira, mama? }nspre ce inim[ iubitoare urma s[-mi ]ndrept pa=ii? M[ pornii deodat[ ]ntr-un pl`ns ]n hohote, ]mi r[cnii tot pustiul sufletesc ce-l sim\eam, =i lacrimi fierbin\i ]mi inundar[ obrajii. V`sla=ul m[ auzi =i c`rmi spre mine, ]ns[ c`nd fu la vreo doi metri de \[rm, ]=i lungi g`tul, m[ cercet[ un minut, apoi se dep[rt[ strig`ndu-mi pe grece=te: — Eeh! sufle\elule! Ce te boce=ti a=a? Nu cred s[ fii at`t de nenorocit, c[ doar te v[d poleit cu aur! Din noaptea aceea, nu m[ mai ]ncred ]n oamenii cu vocea frumoas[. }mi \ipai singur[t[\ii toat[ durerea, toat[ jalea unei ginga=e adolescen\e, dat[ prad[ nemiloasei vie\i. Nici aurul acesta care-mi ]ngreuia buzunarele, nici inelele scumpe
104

care ]mi ]mpodobeau degetele, nici ceasul acela domnesc nu fur[ ]n stare s[-mi dea vreun sfat, s[-mi aduc[ vreo m`ng`iere. Valoarea lor se n[rui ]n ochii mei. A= fi dat totul, p`n[ =i c[ma=a de pe mine, aceluia care mi-ar fi scos ]n cale nu pe Chira, nici pe mama, ci numai o =uvi\[ din p[rul lor, ea mi-ar fi dat mai mult[ putere dec`t tot metalul acesta blestemat, mi-ar fi alinat inima mai mult dec`t toate nestematele acestea. }mi rezemam fruntea ]nfierb`ntat[ de fiecare copac al drumului ]ntunecat ce ducea spre ora=, =i scoar\a fiec[rui copac am sc[ldat-o cu lacrimile mele. }i str`ngeam ]n bra\e =i nep[s[rii lor repetam f[r[ curmare: — Mam[!... M[icu\[!... Chiro!... Surioar[! Unde sunte\i? Eu am sc[pat. +i nu =tiu ]ncotro s-apuc... +i-i noapte... +i pe-aci e at`ta lume... at`\ia oameni... Dar nu-i Chira, nu-i mama! Deodat[, la o cotitur[, o lumin[ puternic[ ]mi lu[ vederile. Doi “deschiz[tori de cale”, cu pulpele goale =i cu f[clii ]n m`ini, trecur[ ]n goan[, strig`nd: — La o parte! Abia am avut timpul s[ m[ feresc din fa\a unei cale=ti luxoase care trecea, c`nd un bici pocni =i sim\ii o arsur[ peste g`t =i b[rbie. Din vremea b[t[ilor tatei =i ale fratelui meu nu mai suferisem asemenea durere. M[ ridicai b`jb`ind. Drumul era acum =i mai ]ntunecat ca ]nainte, =i o fric[ groaznic[ m[ cuprinse. }ncepui s[ alerg c`t m[ \ineau picioarele, f[r[ s[ scot o vorb[, tem`ndu-m[ de propria-mi r[suflare =i de \iuitul v`ntului

]n urechi. }ntr-un t`rziu ]ncepur[ s[ apar[ c`teva case, apoi str[zi curate, uli\i murdare, lume, negustori care \ipau, c`ini care abia se mi=cau =i, ]n sf`r=it, m[ pr[bu=ii le=inat, undeva pe un maidan.
105

M-am trezit c`nd un om a dat s[ m[ ridice =i — la lumina lunii — z[rii un chip care parc[ ar fi fost al lui Ibrahim, pescarul de raci de la Catag[\i. }n aceea=i clip[, ]n sufletul meu se rede=tept[ n[dejdea de a reg[si pe Chira =i pe mama. M[ ag[\ai de g`tul omului aceluia, care mirosea a jeg =i a tutun =i strigai, cutremurat de pl`ns: — Sunt nenorocit: le-am pierdut pe sor[-mea =i pe mama! Ajut[-m[ s[ le g[sesc =i-\i dau to\i banii din buzunare, toate inelele, ceasul =i hainele de pe mine... — }n numele lui Allah, nu \ipa a=a! ]mi =opti b[tr`nul, ap[s`ndu-m[ peste gur[, cu palma lui jilav[. Apoi, ridic`ndu-m[, ad[ug[: — Vino cu mine! }l urmai. Abia atunci b[gai de seam[ c[ pe bra\, ducea un co= cu rahat, cu care de bun[ seam[ ]=i c`=tiga p`inea. Merser[m mai bine de-o jum[tate de ceas. El t[cea; eram cu des[v`r=ire pierdut. Niciodat[, p`n[ ]n seara aceea, nu m[ b[l[cisem printr-at`t noroi, niciodat[ nu-mi mai fusese dat s[ v[d mahalalele at`t de murdare, nici o s[r[cie at`t de cumplit[. }n sf`r=it, el m[ trase ]ntr-un fel de magherni\[, unde nu erau dec`t o saltea =i un urcior cu ap[, ambele pe p[m`ntul gol. At`ta tot. — Acum spune-mi ce-i cu tine! ]mi zise el, l[s`ndu-=i panerul =i a=ez`ndu-se turce=te pe marginea saltelei. }n mai pu\in de un ceas, ]i povestii toat[ istoria mea, pe scurt, dar toat[, f[r[ s[-i ascund nimic, ]ncep`nd de c`nd eram l`ng[ mama, p`n[ c`nd am fugit de pe corabie. El m[ ascult[, f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt. }n sf`r=it, se ridic[ ]n picioare: — Culc[-te colo, ]mi zise, ar[t`ndu-mi salteaua. Asta-i tot ce-\i pot spune ]n ast[-sear[. R[masei mirat, dar pe de-a-ntregul ]ncredin\at c[ m[ va ajuta s[-mi reg[sesc fiin\ele dragi pe care le c[utam.
106

C[zui ca un bu=tean =i adormii privindu-l pe binef[c[torul meu, care ]nlemnise ]ntr-un col\, cu ochii a\inti\i asupra mea. A doua zi m[ de=teptai de cu noapte: — Trebuie s[ plec[m... — Ca s[ c[ut[m pe Chira? ]ntrebai gr[bit. — Nu, copile, nu ca s-o c[ut[m pe Chira, dar pentru ca s[ nu ne mai ]nt`lnim niciodat[, caci aurul t[u e piaz[ rea. Sculele =i hainele tale sunt purt[toare de nenoroc. Allah s[ te aib[ ]n paza lui! +i dup[ ce ]ncuie u=a, m[ l[s[ afar[, dep[rt`ndu-se cu panerul s[u de rahat. B[tr`nul acesta, ]mpreun[ cu ceau=ul, barcagiul =i st[p`nul calului luat cu chirie, au fost singurii patru in=i, singurele fiin\e cinstite, cum mult[ vreme n-aveam s[ mai ]nt`lnesc, iar aceast[ prim[ zi de libertate a fost singura

la amintirea c[reia putui s[-mi mai dezmor\esc inima. Cel dint`i pas pe care-l f[cui din clipa aceasta m[ duse de-a dreptul ]n pr[pastie. P[r[sit ]ntr-un chip at`t de crud, uluiala mea a fost a=a de mare ]nc`t — crez`nd c[ b[tr`nul e nebun — n-avui m[car putere s[ pl`ng, s[ dezn[d[jduiesc. Nu-mi venea s[ cred ]ntr-at`ta r[utate. Primul meu g`nd a fost s[ plec c`t mai cur`nd ]n c[utarea unor oameni cu inima mai bun[. Via\a m-a=tepta la o cotitur[, ca s[ m[ serveasc[ de minune. Nu-mi dau seama prin ce ciud[\enie copil[reasc[ ]mi v`r`sem ]n cap ideea fix[ c[ maic[-mea continua =i acum s[-=i ]ngrijeasc[ ochiul ]n vreun spital din Stambul. Cu ea, ]mi spuneam, trebuie s[-mi ]ncep cercet[rile. Cu g`ndul
107

acesta ]nr[d[cinat ]n creier, o pornii, ]ntreb`nd pe trec[tori cam ]n ce parte era mijlocul ora=ului. To\i m[ ]ndreptar[ spre Pera, unde ajunsei cu vreun ceas ]nainte de amiaz[. Mi-era foame de nu mai puteam s[ m[ \in pe picioare. C[utai ceva de m`ncare ]ntr-o uli\[ lateral[, de unde venea miros de friptur[ de oaie. L`ng[ col\, ]naintea unei pr[v[lioare, un om f[cea v`nt deasupra unui gr[tar, pe care se frigeau o mul\ime de frig[rui. Cu un piept ar[miu =i p[ros, negustorul ]=i ]ntorcea marfa, se ]nv`rtea ]ntr-un picior, ]=i da ochii peste cap =i striga c`t putea: — Kebab! Kebab! Intrai ]n pr[v[lia de=art[ =i cerui p`ine =i kebab. La o mas[ murdar[ de lemn, ]nghi\ii aproape pe nemestecate o jum[tate de p`ine, trei frig[rui =i b[ui ap[. Apoi, sco\`nd un pumn de bani de aur, argint =i aram[, ]i ]ntinsei s[ ia ce-i datoram: — Ia-\i c`t cost[ m`ncarea, ]i spusei. Negustorul tres[ri, m[ \inti cu ochii, privi pe furi= spre u=[ =i lu[, cu ]ndr[zneal[, o lir[ de aur, pe care o strecur[ iute ]n chimir. Pe c`nd ie=eam, m[ g`ndeam: “Una din dou[: sau o mas[ cost[ cu mult mai scump dec`t chiria unui cal pe-o zi ]ntreag[, sau c[ t`lharului acestuia pu\in ]i p[sa c[ “puternicul meu tat[“ ar putea s[-i reteze capul!” Ner[bd[tor s[ dau c`t mai cur`nd de un om cumsecade, care s[ m[ ajute din inim[ ]n planul meu, m[ ]ndreptai spre cea mai mare cafenea ce-mi ie=i ]nainte ]n pia\a aceea. M[ g`ndeam: “E mai cuminte s[ m[ adresez celor mari =i nobili: ei n-au nevoie s[ m[ fure =i nici nu li-e team[ de g[teala =i de aurul meu.” Judecata mea a fost exact[. M[ ]ndreptai mai ]nt`i spre un v[csuitor, cum vedeam c[ f[ceau =i al\i oameni cu ghetele murdare ca ale mele.
108

De data asta ]ns[ fusei mai dibaci: tr[sei cu ochiul la c`t pl[teau al\i in=i v[csuitorului, =i-i d[dui =i eu c`t mai pu\in — un metelic. Apoi, curat oglind[, intrai ]n cafenea. M[ z[p[ci zgomotul asurzitor al glasurilor, zarurilor =i pieselor de table. La mese, aproape n-aveai loc, to\i jucau c`te un joc. }n adev[r, aici nu era dec`t lume bun[,

m[rimi, civili =i militari. M[ strecurai printre mese. Nimeni nu m[ lu[ ]n seam[ =i nu p[ru mirat de bog[\ia de pe mine, nici chiar chelnerii. “ C`t e de pl[cut s[ ai de-a face cu oameni bine crescu\i! m[ g`ndii. Aici te sim\i mai la locul t[u dec`t printre calici.” M[ a=ezai pe-un scaun, l`ng[ doi juc[tori de =ah, =i poruncii o cafea cu caimac =i-o narghilea. Din nou c[utai s[-mi dau seama cum pl[teau ceilal\i consumatori. +i care nu-mi fu mirarea c`nd v[zui c[ pentru un b[nu\ de argint, un cerec, puteai s[ bei zece cafele =i s[ fumezi tot at`tea narghilele, cu bac=i= cu tot. Cercetai chipurile celor doi juc[tori, vecinii mei, un ofi\er =i un civil, am`ndoi ]nc[ tineri, cu totul ad`nci\i ]n jocul lor. Ei ]l fixau cu at`ta aten\ie, ]nc`t pe mine m[ apuc[ durerea de cap. }mi p[rur[ simpatici, mai ales figura cam bosumflat[ a ofi\erului l`ng[ care =edeam. Vorbeau rar, ]ntr-o turceasc[ aleas[, ceea ce ]mi pl[cea cu deosebire, dar m[ =i ]nfiora, c[ci =i Nazim-Efendi vorbea tot pe-at`t de distins. Uniforma ofi\erului ]ns[ ]mi inspir[ ]ncredere. “Acesta trebuie s[ fie un viteaz”, g`ndii, prividu-i pieptul plin de decora\ii. — M[ ierta\i, domnule, nu =ti\i dumneavoastr[... F[r[ s[ m[ priveasc[, ]mi f[cu semn cu degetul s[ tac. Neizb`nda asta, pricinuit[ de un gest at`t de familiar,
109

nu m[ descuraj[ =i dup[ c`teva clipe m[ aplecai din nou s[-l ]ntreb, ]ns[ n-apucai s[ deschid gura, c[ el m[ opri cu acela=i semn de deget, iar cu m`na cealalt[ ]naint[ o pies[. Atunci, ]ndr[zne\, nu m[ l[sai: — M[ ierta\i, domnule, nu =ti\i dumneavoastr[ unde se ]ngrijesc oamenii care au ochii plesni\i? — Cine are ochii plesni\i? zbier[ acesta, arunc`ndu-mi o privire care m[ ]nsp[im`nt[. — Ap[i... mama! b`igui eu. — M[-ta-i chioar[? +i cine i-a scos ochii? f[cu el, m[sur`ndu-m[ din cre=tet p`n[-n t[lpi. — Nu pe-am`ndoi, zisei timid, unul singur. — Unde? C`nd? Cum? — Tata, b[t`nd-o... la Br[ila, ]n Rom`nia... Acum doi ani. Ofi\erul p[ru c[-=i iese din fire. Se ]ntoarse spre prietenul s[u =i repet[ dispre\uitor fraza mea: — O femeie b[tut[ ]n Rom`nia acum doi ani, cu un ochi scos, =i pe care o caut[ acum prin Constantinopol! Tu ]n\elegi ceva, din asta, Mustafa? — Cum nu? ]n\eleg! f[cu cel[lalt, lucrul acesta trebuie cercetat mai de aproape, dar nu aici! +i m`ng`indum[ pe obraz, ad[ug[: Deocamdat[ ar trebui s[ ]ngrijim copilul [sta; hai s[ ie=im! Afar[, el chem[ o birj[ ]n care ne urcar[m to\i trei. Am urmat =ase luni de dulci n[dejdi =i de decep\ii crude, de libertate relativ[ =i de via\[ ]mbel=ugat[, dup[ acest al doilea =i ultim contact cu generozitatea lumii bune, care

vorbe=te ]ntr-o limb[ aleas[. Scobor`nd la u=a lui Mustafa-bei, ofi\erul se desp[r\i
110

de prietenul s[u. Omul acesta, pe care nu aveam s[-l mai v[d dec`t peste c`\iva ani, ]n ]mprejur[ri de care voi vorbi, ]mi arunc[ o privire sever[ =i plin[ de dispre\. }l luai drept un om r[u =i ]n av`ntul meu copil[resc ]i spusei beiului: — E cam m`ndru, prietenul dumitale... — Da, e cam m`ndru, dar e un om bun. (Mai vorbea de bun[tate =i Mustafa-bei!) Locuin\a lui era o vil[ uria=[, a=ezat[ ]n partea de miaz[zi a ora=ului. Parcul nesf`r=it, care-o ]mprejmuia, scobora p`n[ la Bosfor. Casa era t[cut[, plin[ de bog[\ii =i de slugi care se strecurau ca ni=te umbre, mu\i ca mormintele. }ns[ aerul prietenos care umple orice locuin\[ oriental[ m[ f[cu ]ncrez[tor. Deosebita delicate\e a beiului a contribuit mult la aceasta. Nu avea nimic din vicle=ugul lui Nazim. Fu ]nc`nt[tor, cuviincios, familiar, tot timpul c`t dur[ =i n[dejdea mea. N-a= avea s[-i repro=ez nimic — nici chiar neputin\a de a-mi ]ndeplini imposibila mea dorin\[ — dac[, din clipa n[ruirii n[dejdiilor mele, s-ar fi mul\umit s[ m[ dea afar[. Dar, pasiunea orientalilor este at`t de ]nver=unat[, ]nc`t falsific[ inimile cele mai generoase =i le ]mpinge — fie din r[utate, fie din violen\[ — spre acelea=i fapte scelerate. Mustafa-bei mi-a ]n\eles povestea cu mult mai bine dec`t mul\i al\ii de-atunci ]ncoace. Sunt ]ncredin\at c[ omul acesta a fost sincer mi=cat de ea, c[ci nu de pu\ine ori ochii i se umplur[ de lacrimi ]n timpul istorisirii mele. }mi f[g[dui c[ va face pentru mine tot ce-i va fi cu putin\[. — Dac[ mama ta e ]n Constantinopol, ]mi spuse el
111

m`ng`indu-mi m`inile, voi afla-o prin spitale =i prin poli\ie. C`t prive=te pe Chira, voi trimite iscoade rafinate ca eterul =i viclene ca vulpea, s[ cerceteze p`n[ =i haremurile cele mai bine p[zite. Dac[ d[m de ea, pun capul c[ o scoatem. Cu bani po\i ob\ine tot ce vrei ]n Turcia. Dup[ asta ]mi ar[t[ odaia mea =i m[ d[du ]n seam[ unui servitor, care trebuia s[ ]ngrijeasc[ de mine. Bijuteriile =i hainele de pe mine, care — dup[ spusa lui — “erau prea bogate =i chiar indecente”, fur[ ]nlocuite cu altele mai “demne”. }n schimbul tuturor acestor aten\ii, mi se ceru un singur lucru: s[ nu m[ mai duc prin marile cafenele =i s[ nu prea ies at`t de des ]n ora=. — Asta-i ]n interesul t[u, ad[ug[ el. Nazim nu are s[ renun\e at`t de lesne la prada lui =i, ]ntr-o bun[ zi, te po\i pomeni cu o traist[ ]n cap, legat burduf =i ]mbarcat ca un sac cu ienibahar. O asemenea perspectiv[ m[ b[g[ ]n to\i sperie\ii. Pe loc, m[ sim\ii legat de el =i de aceast[ semicaptivitate care se ]ntredechidea ]naintea adolescen\ei mele. Exist[ diferite chipuri prin care s[ dai pierz[rii un suflet p[tima=. Cel mai lesnecios e s[-l iei cu bini=orul. +i

cum inima mea pe atunci era plin[ numai de Chira, Mustafabei nu-mi vorbi dec`t despre ea. O f[cea cu naturale\e, c[ci m[ iubea sincer, dar dracu s-o ia de sinceritate a p[tima=ilor! De cele mai adeseori nu este dec`t un narcotic delicios. Mustafa-bei a ]nceput prin a o introduce pe Chira ]n cas[, botez`nd cu numele ei unele obiecte deosebite. Astfel, afl`nd c[ narghilea =i br[\ar[, pe rom`ne=te, sunt nume feminine, mi-aduse, pe r`nd, cea mai frumoas[ nar112 ghilea pe care am v[zut-o vreodat[, apoi o br[\ar[ de pre\. Pe am`ndou[ era s[pat cuv`ntul Chira, pa care nu =tiui s[-l citesc. }n sf`r=it, abia ]mplinisem o lun[ de =edere ]n casa lui =i iat[ c[, ]ntr-o zi, pe c`nd eram ]n parc, el veni aduc`nd de c[p[stru o iap[ admirabil[, t`n[r[, vioaie, capricioas[ =i neast`mp[rat[ ca =i Chira: — Iat[ pe cea mai frumoas[ Chiralin[ pe care \i-o pot oferi, ]mi zise el. Ia-o, e a ta! +i numaidec`t m[ f[cu s[ ]ncalec =i-mi ajut[ s[ m[ obi=nuiesc cu zburd[lniciile ei. }ncadrat ]ntre el =i servitorul lui, to\i trei c[l[ri ie=ir[m s[ d[m o rait[ prin ]mprejurimile pitore=ti ce se ]ntindeau ]n partea de miaz[noapte a vilei. Un lucru trebuie s[ recunosc ]nainte de toate: nicic`nd, ]n aceast[ epoc[ de trist[ ]mbel=ugare, desf[t[rile n-au izbutit s[ m[ fac[ s[ uit, trei zile de-a r`ndul, dezastrul copil[riei. Nu-i mai pu\in drept c[ biata mea inim[ se l[sa adesea ademenit[ de desf[t[ri. Lungile mele ceasuri de lene — hr[nite de cuvintele ]ncurajatoare ale beiului — se scurgeau ]ntre narghilea =i frumoasa mea iap[, de care nu m[ desp[r\eam dec`t ca s[ dorm =i s[ m[n`nc =i care, prin particularit[\ile =i ciud[\eniile temperamentului ei m[ f[cea s[ cred c[ ceva din dragostea Chirei ]mi venea prin mijlocirea ei. La r`ndul lui, acest nobil animal mi se ata=ase ]n a=a m[sur[, c[ era ]n stare s[ strice grajdul de c`te ori, ]n loc s[ ies la plimbare, ]nt`rziam cu beiul la table. }n felul acesta, Chira era pretutindeni: ]n ochii frumo=i ai iepei, ]n orice lucru pe care-l atingeam, ]n conversa\iile noastre. Chipul Chirei era pe jum[tate ]n cas[. Cealalt[ jum[tate a fost adus[ de iscoadele puse s-o
113

caute. Dihaniile acestea — una mai convins[ ca cealalt[ — veneau s[ m[ ]ncredin\eze c[ Chira se g[sea ]n c`te zece haremuri deodat[. Sub impresia descrierilor lor, de o izbitoare exactitate, ]n am[nun\imile mi=c[toare pe care mi le d[deau asupra ]nf[\i=[rii cad`nelor pe care le z[riser[, inima mea zv`cnea s[-=i rup[ coardele. Le sorbeam cuvintele cu nevinov[\ia unui copil de =ase ani, =i multora dintre codoa=ele acestea le s[ream de g`t, strig`nd: — Ea trebuie s[ fie! E aidoma sor[-mea! }ncearc[ s[ te apropii de ea =i =opte=te-i numele meu: Dragomir! F[ tot ce po\i =i cere-i o fotografie! Dar pentru ca s[ po\i vorbi cad`nelor =i s[ cape\i o fotografie, trebuiau bani. Iar ca s[ ]nchizi ochii curio=ilor, s[ astupi urechile indiscre\ilor,

s[ deschizi u=ile at`t de stra=nic p[zite, trebuiau ]nc[ =i mai mul\i bani. }n mijlocul od[ii, cu m`inile ]n buzunare, privind iscoditor =i ironic, beiul asculta =i z`mbea. Eu ]i c[deam la picioare, ]l imploram. +i el ]mp[r\ea cu d[rnicie monede de aur =i de argint, dup[ ]nsemn[tatea misiunii. Apoi, din nou, trecur[ zile ]ndelungi de a=teptare, ceasuri triste, goale de orice ]ndemn de via\[. Dezn[dejdea mea nu g[sea alt refugiu dec`t sufletul ]n\eleg[tor al “Chiralinei” mele. }mpreun[ cu ea =i ]nl[n\uit adesea de g`tu-i m[t[sos, m[ av`ntai pe c[i f[r[ de sf`r=it, ]n dimine\i radioase sau ]n apusuri clocotitoare, ]n uit[ri de sine, pline de nostalgii dureroase, de pl[ceri ucig[toare. L`ng[ mine =i ca un nonsens =i mai jignitor, servitorul c[l[rea — ]narmat p`n[ ]n din\i, urm[rindu-m[ pas cu pas — =i prin t[cerea lui vinovat[ el violenta ultima expresie a iubirii mele.
114

}n felul acesta trecu vremea din prim[var[ p`n[-n toamn[, din mai ]n septembrie. Apoi n[dejdea m[ p[r[si deodat[. Fotografiile ce mi se aduseser[ nu erau ale Chirei =i numele lui Dragomir, =optit la urechile nenorocitelor ]ntemni\ate, nu trezi nici un ecou ]n taini\ele ]ntunecate ale inimilor lor. Nu-mi mai plecai urechea la dulceg[riile femeilor acestora, =i ele au fost date afar[. Dar o nenorocire nu vine niciodat[ singur[. Toate cercet[ rile f[cute ca s[ dea de urma mamei, prin Constantinopol, r[maser[ tot pe-at`t de zadarnice. Mi-o m[rturisi chiar beiul, plictisit de ]ntreb[rile mele, =i pentru ca s[-mi dovedeasc[ bun[voin\a lui, el chem[ chiar pe =eful poli\iei turce=ti — un uria= cu o ]nf[\i=are de c[l[u, cu must[\ile l[sate pe oal[ =i priviri de bandit. Acesta, dup[ ce izbi din picior, salut[ =i strig[, cu o voce de tunet, care doar c[ nu m-a dat peste cap: — De c`nd e Stambulul, n-a pus picior ]n el o rom`nc[ cu un ochi plesnit! Era mai mult dec`t conving[tor. Dezn[dejdea m[ cuprinse de ]ndat[ ce orice iluzie se n[rui ]n mine. Lacrimile ]mi curgeau nest[p`nite pe m`inile parfumate ale beiului, pe care ]l rugam s[ m[ lase s[ plec. El se ]mpotrivi. — Ce-ai s[ te faci, dac[ ai s[ te duci de aici? Ba mai ai =i nenorocirea s[ fii t`n[r =i frumos, dou[ calit[\i cu care ]n Turcia nu izbute=ti dec`t dac[ e=ti =iret, =i tu n-ai arma asta. R[m`i, deci, aici. La mine ai tot ce-\i trebuie, mai mult chiar dec`t na=terea ta \i-ar fi dat dreptul s[ n[d[jduie=ti. Eram nem`ng`iat. Vorbele lui r[sunau ca ni=te clopote de ]nmorm`ntare. Beiul ]=i ]ndoi bun[voin\a fa\[ de mine.
115

Cunosc`ndu-mi patima pentru c[l[rie, ]mi comand[ un costum de v`n[toare, ]mi cump[r[ o pu=c[ admirabil[, cu patul ]ncrustat la Damasc — pe care o =i botez[ “cumplita Chira” — =i astfel echipat, ]ntr-o bun[ diminea\[, ]ntov[-

r[=i\i de doi servitori, o luar[m pe drumul mare spre Adrianopol. — Am s[-\i ar[t cuprinsurile locuite de cerbi =i de vulturi! ]mi spunea beiul. +i ai s[ vezi c[ via\a e frumoas[ =i f[r[ de femei, c[ci tu nu =tii c[ chiar =i cea mai frumoas[ femeie sf`r=e=te totdeauna prin a deveni o t`rf[. Ocara aceasta m[ izbi ca o lovitur[ de pumnal =i m[ f[cu s[-l ur[sc pe Mustafa-bei. }mi t[inuii pe c`t putui sim\[mintele, dar pe loc mi-a venit ideea s[ fug. Un prilej minunat nu ]nt`rzie s[ se prezinte. Plecasem pentru un ocol de vreo cincisprezece zile spre culmile cele mai apropiate ale Balcanilor =i de-a lungul Mari\ei, pentru partida de v`n[toare pe care beiul era obi=nuit s-o fac[ ]n fiece toamn[. Planul meu era ]ntreit: ori izbuteam s[ ]n=el supravegherea tiranilor mei =i s[ fug, ]mbr[cat ca un \[ran turc, ori ]mi cump[ram libertatea cu bani. Iar dac[ cele dou[ ]ncerc[ri d[deau gre=, nu-mi r[m`nea (]n cazul cel mai dezn[d[jduit) dec`t iu\eala “Chiralinei”, care, dup[ spusa beiului, era o gonace ne]ntrecut[. Pentru ca s[ m[ ]ncredin\ez, cerui s[-mi dea voie s[ m[ iau la ]ntrecere cu calul arab al lui Mustafa. Mul\umit c[ m[ vede mai vesel, acesta primi, ]mi d[du trei sute de pa=i ]nainte =i-mi spuse c[ m[ va ajunge p`n[ la un sat care se z[rea la o dep[rtare de vreo trei kilometri. La detun[tura pistolului, desc[rcat de bei, mi-am ]nfipt pintenii ]n coastele “Chiralinei”. Iapa se rididic[ ]n dou[ picioare, ]=i fr[m`nt[ z[bala =i porni ca o s[geat[. Eu
116

d[dui drumul fr`ului =i m[ ag[\ai de =a. V`ntul =uiera at`t de tare pe la urechi, ]nc`t ]mi era cu neputin\[ s[ aud goana potrivnicului meu. Ned`ndu-mi seama ]n ce m[sur[ eram ajuns din urm[ izbeam c`t puteam p`ntecele animalului. P[m`ntul se ]nv`rtea ]n jurul meu, drumul alb p[rea c[ fuge ca ]ntr-o lume de basm. }n cur`nd satul se ivi ]naintea mea, apoi ]l str[b[tui =i-l l[sai ]n urm[, sub privirile ]nsp[im`ntate ale locuitorilor. G`=te, g[ini, ra\e, care — spre nenorocul lor — erau prin mijlocul drumului, fur[ f[cute praf. La un kilometru dincolo de sat, beiul m[ ajunse din urm[. Pu\in dup[ aceea sosir[ =i servitorii, aduc`ndu-mi pu=ca, pe care nici nu =tiam c[ o pierdusem. — M-ai b[tut! ]mi spuse el, str`ng`ndu-mi m`na. Ceremi ce vrei =i-\i voi da! — Ei bine, ]i r[spunsei, d[-mi un kilometru ]nainte =i f[g[duie=te-mi c[ dac[ nu m[ ajungi, p`n[ la cel[lalt sat, nu m[ mai cau\i! El p[ru ]ndurerat! — P`n[ ]ntr-at`ta te-ai sc`rbit de mine? Ce-\i lipse=te? Femei? Pot s[-\i dau oric`te vrei: din haremul meu, sau fecioare de paisprezece ani. |inuturile acestea mi=un[ de femei, de toate fe\ele, de toate neamurile, =i care nu r`vnesc altceva dec`t s[ ni se dea ca roabe, fiindc[ nu-i nici o fecioar[ care s[ nu-=i g[seasc[ ]ntr-o zi neghiobul ei. — Mustafa-bei, nu crezi c[ libertatea e mai scump[

dec`t robia =i c[ un “neghiob” care \i-e drag pre\uie=te mai mult dec`t un prin\ de care \i-e sc`rb[? — E drept asta, r[spunse el. Dar ocup[-te mai pu\in de ceea ce e drept... =i vezi mai bine de ceea ce e bun. Noi suntem st[p`nii tuturor olaturilor acestora, cu dobitoace cu tot. De ce n-am gusta din ceea ce ni se ofer[ at`t de dobitoce=te poftelor noastre?
117

}n clipa aceasta ochii mi se deschiser[ pe deplin ]n\eleg[ tori asupra vie\ii. }n adev[r, ]n cinismul lui, beiul avea dreptate: totul se pleca “dobitoce=te” sub puterea sa. Nu era dator nici m[car o mul\umire. Pe p[m`ntul turcesc, ca =i pe cel bulg[resc, musulmanul =i cre=tinul, de la s[rac la bogat, nu erau dec`t ni=te robi ascult[tori, =i dac[ fecioarele se ascundeau la sosirea noastr[, p[rin\ii lor, pentru a ob\ine bun[voin\a st[p`nului, nu cer=eau dec`t ]ng[duin\a de a le jertfi, cu aceea=i u=urin\[ cu care ne ofereau patul cel mai bun =i oaia cea mai gras[. Spectacolul acesta m[ f[cu s[ r`vnesc cu at`t mai mult libertatea. M[ sim\eam vinovat de bel=ugul ]n care tr[iam. }n sufletul meu t`n[r ]ncol\i trebuin\a de a-mi c[uta o meserie independent[, care s[-mi ]ng[duie s[-mi c`=tig p`inea cinstit. De atunci ]ncepu s[ nu m[ mai preocupe nimic altceva dec`t grija de a fugi. }ns[ prilejul acesta ]nt`rzia s[ se arate, =i orice sf`r=it de zi m[ g[sea tot at`t de dezn[d[jduit cum fusesem ]n ajun. Eram din ce ]n ce mai bine p[zit. Ziua, ]n timpul lungilor =i obositoarelor goane ale v`n[toarei, eram ne]ntrerupt al[turea de bei sau ]ncercuit de doi servitori. Noaptea dormeam ]n odaia tristului meu protector, f[r[ speran\[ de sc[pare. Astfel, cel dint`i dintre cele trei mijloace de fug[ se mistui. Al doilea, de a-mi cump[ra cu bani libertatea, c[zu =i el. Iat[ cum: }ntr-o zi, pe c`nd ploua cu g[leata =i ]n vreme ce beiul juca =ah cu gazda, eu ]ncepusem o partid[ de table cu servitorul meu. Eram singuri. Pentru a-mi ajunge \inta, devenii duios, sentimental =i ]l l[sai s[ ]n\eleag[ dorin\a mea de fug[. El f[cu pe surdul. Atunci i-am f[g[duit banii =i bijuteriile pe care le aveam. M-a refuzat.
118

— Cum, Ahmed? Se zice c[ ]n Turcia cumperi orice pofte=ti cu aur! — Da, cumperi... ]mi =opti el, dar cel care vinde trebuie s[ ia at`ta aur, ]nc`t s[-=i poat[ r[scump[ra via\a, la r`ndul s[u... iar tu nu ai bani de-ajuns. Nu-mi mai r[m`nea dec`t s[-mi pun via\a ]n joc, ]ntr-o fug[ disperat[. +tiam c[ pot fi ucis ca un c`ine, =i, cu toate acestea, n-am =ov[it o clip[. Ne g[seam ]ntr-o regiune muntoas[, ]mp[durit[, foarte prielnic[ \intei mele. A doua zi, dis-de-diminea\[, ]ncepur[ m s[ urc[m un drum greu, printre brazi, ]ntov[r[=it de cinci c[l[re\i, care trebuiau s[ organizeze o b[taie. Pentru a nu da timp servitorului s[-i spun[ st[p`nului s[u ceea ce-i propusesem cu o zi ]nainte, m-am hot[r`t

s[-mi ]ncerc norocul, de cum s-o ivi prilejul, =i se prezent[ cum nici nu-l a=teptam. V`n[torii poposir[ la marginea unei poieni ]ntinse, ]n mijlocul c[reia dormea un mic lac str[b[tut de un torent. — Aici e ad[p[toarea ciutelor! spuse lini=tit c[l[uza. +i plec[ cu cei patru oameni ai s[i. Ambii servitori fur[ a=eza\i ]n dou[ locuri strategice, cu porunca s[ trag[ c`nd va trebui s[ c`rmeasc[ v`natul spre pu=ca beiului. Astfel, ]mpr[=tia\i, sim\eam c[ libertatea mea se apropie, c[ci era cu mult mai lesne s[ scapi de un singur om, dec`t de toat[ ceata. St[team la p`nd[ ]nd[r[tul unei st`nci; priveli=tea cuprindea partea de unde trebuia s[ ne cad[ v`natul. — Tu s[ nu tragi dec`t dac[ mi-o sc[pa mie lighioana, ori dac[ \i-o trece pe sub nas, ]mi spuse Mustafa-bei, c[ci “cumplita Chir[“ nu-i prea de demult ]n m`na ta! }n adev[r, eu nu =tiam s[ ochesc. Trecuse cam vreun ceas, c`nd r[bufni un foc de pu=c[,
119

apoi dou[ sau trei. Beiul, cu pu=ca gata, scruta ]mprejurimile, =i deodat[, ca =i cum ar fi r[s[rit din p[m`nt, un cerb ap[ru drept pe c[rare, dar dup[ o clip[ pieri spre dreapta, unde se \inea Ahmed. — Nu ne scap[! r[cni beiul. Fug s[-l iau din coast[! R[m`i aici =i a\ine-i trecerea ca s[-l aba\i ]nd[r[t! — Ba r[m`i tu, na! \ine pu=ca! am strigat ]n urm[-i, c`nd l-am v[zut dep[rt`ndu-se ]n galop. Arunc`nd pu=ca =i tolba, o luai de-a dreptul spre vale, p[r[sii drumul =i m[ afundai ]n br[det, iar c`nd d[dui de-un drum neted, ]mi repezii iapa ]ntr-o goan[ vijelioas[. De fuga aceasta at`rna libertatea sau moartea mea: — Scump[ Chira, vino-mi ]n ajutor! Trebuie s[ fi f[cut cel pu\in vreo cinci leghe de la locul de v`n[toare, c`nd — ]n lumina duioas[ de toamn[ — m-am oprit ]ntr-o dumbrav[ de pe malurile Mari\ei. }mi l[sai iapa s[ pasc[ =i s[ se odihneasc[. Zdrobit de oboseal[ =i z[p[cit de fericire, m[ lungii pe p[tura mea. Cu toate acestea, m[ ]ncercau fiorii mor\ii: ]n fuga mea fusesem v[zut de locuitorii satelor =i t[ietorii de prin p[duri. +i m[ ]ntrebam mereu: “Am sc[pat sau nu?” }naintea ochilor mei, p[m`ntul se ]ntindea necuprins =i frumos, iar eu nu-mi d[deam seama dac[ eram liber s[ m[ scol =i s[ plec dup[ capul meu. Umbra unei m`ini nev[zute m[ amenin\a — ea m[ putea ]nh[\a ]n orice clip[ =i s[ m[ re\in[. Somnul m[ scoase din ]ncurc[tur[. Pleoapele mi se ]nchiser[, grele. La de=teptare, m[ sim\ii mai pu\in ]ncurcat, c[ci l`ng[ mine, =ez`nd turce=te, Mustafa-bei veghea asupra fericirii mele. }n timp ce eu m[ frecam la ochi, ca pentru a goni un vis ur`t, el ]mi spuse, ar[t`ndu-mi o geant[ din piele de c[prioar[:
120

— Uite, Dragomire, \i-am adus de m`ncare... Trebuie s[-\i fie foame! Iar pe c`nd ne ]napoiam ]n trapul cailor, ad[ug[:

— A=a, hai? E=ti ]n stare s[-mi faci =i pocinoage deastea? Dar tu nu =tii c[ chiar =i Dumnezeu se lipse=te de lucrul pe care turcul pune m`na? }n c`teva zile dup[ aceea, ]ntorc`ndu-ne la Constantinopol, cea dint`i grij[ a beiului a fost s[ spun[ celor doi servitori, chiar ]n fa\a mea: — De dou[ ori pe s[pt[m`n[ ve\i ]nso\i pe domnul Dragomir la plimbare, c[l[ri, timp de un ceas, merg`nd numai la trap, =i ve\i r[spunde de el cu capetele voastre. V[ poruncesc s[ trage\i ]n burta iepei lui, la cea dint`i ]ncercare de fug[! Apoi se ]ntoarse spre mine: +i chiar acas[ nu mai ai voie s[ umbli dec`t prin apartamentul t[u! “Servitorii” ]ns[ n-avur[ c`nd s[ ]ndeplineasc[ aceste ginga=e porunci, c[ci chiar ]n ziua aceea m[ ]mboln[vii =i c[zui la pat. Vreme de o s[pt[m`n[, z[cui f[r[ cuno=tin\[, prad[ frigurilor =i aiur[rilor. C`nd mi-am venit ]n fire, odaia mea era pref[cut[ ]ntro vast[ infirmerie. Doi medici vegheau pe r`nd la c[p[t`iul meu. Mustafa-bei era aproape nebun. Uit`ndu-=i rangul, el se fr[m`nta la picioarele mele, cer`ndu-=i iertare. — M[ la=i s[ plec? l-am ]ntrebat. — Dar asta nu se poate, sufle\elule! Cere-mi tot ce vrei, dar nu s[ pleci! — Atunci mai bine s[ mor! i-am zis ]ntorc`ndu-m[ cu fa\a la perete.
121

Da, voiam s[ mor. Dar nu mori c`nd \i-e voia. Trei s[pt[m`ni mai t`rziu p[r[seam patul, ca s[ intru ]ntr-o lung[ convalescen\[, c`nd, timp de o lun[, nu ie=eam dintro criz[ furioas[ de nervi, dec`t ca s[ cad ]ntr-o n[uceal[ complet[. Toate darurile pe care mi le aducea beiul le c[lcam ]n picioare, le sf`=iam. Frumoasa mea narghilea o izbii de gratiile ferestrei, iar br[\ara o f[cui buc[\ele. Chiar =i numai apari\ia asupritorului meu ]n odaie m[ f[cea s[-mi sf`=ii hainele de pe mine. }n vremea asta, o ]nt`mplare duioas[, nevinovat[ =i nea=teptat[ veni s[ pun[ pu\in[ r`nduial[ ]n organismul meu dezechilibrat. }ncepuse iarna. Iarna bl`nd[ =i senzual[ a Bosforului. Singur, de diminea\a p`n[ seara, tot ce puteam face era s[ privesc ]n parc prin cele trei mari ferestre ale apartamentului. Pentru a mai ]nsufle\i acest col\ pustiu al parcului, aruncam p[s[rilor resturile meselor mele: p`ine, fructe, carne. }n cur`nd, o sumedenie de vr[bii =i chiar de ciori ]ncepur[ s[ se apropie, pe furi=, =i s[ ciuguleasc[ sub ochii mei. }ntr-o zi, spre marea mea mirare, un c`ine ciob[nesc ap[ru printre arbori. El se opri departe de ferestre, adulmec[ aerul =i auzind c[-l chem, ]=i v`r] coada ]ntre picioare =i se ]ndep[rt[ cu un aer trist. “+i acesta trebuie s[ fi gustat din bun[tatea oamenilor!”

m[ g`ndii. }n zilele urm[toare reveni =i se apropie ceva mai mult. M[ ascunsei, ca s[ nu-l sperii, =i i-am aruncat trei sferturi din ]mbel=ugata mea mas[. }ncetul cu ]ncetul, ]n sf`r122 =it, ne ]mprietenir[m. La m`ng`ierile mele, ]ncepu s[ dea din coad[ =i plec[, l[s`ndu-m[ s[ ]n\eleg c[ trebuie s[ m[ mu\umesc cu at`t ]n ziua aceea. }i d[deam dreptate, c[ci, cumin\it de propriile mele p[\anii, eram eu ]nsumi hot[r`t s[ fiu mai cu luare-aminte ]n alegerea prieteniilor mele, dac[ Cerul s-ar fi ]ndurat s[ m[ ajute s[-mi redob`ndesc ]ntr-o zi libertatea. C`inele acesta avea un suflet deosebit. Cu toate c[ era mort de foame, m`nca cu delicate\e =i se ferea s[-=i ia ]mbuc[tura de-a dreptul de pe p[m`nt, mesteca ]ncet =i nu rodea niciodat[ oasele. Ne]ndoios, o mare durere trebuie s[-i fi ap[sat inima... De ce, de pild[, nu se l[sa s[ fie hr[nit de oamenii milo=i? Se =tie c[ la Constantinopol fiecare musulman are c`inii lui ob=te=ti, care ]l ]ntov[r[=esc o dat[ pe zi la brut[rie, unde fiecare ]=i cap[t[ buc[\ica lui de p`ine. Va fi g[sit el ]njositor faptul acesta? }i pl[cea mai bine s[ bat[ c`mpii, pentru a g[si o via\[ mai neat`rnat[? Sau poate ]l sc`rbea promiscuitatea abject[ a semenilor s[i? }l botezai Lupu, nume potrivit purt[rii lui s[lbatice =i demne, =i f[cui minuni de ]ndem`nare ca s[ dob`ndesc din parte-i un ]nceput de prietenie. A fost c`t se poate de zg`rcit cu avansurile pe care mi le f[cu; dar fiecare dintre noi ]=i are via\a lui, durerile =i propria lui filozofie. A=a c[ am respectat rezerva, ]n care se \inea. Pentru ca s[-i dovedesc c[-l ]n\elegeam, nu-i mai aruncam carnea de-a dreptul pe p[m`nt, ci i-o ]nv[luiam ]n h`rtie. F[r[ ]ndoial[ c[ a b[gat de seam[ aceasta, c[ci, pentru ]nt`ia oar[, se hot[r] s[ se a=eze pe picioarele dind[r[t =i s[ m[ priveasc[ ]n fa\[, destul de departe totu=i pentru a nu putea fi ajuns de vreun b[\.
123

Lupu era bun, un c`ine de r`nd =i destul de voinic. C`t despre starea lui de cur[\enie, de! face omul ce poate, c`nd duce o via\[ de lup. Ochii lui mari, negri, clipeau trist, asupra durerilor vie\ii silindu-se — f[r[ nici o ]ndoial[ — s[ le vad[ mai bine. Expresia lor mai c[ nu putea fi definit[. }n orice caz, nu erau nici bl`nzi, nici chiar indulgen\i. C`t despre fruntea lui, era poate de o prea rece senin[tate =i de un calm prea ]nc[p[\`nat. — S[rmane Lupu! ]i vorbeam, ]ntinz`nd dezn[d[jduit m`na printre gratii =i cer=indu-i un semn de ]ncredere. S[rmane Lupu, s[ fi suferit tu oare at`t de mult, ]nc`t s[ \i se fi ]mpietrit inima? Cred c[ multe \i-a p[timit pielea — odinioar[ — gust`nd din dragostea celor tari =i c[ poate vei fi avut =i tu c`ndva frumoasa ta narghilea, br[\ara ta, pu=ca =i iapa ta, apoi boala =i medicii t[i. Dar, oricum, tu azi e=ti liber, pe c`nd eu sunt ]ntemni\at =i f[r[ n[dejde, ]n dosul gratiilor [stora. Hai, frate Lupule, apropie-te =i las[-m[ s[ te m`ng`i!

Nu vreau s[ spun c[ ]n Turcia c`inii ]n\eleg rom`ne=te, dar pot s[ afirm c[ Lupu al meu — dup[ ce a ascultat s[pt[m`ni ]ntregi pl`ngerile mele dezn[d[jduite — s-a apropiat ]ntr-o bun[ zi, cu ]ndr[zneal[, =i =i-a pus laba ]n palma mea. }n ziua aceea mi s-a dat cea mai sincer[ str`ngere de m`n[ din c`te am primit ]n via\a mea. Eram fericit ori, dac[ vre\i, am sim\it din nou binefacerile bucuriei, care nu ]ncearc[ dec`t inimile nemuritorilor, oricare ar fi durerea ce le b`ntuie. M-am ferit pe c`t am putut s[-mi dest[inui prietenia pe care o legasem cu Lupu. Pentru ca s[ nu m[ tr[deze f[r[ voia lui, l-am
124

f[cut s[ ]n\eleag[ c[ atunci c`nd ferestrele erau ]nchise nu g[sea nimic de m`ncare. El a ]n\eles at`t de bine lucrul acesta, c[, mai t`rziu, ori de c`te ori le vedea ]nchise, se ]ntorcea de departe =i pleca. De asemenea, ]n convorbirile noastre, c`nd ziceam: “Du-te, prietene, hai, du-te acuma!” el pleca pe dat[ ce ]nchideam ferestrele, se ]ndep[ rta demn, prietenos, f[r[ s[ se supere. Pe Mustafa-bei =i pe servitorul lui ]i primeam la anumite ore: pe cel dint`i, ca s[ m[ vad[; pe ceilal\i, ca s[ m[ serveasc[. Din pricina st[rii mele nervoase, vizitele acestea erau c`t se poate de scurte. }ndeosebi prezen\a beiului m[ f[cea s[-mi ies din s[rite, =i, de-abia venit, se ducea la dracu. Apartamentul s[u era l`ng[ al meu, dar ne desp[r\ea un mare fumoar. Pentru mai mult[ siguran\[, m[ ]nchideam cu cheia. Cu bucuria pe care Lupu o aduse ]n via\a mea, ]mi schimbai atitudinea, devenind mai ]mp[ciuitor. Beiul ]mi r[spunse, ]nc[rc`ndu-m[ de favoruri. Astfel, ]mi ]ng[dui s[ m[ plimb prin parc, ]ntov[r[=it, bine]n\eles de servitorul meu. Dar, cu deosebire, dou[ din favorurile pe care mi le ar[t[ ]mi fur[ funeste =i avur[ ]nr[uriri incalculabile asupra restului vie\ii mele. Mai ]nt`i, beiul introduse ]n cas[ alcoolul, care mi-era aproape necunoscut =i, din nenorocire, b[utura asta dulceag[ ]mi pl[cu peste m[sur[. Sub ]nr[urirea be\iei, creierul meu pierdu sim\ul tristei realit[\i, mintea mea lu[ c`mpii. G[sii o m`ng`iere ]n rachiu =i rugai s[ mi se dea mereu. Beiul ]mi d[du c`t am vrut =i b[u =i el. Ne ]mb[tam zilnic. Alung`ndu-ne — ]n patru labe — pe covorul largului fumoar, urlam ca lighioanele. Mai ales el era de nerecu125 noscut. Chipul lui nu mai avea nimic omenesc, =i ]ntr-o sear[ — pe c`nd voia s[-mi sfarme ]ntre din\i un deget de la picior — ]l izbii peste fa\[ cu un v[trai de la sob[. El st[tu lini=tit, la p[m`nt, l[s[ s[ i se preling[ s`ngele spre gur[, =i ]=i linse buzele. Atunci, de sc`rb[, ]l scuipai ]n obraz. El se linse din nou. Zilele care urmau acestor desfr`uri ]mi erau de nesuferit. +edeam ]n pat p`n[ la amiaz[, v[it`ndu-m[. Capul ]mi p[rea de plumb, aveam chipul palid =i tremuram din tot corpul. Lumina zilei ]mi f[cea r[u. Mustafa-bei tr[gea draperiile grele ale ferestrelor. +i de ]ndat[ ce camera se

lumina de nenum[rate lum`n[ri =i se ]mb[ls[ma de mirt, nebuniile ]ncepeau =i mai ]nd`rjite. }ntr-o noapte pe c`nd eram n[ucit de be\ie, patru fete cu tamburine =i castaniete n[v[lir[ ]n fumoar =i ]ncepur[ un joc ame\itor. Inima ]mi tres[ri de pl[cere! Ai fi jurat c[ sunt patru Chire g[tite ca ni=te domni\e orientale, cu chipurile abia ascunse de v[luri. S[rii de la locul meu r[sturn`ndu-mi cafeaua, p[h[ru\ul cu lichior =i narghileaua =i m[ aruncai la picioarele lor. Lungit ]n mijlocul camerei, cu ochii ]nchi=i, sim\ii ]ndelung, foarte ]ndelung, f`=`itul rochiilor lor =i oarecari parfumuri necunoscute ]mi izbir[ n[rile cu putere, apoi... Apoi, ]mi pierdui cuno=tin\a... C`nd m[ de=teptai, eram ]n pat =i nu-mi venea s[-mi cred ochilor, sim\urilor, resping[toarei realit[\i. Patru t`rfe din cel de pe urm[ bordel, b[tr`ne, zb`rcite, sc`rbos de goale, m[ m`ng`iau, m[ h`rjoneau din toate p[r\ile, acoperindu-mi fa\a =i trupul cu balele lor. M[ zb[tui, \ip`nd dup[ ajutor. Ele m[ m`ng`iau =i mai de zor. Atunci m[ smucii din bra\ele lor, ]n=f[cai cle=tele de la sob[ =i
126

sf[r`mai totul ]n odaie, oglinzi, vase, statui, bibelouri, tot ce mi-a stat ]n cale. }nsp[im`ntate, dezgust[toarele prostituate s-au f[cut nev[zute, duc`ndu-se s[ spun[ lui Mustafa-bei c[ eu m[ ]nd[r[tniceam s[ nu recunosc pe cele patru fete de mai ]nainte, ]n aceste “cotoroan\e” cu chip de bufni\[. Dup[ noaptea asta de desfr`u, m[ ]nchisei dou[zeci =i patru de ceasuri ]n odaia mea, nemaiprimind pe nimeni. M`ncarea ]mi f[cea grea\[. O azv`rlii lui Lupu, c[ruia ]i m[rturisii dec[derea mea. }n sf`r=it, sc`rbit p`n[ ]n m[runtaie de josnicia ]n care beiul voia s[ m[ cufunde, am hot[r`t s[ m[ sp`nzur =i chemai pe st[p`nul meu pentru a-i spune c[ — dac[ nu consimte s[-mi dea drumul — ]mi pun planul ]n executare prin orice mijloace a= g[si. Mi se r[spunse c[ beiul plecase ]ntr-o c[l[torie de zece zile. Vestea aceasta a fost o nou[ surpriz[ pentru mine =i o mare u=urare. Ideea fugii mi se ]nfipse ]n minte. Eram ]n martie. A doua zi, dup[ plecarea beiului, m[ plimbam prin parc, ]ntov[r[=it de slug[, c`nd deodat[ o ]ntrebare ]mi tr[sni ]n minte: “Pe unde intr[ c`inele ]n parc?” Parcul era doar ]mprejmuit de ziduri vechi =i cu neputin\[ de escaladat, iar poarta cea mare, din fa\[, sta ve=nic z[vor`t[. Trebuia doar s[ fie vreo sp[rtur[ pe undeva. }ncepui s[ cercetez cu b[gare de seam[ =i, ]n adev[r, \in`ndu-m[ de-a lungul zidului ]mbr[cat ]n ieder[ =i c[tin[, am g[sit un loc ]n care frunzele erau c[lcate ]n picioare. F[c`ndu-m[ c[ am o nevoie oarecare, l[sai ]nso\itorul pe c[rare =i m[ strecurai ]n tufi= =i, la temelia zidului, am descoperit o surp[tur[ proasp[t[, care ]ng[duia trecerea
127

spre latura cea mai neumblat[ a c`mpiei. }mi ]nsemnai locul ]n minte: se g[sea tocmai ]n fa\a ferestrelor mele. }n chiar noaptea aceea, prizonier al blestematei mele

fort[re\e, creierul mi se aprinse. Sc[parea era acolo, la dou[ sute de pa=i de odaia mea. Dar cum s[ m[ strecor printre gratiile acestea ]n\epenite ]n ni=te usciori de stejar? M[ str[duii zadarnic, prin ]ntuneric, p`n[ la miezul nop\ii. M[ istovii ]ncerc`nd s[ l[rgesc gratiile, apoi scobind la ]mbuc[tura lor ]n ram[, ca s[ le pot smulge. Silin\[ zadarnic[!... Sim\eam c[ ]nnebunesc. Afar[: lumin[ de lun[, lini=te, spa\iu, libertate... Aici: ]nchisoare, desfr`u, tiranie... }ntrez[ream sosirile beiului =i re]nceperea sarabandei cu tot cortegiul ei. M[ sim\eam zdrobit. Odaia mi se p[rea o cu=c[ infernal[, st[p`nit[ de diavoli. Un fior de ghea\[ m[ furnic[ prin spate, sudori reci ]mi acoperir[ fa\a, ]nc`t mi-am mu=cat limba p`n[ la s`nge. Ceasul era dou[. O lini=te de morm`nt st[p`nea toat[ casa. Repede adunai h`rtii, petece, lemni=oare, le a=ezai pe pervazul ferestrei =i le d[dui foc. Tremur`nd de spaim[, priveam spre tocul ferestrei care se mistuia, ]n timp ce camera se ]neca ]n fum, iar parcul ]ncepea s[ se lumineze. M[ ap[sam cu am`ndou[ m`inile pe gur[ ca s[ nu strig ajutor. }ntr-o sfor\are dezn[d[jduit[, apucai un v[trai =i smulsei dou[ gratii, care se pr[bu=iser[ ]n[untru, ]mpreun[ cu buc[\i de c[rbuni aprin=i. Apoi, ca scuturat de friguri, am adunat ce aveam mai de pre\ =i s[rii ]n parc, unde ]ncepui s[ alerg, c`t puteam de iute, spre zid. Dar ]n z[p[ceala mea =i ]mpiedicat de ]ntuneric, nu putui s[ nimeresc surp[tura deodat[. Cuprins de groaz[, ]ncepui s[ alerg la deal =i la vale, r[scolind ramurile =i ]ns`nger`ndu-mi fa\a =i m`inile. }n sf`r=it, cu un strig[t de bucurie, d[dui de gaura salvatoare =i o zbughii afar[!...
128

Dup[ vreo dou[ ore, ]n schimbul c`torva bani grei de aur, eram pe \[rmul asiatic, =i de acolo, ]n lumina zorilor, contemplam col\ul drept al Perei, de unde fl[c[ri uria=e se ]n[l\au, r[zbun[toare, spre ceruri! Un incendiu mai mult ]n Constantinopolul acesta b`ntuit de incendii... }n seara acelei zile liberatoare, o diligen\[ m[ l[s[ la u=a unui han dintr-un s[tule\ turcesc. Dup[ c`teva zile m[ culcam ]n Smirna, iar o s[pt[m`n[ mai t`rziu fumam o delicioas[ narghilea pe terasa unei mari cafenele din Beirut. Dar nu s-a sf`r=it ]nc[... Acum m[ credeam ]n stare s[ deslu=esc limpede via\a =i s[ nu m[ las ]n=elat. Aveam =aisprezece ani =i oarecare experien\[. Experien\a aceasta a mea ]mp[r\ea lumea ]n dou[ categorii: ]nt`i veneau fiin\ele bl`nde =i iubitoare, cum erau Chira =i mama, apoi s[lbaticii de teapa tat[lui meu =i, ]n sf`r=it, m[rinimo=ii de felul lui Mustafa-bei. Trebuia deci s[ iau aminte. +i chiar de pe terasa de unde m[ aflam, ]ncepui pe loc s[ m[ feresc de vreun juc[tor de =ah cu tr[s[turi simpatice. M[ g`ndeam la s[rmanul Lupu, care se codise at`ta vreme p`n[ s[ se lase m`ng`iat de mine. F[cui la fel, ]ndep[rt`ndu-m[ ]ntotdeauna de m`inile care se ]ntindeau s[ m`ng`ie obrajii mei de adolescent.

Dar, vai! M[ p[zii at`t de bine c[, f[r[ s[-mi dau seama, m[ apropiai de alt[ pr[pastie, c[ci via\a nu se cuprindea toat[ ]n cele trei categorii ale mele. }nchiriasem o camer[, chiar deasupra frumoasei terase a lui “Grand Concert-Variétés”, de pe unica pia\[ public[ din Beirut. De diminea\[ p`n[ seara, cafeneaua gemea de
129

lumea cea mai ]mpestri\at[, dar, afar[ de elegan\ii b[=tina=i, de care m[ feream, ceea ce f[cea farmecul acestui local era trupa de arti=ti str[ini, angaja\i la varieteu. B[rba\i =i femei, tineri =i b[tr`ni, frumo=i =i ur`\i, ei erau cu to\ii oameni de via\[. Pretutindeni n-auzeai dec`t glume, r`sete comunicative. Pentru fiecare dintre obi=nui\ ii cafenelei ei aveau c`te-o vorb[ dr[gu\[, =i fiecare era mul\umit. Cum =i eu f[ceam parte dintre obi=nui\i, mul\umirea general[ d[du =i peste mine =i m[ nimeri de minune! Arti=tii ace=tea erau italieni, greci =i francezi. Locuiau ]n acela=i hotel cu mine. Pe un coridor str`mt, ]n fa\a od[ii mele, =edea o t`n[r[ pereche de greci, care c`ntau foarte bine. B[rbatul nu-mi pl[cea, dar femeia... s-o sorbi ]ntr-un pahar de ap[! Eu o sorbeam din ochi de drag[, dar... ]n tain[. Ori de c`te ori ie=eam, nu =tiu cum se f[cea, c[ u=a camerei lor era mereu deschis[, iar ea totdeauna singur[ =i aproape goal[ ]n fa\a oglinzii. Asta m[ f[cea s[ m[ ru=inez din cale afar[ =i ]nchideam ochii c`t puteam, dar... ceva mai tare dec`t mine, mi-i deschidea. +i iat[ c[, ]ntr-o bun[ zi, pe c`nd ne ]ncruci=am prin umbra coridorului, ea m[ prinse ]n bra\e, m[ s[rut[ ap[sat =i spuse: — Dar =tii c[ e ru=inos tinerelul nostru! Trebuie ]ncurajat! Z[p[cit de ]nt`mplarea asta, ]ndat[ ce m-am ]ntors ]n odaia mea, mi-am zis: “Ei =i!... Ce primejdie poate fi ]ntrun s[rut pe care-l d[ o femeie unui tinerel?” C[ci, ]ntr-adev[r, acum eram un “tinerel”. Nu o spunea ea? +i hainele, independen\a, aperitivele scumpe pe care le luam o dovedeau ]ndeajuns. Numai judecata mea n-o dovedea, c[ci ]ncepusem s[-mi pierd capul... Dar cui ]i pas[ de judecat[?
130

}ntr-o dup[-amiaz[ contemplam de la fereastra mea furnicarul de oameni din pia\[, m[ g`ndeam la jocul, la vocea, la gesturile actri\ei, amintindu-mi cu durere ingenuit[\ ile Chirei, c`nd, deodat[, u=a se deschise, =i c`nt[rea\a intr[. M[ prinse frica. — Nu te teme de nimic, micu\ule: el e jos, prins ]ntr-un joc mare... Mi s-a aruncat de g`t. Am protestat: — Nu vreau s[ sta\i aici. — Cum? M[ gone=ti? +i eu care te iubesc =i care credeam c[ =i tu m[ iube=ti! =opti ea duioas[, s[rut`ndu-m[. +edeam pe pat al[turi de ea =i z[u, nu m[ sim\eam r[u deloc. Apoi, nu =tiu cum a f[cut, dar tot m`ng`indu-m[, deschise u=a =i apuc[ repede o tav[ pe care erau o sticl[ de vin str[in =i pr[jituri. }mi pl[cur[ nespus. Ea porunci

altele. Nu m-am dat b[tut, nici de data asta, mai din l[comie, mai pentru a face pe grozavul. +i ce mai ]mbr[\i=[ri! Ce s[rut[ri! Dar am b[gat de seam[ c[ grecoaica prea m[ pip[ie =i m[ ru=inai. — +tii ce, pui=orule? ]mi zise ea. Nu e=ti bun de nimic! La v`rsta ta! +i ca s[ nu m[ sup[r schimb[ vorba: — E=ti raia? — Nu =tiu... — Ce acte ai? — N-am nici un act. — Cum, c[l[tore=ti prin Turcia, f[r[ h`rtii? Dar asta-i c`t se poate de imprudent, dragul meu: ai putea fi arestat! M[ ]ngrozii. Dac[ mi-ar fi spus cineva c[ poli\ia lui Mustafa-bei e la u=[, nu m-a= fi ]nsp[im`ntat mai tare. O rugai s[ nu spun[ nim[nui. Ea ]mi f[g[dui sprijinul
131

ei. Iar protec\ie! Ce blestem! Oare nu e chip s[ tr[ie=ti nic[ieri pe lumea asta f[r[ s[ fii protejat? Pe loc m[ cuprinser[ tot felul de g`nduri negre. Ea ]mi m`ng`ie degetele: — Ce frumoase inele ai!... Nu-mi dai =i mie unul? Fire=te, n-am putut refuza un inel... protectoarei mele. Via\a mi se ]ntunec[. Nici cincisprezece zile nu trecuser[ de c`nd tr[iam ]n libertate. +i iat[ c[ o m`n[ invizibil[ care parc[ se ]ntindea de la Constantinopol p`n[ la Beirut, ]mi primejduia din nou via\a. Dar o m`n[ foarte vizibil[ =i mult mai apropiat[ ]mi ]ntinse, ]n chiar seara acelei ]nt`lniri, o socoteal[ de vinuri str[ine =i pr[jituri care egala pre\ul ]ntre\inerii mele pe o lun[ ]ntreag[. Pl[tind nota, mi-am zis: “Asta =i cu inelul m[ fac s[ ]n\eleg c[ libertatea mea e bolnav[ r[u”. Dup[ c`teva zile, am aflat c`t era de bolnav[. Nedesp[r\i\i la aperitiv, c`nt[rea\a =i b[rbatul s[u devenir[ cur`nd comesenii =i chiar pensionarii mei. }ntr-o zi, pe c`nd jucam o partid[ de table, un ofi\er de poli\ie se apropie =i-mi spuse: — Dumneavoastr[ locui\i aici, domnule? — Da, domnule! =optii, gata s[ le=in. — Fi\i a=a de bun =i trece\i m`ine diminea\[ pe la poli\ie s[ vizeze h`rtiile! +i, salut`nd prietenos pe tovar[=ii mei, plec[. Am sim\it c[ m[ pr[bu=esc ]ntr-o pr[pastie. — Nu face nimic! ]mi spuse c`nt[rea\a. B[rbatul meu se va duce chiar acum s[-l roage pe poli\ai s[ te lase ]n pace. Sunt prieteni buni! Cu c`t[ c[ldur[ le-am mul\umit!
132

}n adev[r, nimeni nu mai veni s[ m[ supere. Chiar ]n ziua aceea m[ fr[m`ntai s[ g[sesc un mijloc de a le ar[ta recuno=tin\a mea, altfel de c`t prin mesele ce le ofeream. Prilejul mi-l d[du b[rbatul ]nsu=i:

— N-am noroc la joc, prietene! ]mi spuse el, aprins la fa\[. N-ai putea s[ m[ ]mprumu\i cu dou[ lire? — Cum nu! A doua zi a fost at`t de nenorocos =i-mi mai ceru dou[ lire. A treia zi, tot pe at`t. Dup[ vreo s[pt[m`n[, ghinionul lui ]mi d[du de g`ndit, c[ci, dac[ urma tot astfel, banii nu-mi ajungeau nici trei luni. }n aceea=i sear[, am luat drumul Damascului ]n tov[r[=ia a doi mari negustori de covoare. Zdruncinat ]n col\ul harabalei, m[ g`ndeam la ciud[\eniile vie\ii: “De-acum trebuie s[ fiu cu b[gare de seam[ =i fa\[ de femeile care au obiceiul s[ te s[rute pe ]ntunecimea coridoarelor!” Damascul a fost pentru mine cu adev[rat un drum al Damascului. Acolo, via\a mea se schimb[ cu totul. Ai crede c[ asupra acestui ora= Dumnezeu a cernut praful din cele patru col\uri ale lumii. Ajung`nd aici, crezui c[-mi dau sufletul. M[ ]mbr[casem cu un costum s[r[c[cios de or[=ean grec, pentru a trece mai neb[gat ]n seam[. Celelalte lucruri le duceam la subsuoar[, ]nvelite ]ntr-o basma, iar bijuteriile =i banii mi-i ascunsesem ]n chimir, pe care-l ]ncinsesem chiar pe piele. Astfel deghizat, m[ sim\eam la ad[post de orice “protec\ie” nedorit[. M[ strecuram pe str[du\ele care str[b[teau, ca ni=te hrube, casele mahala133 lei Cadem, c[ut`nd vreo odaie mai ieftin[. Un hangiu grec ]mi spuse c[ pentru ca s[ m[ coste mai pu\in ar trebui s[ iau un pat, ]n vreo odaie cu dou[ paturi. Am primit. C`nd am intrat s[ v[d camera =i s[-mi las leg[tura, ]ntrebai cine va ocupa patul cel[lalt. — Tot unul ca tine! ]mi r[spunse el, moroc[nos. Eram foarte tulburat. |ara mea, Chira, mama se scufundau ]ntr-o dep[rtare neguroas[, pe veci disp[rute pentru mine. Iar eu, pe veci smuls din cuibul meu drag, ce c[utam ]n ora=ul acesta sinistru? Cum puteam eu n[d[jdui s[ mai dau de sor[-mea? +i ce-am s[ pot face, ca s[-mi c`=tig p`inea de toate zilele, c`nd voi ispr[vi banii? Afar[ de asta, n-aveam nici un act. +i iat[ ce era mai grav. Puteam fi arestat oric`nd. Cine m-ar fi scos din ]nchisoare? }n curtea hanului, ]n jurul unui havuz ]mpodobit cu flori, o mul\ime de pierde-var[ =edeau tol[ni\i, flec[reau, fumau =i beau un rachiu l[ptos. To\i p[reau ferici\i. Oamenii ace=tia erau la ei acas[. Se cuno=teau, se ajutau ]ntre ei, aveau dureri =i bucurii comune. Dar eu? Ce eram eu pentru ei? Un necunoscut. Cine intr[ ]n odaia ]n care zace un necunoscut ( de boal[ sau de inim[ rea), ca s[-l ]ntrebe ce-l doare sau ce-ar pofti? Instinctiv, dusei m`na la chimir, unde ]mi aveam banii, singurii mei prieteni! Dar aurul e un prieten care te p[r[se=te, f[r[ s[-i pese, te tr[deaz[ c`t ai clipi din ochi, iar eu nu cuno=team nici un mijloc prin care s[-l fac s[ reintre ]n chimir. O fiin\[ precum Chira ar fi fost cu totul altceva. Ea nu m-ar fi p[r[sit pentru nimic ]n lume. Eram nedesp[r\i\i.

Oare s[ fi fost cu putin\[ s[ existe vreo alt[ Chir[ pe lumea asta? Poate! Dar ele ]=i aveau desigur Dragomirii
134

lor. Pentru ele eu eram un simplu necunoscut, un trec[tor pe care-l prive=ti o clip[ cu curiozitate =i pe care-l ui\i tot at`t de u=or. Ca s[ m[ m`ng`i, cerui un pahar cu rachiu, apoi altul. Ceasul pr`nzului veni. Am gustat ceva =i cerui un pahar cu vin, apoi altul. +i cu inima grea de am[r[ciune m[ urcai ]n odaia mea. Aici, un om ca de vreo treizeci de ani, pe jum[tate dezbr[cat, sta pe marginea patului. Pe mas[ ardea o lamp[. Dou[ scaune. Paturile, de o cur[\enie ]ndoielnic[. O oglind[ afumat[. Nici urm[ de lavoar. }i d[dui bun[ seara pe grece=te =i-mi examinai patul. — Trebuie s[-l dep[rtezi de perete, ]mi vorbi el ca unei vechi cuno=tin\e, sunt plo=ni\e. Vom l[sa lampa aprins[ toat[ noaptea: plo=ni\ele, ca =i bufni\ele, se tem de lumin[. — Plo=ni\e? f[cui eu mirat, c[ci ]ntr-adev[r nu v[zusem ]n via\a mea asemenea g`ng[nii. Ce sunt astea, plo=ni\e? — Cum? tu nu =tii ce sunt plo=ni\ele? m[ ]ntreb[ el uimit. Las[, ai s[ afli ]n noaptea asta... Dar, ia spune-mi, unde ai dormit p`n[ acum de n-ai habar de ele? Eu, dimpotriv[, nu =tiu ce-i aia un pat f[r[ plo=ni\e! — +i fac r[u plo=ni\ele? ]ntrebai, ]nfrico=at de acest vr[jma=. — Oleac[, ]mi r[spunse el nep[s[tor. Eram obosit. Voiam s[ m[ dezbrac =i s[ m[ culc, dar o ru=ine necunoscut[ p`n[ atunci m[ re\inu ]n fa\a acestui str[in. El ]n\elese, c[ci mic=or[ lumina, iar dup[ ce m[ strecurai ]n a=ternut, se scul[ =i m[ri flac[ra. — Parc-ai fi o fat[ mare! ad[ug[ el r`z`nd.
135

Aceast[ glum[ ]mi d[du un pic de ]ncredere ]n el, =i noaptea aceea am dormit ]n pace, str`ng`ndu-mi chimirul sub c[p[t`i. A doua zi de diminea\[ nu =tiam mai mult dec`t ]n ajun ce ]nsemneaz[ o pi=c[tur[ de plo=ni\[, dar tovar[=ul meu ]mi ar[t[ o pat[ de s`nge pe fa\a de pern[. M[ ]mbr[cai vesel, f[r[ s[ m[ mai jenez de el. Din curte r[zb[teau fr`nturi de vorbe =i hohote de r`s. Privii pe fereastr[: ]n jurul f`nt`nii, aceea=i lume ]mpestri\ at[ fuma din ciubuce lungi =i sorbea zgomotos din ce=ti cu cafea. Curtea era stropit[ =i m[turat[. Aerul proasp[ t p[trundea ad`nc ]n pl[m`ni, o lumin[ aurie, misterioas[, cum numai ]n Orient str[luce=te, ]nv[luia lucrurile =i fiin\ele. M-am luminat pe dat[. Dr[cu=orul cel duios, care dormea ]n ad`ncul sufletului meu, se trezi. — Nu vrei s[ lu[m o cafea ]mpreun[? ]l ]ntrebai pe necunoscut. — Ba da, cu pl[cere. Jos, tr[g`nd din ciubuce, care fumegau ca ni=te co=uri, vorbir[m multe =i de toate. El ]mi dest[inui amarurile

lui: n-avea de lucru, nici bani =i era dator v`ndut. Atunci i-am dest[inuit c[ =i eu aveam un necaz. — Mi-am pierdut actele. Dac[ m-ai ajuta s[-mi procur altele, \i-a= da o lir[ turceasc[ drept mul\umire. El se ]nfl[c[r[: — Cum nu! Se poate! Cunosc un “scriitor public” care face a=a ceva, dar cere cam scump. — C`t? ]ntrebai voios. — Patru lire! — Le dau!... +i \ie, lira f[g[duit[. Dup[ un ceas, un scrib cu o barb[ lung[ =i alb[ se jura
136

— pe ochii lui — ]naintea unui func\ionar, c[ m[ v[zuse n[sc`ndu-m[ la Stambul, ]n cutare an la Egirei, c[ m[ numesc Stavru, =i c[ eram deci raia, supus al sultanului, “st[p`nul nostru”. Func\ionarul ascult[, z`mbind, apoi lu[ o pan[ =i acoperi o foaie ]ntreag[ cu frumoase slove arabe, semn[, puse pe b[tr`n s[ isc[leasc[ =i el, aplic[ sigiliul ]mp[r[tesc =i-mi ]nm`n[ pre\iosul talisman. — Trebuie s[-i dai un bac=i=, ]mi =opti martorul. Pusei o lir[ pe mas[. — N-ajunge! f[cu b[tr`nul. Mai d[dui una. De c`te ori scoteam c`te o lir[ m[ duceam ]ntr-un col\, ca s[ scotocesc ]n chimir. C`nd ie=ii, ]mi pl[tii =i martorul, apoi plecai cu tovar[=ul meu s[ hoin[rim prin ora=, s[ m`nc[m =i s[ bem. Seara ne ]ntoarser[m la culcu=urile noastre, be\i =i veseli. Am adormit bu=tean, b[t`ndu-mi joc de plo=ni\e, dar av`nd grij[ s[-mi ascund chimirul sub cap. C`nd m-am trezit, m[ prinse mirarea v[z`ndu-m[ singur ]n odaie. Tovar[=ul meu de camer[ m[ p[r[sise, f[r[ s[-mi spuie un cuv`nt. Dar nu numai el plecase, ci =i prietenul meu tr[d[tor, aurul, scumpul meu chimir. M[ tr[dase f[r[ nici un pic de ]ndurare, se duseser[ am`ndoi, l[s`ndu-m[ doar cu trei megedii ]n buzunar =i cu blestematul talisman! Acum nu mai era cazul s[ pl`ng. Era moarte curat[... +i azi simt, aici, deasupra stomacului, nodul, golul care mi-a pustiit pieptul ]n diminea\a aceea, c`nd doar c[ n-am murit. M[ ]nv`rteam n[uc, ]n c[ma=[ =i izmene, =i m[ aple137 cam peste fereastr[, f[r[ s[-mi dau seama de ce fac. Ca ]ntotdeauna, ]n curte fumau aceea=i oameni, roat[ ]n jurul f`nt`nii, dar acum parc-ar fi fost ni=te gropari care p[zeau un sicriu. Voind s[ cobor scara, m[ azv`rlii incon= tient ]n gol! M-am ridicat pe dat[, cu fa\a ]ns`ngerat[ =i sim\ind c[ m[ ]n[bu=. La sosirea hangiului =i clien\ ilor s[i, nu putui rosti dec`t un cuv`nt: — Chi...mirul! }ncepur[ s[ ]ntrebe to\i, din toate p[r\ile. N-am putut ]ng[ima nimic dec`t: — Chimirul! — Ei bine... ce-i cu chimirul? — Chimirul!

}mi turnar[ ap[ pe cap, ]mi sp[lar[ fa\a de s`nge =i m[ silir[ s[ beau rachiu. — Hai, spune acum! r[cni hangiul, zg`l\`indu-m[ de um[r. — Chimirul! — S[ =ti\i, f[cu el, c[ t`lharul care dormea ]n patul cel[lalt i-a =terpelit chimirul, drept mul\umire c[ l-a ]ndopat ieri toat[ ziua. Cum nu m[ mai ast`mp[ram la un loc, el m[ a=ez[ pe un scaun. R[m[sei r[stignit, cu m`inile at`rn`nd moi de-a lungul trupului. El ]ncerc[ s[ m[ m`ng`ie: — +tiu... e o nenorocire... |i-a furat gologanii... Dar pentru asta trebuie s[ te omori? Ce-ai s[ c`=tigi atunci? C`\i cereci aveai? — Chimirul! repetam ]ntruna. — Ei, na-\i-o bun[! B[iatul [sta nu mai =tie s[ spun[ altceva dec`t “chimirul”. +i hangiul se urc[ ]n odaia mea =i-mi aduse hainele. — Hai! }mbrac[-te!
138

M[ l[sai moale ca un paralitic. El m[ ]mbr[c[ din t[lpi p`n[ ]n cre=tet. Apoi, c[ut`ndu-mi prin buzunare, scoase actul de identitate =i banii r[ma=i. — Ia te uit[!... Dar, dup[ c`t v[d, nu e=ti chiar at`t de s[rac! Ai trei megedii... +i te chemi Stavru! Ei bine, Stavrule, cu banii [=tia nu mori de foame... Ce treab[ =tii s[ faci? — Chimirul... — Eiii!... Lua-l-ar dracu de chimir! r[cni el, ]nfuriat. +i v`r`ndu-mi averea ]n buzunar, plec[, bomb[nind: — Ce dracu, doar nu vei fi avut ]n chimir cu ce cump[ra o c[mil[, c[ atunci n-ai fi tras la mine! Aveam ]n chimir mult mai mult dec`t trebuia ca s[ cump[r o c[mil[. Aveam optzeci =i trei de lire turce=ti, de aur, nou[ inele cu pietre scumpe =i ceasul! +i, bogat, cu toat[ aceast[ avere, tr[sesem, totu=i, la hanul lui!... Nu-i deloc adev[rat c[ omul ar fi o creatur[ care ]n\elege rostul vie\ii. De=tept[ciunea lui nu-i serve=te la mare lucru. C[ are grai, nu ]nsemneaz[ c[ nu-i un prost. Dar acolo unde prostia-i ]ntrece chiar =i incon=tien\a animalelor e c`nd e vorba s[ ghiceasc[ =i s[ simt[ durerile semenilor s[i. Nu rareori ni se ]nt`mpl[ s[ vedem pe drum c`te-un b[rbat cu chipul palid =i privirile r[t[cite, ori c`te-o femeie pl`ng`nd. Dac[ am fi, ]n adev[r, ni=te fiin\e superioare, ar trebui s[ oprim pe b[rbatul sau pe femeia aceea =i s[ le oferim pe dat[ ajutorul nostru. Asta ar fi singura superioritate pe care a= fi dispus s[ i-o atribui omului asupra animalelor! }n realitate ]ns[ niciodat[ nu facem a=a ceva... Au trecut cincizeci de ani de la ]nt`mplarea asta, a=a c[ nu-mi prea aduc aminte cum m-am sculat de pe scaun
139

=i am ie=it ]n curtea hanului, nici pe unde am umblat — cu mintea r[t[cit[ — str[b[t`nd ora=ul. Dar ceea ce =tiu

e c[ nici o m`n[ nu s-a pus pe um[rul adolescentului aceluia care, privind ]n gol, mergea ]n ne=tire; nici un glas, nici un chip omenesc nu s-a oprit s[ m[ ]ntrebe: “Ce ai?”. }n starea aceasta de incon=tien\[ m[ pomenii, ]n diminea\a aceea de aprilie, ]n p[duricea care este locul de plimbare al locuitorilor Damascului — numit[ Baptumá. M[ dezmeticii ]n urletele =i ]njur[turile unui vizitiu arab, care doar c[ nu m[ r[sturnase. M[ pip[ii la br`u, dar chimirul nu mai era! Sim\eam cum ]mi b[tea inima ca unei vr[biu\e pe care-o \ii ]n m`n[, =i ]n acela=i timp un nod parc[ mi se ridica din stomac =i-mi curma r[suflarea. Mi=carea aceasta devenise un tic chinuitor. Ori de c`te ori ]mi duceam m`na la br`u, inima ]mi s[geta de o spaim[ care m[ sugruma =i ne]ncetat sim\eam nevoia de a m[ ]ncredin\a c[, ]n adev[r, fusesem victima acestei nelegiuiri =i c[ nu mai aveam chimirul. }n momentele de grea cump[n[, inimile sim\itoare se deprind anevoie cu g`ndul c[ nenorocirea ]ntr-adev[r s-a ]nt`mplat =i c[ nu mai este nimic de f[cut. Pe l`ng[ mine treceau tot felul de oameni: perechi de ]ndr[gosti\i, femei cu copii, domni burto=i, lini=ti\i =i satisf[ cu\i. M[ priveau =i treceau ]nainte. Nu vedeau nimic. Pe c`nd eu... Eu muream... Eram singur, menit s[ ]ndur un chin prea greu pentru v`rsta, pentru inima =i pentru lipsa mea de experien\[. Mergeam ]ntruna. Ie=ii din ora=. C`mpia sirian[, cu drumurile ei gloduroase =i colibele beduinilor, ]mi p[ru ca moart[, asemenea sim\urilor mele. Nu priveam un lucru f[r[ s[-mi duc m`na la br`u =i s[ tresar; “Nu mai am
140

chimirul!”... Iar ]n clipa aceea, parc[ m[ str`ngea cineva de g`t. Un copil de arab trecu pe l`ng[ mine, c[lare pe-un m[gar =i tr[g`nd de funie o c[mil[ ]mpov[rat[ de dou[ sarcini care se leg[nau. Ur`ciunea dihaniei acesteia, cu ochii l[t[re\i, ca de =arpe, m[ ]nfior[. Mai ]ncolo, un beduin cu barba neagr[, ]nc`lcit[, cu chipul ars de soare, se apropie ]n galop, opri =i m[ ]ntreb[ ceva pe ar[be=te. N-am =tiut ce s[-i r[spund. El pieri, l[s`ndu-mi o impresie pl[cut[, c[ci mi-a amintit frumosul chip al lui Cosma. Cur`nd dup[ aceea am ajuns ]ntr-un sat s[r[c[cios, ]n care oamenii, st`nd la p[m`nt, strujeau lemne, slujinduse pentru treaba asta de picioarele goale, tot at`t de bine cum s-ar fi servit de m`inile sale. Femei ]mbr[cate ]n zdren\e negre, murdare =i cu chipurile acoperite — adev[ rate “sperietori” — duceau pe cap ulcioare ovale, ]n timp ce copiii, murdari =i sl[b[nogi, se jucau =i \ipau ca ni=te draci. }naintea unui cuptor, f[cut din lut uscat, pe jum[tate scufundat ]n p[m`nt, un b[rbat scotea ni=te lipii calde, care r[sp`ndeau un miros de coc[ crud[. Tocmai ie=eam din sat, c`nd am b[gat de seam[ c[ un c`ine se luase dup[ mine. M[ oprii. Se opri =i el =i ne privir[m ]n ochi. Era un c`ine cenu=iu, de m[rimea lui Lupu, dar, s[rmanul, n-avea nimic m`ndru =i independent

]n el. Nici lini=tea con=tient[ a celuilalt. }=i plec[ umilit capul =i se piti de fric[. Expresia ochilor lui era =tears[, tulbure. }mi fu mil[ =i-l m`ng`iai pe cap. }mi linse m`na. Nu era mofturos. M-am ]ntors la cuptor, am cump[rat de doi metilici patru lipii =i i le d[dui. Le ]nghi\i pe c`te patru, f[r[ s[ le mestece. Mai luai patru, le v`r`i ]n buzunar =i o pornii ]n ne=tire. C`inele iar s-a luat dup[ mine.
141

}n fa\a mea se ivi un deal nisipos, cu totul sterp =i pustiu. Am ajuns la el =i am ]nceput s[-l urc, ]ns[ obosii cur`nd =i m[ a=ezai al[turi de c`ine. Departe, ]n vale, Damascul, pres[rat cu cupole =i minarete care dominau nenum[ratele terase, ]mi ap[ru ca un imens cimitir, ]ngropat ]n pulberea lui alb[. Nici un zgomot nu ajungea p`n[ la mine. }n urechi nu-mi r[sunau dec`t zv`cniturile puternice ale inimii mele zdrobite. Ochii mi s-au ]mp[ienjenit. Damascul =i lumea au disp[rut. Din negura trecutului ]mi r[s[ri luminoas[ casa mamei mele. Traiul tihnit al vremurilor acelora at`t de ]ndep[rtate mi se strecur[ sub pleoapele ]nchise. Retr[ii zilele fericite de odinioar[ p`n[ ]n cele mai mici am[nunte, din clipa cea mai ]ntunecat[ a amintirilor mele, p`n[ la grozava noapte a omorului, p`n[ la r[pirea noastr[. +i deodat[ mi se ]nfipse ]n suflet g`ndul c[ nenorocirea mea =i a Chirei erau suferin\i izb[vitoare, pentru c[ am voit, am provocat =i am servit de unelte pentru ]nf[ptuirea acelui omor. Dorisem moartea p[rintelui =i a fratelui. Ne]ndoios, acesta era un p[cat de moarte. +i acum Dumnezeu ne pedepsea pe am`ndoi — pe ea prin robie, pe mine printr-o libertate plin[ de chinuri... Deschisei ochii =i m[ ]nsp[im`ntai. La apus, cerul era ro=u ca s`ngele. Nori grei, ca de s`nge ]nchegat, se t`rau aproape de p[m`nt, lu`nd ]ntruchip[rile cele mai fantastice, una mai grozav[ ca cealalt[. M-am pr[v[lit la p[m`nt, ascunz`ndu-mi fa\a ]ntre palme, ]naintea micii pe=teri l`ng[ care poposisem. M[ rugai ]ndelung, cer`nd iertare lui Dumnezeu, tatei =i sufletului fratelui meu ucis. +i noaptea ]nv[lui ]n taina ei trupul unui adolescent poc[it, care c[uta m`ng`iere ]n trista soart[ a unui c`ine trimis de hazard.
142

Rug[ciunile =i peniten\ele u=ureaz[ sufletele credincio=ilor. Avui c`teva ceasuri de lini=te. }ns[ ]n apropierea zorilor, ]n regiunile nisipoase se l[s[ un frig de ghea\[. C`nd soarele a ap[rut ]n zare tremuram din toate ]ncheieturile =i mi-am ]nchipuit c[ trebuie s[ m[ fi ]mboln[vit de moarte. “Dac[ voi muri, m[ g`ndeam, dup[ aceast[ c[in\[, Dumnezeu m[ va ierta =i poate nu-mi va trimite sufletul ]n muncile iadului!” M-am sculat =i am luat-o ]napoi. Pe drum m`ncai o lipie. Pe celelalte trei le d[dui c`inelui care era mai fl[m`nd dec`t mine.

Dup[ pu\in, soarele ]ncepu s[ m[ ]nfierb`nte ]n spate; ]n mine sim\eam ]ncol\ind o pace binef[c[toare. Ajunsei ]n sat. Nu mi se mai p[ru at`t de ur`t. Aici, c`inele m-a p[r[sit. Asta m[ duru pu\in. }l m`ng`iai pe cap =i m-am desp[r\it de el ca de-o cuno=tin\[ pl[cut[, f[cut[ ]ntr-o c[l[torie scurt[. Singur acum, m[ ]ndreptai spre Damasc prin p[duricea Baptuma, chinuit mereu de g`ndul chimirului meu. }n drum m-am ]ncruci=at cu o lung[ caravan[ de c[mile, dar nu m[ mai speriai de ele. Am ajuns pe aleile Baptumei pu\in ]nainte de amiaz[, pe o vreme admirabil[. Forfoteala de acolo m[ minun[. B[rba\i ]n m`ndre haine turce=ti, femei tinere =i negr[it de frumoase — cele mai multe neav`nd dec`t partea de jos a fe\ei u=or acoperit[ de un val str[veziu — treceau ]ncoace =i ]ncolo, pe jos =i ]n tr[suri. De pretutindeni zvoneau glasuri sonore, hohote de r`s, amintind clinchetul paharelor de cristal lovite cu o v[rgu\[, convorbiri vesele. Eram ]nc`ntat de farmecul glasurilor ca =i de pitorescul costumelor. Mi-aduc aminte c[ era ]ntr-o vineri,
143

duminica musulmanilor. Femeile se salutau rar, gra\ios =i discret, ]ns[ efuziunile sentimentale dintre b[rba\i, salamalecurile =i nesf`r=itele str`ngeri de m`n[ pricinuiau opriri ]ndelungi celor ce se plimbau pe jos. Se vorbea foarte mult turce=te. Cu toate acestea, araba domina. M-am oprit ]ndelung, admir`nd mi=unarea mul\imii. Cu ]ncetul trec[torii =i tr[surile ]ncepur[ s[ se r[reasc[. }mi urmai drumul, vis[tor, tulburat, cu inima chinuit[ ]ntre dorin\a de a tr[i, setea de veselie =i nenorocirea =i ruina mea. Cur`nd r[masei singur, singur cu jalea care m[ b`ntuia. O tr[sur[ cu doi cai venea la trap din partea opus[. C`nd ajunse ]n dreptul meu, r[suflarea mi se t[ie, inima-mi ]ncet[ s[ mai bat[. Da, =i azi mai cred c[ era dulcea =i iubita mea sor[! Era Chira, a=a cum o ]mpodobise Nazim-Efendi ]n corabia lui, ]ntr-un maiestru vestm`nt de odalisc[, de cad`n[ de harem, sem[n`nd portretelor at`rnate pe pere\i! M-am cl[tinat, am b[tut din palme =i am strigat pe rom`ne=te: — Chira!... Chiralina!... Eu sunt!... Dragomir!... T`n[ra femeie sur`se sub v[lul str[veziu =i-mi f[cu un semn cu m`na ]nm[nu=at[, dar vizitiul pocni din bici, eunucul de pe capr[ m[ fulger[ cu privirile =i echipajul zbur[. Am crezut c[ mor!... Chira era — ]mi f[cuse doar semnul!... +i f[r[ s[ mai a=tept o clip[, ]ncepui s[ alerg ca un stru\ ]n urma tr[surii, zic`ndu-mi: “DoamneDumnezeule!... Abia mi-am m[rturisit p[catul =i m-am c[it, c[ ]ndurarea ta mi-a scos ]n cale pe surioara mea pierdut[!”
144

}n ciuda str[daniilor mele, tr[sura se ]ndep[rta mereu. R[suflarea mi se t[iase =i m[ temeam s[ nu pierd tr[sura din vedere. Spre norocul meu, la ie=irea din p[durice o

v[zui ]ndrept`ndu-se spre o bogat[ vil[, ale c[rei por\i se deschiser[, ]nghi\ir[ echipajul =i se ]ncuiar[ ]n urma lui. |ipai de bucurie. M-am repezit cu cele din urm[ puteri spre poart[ =i ]ncepui s[ lovesc cu furie, cu pumnii =i picioarele. Pe dat[ se deschise o porti\[ =i ap[ru un cavas ]n uniform[. — Chira!... urlai eu, ]n turce=te, g`f`ind. Aceea-i sora mea!... Vreau s[-i vorbesc! — Ce!... Ce vrei? m[ ]ntreb[ cavasul, tot ]n turce=te, oprindu-m[. — Cucoana... care a intrat cu tr[sura e sora mea... Chira! — Ce Chira, bre? Ai ]nnebunit? }n adev[r, ]nnebunisem, c[ci am t[b[r`t peste cavas, =i \`=nind pe l`ng[ el am r[zb[tut ]n curte. N-avui ]ns[ timp s[ trec mai departe. Doi in=i ap[rur[ ca din p[m`nt, ]n vreme ce de la o fereastr[ un glas r[gu=it de b[tr`n strig[: — Ce ]nsemneaz[ zgomotul acesta?... Ia s[-i da\i c`teva ghiaurului acela, precum =i cavasului care l-a l[sat s[ intre! Fusei t`r`t afar[ din ograd[, ]ntins la p[m`nt =i b[tut cu o v`n[ de bou, p`n[ ]mi plesnir[ =i pantalonii =i pielea. Apoi traser[ z[voarele =i m[ l[sar[ pe jum[tate le=inat de durere. {sta-i punctul culminant al calvarului meu... Aici sf`r=esc triste\ile a mai mult de trei ani de copil[rie chinuit[... C[ci, dac[ Dumnezeu a fost crud cu mine =i nu a
145

voit s[ mi-o redea pe Chira, o Providen\[ exist[ totu=i, =i aceast[ Providen\[ mi-a trimis un prieten. Ridic`ndu-mi trupul zdren\uit, de-abia avui puterea s[ m[ t`r[sc de partea cealalt[ a drumului =i m[ l[sai la p[m`nt, sec[tuit. }n momentul acela, un om ]ntre patruzeci =i cincizeci de ani, ]mbr[cat ]ntr-un costum grecesc s[r[c[cios, duc`nd ]ntr-o m`n[ vasul cu salep, =i ]n cealalt[ co=ul cu ce=ti, se apropie de mine, ]=i l[s[ jos povara =i ]ncruci=`ndu-=i bra\ele pe piept, oft[ din fundul pl[m`nilor: — Ah, s[rmane copil! f[cu el, ]n grece=te. Am v[zut c`nd te b[teau, dar n-aveam nici o putere! Ce sup[rare leai f[cut p[g`nilor acestora ca s[ te schingiuiasc[ a=a? Priveam chipul acela plin de sinceritate, barba sur[ =i ]nc`lcit[, ochii buni =i ]ndurera\i sub o frunte ]ncre\it[. +i, turbat de durere am \ipat r[zvr[tit ]mpotriva sim\irilor mele: — Du-te la dracu!... Las[-m[ ]n pace! +i izbucnii ]n pl`ns. Bun[tatea lui birui: — Pentru ce m[ dai la dracu, b[iatu-meu? Mi-e mil[ de tine =i a= vrea s[ te ajut, c[ci te v[d nenorocit! — S[ m[ l[sa\i ]n pace cu to\ii, cu mila =i cu inima voastr[!... Sunt s[tul de voi!... Vreau s[ mor singur! — Vai, nenorocitule!... At`t de t`n[r =i... dezgustat de via\[!... Dar, oricum... ia bea cea=ca asta cu salep cald!... Are s[-\i fac[ bine...

Am luat cea=ca cu salep f[r[ s[ =tiu ce s[ mai cred. Ce regul[, ce ]n\eles trebuia s[ trag din scurta mea experien\[, ]n care at`\i oameni, care ]ncepuser[ prin a se ar[ta buni =i genero=i, sf`r=iser[ prin a fi josnici =i criminali? Da, la =aisprezece ani, cuno=team aceast[ josnicie a sufletului omenesc. +i cu toate acestea, nu =tiam totul.
146

Nu =tiam, mai ales, c[ operele Crea\iunii sunt infinit mai complexe =i mai variate, c[ miile de patimi ]ndurate nu ne dau dreptul s[ scuip[m asupra ]ntregii lumi. Dumnezeu ]nsu=i a ]n\eles aceasta c`nd, sup[rat pe-o omenire p[c[toas[, s-a hot[r`t s-o pedepseasc[, f[r[ s-o extermine, c[ci a sc[pat de la pieire un patriarh drept =i familia lui. E adev[rat c[ oamenii care au venit dup[ potop n-au pre\uit mai mult dec`t ]nainta=ii lor, ]ns[ asta n-a fost din gre=eala lor. Asta ]nsemneaz[ c[ Dumnezeu (]ntocmai ca mine la =aisprezece ani) nu cuno=tea bine lumea =i n-a prea =tiut ce face. Din ziua ]n care soarta mi-a scos ]nainte pe Barba Iani, v`nz[tor de salep =i suflet divin, am ]n\eles c[ omul care are norocul s[ ]nt`lneasc[ ]n via\a lui pe un Barba Iani trebuie s[ se cosidere fericit. Nici eu, de c`nd tr[iesc, n-am ]nt`lnit dec`t unul singur, dar el mi-a fost de-ajuns ca s[-mi ]ndulceasc[ ]ntreaga via\[ =i s[ m[ fac[ adesea s-o binecuv`ntez, s[-i ridic osanale. C[ci bun[tatea unui singur om este cu mult mai puternic[ dec`t r[utatea miilor de oameni. R[ul piere ]n aceea=i clip[ cu moartea celui care l-a s[v`r=it, binele continu[ s[-=i reverse str[lucirea =i dup[ dispari\ia celui drept. }ntocmai ca soarele care gone=te norii =i aduce bucuria pe p[m`nt, Barba Iani tr[sni r[ul care-mi rodea inima =i mi-o umplu de s[n[tate. Nu de pu\ine ori ]mpotrivirea mea ]l r[ni, dar care inim[ — oric`t de zdrobit[ ar fi de ]nt`mpl[rile vie\ii — poate rezista inimoasei bun[t[\i? Trebuii s[ m[ las cople=it; =i providen\ialul salepgiu cunoscu toat[ drama fragedei mele vie\i. Leacul s[u m-a t[m[duit fulger[tor. — Stavrache — vorbi el, adopt`nd, din pruden\[, fal147 sul meu nume — deocamdat[ trebuie s[ renun\i de-a mai c[uta pe sora ta ]ntr-un chip at`t de pu\in ]n\elept. Trebuie s[ =tii c[ mai cur`nd smulgi o c[prioar[ din col\ii tigrului dec`t pe o femeie ]nchis[ ]ntr-un harem. Iar dac[ izbute=ti s[-\i ]nfr`nezi aceast[ sl[biciune a inimii, restul e u=or ca bun[-ziua! Tu ai trei megedii. Ei bine, banii ace=tia ]\i ajung ca s[-\i cumperi un ibric =i ce=ti pentru salep, adic[ ceea ce vezi c[ am =i eu =i-mi ]ng[duie s[ tr[iesc — de dou[zeci de ani — ]n deplin[ libertate. Dup[ asta, cu ibricul ]ntr-o m`n[ =i cu panerul ]n cealalt[, cu Barba Iani l`ng[ tine, vom bate uli\ele, pie\ele, vom str[bate locurile de petrecere =i b`lciurile, strig`nd voio=i: “Salep! Salep! Salep! Iat[ salepgiul!” }ng[duitorul p[m`nt al Levantului se va ]ntinde larg =i liber ]naintea ta. Da, liber, c[ci — orice s-ar spune despre acest p[m`nt absolut turcesc — nu este altul pe care s[ po\i tr[i mai liber, cu o singur[ condi\ie ]ns[: s[ te faci mic, s[ dispari

]n mul\ime, s[ nu te deosebe=ti prin nimic de al\ii, s[ fii surd =i mut... Atunci =i numai atunci te vei strecura pretutindeni, nez[rit. Por\ile cele z[vor`te nu se deschid c`nd vrei s[ le fo\ezi. Nu mai departe dec`t a doua zi, ]mpov[rat cu ibricul =i panerul cu ce=ti, strigam, cu t[rie, al[turi de Barba Iani: “Salep!... Salepgiul!”. Atunci am ]n\eles ]n ce chip izbute=ti s[ faci s[ revin[ ]n chimirul t[u banul, prietenul acela tr[d[tor =i f[r[ inim[, care te p[r[sise. Din toate p[r\ile ne c[deau gologani, libertatea intra ]n punga mea, =i seara, fr`nt de oboseal[, gustam din fericirea omului care poate tr[i, f[r[ s[ aib[ buzunarele pline cu aur. Fum`ndu-ne narghilelele pe c`te o teras[, m[ p[trundeam tot mai mult de bun[tatea
148

pe care o r[sp`ndea f[ptura lui Barba Iani. I-am fost recunosc[ tor =i l-am iubit a=a cum iube=ti un p[rinte =i un prieten. +edeam la el, lucram am`ndoi. Masa o luam laolalt[, ceasurile de hoin[real[ le gustam ]mpreun[, astfel c[ am ajuns nedesp[r\i\i. O prietenie str`ns[ ne leg[ cu timpul, altoind ml[di\a t`n[r[ pe trunchiul arborelui copt. Barba Iani, ca s[ nu-mi par[ misterios, merse cu bun[tatea lui p`n[ a-mi dezv[lui trecutul s[u. Trecutul acesta nu era nici f[r[ pat[, nici f[r[ am[r[ciuni. Daskalos (]nv[\[tor) ]ntr-un or[=el din Grecia, s[v`r=ise un p[cat pasional, care-i adusese doi ani de ]nchisoare =i pierderea titlului. La ie=irea din pu=c[rie trebuise s[-=i p[r[seasc[ ora=ul =i r[t[ci mai mul\i ani, f[c`nd nego\, cunosc`nd toate greut[\ile, leg`nd prietenii =i s`nger`ndu-= i inima. O alt[ aventur[ amoroas[ era c`t pe ce s[-l coste =i via\a. Atunci trecu ]n Asia Mic[ =i tr[i singuratic, ]n independen\[, aproape ]n ]n\elepciune. Era un om care =tia s[ vorbeasc[, precum =tia s[ tac[, ]i pl[cea s[ fac[ bine, f[r[ s[ cad[ ]n sl[biciune, =i c`nd nu-i pl[cea vreo mutr[, era inutil s[ i-o v`ri ]n suflet. Cuno=tea toate dialectele Orientului Apropiat, =i tot timpul liber =i-l petrecea citind, hoin[rind, sp[l`ndu-=i rufele. Nu m[ ]ndemna la nimic, ]mi ar[ta numai ceea ce era bine, folositor =i cuminte de f[cut. De la el am ]nv[\at s[ citesc =i s[ scriu grece=te. V[z`ndu-m[ at`t de fidel ata=at lui, nu-mi precupe\i dragostea. La ]nceput ]i ziceam “domnule”, el ]mi spuse s[-i zic “Barba”, adic[ “unchiule”. }n cur`nd, uit`nd de pierderea chimirului — cu ]ntreaga lui comoar[ — am devenit discipolul s[u, singurul lui prieten =i m`ng`ierea b[tr`ne\elor lui. Dar deocamdat[ mai aveam o grea ]ncercare de tr[it. O tr[ir[m ]mpreun[.
149

Dac[ uitasem pierderea chimirului, nu m[ puteam obi=nui cu aceea a sor[-mi. Mi-era drag Barba Iani, dar pe Chira o adoram. +i cum eram ]ncredin\at c[ ea tr[ie=te ]nd[r[tul por\ilor l`ng[ care m`ncasem b[taia aceea de neuitat, demonul m[ ]mpinse s[ trec iar pe acolo. Era ]n mijlocul verii, la vreo lun[ de la nenorocita plimbare la Baptumá. D[dui t`rcoale — f[r[ =tirea lui

Barba Iani — ]n mai multe r`nduri, afurisitei vile, ocolindo pe departe, p`ndind, spion`nd. Nimic. Tot felul de femei ie=eau la plimbare ]n tr[sur[. Chira pierise. }ncurajat de ]ndem`narea pe care o ]ntrebuin\am, ]ntr-o sear[ am hot[r`t s[ fiu mai ]ndr[zne\. }mi procurai o scar[ =i, favorizat de o noapte ]ntunecoas[, m[ dusei s-o rezim de zidul ]nalt care ]mprejmuia curtea. C[utam cu orice pre\ mijlocul s[ privesc ]n[untrul haremului, unde =tiam c[ femeile umbl[ f[r[ v[l. Dar nu d[dui dec`t de obloane ]nchise. M[ ]nc[p[\`nai, f[cui ]nconjurul zidului =i sf`r=ii prin a da de-o fereastr[ luminat[. Dar asta nu era dec`t o camer[ mare, bogat luminat[ =i ]n care nu era nimeni. Am a=teptat, cu inima zv`cnind, ]n capul sc[rii, n[d[jduind mereu s[ z[resc trec`nd vreo femeie. Deodat[, treapta pe care =edeam plesni =i fu c`t pe ce s[ cad. }nghe\at de fric[, m[ ag[\ai cum putui mai bine, cand o zguduitur[ nea=teptat[ m[ aduse ]n sim\uri. Scara mi-a fost smuls[, iar eu c[zui ]n bra\ele unui cavas, care, f[r[ s[ scoat[ o vorb[, m[ zdrobi sub o ploaie de pumni. Am fost legat burduf, a=ezat ]ntr-un c[rucior tras de un m[gar =i dus la Damasc, unde m[ aruncar[ ]n arestul preventiv. }nchisorile preventive, ]n Turcia vremurilor acelora, erau adev[rate morminte pentru supu=ii otomani. Neno150 rocitul care intra acolo, mai ales pentru vinov[\ii grave ca a mea, habar n-avea c`nd avea s[ fie judecat, dac[ vreun om cu vaz[ n-ar fi alergat, sf[n\uind ]n dreapta =i ]n st`nga =i implor`nd gra\ia unui ]nalt func\ionar. Dar cea mai mare suferin\[ nu era at`t pierderea libert[\ii, c`t ]ngrozitoarea via\[ pe care trebuia s-o duc[ acolo cel ]nchis, mai ales c`nd era un t`n[r. }n celula mea eram o duzin[. Patul comun — o lung[ ]n=iruire de sc`nduri goale — ocupa trei sferturi din ]nc[pere. }ntr-un col\, un h`rd[u mare de lemn, cu capac, ]n care ne f[ceam nevoile, ]mpr[=tia o putoare ]n[bu=itoare. P[duchi de toate felurile, plo=ni\e f[r[ num[r =i =obolani mi=unau puzderie. Nu se obosea nimeni s[-i mai ucid[: pentru asta ar fi trebuit o via\[ de om. Faptele cele mai sc`rboase se petreceau ]n v[zul tuturor. Turci, greci, armeni sau arabi nu mai p[reau oameni. Abjec\ia omeneasc[ era f[r[ seam[n, a=a c[ n-ar putea fi comparat[ dec`t cu ea ]ns[=i, c[ci singur[ specia uman[, dintre toate f[pturile p[m`ntului, poate s[ se degradeze p`n[ ]ntr-at`t. +i eu c[zusem tocmai ]n iadul acesta p[m`ntesc, ]n mijlocul acestor mon=tri... Ce plea=c[ pe ei! Nimeni nu mi-a luat ap[rarea, nimeni nu m-a ocrotit, nici musulmanii, nici chiar cre=tinii... Mai mult, se b[tur[ pe prada proasp[t[, ]=i smulser[ b[rbile, se ]ns`ngerar[. Dac[ ar fi avut arme, s-ar fi ucis! Astfel, timp de o lun[, cunoscui cele mai cumplite batjocuri ce se pot ]nchipui... Azi nu-mi pare r[u de tot ce am p[\it. Numai astfel am putut cunoa=te fiin\a omeneasc[ p`n[ ]n ad`ncurile ei. Dac[ am r[mas bun, ]n ciuda tuturor celor ce am v[zut, celor ce am suferit, e doar pentru a putea s[-mi aduc

151

prinosul de recuno=tin\[ celui care a creat Bun[tatea, a f[cut-o rar[ =i a a=ezat-o printre bestii — ca unic[ justificare a vie\ii. M[ socoteam ]ngropat de viu =i m[ g`ndeam la moarte. Se povestea c[ unii ]ntemni\a\i, nemaiput`nd ]ndura chinurile la care erau supu=i, se sp`nzuraser[ de gratiile ferestrelor, cu f`=ii din hainele lor, ]n timpul nop\ii, pe c`nd to\i ceilal\i dormeau. M-am hot[r`t s[ fac =i eu ca ace=ti martiri. Cu toate acestea, un glas l[untric m[ ]mb[rb[ta. +tiam c[ nu mai eram singur pe lume, ca mai ]nainte. Un om inimos, un prieten rar, se afla undeva, afar[. Era s[rac =i f[r[ protectori, dar bun =i inteligent. Ne]ndoios c[ el se g`ndea la mine, c[ lucra la libertatea mea. Judecaseam bine. }ntr-o zi, u=a celulei se deschise, paznicul intr[ =i ]nd[r[tul lui se ivi Barba Iani!... C`t[ nespus[ fericire! Numai apari\ia Chirei m-ar fi putut face at`t de fericit. }ns[ ]n acela=i timp, c`t[ triste\e! }ntr-o lun[, p[rul bietului om albise! M-am aruncat ]n bra\ele lui, pl`ng`nd. Drept orice comp[timire, ]n fa\a acestei scene dureroase, un grec, tol[nit pe pat, strig[: — Ei, mo=negu\ule! E al t[u b[iatul? Bun[ buc[\ic[ pentru un loc ca [sta!... Ne-am ]nfruptat cu to\ii! Tu i-ai luat caimacul? Galben ca ceara, Barba Iani m[ str`nse ]n bra\e =i-mi spuse cu glasul tremur[tor =i ]n[bu=it: — Fii tare!... Fii tare!... M`ine vei fi scos de aici pentru a fi deportat... — Deportat? strigai eu. S[ m[ despart de tine? — E pedeapsa cea mai u=oar[ pe care am putut-o ob\ine. Gre=eala ta e grav[: ai voit s[ intri noaptea ]ntr-un harem.
152

De altfel, m`ng`ie-te, eu te voi ]ntov[r[=i. Lumea-i larg[, vom fi liberi =i — dac[ ]n viitor te hot[r[=ti s[ m[ ascul\i — vei fi fericit pe p[m`ntul turcesc. Hai, la revedere!... Preg[te=te-te pentru m`ine diminea\[, ]n zori! N-am putut dormi toat[ noaptea. }n faptul zilei, am fost scos afar[. Doi jandarmi c[l[ri, ]narma\i cu pu=ti =i iatagane, a=teptau la poarta ]nchisorii, cu o c[ru\[. Abia atunci b[gai de seam[ c[ eram trei condamna\i la deportare. Barba Iani era ]n fa\[ cu bagajele noastre. C[ru\a fu ]nc[rcat[ =i convoiul porni spre Diarbekir. O via\[ de om nu se poate istorisi, nici scrie. O via\[ de om, care a iubit lumea =i a str[b[tut-o, e =i mai cu neputin\[ de povestit. Dar c`nd acesta a fost un om pasionat, c`nd el a cunoscut toate formele fericirii =i ale nenorocirii, str[b[t`nd p[m`ntul, atunci e aproape o ]ndr[zneal[ s[ ]ncerci s[ redai o imagine vie despre ceea ce a fost via\a lui. M`i ]nt`i, e o imposibilitate pentru el ]nsu=i; de asemeni pentru cei ce trebuie s[-l asculte. Farmecul, pitorescul, partea interesant[ a vie\ii unui om cu temperament puternic, zbuciumat =i, ]n acela=i timp, aventuros, nu st[ totdeauna ]n faptele izbitoare ale acestei vie\i. Frumuse\ea trebuie c[utat[ de cele mai multe

ori ]n am[nunte. Dar cine st[ s[ asculte am[nunte? Cine le poate gusta? +i, mai ales, cine le-ar putea ]n\elege? Iat[ pentru ce am fost totdeauna vr[jma=ul lui: Poveste= te-ne ceva din via\a dumitale!... Mai este o dificultate: c`nd iube=ti, nu po\i tr[i singur. Nu po\i tr[i singur, nici chiar atunci c`nd nu mai vrei s[ fii iubit, cum este cazul meu ast[zi. Asta e adev[rat cel pu\in pentru p[tima=ii care ]nc[ n-au ]ncetat s[ tr[iasc[
153

din amintire, c[ci nu poate fi nici o amintire, f[r[ de prezent. Po\i, mult =i bine, s[ vrei s[ mori. Eu am voit-o, de-a binelea, de mai multe ori ]n via\a mea. Dar chipurile frumoase ale trecutului meu mi-au r[s[rit vii ]n minte, m-au ]nduio=at, au ]nlocuit am[r[ciunea prin bucurie =i m-au silit s[ caut mereu ve=nicul balsam pe fe\ele oamenilor. Una din aceste m[re\e figuri a fost Barba Iani. Despre el nu pot povesti nimic, sau aproape nimic: opt ani din via\a mea fur[ alipi\i de a sa... Diarbekir, Alep, Ankara, Sivar, Erzerum, sute de t`rguri =i de sate fur[ str[b[tute de cele dou[ umbre ale noastre. N-am v`ndut numai salep. Covoare, m[t[suri, cu\it[rie, balsamuri, dresuri, parfumuri, cai, c`ini, pisici, toate au trecut prin m`inile noastre, dar tot bietul salep era acela care ne scotea din nevoie. C`nd vreo afacere neizbutit[ ne l[sa cu buzunarele goale, dam fuga la ibrice, la s[rmanele ibrice ruginite. +i, atunci: “Salep! Salep!... Haai la salepgii”. Ne uitam unul la altul =i ne ]nveseleam. R`deam, da, pentru c[ Barba Iani era un prieten de nepre\uit, dar cauza ruinei eram totdeauna eu, neasemuitul f[c[tor de boroboa\e. }ntre multe alte n[zb`tii, ]mi amintesc de una care le-a ]ntrecut pe toate. B[gaser[m to\i banii ]n doi cai frumo=i, pe care-i cump[ raser[m dintr-un b`lci mare, la vreo cincisperzece kilometri de Ankara. Eram mul\umi\i, f[cuser[m o afacere minunat[. La ]ntoarcere, pe drum — mai din mu\umire, mai din cauza oboselii — ]mi veni gustul s[ m[ opresc ]naintea unei cr`=me. Era noapte, Barba Iani se ]mpotrivi: — Las[, m[i Stavrache!... Hai s[ mergem acas[!... Acolo vom ciocni un p[h[ru\. — Nu, Barba Iani, eu vreau aici!... Un minut numai!... Am chef s[ ne cinstim norocul!
154

Bietul om se d[du b[tut. Ne legar[m dobitoacele afar[ de un st`lp. +i, cu ochii \int[ spre fereastr[, cinstir[m un p[h[rel. Apoi mai luar[m unul. Ne prinse foamea, ]mbucar[ m ceva. Apoi o sticl[, apoi alta, c[ci Barba Iani =tia =i el doar ce-i aia trai bun!... Capetele ni se ]nfierb`ntaser[. }ncepur[m s[ c`nt[m grece=te:
Iar te-ai ]mb[tat, tr[snil[! Iar ]mi spargi paharele! Ce animal slut mai e=ti!

Dar, deodat[, Barba Iani t[cu. Calm, cu ochii a\inti\i pe geamurile ]ntunecate, el ]mi zise: — Cred =i eu Stavrache, c[ e=ti un “animal ur`t”, c[ci animalele noastre cele frumoase ori au pierit, ori nu mai v[d eu bine!

Dintr-o s[ritur[ am fost la u=[, dar nu mai putui prinde dec`t un tropot de galop nebun, care r[suna ]n noapte. Un ceas dup[ aceea, orbec[ind =i poticnindu-ne prin toate gropile, Barba Iani ]mi strig[, ]n chip de mustrare: — Ai vrut s[... cinstim norocul!... Ei bine, umbl[ acum pe jos, copil afurisit =i ]nc[p[\`nat ce e=ti!... Ca s[-\i treac[ de necaz, hai, ia mai c`nt[-mi. Iar te-ai ]mb[tat, tr[snil[! Ferice de cel ce-=i simte inima zv`cnind pe bunul p[m`nt omenesc, pe glia asta de calitate superioar[, care-=i transmite seva ei d[t[toare de via\[!... Vai de acela care nu =tie ce e bun! Vreme de ani ]ndelunga\i, ]n timpul c[rora via\a mea fu una cu a lui Barba Iani, natura ]ns[=i a avut o ]nf[\i=are atr[g[toare, fr[\easc[, poetic[. Totul ]mi p[rea frumos =i demn de a fi tr[it. Ur`ciunea ]=i pierdea repulsia, prostia
155

se lovea de batjocurile noastre, =iretenia era demascat[, violen\a celor tari ]mi p[rea suportabil[. C`nd contactul cu cei de r`nd ne ]n[bu=ea, ne ad`nceam ]n lumea g`ndurilor, ]n via\a ]n care natura singur[ vorbe=te ochilor =i inimii. Barba Iani era ]n stare s[ mearg[ o zi ]ntreag[ f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt. Doar din c`te o singur[ privire ]mi indica ceea ce merita s[ fie v[zut. El zicea c[ asta ]nseamn[ “s[ iei o baie dezinfectant[“. Era foarte adev[rat. Opera mut[ a Crea\iunii ]l purific[ =i-l red[ ]nsu=i pe omul umilit de josnicii. +i nu e om, oric`t de puternic, care s[ poat[ trece prin tic[lo=ii, f[r[ s[ se-ntineze. Mai mult, acest neasemuit tovar[= al adolescen\ei mele era un cunosc[tor al antichit[\ii =i al filozofilor ei. Toate diserta\iile lui asupra vie\ii — marea lui pl[cere ]n ceasurile de odihn[ — erau ]mpestri\ate de pilde scoase din ]n\elepciunea greceasc[. El nu era un ]n\elept, dar cultiva lini=tea con=tient[ a sufletului. — “Mai cur`nd sau mai t`rziu, omul inteligent ajunge s[ ]n\eleag[ de=ert[ciunea zbuciumului sentimental, care tulbur[ pacea =i consum[ via\a, ]mi zicea el. Ferice de cel ce ajunge s[ ]n\eleag[ aceasta mai de timpuriu: cu at`t mai mult se va bucura de existen\[!” }ntr-o zi rece de toamn[ eram pe un c`mp de manevre, ]n apropiere de Alep. B[utura noastr[ cald[ fu luat[ cu asalt de c[tre solda\i. Chiar ofi\erii venir[ s[ se ]mp[rt[=easc[ din ea; =i cum sub ibricele noastre era j[ratec, r[maser[ s[ se ]nc[lzeasc[ =i s[ mai vorbeasc[. Un ofi\er superior povestea unui subaltern al s[u anecdota ]n care un general, prieten al lui Alexandru cel Mare, se declara partizan pentru pacea propus[ de Darius:
156

— “Eu a= accepta, dac[ a= fi Alexandru”, spuse cel dint`i, la care marele cuceritor ]i r[spunse: “+i eu a= accepta, dac[ a= fi... dac[ a= fi...” Ofi\erul turc se ]ncurc[: — Ah, f[cu el, cum se chema ofi\erul acela al lui Alexandru? — Parmenion! r[spunse Barba Iani, care tr[gea cu urechea la convorbirea lor.

— Bravo, mo=ule! ezclam[ ofi\erul. Dar de unde =tii tu asta? C`nd vinzi salep, nu prea te ]nt`lne=ti cu Alexandru cel Mare. — Cum s[ nu? ]i replic[ prietenul meu. Tot omul are nevoie s[ se ]nc[lzeasc[, dup[ cum vede\i! Aluzia aceasta cu ]ndoit ]n\eles ]i pl[cu ofi\erului. El binevoi s[ vorbeasc[ cu noi. }n clipa aceea, privirea mea se ]ncruci=[ cu a lui. — Parc[ te-am mai v[zut undeva. Figura ta ]mi e cunoscut[! ]mi zise el. — Da! ]i r[spunsei, ]nro=indu-m[. Am fost ]n aceea=i tr[sur[ cu Mustafa-bei, la Constantinopol, acum cinci ani. — Pe Allah!... E-adev[rat!... Tu e=ti b[iatul ce c[uta pe maic[-sa, care avea un ochi v[t[mat. Ei bine, nefericitule, trebuie s[ fi ]ndurat multe de la blestematul acela de satir! — Multe!... De unde era s[-l cunosc? — Dar cum po\i s[ te ]ncrezi a=a, ]n cel dint`i venit, care ]ncepe s[ m`ng`ie obrajii unui copil? Ofi\erul ne vorbi ]ndelung =i-mi dezv[lui toate tic[lo=iile f[ptuite de Mustafa-bei. Apoi ]ncepu s[-l descoase pe Barba Iani =i fu mi=cat de c`te afl[. La desp[r\ire ne str`nse m`inile cu dragoste =i ne rug[ s[ primim c`te o lir[ turceasc[ de aur.
157

— S[ n-o lua\i drept bac=i=. Asta e ca s[ v[ ar[t c[ pre\uiesc ]n\elepciunea b[tr`nului =i depl`ng suferin\ele t`n[rului! }ntorc`ndu-se acas[, Barba Iani ]mi spuse: — Vezi tu, Stavrule? Pretutindeni sunt r[t[ci\i, dar inteligen\a ]nl[tur[ barierele dintre oameni, chiar atunci c`nd e ]nvestm`ntat[ ]ntr-o uniform[ milit[reasc[! }ntre timp, Barba Iani ]mb[tr`nea. O boal[ de inim[ ]l f[cu din an ]n an mai neputincios s[-=i c`=tige p`inea de toate zilele. Oboseala ]l dobora. }ntristarea punea din ce ]n ce st[p`nire pe el. Eu aveam dou[zeci =i doi de ani, eram puternic, curajos, =i dezghe\at. C`teva mici economii, pe care izbutiser[m s[ le agonisim, m-au decis s[-l rog s[ se mai odihneasc[; iar pentru ca repausul acesta s[-i priasc[ bine, alesei, ca loc de retragere, o \ar[ necercetat[ ]nc[ de noi: Libanul. O, frumosul =i tristul Liban! Numai g`ndindu-m[ la anul acela petrecut acolo, inima mi se ]nfioar[ de pl[cere =i s`ngereaz[ ]n acela=i timp!... Ghazir!... +i tu, Dlepta!... +i tu, Hermon!... +i tu, Malmetein!... +i voi cedri cu lungi bra\e fr[\e=ti, care voi\i s[ cuprinde\i ]ntreg p[m`ntul! +i voi, rodii, care v[ mul\umi\i cu trei pumni de mu=chi ]ngr[m[dit ]n cr[p[tura unei st`nci pentru a putea oferi c[l[torului r[t[cit rodul vostru zemos!... +i tu, Mediteran[, care te dai, voluptoas[, m`ng`ierilor zeului t[u ]nfl[c[rat =i care-\i desf[=ori imensitatea f[r[ de pat[ ]naintea s[rmanelor ferestre ale c[su\elor libaneze, suprapuse ]n fa\a infinitului!... La toate =i tuturor v[ zic: adio!... De ast[zi nu v[ voi mai revedea, dar ochii mei vor p[stra de-a pururea amintirea unicei =i bl`ndei voastre

lumini... Lumina aceasta s-a mohor`t ]n amintirea mea... Via\a n-a voit ca bucuria s[-mi fie deplin[...
158

Dar, Doamne, unde =i c`nd ne d[ruie=te via\a bucurii depline? Ne-am oprit la Ghazir, un sat pitoresc, cum e aproape ]ntreg Libanul, =i a=ezat pe un platou ad[postit. Eram singurii chiria=i ai unei femei ]n v`rst[, =i bolnav[ de artrit[, Set Amra, o arab[ cre=tin[, ca mai to\i locuitorii Libanului, care tr[ia ]n singur[tate. Cu toate c[ eram ortodoc=i =i ea catolic[, fiind tot cre=tini, fur[m bine primi\i. +i-acum iat[ ]nc[ o ]nt`mplare, c[ci via\a mea e bogat[ ]n ]nt`mpl[ri. La Ghazir hot[r`sem s[ lucrez numai eu. Barba Iani, suferind, se plimba, c[ut`nd rodii =i omor`nd mici =erpi. Cu Set Amra aveam lungi convorbiri c`nd ne fumam narghilelele. Astfel aflar[m c[ =i ea avea o durere. Era prea singur[ pe lume, =i singur[tatea asta ]i rodea inima. Unicul ei copil — o fat[ de vreo dou[zeci de ani — era ]n Venezuela, unde plecase cu tat[l ei ca s[ fac[ avere, dup[ cum e obiceiul locuitorilor din Liban. Dar tat[l murise de vreun an, iar dup[ moartea lui scrisorile din America veneau tot mai rare. Selina — t`n[ra fat[ — nu era s[rac[. Conducea o bun[ afacere cu bijuterii. Cu toate acestea, inima ei nu se prea pr[p[dea ]n aten\ii pentru maic[-sa. O uita, =i Set Amra era nevoit[ s[ tr[iasc[ zile ]ntregi cu p`ine goal[. Ne-a fost mil[ de ea. Din ceasul acela, m`ncar[m laolalt[. Set Amra deveni sora =i mama noastr[. Ea se ]nfrupt[ cu bune buc[\ele de friptur[ de oaie =i narghileaua i-a fost totdeauna ]ndopat[ cu tumbac. Asta era tot ce-i trebuia. Ea ]i mul\umea lui Dumnezeu de-a ne fi adus sub acoperi=ul ei =i i-a scris fiic[-si scrisori pline de recu159 no=tin\[ duioas[. Selina r[spunse mul\umind “celor doi necunoscu\i”, cu inim[ fr[\easc[. +i timpul trecea ]n fericire. Dar c`=tig`nd din ce ]n ce mai pu\in, economiile noastre ]ncepur[ s[ scad[ v[z`nd cu ochii. Toamna veni, =i ea aduse o r[ceal[ lui Barba Iani. Plecai la Beirut dup[ un medic. }ngrijirile date ]mbun[t[\ir[ starea scumpului meu prieten, dar banii se mistuir[. Iarna a fost grea pentru ni=te \inuturi ca ale Libanului. De-abia izbuteam s[ scot cele trebuitoare, ca s[ nu cr[p[m de foame. Ne lipsir[m de carne. }n casa noastr[, de trei ori pe s[pt[m`n[, nu g[seai dec`t p`ine goal[. Ca s[ facem =i mai mare economie, nu mai aprindeam dec`t o singur[ narghilea, al c[rei ciubuc trecea din m`n[ ]n m`n[ =i de la gur[ la gur[. O duceam greu. Totu=i, cu chiu cu vai, ie=ir[m ]n martie, c`nd o veste ne umplu inimile de bucurie. Selina ]=i anun\[ plecarea din Venezuela =i ]ntoarcerea la c[minul p[rintesc, peste vreo trei-patru s[pt[m`ni. Chiote!... }mbr[\i=[ri nesf`r=ite! — +ti\i ceva? ne spuse ]ntr-o zi Set Amra, ]n tain[.

Stavru e b[iat frumos. Desigur, Selina se va ]ndr[gosti de el =i atunci bun[tatea voastr[ fa\[ de mine va fi r[spl[tit[ cu prisosin\[... Ei, ce zici tu, Stavrule? Ce s[ zic[ Stavru? Nimic alta, dec`t c[ ]=i pierdu capul, ca de obicei... Ba ]l f[cu chiar =i pe Barba Iani s[ =i-l piard[, =i tustrei, ]mpreun[ cu Set Amra ne puser[m s[ juc[m o hor[, ca s[ s[rb[torim apropiata mea nunt[ cu Selina, care habar n-avea de toate astea!... Eu o luasem razna, ca un cal surd. Consider`nd casa
160

drept o viitoare proprietate a mea b[gai de seam[ c[ terasa acoperi=ului se ]nmuiase, l[s`nd s[ picure ]n od[i apa ploilor. Deci, dup[ obiceiul libanezilor, m[ suii pe acoperi=, cu t[v[lugul de piatr[ =i ]n hazul nest[p`nit al vecinilor, m[ ]nc[p[\`nai s[ alerg ]n lungul =i largul terasei, t`r`nd dup[ mine greul cilindru, care-mi zdrobea c[lc`ile =i m[ tr`ntea ]n nas. Ah! afurisit[ de inim[, la c`te prostii nu m-ai ]mpins! Mersei mai departe. }ntr-o zi, ar[t`nd lui Barba Iani buzele ]nc[ rumene =i c[rnoase ale Set Amrei, care sugeau cu voluptate din ciubuc, ]i zisei: — Ei, Barba Iani!... Ce zici de buzele astea? Cine =tie? Poate c[ ele mai =tiu s[ s[rute =i altceva, afar[ de chihlimbarul narghilelei! +i se prea poate s[ juc[m la dou[ nun\i deodat[! Da, dou[ nun\i, ]n\elegi dumneata! C[ci, c`t despre nunta mea cu Selina, ea era sigur[ =i aievea, ca =i s[r[cia noastr[. — Ah! Stavrache! oft[ s[rmanul meu prieten. Are s[ treac[ mult[ ap[ pe g`rl[ p`n[ vei ajunge s[ cuno=ti lumea! A fost prooroc. Selina sosi. O oache=[ cu ochi de diavol =i cu p[r bogat, ]nalt[, voinic[, neast`mp[rat[ ca argintul viu, dar suflet de negustor =i minte depravat[. Din prima zi ea ne-a umilit pe to\i. Mul\umirile ei fur[ scurte =i reci. G[sea c[ via\a pe care o duceam era “dezgust[toare” =i n-a lipsit mult ca ea s[ ne ]nvinov[\easc[ chiar de s[r[cia maic[-si. Ea ne ar[t[ dispre\ul ei, ]nchiriindu-=i o cas[ aparte, venind s[ ne fac[ zilnic c`te o vizit[ de un sfert de or[ =i ]nm`n`nd Set Amrei o sum[ ridicol[ de bani, care ne fu dat[ drept “desp[gubire”. G[tit[ cu vestminte exotice =i cu bijuterii
161

de pre\, ea se afi=[ ca o marf[ ]n ochii r`vnitori ai satului. }ntr-o zi, o vecin[ alerg[ s[ ne spun[ c[ un frumos v`ntur[-lume sosise cu tr[sura de la Beirut, ca s-o viziteze pe Selina... Pe Selina, logodnica mea! — Ah! Barba Iani, ce plin[ de dez[m[giri e via\a! am hohotit eu, pr[bu=indu-m[ pe um[rul singurului meu prieten pe care ]l aveam. — Nu =tiai asta, Stavrache? Ei bine, afl-o acum! P`n[ una-alta, caut[ ibricele de salep, hai s[ ne str`ngem catrafusele =i... la drum! S[ plec[m: p[m`ntul e plin de frumuse\i! Plecar[m, l[s`nd-o pe biata Set Amra cu lacrimile ]n ochi. +i trei luni ]n =ir b[tur[m superbele meleaguri ale

mun\ilor Libanului, ad[p`ndu-ne din izvoarele lor limpezi =i ad[p`nd pe libanezi cu ve=nicul nostru salep. — Salep! Salep! Hai la salepgiu! — Nu-i a=a, Stavrache, c[ p[m`ntul e ve=nic frumos? — Ah! Barba Iani! C`t[ dreptate ai! P[m`ntul e frumos? Da’ de unde! +i asta e tot o minciun[! Toat[ frumuse\ea lui se r[sfr`nge din inimile noastre, at`ta timp c`t inimile acestea sunt pline de bucurii. }n ziua ]n care bucuria ]=i ia zborul, p[m`ntul nu mai e dec`t un cimitir. Iar frumosul \inut al Libanului a fost un cimitir pentru inima mea =i pentru trupul lui Barba Iani. }ntr-o zi, ]n apropiere de Dlepta, prietenul meu a suferit un brusc =i nea=teptat atac, care ]l dobor] la p[m`nt cu capul ]nainte. — Barba Iani!... Aman, Barba Iani!... Ce ai? |i-e r[u?
162

Nu! Lui Barba Iani nu-i mai era r[u. R[ul r[m[sese ]ntreg pentru mine... El a fost viermele care mi-a ros toat[ via\a mea dup[ aceea. Nostalgia acestei prietenii pierdute, precum =i dorul de a afla — ]mpotriva tuturor piedicilor — o iubire cald[, m-au hot[r`t, c`\iva ani mai t`rziu, s[ m[ ]ntorc ]n \ara mea, s[ m[ lipesc de-o fiin\[ ginga=[ =i s-o iubesc a=a cum o iubeam pe Chira, pe mama, pe Barba Iani. Dar asta a fost, dup[ cun v[ aminti\i, povestea lui Stavru.
SF~R+IT
163

CIULINII B{R{GANULUI
Dedic aceast[ carte: Poporului Rom`niei, Celor unsprezece mii ai s[i de asasina\i de c[tre guvernul rom`n, Celor trei sate: St[nile=ti, B[ile=ti, Hodivoaia, rase cu lovituri de tun. Crime sav`r=ite ]n martie 1907 =i r[mase nepedepsite. PANAIT ISTRATI martie 1928
164

C`nd sose=te toamna, ]ntinsele c`mpii de \elin[ ale Munteniei dun[rene ]ncep s[ tr[iasc[, timp de o lun[, existen\a lor milenar[. Aceasta ]ncepe chiar ]n ziua de Sf`ntul Pantelimon. }n ziua aceea, v`ntul dinspre Rusia, pe care noi ]l numim muscalul sau criv[\ul, m[tur[ cu suflarea lui de ghea\[ nesf`r=itele ]ntinderi; dar cum pam`ntul arde ]nc[, infierb` ntat ca un cuptor, muscalul ]=i cam rupe din\ii ]n el. N-are a face! Barza, care st[ pe g`nduri de mai multe zile, ]=i \inte=te ochiu-i ro=u asupra aceluia ce-o dezmiard[ ]n r[sp[r, =i iat-o plecat[ ]n \inuturile calde, c[ci ei nu-i place muscalul. Plecarea acestei p[s[ri respectate, pu\in cam temut[ la \ar[ — ea aduce foc ]n plisc dac[-i strici cuibul — plecare a=teptat[ de ialomi\ean sau de br[ilean, pune cap[t st[p`nirii omului asupra gliei Domnului. Dup[ ce a urm[rit

barza ]n zborul ei p`n[ a pierdut-o din vedere, cojanul ]=i ]ndeas[ c[ciula pe urechi, tu=e=te u=or, din obi=nuin\[, =i, gonind c`inele care i se v`r[ ]ntre picioare, intr[ ]n cas[: — Ia vede\i, b[ie\ii [ia s[ ]nceap[ s[ adune usc[turi! La aceste cuvinte, femeia =i liota de copii tu=esc =i se ]nfioar[ la r[ndul lor, tot din obi=nuin\[: — Au plecat berzele? — Plecat... Atunci B[r[ganul ia comanda.
165

O face, mai int`i l[s`ndu-se greu, ca un om care s-ar tr`nti cu fa\a la p[m`nt =i n-ar mai voi nici s[ se scoale, nici s[ moar[. Un uria=! }ntins, de c`nd lumea, peste toate \arinile pe care le arde soarele, ]ntre duioasa Ialomi\[ =i Dun[rea ursuz[, B[r[ganul se afl[, c`t \ine prim[vara =i vara, ]n lupt[ viclean[ cu omul harnic, pe care nu-l iube=te =i c[ruia ]i refuz[ orice bun[stare, afar[ doar de aceea de a hoin[ri =i de-a urla ]n toat[ voia. De-acolo vine =i vorba, cunoscut[ ]n toate \[rile locuite de rom`ni, =i care se adreseaz[ aceluia ce-=i ing[duie prea multe libert[\i ]n public: — Ia ascult[, m[! ce, te crezi pe B[r[gan...? C[ci B[r[ganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un copac! +i de la un pu\ la altul, ai tot timpul s[ mori de sete. Nici de foame nu te ap[r[. Dar dac[ cumva e=ti ]narmat contra acestor dou[ nevoi ale gurii =i dac[ vrei s[ te afli singur cu dumnezeul t[u, atunci du-te pe B[r[gan: e \inutul pe care creatorul l-a h[r[zit Munteniei pentru ca rom`nul s[ poat[ visa ]n voie. O pas[re care zboar[ ]ntre dou[ lan\uri de mun\i e ceva demn de mil[. Pe B[r[gan, aceea=i pas[re urc[, cu ea ]n zbor, p[m`ntul =i dep[rtatele lui z[ri. }ntins pe spate, sim\i cum talerul pam`ntesc se ]nal\[ spre zenit. E cea mai frumoas[ ascensiune ce poate s-o fac[ nevoia=ul lipsit de toate. De-aici vine =i faptul c[ locuitorul B[r[ganului, ialomi\eanul, e o fiin\[ oarecum t[cut[. +i cu toate c[ =tie s[ glumeasc[ =i s[ fac[ haz c`nd i se d[ prilej, ]i place mai mult s[ asculte cuviincios. O face pentru c[ via\a lui e grea, =i el n[d[jduie=te mereu c[ cineva va veni poate odat[ s[-i arate cum ar putea s[ munceasc[ mai cu folos pe ]nd[r[tnicul lui de B[r[gan.
166

Vis[ri, g`nduri, ]n[l\are =i p`ntec gol, iat[ ce d[ gravitate omului n[scut pe B[r[gan — aceast[ pustietate care ascunde apa ]n str[fundul ei =i unde nimic nu r[sare de la sine, nimic, ]n afar[ de ciulini.

*** Nu e vorba de acei scaie\i care cresc ca p[pu=oiul =i fac o frumoas[ floare liliachie, ca un p[m[tuf, al c[rui pufu=or fetele ]l tund ]n seara de Sf`ntu Toader, c`nt`nd:
Codi\ele fetelor, C`t codi\a iepelor!

Ciulinii de care vorbesc aici apar de ]ndat[ ce se tope=te z[pada, sub forma unei ciuperci, un zb`rciog. }n mai pu\in de o s[pt[m`n[, dac[ e cald, ei n[p[desc p[m`ntul. Asta

e tot ce B[r[ganul poate s[ ]ndure pe spinarea lui. Mai ]ndur[ =i turmele de oi, care sunt lacome de acest ciulin =i ]l pasc aprig. Dar cu c`t ]l pasc, cu-at`t cre=te, se rotunje=te mereu =i ajunge s[ ating[ dimensiunile unei damigene mari. Atunci oile nu-l mai pasc, ]l las[ ]n pace, c[ci ]n\eap[ groaznic. +tie s[ se apere, buruiana dracului! Ca =i buruiana omeneasc[: cu c`t e mai netrebuincioas[, cu at`t =tie s[ se apere mai cu ]nver=unare. Dar ce siguran\[ avem noi despre ce e trebuincios sau netrebuincios pe p[m`nt? At`t timp c`t ialomi\eanul se zbate, se ]nc[p[\`neaz[ s[ smulg[ \elinei un c[u= de porumb sau c`\iva cartofi, B[r[ganul nu e interesant.Nu e un loc de vizitat. E sucit, ca o femeie ]mbr[cat[ ]n zdren\e, ca o mahalagioaic[ ]mpodobit[ cu diamante. P[m`ntul n-a fost dat omului nu167 mai cu scopul s[-i umple burta cu m[lai. Mai sunt =i col\uri h[r[zite reculegerii. {sta e B[r[ganul. El ]ncepe s[ domneasc[ ]ndat[ ce omul harnic se retrage ]n coliba lui, ]ndat[ ce ciulinii ]n\eap[ r[u =i c`nd v`ntul dinspre Rusia se apuc[ s[ sufle cu temei.Asta se ]nt`mpl[ prin septembrie. Po\i vedea atunci, din dep[rtare ]n dep[rtare, un cioban care st[ cu spatele ]ntors spre miaz[noapte =i ]nt`rzie cu turma. Nemi=cat, sprijinit pe b`ta lui, v`ntul ]l clatin[ uneori, de parc[ ar fi un copac. }n jurul lui, at`t c`t privirea poate s[ cuprind[ roat[, nu mai vezi dec`t ciulini, nenum[ratul norod al ciulinilor. Plini, stufo=i, ai zice c[-s ni=te oi cu l`na de o\el. Numai spini =i s[m`n\[. S[m`n\[ r[sp`ndit[ pe p[m`nt, ca s[ creasc[ ciulini, numai ciulini. Ca =i ciobanul, la fel se clatin[ =i ei. C[ci ]n turma lor compact[, muscalul sufl[ mai cu ]nd`rjire, ]n vreme ce B[r[ganul ascult[, iar cerul de plumb strive=te p[m`ntul, ]n vreme ce p[s[rile se dau peste cap ]n v[zduh, risipite de vijelie. A=a, o s[pt[m`n[ ]ntreag[... Sufl[... Ciulinii rezist[, ]ndoindu-se ]n toate chipurile, cu bubumzul lor fixat pe o tulpin[ scurt[, nu mai groas[ dec`t degetul cel mic. Ei mai rezist[ ]nc[ pu\in. Dar ciobanul, nu! El las[ ]n plata Domnului str[=nicia Domnului =i se ]ntoarce acas[. Noi spunem atunci: \ipenie! Nu mai vezi om! E numai B[r[ganul! +i, Doamne, ce frumos e! Cu tot av`ntul de care arm[sarul s[u e ]n stare, criv[\ul galopeaz[ ]n ]mp[r[\ia ciulinilor, r[scole=te cerul =i p[m`ntul, amestec[ norii cu pulberea, ucide zbur[toarele,
168

=i iat[-i porni\i, ciulinii! Pleca\i s[ semene netrebnica lor s[m`n\[. Mica tulpin[ se fr`nge pocnind, cosit[ la r[d[cin[. Bubumzele spinoase ]ncep s[ se rostogoleasc[, mii =i mii! E marele pohod al ciulinilor, care “vin Dumnezeu =tie de unde =i se duc Dumnezeu =tie unde”, spun b[tr`nii, privind pe fereastr[.

Nu pleac[ to\i deodat[. Unii o =terg la cea dint`i suflare furioas[, adev[rat[ puzderie de oi cenu=ii. Al\ii par s[ \in[ piept, nu vor s[ se lase, dar ceilal\i dau n[val[ peste ei, ]i aga\[ ]n goan[ =i-i t`r[sc. La un moment dat, ]i vezi ]nc`lcindu-se, form`nd mari purcoaie ce se rostogolesc cu greu, p`n[ ce criv[\ul se repede o dat[ cu furca lui, ]i spulber[ ]n v[zduh, ]i face s[ joace o hor[ ]ndr[cit[ =i apoi iar ]i ]mpinge ]nainte. Atunci s[ te duci s[ vezi B[r[ganul! Ai zice c[ B[r[ganul se coco=eaz[, se ]ntinde, dup[ voin\[, bucuros de toat[ lumea asta de ciulini, care se d[ de-a berbeleacul pe spinarea lui, pe c`nd criv[\ul sufl[ turbat. Uneori, ]n clipe de lini=te, B[r[ganul parc[-=i re\ine suflarea, ca s[ simt[ cum trec fuguli\a trei ori patru ciulini, ca ni=te buni tovar[=i, se ciocnesc unul de altul =i se ]ntrec ]n glum[, dar repede se pun ]n r`nd =i o pornesc cot la cot. Spre sf`r=itul vejeliei vin ciulinii singuratici. Sunt cei mai iubi\i, fiind cei mai a=tepta\i. Fie c[ tulpina lor n-a fost destul de uscat[ ca s[ se rup[ de la ]nceput, fie c[ vor fi avut nenorocul de a se fi ]n\epenit un timp ]n cine =tie ce =an\, fie, ]n fine, c[ o ceat[ de =trengari i-a urm[rit =i oprit ]n drumul lor, ei sosesc cu ]nt`rziere, s[rmanii. +i-i vezi cum se perind[ izola\i, rostogolindu-se ca ni=te coco169 la=e de omule\i gr[bi\i. V[zduhul =i tot B[r[ganul ]i privesc: sunt ciulinii singuratici, adic[ cei mai iubi\i. Apoi, orice via\[ se opre=te brusc. Nesf`r=itele ]ntinderi sunt cur[\ate ca lespezile unei cur\i princiare. Atunci B[r[ganul se ]nv[luie ]n cojocul lui de iarn[ =i se pune s[-i trag[ un pui de somn care \ine =ase luni. Dar ciulinii? Ei ]=i continu[ povestea. E o poveste cum nu s-a mai pomenit, pentru c[-i a p[m`ntului nostru rom`nesc. Dar mai bine s-o iau de la ]nceput... Cu toate c[-s b[lt[re\ de la L[teni, de la Borcea — fata asta a Dun[rii care cuteaz[ s[ se m[soare cu maic[-sa nu-s ialomi\ean de ba=tin[. P[rin\ii mei, olteni am`ndoi, s[raci ca Iov, au plecat ]n lume c`nd aveam numai doi ani=ori. +i ce s-o mai lungesc? Dup[ nesf`r=ite pribegii prin nu =tiu c`te jude\e, ]=i aruncar[ d[sagii =i pe mine, care eram c`t o ciubot[, ]n c[tunul [sta, care se oglinde=te-n Borcea. Poate s[ vi se par[ ciudat, dar a=a-i. P[rin\ii mei nu erau oameni s[ se lase m`na\i la munci grele ca vitele la t[iere; mai ales tata, un z[p[cit care era ]n stare s[ c`nte din fluier p`n[ c[dea jos le=inat de foame. +i la L[teni, m[car aveam pe=te la-ndem`n[. Aproape c[-\i s[rea singur ]n tigaie, ca s[ zic a=a. Judeca\i =i dumneavoastr[. Prim[vara =i toamna Borcea acoperea cu apele ei g[lbui sute de hectare ]n\elenite; =i ]n p`nza asta nesf`r=it[ de ap[ cr[pceanul, carasul, =tiuca mi=unau ]n a=a hal c[ p`n[ =i pisicile se ghiftuiau pe malul b[l\ilor. Se pescuia, atunci,
170

cu cazanul. Man[ cereasc[, ce mai! B[rba\i, femei =i copii,

goi p`n[ peste genunchi, cu traista dup[ g`t, se-mpr[=tiau ]n tr[g[tori, ]naint`nd c`t mai ]ncet cu putin\[ pe c`mpul ]necat, fiecare cu un cazan vechi desfundat la el. Apa nu trecea niciodat[ de genunchi. B[l[cind, pe=tele se izbea de picioarele noastre, dar era albitur[ =i noi umblam dup[ de-[l mare. +tiam c[ [stuia ]i place s[ mu=te la r[d[cina plantelor, al c[ror cre=tet r[s[rea din ap[. St[team neclinti\i, cu ochii a\inti\i asupra lor. }ndat[ ce vedeam ceva c[ mi=c[, plaf! propteam cazanul la fund. Auzeam pe=tele zb[t`ndu-se ]ntre pere\ii vasului. Nu mai aveam dec`t s[-l apuc[m cu m`na =i s[-l v`r`m ]n traist[. Tare trebuia s[ fii ne]ndem`natic ca s[-\i scape. Tatei ]ns[, ]i sc[pau regulat, =i pu=tanii f[ceau mare haz. R`deau de el, ]l luau ]n b[=c[lie. Nu se sinchisea. Continua s[ se arunce cu cazanul peste toate buruienile din jur, =i de le veadea mi=c`nd =i de nu. Dup[ un ceas de pescuit ne ]ntorceam acas[ cu traista doldora de pe=te. Tata n-aducea nici m[car un chitic. +i c`nd vedea asta, m[muca, bun[ cum era, ]l sf[tuia s[ stea mai bine acas[, s[ pun[ la s[rat pe=te, s[ fac[ de m`ncare, s[ spele rufe =i s[ mai c`nte din fluier. Asta m[ umilea de-mi d[deau lacrimile: un b[rbat nu spal[ rufe, nici nu g[te=te! Dar tata n-avea nimic b[rb[tesc ]n el: era bl`nd ca o femeie, cu must[\i mari =i negre =i cu ni=te ochi ad`nci =i gale= pironi\i ]ntruna pe fluierul lui din care, cu degetele noduroase, scotea melodii duioase care r[sunau p`n[ departe =i f[ceau c`inii s[ latre ]n nop\ile amu\ite. }n schimb, c`nd ]\i f[cea un bor= sau o plachie de pe=te, sau c`nd sp[la rufe, =i cele mai bune gospodine puteu s[ vin[ =i s[ ia lec\ii de la el. Dar tot r`deau de el,
171

pentru c[ unui b[rbat nu-i st[ bine s[ fac[ treburi muiere= ti. M-a= fi b[tut atunci cu satu-ntreg, pentru c[ bietul tat[-meu nu lua niciodat[-n seam[ vreo ]njur[tur[ =i lendura toate ]n t[cere. Sur`dea u=or, se-ndrepta spre Borcea, cu c[ciula lui \uguiat[ ve=nic dat[ pe ceaf[, cu n[dragii rup\i, totdeauna sc[pa\i de sub curea, t`r=`indu-=i opincile, cu g`tul lung =i cu minun[\ia lui de caval, de care nu se desp[r\ea niciodat[, s[ se r[zbune pe via\a asta p[c[toas[ =i-at`t de jalnic de frumoas[. C`teodat[ m[ luam dup[ el. Pe ascuns uneori, c[-i pl[cea s[ fie singur. }n seara c[ldicic[ ]n care t[cerea se-amesteca cu mirosul n[molului, ]l b[nuiam =ez`nd pe-un trunchi de salcie dezr[d[cinat[. +i dup[ un c`ntec de jale de-\i lua r[suflarea, ]i auzeam glasul u=or =i melodios zic`nd ]nceti=or c`ntecul nostru de neuitat din \ara Oltului:
Foaie verde de-avr[meas[, Ila, ila, la! Au plecat olteni la coas[; Au r[mas oltencile +i-au umplut c`rciumile.

Da, oltenii totdeauna plecau “la coas[“, sau la alte nenum[ rate munci, l[s`nd oltencile “s[ umple c`rciumile”, lucru nu tocmai adev[rat, =i tata, ]n orice caz, nu se \inuse de vorba c`ntecului: ]=i luase olteanca cu el, =i m[

luase =i pe mine, comoara lui. Din cauza asta mama \inea mult, mult detot la el. }mi spunea, c`nd mergeam la pe=te =i-i vedeam varicele groaznice, ]ntreb`nd-o de ce las[ ]n seama tatei treburile cele mai u=oare: — Pentru c[ mi-e drag, copilul meu... Dumnezeu l-a f[cut cum e =i mi l-a dat de b[rbat. Nu-i vina lui, s[racu’...
172

+i uite-a=a tr[iam noi la L[teni. Aveam pe-atunci nou[ ani. M[ duceam totdeauna la pescuit cu mama, care niciodat[ nu zicea c[-i obosit[, fie c[ era pe vremea apelor mari — c`nd venea crapul s[-\i bat[-n poart[ — fie ]n celelalte luni ale anului, c`nd trebuia s[ te duci dup[ el ]n Borcea. Aici nu mai era vorba de pescuit cu cazanul, aici pescuiau cu chipcelul, cu prostovolul, cu plasa sau cu v`r=iile =i uneori chiar cu n[vodul, mai mul\i pescari laolalt[. Trebuia s-o vezi pescuind, pe femeia asta, ca s[-\i dai seama ce-nseamn[ o olteanc[ care-=i iube=te b[rbatul! Mai ales c`nd arunca prostovolul roat[ — cu m`necile suflecate p`n’ la umeri, cu fusta sumeas[ sus detot, cu p[rul str`ns bine-ntr-o basma, cu ochii, gura, n[rile adulmec`nd nesf`r=itul b[l\ilor — ai fi zis c[ s-a pornit s[ scoat[ tot pe=tele din Borcea! — Halal nevast[! strigau pescarii v[z`nd-o. Dar noi tot ]n s[r[cie lucie r[m`neam; p[cat de osteneal[ s[ te spete=ti muncind pe lumea asta; munca nu duce la nimic bun. }n timp ce pescuiam — ]mi scoteam =i eu partea mea de pe=te — tata, acas[, s[ra de zor, umplea butoaiele, zv`nta pe=tele care prinsese sarea =i ]l potirvea pentru v`nzare. V`nzare... S[ v[ fereasc[ Dumnezeu de-a=a v`nzare! Cinci p`n[ la zece franci suta de kilograme de pe=te, v`ndute cu toptanul la negustori hr[p[re\i. +i ]nc[ eram mul\umi\i s[-l putem da, pentru c[ nu mai =tiam ce s[ facem cu el. Nu mai ]nc[peam de el, se strica =i se-mpu\ea, dup[ ce ne b[l[cisem ]n ma\ele lui p`n’ la glezne la pusul s[rii. Da: cinci p`n[ la zece franci suta de kilograme! Numai pentru stat munceam, s[ putem cump[ra miile de kilo173 grame de sare. Pentru noi nici m[car de o \oal[ sau de m[lai nu ne ie=ea. +i tot pe=tele [sta care se strica =i trebuia s[-l arunc[m ]n Borcea, de unde mama-l scosese cu-at`ta b[rb[\ie =i cu-at`ta n[dejde pentru o via\[ mai bun[! Nu, ]ntr-adev[r, vorba din popor:
Bun[ \ar[, rea tocmeal[, H`t-o-n cur de r`nduial[!

Asta era: \ar[ bogat[, prost alc[tuit[ =i r[u guvernat[; =tia =i mama asta, ca tot \[ranul rom`n. }n anii lungi de via\[ r[t[citoare, de la un cap al Munteniei la altul, ea avusese de mii de ori prilejul s[ simt[ c`t de nenorocit[ era via\a locuitorilor [stora, care, departe de orice g`rl[ =i prea s[raci ca s[-=i poat[ cump[ra carne, nu tr[iau dec`t cu m[m[lig[ =i cu zarzavaturi ]n timp ce milioane de kilograme de pe=te z[ceau =i se stricau, bune de-aruncat, pe tot lungul sutelor de kilometri pa care-i

parcurge Dun[rea cu bra\ele =i afluen\ii ei. Dar cum s[ transpor\i mana asta cereasc[, c`nd trei sferturi din \ar[ n-are drumuri, ast[zi ca =i acum o mie de ani? Mama a avut atunci o idee, pe care s-a apucat s-o ]ndeplineasc[ f[r[ s[ ne spun[ =i nou[ ceva: silindu-se pe ascuns s[ fac[ economii ]ndop`ndu-ne cu pe=te =i numai cu pe=te un an ]ntreg — rareori c`te un bo\ de m[m[lig[ =i mai rar cu o bucat[ de p`ine — a reu=it s[ str`ng[ o sut[ de franci cu care-a cump[rat, de ocazie, o m`r\oag[ =i-o c[ru\[ cu patru ro\i, dintre care dou[ =ubrede r[u, gata s[ cad[. — Uite, i-a spus ea tatei, o s[ v[ duce\i am`ndoi, tu =i cu b[iatu’ cu asta, s[ bate\i satele =i s[ vinde\i pe=te s[rat...
174

— Cu asta? Oft[ tata, galben la fa\[; s[ str[bat B[r[ganul cu asta? M[sur[ din ochi gloaba jig[rit[, harabaua pr[p[dit[: — ... Vrei s[ mergi cu mine, pu=tiule? f[cu el. Mai ]ncape vorb[?! Nu numai c[ voiam, eram ]nc`ntat! S[ vezi B[r[ganul, p[m`ntul [sta f[r[ st[p`n, era obsesia oric[rui copil. +i mai ales, s[ pot, ]n sf`r=it, =i eu s-alerg dup[ ciulini, despre care prietenii mei ]mi povesteau minun[\ii, s-alerg =i eu pe urmele norilor de praf purta\i de v`nt! — De ce s[ nu-ncerc[m? f[cui eu serios, st[p`nindu-mi bucuria; ce-avem de pierdut? — P[ dracu’! Calu’, mai ]nt`i, p-orm[ c[ru\a, =i p-orm[ =i p[ noi! O s[ ne-nghit[ B[r[ganu’! S[ ne-nghit[ B[r[ganul! M[ trecu un fior. Da-da, voiam. A doua zi ]n zori porneam, lu`nd cu noi cele de trebuin\[, adic[ mai nimic. M[muca noastr[ bun[, pl`ns[, pr[p[dit[, parc[ ne-ar fi trimis la moarte, ne ]nso\i p`n[-n pragul B[r[ganului, p`n[ dincolo de =oseaua care duce de la Br[ila la C[l[ra=i ferindu-se de pustie =i \in`nd mai pe l`ng[ malul Borcei. Acolo ne s[rut[, cu fa\a numai lacrimi br[zdat[ de zb`rcituri, cu toate c[ n-avea ]nc[ treizeci =i cinci de ani. M`ng`ie =i calul, pe care n-avea s[-l mai vad[, =i zg`l\`i =i una din ro\ile c[ru\ei, s[-ncerce slaba-i rezisten\[. Nici c[ru\a n-avea s-o mai vad[ vreodat[. }n diminea\a ce\oas[, cenu=ie, siluetele noastre negre parc[ se lipeau pe pustiul apropiat, iar corbii cronc[neau pe cerul de var[ ploioas[. Cu c[ciula-n m`n[, tata apuc[ h[\urile de fr`nghie =i-=i f[cu semnul crucii: — Doamne-ajut[! — S[ v-ajute Dumnezeu!
175

+i B[r[ganul ne ]nghi\i, dar tata, f[r[ s[ se sperie, d[du drumul din caval unor sunete sf`=ietoare pe cuvintele:
Au plecat olteni...

+i-a=a am l[sat-o pe biata mam[, pe care n-aveam s-o mai vedem vreodat[. Trei sute de kilograme de pe=te gr[m[dite ]n coada c[ru\ei, terezia pentru c`nt[rit at`rnat[ de coviltir, un sac cu m[lai, un ceaun pentru fiert m[m[liga, o pirostrie,

o desag[ plin[ cu ceap[, dou[ velin\e, un s[cule\ pentru str`ns gologanii =i o b`t[ zdrav[n[ ca s[ ne ap[r[m de-o fi nevoie, asta era toat[ averea noastr[. Mergeam pe jos, pierdu\i, ca pe o mare, ]ntre cer =i p[m`nt. Calul venea dup[ noi, tu=ind. — Dac[ n-ai fi vrut s[ vii =i tu, n-a= fi plecat pentru nimic ]n lume, nu... Era prima vorb[ pe care mi-o spunea tata, a=a deodat[, ]n plin[ singur[tate; n-am s-o uit p`n[ la moarte. De-atunci m[ tot urm[re=te =i-o s[ m[ urm[reasc[ c`t oi tr[i. Va s[ zic[ r[spunz[tor de toate astea eu eram, b[iatul de paisprezece ani. Da n-a= fi vrut... Dar, a= fi putut oare? F[r[ s[-i r[spund nimic tatei — care, de-altminteri vorbise ca s[ nu tac[ — am trecut ]n urma c[ru\ei, de unde vedeam, pe dedesubt, copitele calului ]nfig`ndu-se-n \[r`na nisipoas[, copite b[tr`ne =i p[roase care se ridicau =i se l[sau cu greutate, ]n timp ce ]ntre osii se leg[na o donicior[ cu p[cur[ pentru uns. Le-am v[zut toate astea ]ntr-o clipit[, =i-ndat[ dup[ aceea parc-am trecut ]n alt[ lume: r[s[rea soarele pe nea=teptate, arunca peste singur[tatea noastr[ jerbele lui de raze orbitoare. Miile de ciulini ]ntuneca\i se umplur[ de diamante violacee pe care m[
176

duceam s[ le pip[i cu degetele, sau s[ le culeg cu v`rful limbii, ]n timp ce tata =i c[ru\a se-ndep[rtau ]ncet ]ntorc` nd spatele r[s[ritului. Chi\cani, nev[stuici, dihori, fugeau ]nsp[im`nta\i, aproape tot at`t de mul\i ca l[custele, =i-mi p[rea r[u c[ nu luasem c`inele. Ce s-ar mai fi osp[tat el cu viet[\ile astea, c[-i era =i lui lehamite de-a m`nca numai pe=te, ca =i st[p`nilor lui. +i-apoi, a= fi avut ]n el un tovar[= bun, cum avea tata ]n fluierul lui. Dar mama ne sf[tuise s[ ne lipsim de el, pentru c[ i-ar fi curs balele v[z`ndu-ne m`nc`nd m[m[lig[, cu-at`t mai mult cu c`t tata avea somnul u=or =i c[ pe B[r[gan nu se afla \ipenie de om, cu-at`t mai pu\in f[c[tori de rele. Cu toate astea, ce bine mi-ar fi prins Ursu! Eram setos de solitudine =i de c[l[torii lungi, dar cu un tovar[= s[-mi plac[. Ani de-a r`ndul, martor neputincios, \intuit la pescuitul meu, priveam la plecarea tovar[=ilor mei, galop`nd cu criv[\ul =i cu ciulinii ]n frumoasele noastre luni de septembrie. Unde se duceau? Ce s-alegea de ei? Ce vedeau? Unii dintre ei nu se mai ]ntorceau acas[. Se spunea: “cutare s-a pierdut”. Altul ajunsese p`n’la nu-=tiu-ce rud[ ]nst[rit[ care-l ]nfiase. Cum e asta? Cum te pierzi =i cum te ]nfiaz[ cineva? Din pricina asta primisem f[r[ vorb[ s[-l ]nso\esc pe tata. Voiam s-alerg =i eu cu v`ntul =i cu ciulinii, s-alerg, s[ scap de apa asta care f[cea s[-mi putrezeasc[ picioarele, de pe=tele pe care-l str`ngeam de poman[. Acuma, uite, ciulinii erau aici, la picioarele mele, frumo= i ca ni=te meri=oare dolofane, mul\i ca stelele, c[rno=i, plesnind de sev[, dar nemi=ca\i. Nu se clinteau din loc, pentru c[ eram la ]nceputul lui august. Alerga-voi cu ei, peste-o lun[? Afla-voi ]ncotro te m`n[, unde se duc? +tiam

c[ cei mai mul\i sf`r=esc trosnind ]n foc, ]n cine-=tie-ce
177

sob[. Dar ceilal\i? Cei care n[=teau legendele? Ce \[ri ar[ta-vor ei privirilor unui b[iat? Cum fac ei de schimb[ soarta unora? Ah, c`t a= fi vrut s[ stau de vorb[ cu unul care s[-mi povesteasc[ aiureli, s[ m[ mint[, dar s[-mi dea ghes la visat, la cutezat! +i ciulinii nu erau dec`t vis =i ]ndr[zneal[, invita\ie la a schimba ceea ce ai pe ceea ce-ai putea avea, fie =i tot ce-i mai r[u, pentru c[, celor c[rora le e drag[ lumea-ntreag[, nimic nu-i mai r[u dec`t statul pe loc. }n ochii no=tri de copii, B[r[ganul, despre care se spunea c[-i “nesf`r=it” ]nsemna “ tot p[m`ntul”. Era pustiu, era sterp, plin de primejdii, =tiam asta; totu=i, Matei, feciorul lui mo= Bro=teanu, cu ciulinii a plecat ]ntr-o bun[ zi, =i nu s-a mai ]ntors, =i-a ajuns unul dintre cei mai mari marchitani din Bucure=ti. M[rturisesc c[ nu visam la nici o m[rire. Visam, at`t. M[ revolta pe=tele ]mpu\it, toropeala b[l\ilor n[moloase =i chiar =i p[rin\ii mei m[ revoltau, pentru c[ aveau aerul c[ vor s[-mi lase mo=tenire soarta lor am[r`t[. Alta mai jalnic[ nici nu =tiam, =i nu-i uitam pe g[zari, la care =i p`inea pe care-o m[n`nc[ ia mirosul m[rfii lor, dar ei cel pu\in m[n`nc[ p`ine-n fiecare zi, pe c`nd noi numai o duminic[ din patru. +i c`nd te g`nde=ti c[ ajung`nd la Borcea, p[rin\ii mei fuseser[ ferici\i s[ constate c[ e pe=te din bel=ug: — Aici, cel pu\in e pe=te! strigau ei c`nd voiai =i c`nd nu voiai. }ntr-adev[r, era at`ta c[ p`n’ la urm[ ne-a gonit, pe tata =i pe mine, iar pe mama a omor`t-o. Se-mplinise s[pt[m`na de c`nd nu v[zusem chip de om c`nd d`nd peste drumul spre M[rcule=ti, care taie B[r[ganul de sus ]n jos, tata zise:
178

— Nu se mai poate s[ mergem cu tot pe=tele [sta. Trebuie s[ ne descotorosim de o parte din el. — Cum? S[-l arunc[m? — Nu chiar, dar aproape... Drumul [sta e foarte umblat. O s[-ncerc[m s[-l vindem \[ranilor care se duc la culesul porumbului. Cu zece franci cincizeci de kile, sunt bani g[si\i. M[ g`ndeam la socoteala f[cut[ de mama: — O s[-l vinde\i cu patruzeci-cincizeci de bani kilu, a=a c[ dup[ primul drum “ scoate\i” =i calu’ =i c[ru\a =iun c`=tig mic pe de-asupra. Puteam acuma s[ prezic ce-aveam s[ “scoatem” din acest prim =i ultim drum doar uit`ndu-m[ ]n ochii stin=i ai calului =i la fa\a groaznic de supt[ a tatei. C`t despre c[ru\[, nu era nici ea mai breaz[: c`teva zile de ar=i\[ ]nc[, =i n-o s[ mai fie nici ea dec`t un morman de lemne =i de fiare. De-acum dou[ zile ro\ile nu se mai \ineau dec`t pe c`rp[celi, =i calul c[dea la fiecare o sut[ de pa=i, ]mpleticinduse. }l puneam pe picioare ridic`ndu-l de coad[. Dar str[baterea B[r[ganului ]n felul [sta ]l cufunda pe

tata ]ntr-o mu\enie din zi ]n zi mai ]ngrozitoare pentru mine, o mu\enie care-mi amintea de cuvintele lui din diminea\a plec[rii. Tare-a= fi vrut s[ dispar, s[ scap de-a binelea. Era ]nfior[toare t[cerea asta a tatei, la fel cu-a B[r[ganului, pe care n-o sf`=ia dec`t strig[tele ascu\ite ale hultanilor =i vulturilor ple=uvi, care-=i s[pau cuiburile ]n =irul nesf`r=it de dealuri ce se profilau ]n depart[ri. Apari\ia p[s[rilor [stora de prad[ m[ silea s[ nu m[ despart de tata nici un pas m[car. De vulturi nu mi-era team[, c[-s frico=i, =i se mul\umesc s[ sf`=ie c`te-un st`rv zv`rlit la margine de p[=une, dar mi-era team[ de hultani, despre
179

care se zice c[ atac[ turmele de oi =i c`teodatat[ ]n=fac[ miei ]n gheare. Teama asta nu-mi era chiar at`t de nepl[cut[. Poate c[ al[turi de-un tovar[= mai voios =i ]narmat cu o pu=c[, a= fi descoperit ]n mine un suflet de haiduc, vis`nd la primejdii =i ispr[vi de vitejie. Dar Doamne, ce trist e s[ te m[sori cu B[r[ganul — unde totu-i vitejie =i primejdii — al[turi de-un om pe care via\a-l zdrobise. |in`ndu-m[ scai de el, str[b[t`nd un infinit locuit de basme, m[ ]ntrebam adesea cine era tat[l [sta al meu pe care ]n afar[ de fluierul lui nimic nu-l interesa? Nu-l v[zusem s[rut`nd-o pe mama niciodat[, =i pe mine numai rareori m[ m`ng`iase, cam pe c`nd ne a=ezasem la L[teni. Nu =tiam despre el mai mult dec`t =tiam despre calul nostru, poate mai pu\in chiar. +i iat[-n ce jalnic[ tov[r[=ie am cutezat, la paisprezece ani, s[ plec “]n haiducie” ]n regatul [sta, legendar, al ciulinilor... Era pe la amiaz[ c`nd am poposit pe drumul M[rcule= tilor. Calul, l[sat ]n voie, mergea ]mpleticindu-se ]n dreapta =i-n st`nga, p[sc`nd iarb[ dar, prea ]nsetat, c[zu lat =i nu mai mi=c[. }ncercar[m s[-l punem pe picioare, s[-l ducem la un pu\ a c[rui cump[n[ se z[rea departe la marginea drumului, dar n-a fost chip =i a trebuit s[ ne ducem s-aducem ap[ =i s[-l ad[p[m acolo. Apoi am ]nfulecat =i noi, ca de obicei, la umbra c[ru\ei: o m[m[lig[ zdrav[n[ =i ve=nica saramur[ de pe=te cu ni=te afurisi\i de ardei iu\i. Tata, m`nc`nd, era ]ntruna cu ochii ]n zare, cu n[dejdea s[ vad[ ivindu-se vreo c[ru\[ de \[ran. Chiar se ivi, c[tre sf`r=itul mesei, o tr[sur[ frumoas[ ]n trapul mare, ridic` nd un nor de praf. Butucii ro\ilor sunau ca ni=te clopo\ei.
180

Doi telegari voinici, cu hamuri scumpe, o tr[geau zburd`nd ]n ham. Era un \igan pricopsit, unul dintre acei rotari-fierari care au p[m`nturi frumoase =i m[noase muncite de cojani ca de-alde noi. — Ho, ho, ho-o! strig[ el oprind cu aere de geamba= fanfaron, zg`ind ni=te ochi care voiau s-arate fioro=i =i r`njind cu to\i din\ii albi ca laptele. La aceast[ seme\ie tata l[s[ umil capul ]n jos.

— Bun[ ziua, m[i rum`ni. Ce-ave\i de v`nzare? Pepeni? — Nu, pe=te ]ndulcit... — Ce fel de pe=te? — Ciortan... — N-are viermi ciortanu’ t[u? — De-o avea, nu cumperi. — De ce n-a= cump[ra? Ce, parc[-l m[n`nc eu? Ptiu! +i zic`nd vorbele astea cobor], leg[ h[\urile de o roat[ =i ]ncepu s[ scotoceasc[ prin c[ru\a noastr[. R[suci pe=tele pe toate fe\ele, ]l desf[cu la urechi, ]l mirosi, mu=c[ din el chiar, apoi spuse: — }nc[ n-au viermi, ciortanii t[i, da’ mult nu mai \in. C`t ai? — Trei sute de kile. — Cu c`t ]l dai? — Zece franci cincizeci de kile, s[ scap de el. — +i dac[-\i iau jum[tate, la=i mai ieftin? — Nici un ban mai jos, f[cu tata, dezam[git. Atunci \iganul, umfl`ndu-se ]n pene, strig[: — De ce e=ti prost, m[? Unde crezi tu c-ai s[-\i vinzi pe=tele, cu harabaua asta =i cu mort[ciunea de gloab[? +i zic`nd astea, d[du una cu ciubota ]n spinarea calu181 lui care tot ]ntins pe jos st[tea. La asemenea m`r=[vie, tata str`nse f[lcile, apuc[ reteveiul =i se apropie de \igan, care se trase-nd[r[t spre tr[sur[: — De ce dai ]n vit[, cioroi ]mpu\it? Ce, te-am rugat eu s[-mi cumperi pe=tele? |i-am dat m[car ziua bun[? C`nd \i-oi pocni una cu b`ta asta un’ te-a miruit popa... Alb la fa\[, \iganul se f[cu mielu=el: — Ai dreptate, nene. Da’ deh, n-a= mai fi \igan dac[ n-a= face de-astea; prost n[rav, s[ faci totdeauna pe grozavu’! Hai, uit[ mojicia =i vin’ s[ te cinstesc cu o \uic[! Dup[ aia o s[ c`nt[rim o sut[ cincizeci de kile de ciortan la pre\u’ la care-ai zis. Tata cuget[ o clip[, apoi primi o \uic[ =i chiar mai multe. Avui =i eu partea mea. Am c`nt[rit apoi de cincisprezece ori zece kile, c`nt[real[ cinstit[. Cu treizeci de franci v`r`\i ]n te=chereaua tatii, mai b[ur[ o \uic[ =i se desp[r\ir[ destul de prietene=te. +i c[ru\a, u=urat[ pe jum[tate de povar[, ]=i relu[, ]n amurg, drumul abia ghicit prin B[r[gan. N-am mers mult... O po=t[... Mereu pe urmele soarelui. Dar ne-au trebuit dou[ zile =i mai bine s[ facem drumul [sta, ]n a=a hal erau =i calul =i c[ru\a. Apoi s-au pr[bu=it, a=a, dintr-odat[, ]n ar[tur[. C[ru\ei ]i c[zur[ dintr-odat[ trei ro\i, care se f[cuser[ \[nd[ri, =i coviltirul se desf[cu r[sturn`ndu-se. +i calul ]=i dete sufletul c`nd asfin\i soarele aurind pustiul, r[m[=i\ele c[ru\ei =i fe\ele noastre ]ntristate. Bietul animal ]=i g[si sf`r=itul f[r[ nici o suferin\[, fericit, poate, s[ ispr[veasc[ odat[ cu toate astea. Sco\`ndu-=i c[ciula =i uit`ndu-se la el, tata zise: — Martor mi-e Dumnezeu c[ nu l-am f[cut s[ sufere. Trei b[t[i de pu=c[ am alergat s[-i car ap[; iarb[ nu i-a
182

lipsit, =i bici, nici n-am. Dac-a murit de m`inele mele, Dumnezeu s[ m[ ierte, da’ nu-s vinovat. F[cu semnul crucii =i ]ngenunchie cu fa\a la r[s[rit, de unde pornise f[r[ n[dejde. Am petrecut noaptea l`ng[ calul mort, mult[ vreme f[r[ s[ scoatem o vorb[, ]nainte de a adormi ]n c`ntecul dureros al greierilor. A doua zi ]n zori corbii ap[ruser[, d`nd t`rcoale =i cronc[nind ]ngrozitor. Ne dep[rtar[m ]n grab[ de st`rv =i de celelalte. Tata puse la fiert o m[m[lig[ mare, pentru drum, umplu ceaunul cu pe=te =i f[cu o desag[ din sacul de m[lai aproape gol =i umplu =i bota cu ap[. Eu m-am ]nc[rcat cu velin\ele =i cu pirostriile. Pornind la drum, tata, ca =i la plecarea din L[teni, zise: — Doamne-ajut[! Mama nu mai era, s[ ne r[spund[, =i nici din caval nu mai c`nt[. }n ziua aceea, c[tre amiaz[, cum apucaser[m pe drumul C[l[ra=ilor, ]ncepu s[ bat[ un v`nt puternic dinspre balt[: — Iat[ =i b[lt[re\u’, f[cu tata; [sta-i vestitorul criv[\ului. S-a ispr[vit cu vara! +i-acu=-acu=, dac-o s[ te trag[ inima, ai s[ po\i s-alergi dup[ ciulini. +i, v[z`ndu-m[ privind la ciulini ca un apucat, ad[ug[: — De-altminteri =tiu c[ asta te-a ]mpins ]n gura B[r[ganului. Acuma, c[ ne-a ajuns nenorocirea, am putea s-alerg[m ]mpreun[. — Ne-ntoarcem la L[teni? l-am ]ntrebat. — Mergem mai ]nt`i la C[l[ra=i, e capital[ de jude\, =i c`ntecul zice:
Negustor, negustora=, Hai la t`rg la C[l[ra=i! 183

Bietul tata, om de treab[, ]ncerca s[-=i descre\easc[ pu\in fruntea. I-am s[rutat m`na repede =i el m-a m`ng`iat pe obraji: — S[ uit[m necazul, b[iatu-meu... Pe lumea asta ne afl[m ca s[ isp[=im: a=a-i via\a... Dar, Dumnezeu vede... Dup[ dou[ zile de umblat pe un drum ]n sf`r=it bun, ajunser[m la C[l[ra=i, unde Borcea se sup[r[ pe Dun[re =i-o ia razna pe o sut[ cincizeci de kilometri, p`n[ la H`r=ova, unde intr[ iar la matc[. Pentru prima dat[ la C[l[ra=i am aflat ce-i aia un ora=, cu drumuri pietruite, cu case zidite peste alte case =i cu lume mult[ care se-nghesuia ca la b`lci. }n cur\ile boga\ilor erau stive mari de lemne de fag sau de salcie, t[iat ]n st`njeni =i, v[z`nd asta, tata a cump[rat un fer[str[u =i un topor, a f[cut o capr[ =i iat[-ne strig`nd prin fa\a cur\ilor [stora pline de lemne: “T[ietorii! T[ietorii!”. Am fost primi\i bine pestetot =i munceam pe oric`t, totdeauna cu toptanul. Tata cerea de dou[ ori c`t f[cea, pentru c[, zicea el, boga\ii se tocmesc ca \iganii, dar p`n’ la urm[ tot ajungeam la ]nvoial[. +i bietul tata asuda r[u detot, din zori =i p`n[-n noapte. Asudam =i eu, c[-l ajutam pe c`t puteam. +i-am ajuns a=a s[ c`=tig[m, una peste alta, cam p`n[ la zece franci pe zi, lucru nemaipomenit. — Trebuie, b[iatu-tatii, zicea el, terbuie s-aducem acas[

suta de franci care zace-n B[r[gan acuma, c[ altfel moare maic[-ta de sup[rare. A=a c[ tr[geam voinice=te la fer[str[u, m`nc`nd p`ine =i br`nz[. P`ine! Ce bine-mi p[rea c[ puteam s[ m[n`nc p`ine! Cozonac curat, fa\[ de ve=nicul nostru pe=te de la L[teni. Seara, fr`n\i de oboseal[, ne osp[tam cu sarmale bune la un birt de l`ng[ oborul de cereale, unde birta=ul ]i
184

cuno=tea pe ai mei =i ne l[sa s[ dormim f[r[ plat[ ]ntr-un col\ ]n =ur[. Dar tata, ca s[ nu par[ prea calic, pl[tea ]n fiecare sear[ un kil de vin. +i a=a, ]ntruna, o s[pt[m`n[ ]ntreag[. }nc[ una, lucrul ne a=tepta, =i am fi apucat drumul L[tenilor, s[-i ducem mamei banii. Era o mul\ime de cojani cu c[ru\ele, gata s[ ne duc[ p`n[ la Fete=ti sau =i mai departe ]nc[. +i ne-au =i dus. Am plecat f[r[ s[-ncepem m[car a doua s[pt[m`n[ de lucru, dar nu ca s[ ne ducem la maic[mea, c[ ea murise. Nu b[nuiam nimic atunci seara la han, c`nd a intrat Gavril[ Sp`nu din F[c[eni, plin de praf, cu biciul pe bra\ =i spun`ndu-i tatei, ]n felul lui glume\ dintotdeauna: — Vra s[ zic[-a=a, M[rine! Tu te umfli de sarmale =i Anica ta... — Da, =tiu, f[cu tata, str`ng`ndu-i m`na, =tiu: Anica ne-a=teapt[ cu ner[bdare... Da’ ne-a lovit nenorocirea, pe-afurisitul [sta de B[r[gan. Ia stai jos =i mai poveste=tene cum merg lucrurile pe-acas[. Gavril[ se a=ez[, la dreapta mea, se uit[ cam ciudat la tata, care =edea ]n fa\a lui, scoase c[ciula =i scuip[ pe jos: — Ad[-mi o cinzeac[ de \uic[! strig[ el c[tre hangiu. Apuc`nd \oiul, ridic[, f[r[ s[ spun[ o vorb[ bra\ul =i picur[ c`\iva stropi pe du=umea. V[z`ndu-l, tata apuc[ paharul de vin =i vru =i el la r`ndul lui s[ lase s[ pice, dar r[mase cu ochii pironi\i la Gavril[, parc[ l-ar fi ]ntrebat: la cin’ te g`nde=ti? Omul nu r[spunse, privi piezi= spre mine, ]=i suci musta\a =i-l v[zu-i f[c`ndu-i tatei un semn din spr`ncene. Am priceput =i izbucnii ]n lacrimi. Atunci, u=urat, Gavril[ povesti pe scurt, ]n timp ce eu pl`ngeam ]n pumn:
185

— Da, s-a stins, biata femeie... O-n\ep[tur[-n deget, c-un os, pe c`nd sp`nteca un pe=te... Un fleac, ai fi zis, o zgaib[... Da-n nici opt zile s-a ]nveninat. A venit atunci la mine, la F[c[eni... Cum a doua zi trebuia s[ plec cunc[ rc[tura la C[l[ra=i, nevast[-mea a culcat-o la noi =i, c`nd s[ se crape de ziu[, trebuia s[ pornim la drum. Tot timpul s-a v[itat, n-a ]nchis un ochi. Alalt[sear[ am ajuns aici =i drept ]n poarta spitalului am oprit. }n timpul nop\ii =i-a dat sufletul. Ieri au “t[iat-o” =i-au ]nmorm`ntat-o. +i dup[ o pauz[, omul ad[ug[: — Anica v-a rugat s-o ierta\i =i v-a iertat =i ea pe voi. — Dumnezeu s-o ierte! zise tata v[rs`nd c`\iva stropi de vin. — La to\i ne vine r`ndu’, ]ntr-o bun[ zi, incheie Gavril[.

+i strecur[ l`ng[ farfuria tatei o basma f[cut[ ghem; am recunoscut basmaua ro=ie a mamei, cu care se lega la cap c`nd mergeam la pescuit. — +i gologanii, f[cu el, v-o doi=pe franci, mi se pare, a=a zicea. Cu privirea r[t[cind pe mas[, tata murmur[: — B[r[gan blestemat... +i pe=tele [sta blestemat... Doamne, tare-i greu s[ urci p`n’ la cap[t Golgota asta a vie\ii...! — Fie-i \[r’na u=oar[! zise Gavril[, ciocnind cu tata. Apoi: — Ce necazuri zici tu c-ai avut pe B[r[gan! — Calu’ mi-a murit, c[ru\a s-a f[cut praf, =i pe=tele s-a dus dracului... — ... At`ta tot? Fir-ar s[ fie...! +i-acuma? — De-o s[pt[m`n[ t[iem lemne... +i g`ndeam c[ ni-i ]ng[duit s[ m`nc[m sarmale, c[ trudim de ne iese sufletu’...
186

A treia zi dup[ seara asta de durere mare, am pornit cu Gavril[. El se ]ntorcea la casa lui, dar noi... }ncotro mergeam? De L[teni, ]n orice caz, nici tata, nici eu nu mai voiam s[ =tim. Nu ne-o m[rturisisem dar se citea pe fe\ele noastre. +i cu toate astea, la ]ndemnul vecinului nostru de comun[, ne urcar[m ]n c[ru\[, ]n a=a hal eram lipsi\i de orice voin\[. O f[ceam, cred, de fric[ s[ nu ne pomenim singuri. Trei zile =i trei nop\i de mers, amu\i\i, cu popasuri lungi ]n care n-auzeai dec`t str[nutatul cailor, trei zile bune de drum ]ntre Borcea =i B[r[ganul care m[ chema, m[ voia, ]mi f[g[duia tot ce nu puteam g[si nici la tata, nici la Gavril[, a c[ror mu\enie ]mi d[dea ame\eli. Ei st[teau ]n fa\[, eu ]n spate, =i m[ uitam la spin[rile lor ]ncovoiate. Din c`nd ]n c`nd ne-ncruci=am cu c`te-un c[ru\a=: — Bun[ ziua, oameni buni, f[cea el. — Mul\[mim dumitale, r[spundeau cei doi. Asta era tot. Sc`r\`it de osii, zgomot monoton de ro\i, cer =i p[m`nt, f[r’ de-nceput =i f[r’ de sf`r=it, f[r’ de n[dejde. Un drum lung r[m`nea ]n urma noastr[, altul tot at`t de lung ne st[tea ]n fa\[, la fel de plicticos, f`=ie moart[ ce am[ge=te omu’. +i iat[ c[-n a treia zi de mers, c[tre sear[, z[rim, ]n dep[rtare, un c`ine mare st`nd pe picioarele dind[r[t, cu urechile ciulite, privind cu speran\[ spre mijlocul drumului. Sunt sigur c[-i Ursu al meu; sar din c[ru\[ =i-alerg spre el, ]n timp ce se repede spre mine; ne izbim unul de altul =i ne rostogolim ]n \[r`n[, m[ mu=c[-n joac[, m[ umple de bale, se pi=[ pe picioarele mele descul\e p`n’ s[-mi dea drumu’ =i s[-i sar[ tatei ]n spinare, tata care-l prinde =i-l str`nge la piept.
187

Suntem, aici, la o zv`rlitur[ de b[\ de cas[. +i tata-i zice atunci lui Gavril[: — M[i frate, vezi =i tu, nici c`inele nu mai vrea s[ =tie de bordeiul [la! Ia tu tot ce-i g[si acolo! Noi nu ne mai

]ntoarcem, ne ducem ]n lume, eu =i b[itul [sta =i c`inele. Ia-o tu, Gavrile, gospod[ria asta f[r[ femeie... }n picioare ]n c[ru\[, Gavril[ st[tu o clip[ pe g`nduri, mu=c`ndu-=i musta\a: — Ai dreptate, Marine, f[cu el. Omu’ care n-are nici p[m`nt, nici femeie, nu-i bun de nimic. Du-te-n lume, dar[. +i uite, ia treizeci de franci pentru lemn[ria pe care-o s-o scot din cas[. Apoi, ar[t`nd cu biciul spre mine, ad[ug[: — {sta-mi pare cam apucat. Ai grij[ de el pe vremea ciulinilor... E-n stare s[ te lase balt[. }nsoar[-l cum s-o face de op=pe ani; f[-i rost de-o fat[ cu ceva p[m`nt, s[ aib[ la ce roboti prin juru’ casei. — Ba nici g`nd. S[-l ]ndrepte Dumnezeu... Gavril[ ridic[ din umeri =i porni. R[maser[m ]n mijlocul drumului pustiu, cu calabal`cul nostru =i cu Ursu, care ne-ntreba din ochi ce-avem de g`nd. }ncremenit ca un st`lp, mult[ vreme tata privi pierdut zarea dinspre L[teni, unde opt ani de zile spintecase pe=te =i n[d[jduise. +i mi-am adus aminte atunci pentru prima dat[ de cuvintele rostite de el ca un blestem, ]n plin B[r[gan: “Dac[ n-ai fi vrut s[ vii =i tu, n-a= fi plecat pentru nimic ]n lume!” La o biseric[ ]n dep[rtare b[tea toaca la vecernie c`nd ne-am pornit la drum, apuc`nd-o spre miaz[noapte, spre Ialomi\a, spre alte meleaguri. Oceanul de ciulini ]=i unduia valurile cu crestele ]mpurpurate de asfin\it, ]n timp
188

ce dealurile cu coamele lor ple=uve =i rotunjite vegheau pustietatea. Pe cerul limpede, berze =i cocori se-nv`rteau ]n loc, dansul de adio dinaintea plec[rii. M[ durea ceafa de at`ta privit, =i inima mi-era grea, =tiindu-m[ \intuit de p[m`nt. Ursu mi-o luase ]nainte, prinz`nd g`ze din zbor. Tata, mult ]naintea noastr[, c`nta din cavalul mult[ vreme uitat:
+i-au plecat olteni... 189

P[m`nturile sunt m[noase pe am`ndou[ malurile Ialomi\ ei, =i mo=iile, numeroase. Aici B[r[ganul ]=i rupe din\ii. Trei zile am r[t[cit ]ntre Hegieni =i Platone=ti tot c[ut` nd un loc de argat, dar nu ne primea nimeni. }n cele din urm[, istovi\i, nimerir[m ]ntr-o sear[ ]n fa\a por\ii unei mo=ioare nepricopsite, un conac d[r[p[nat, unde ne primir[. Era o locuin\[ boiereasc[ s[r[c[cioas[, cu vite pu\ine =i cu p[m`nt tot pu\in, a=ezat[ la o leghe de sat. B[r[ganul p`ndea nes[\ios, c`inos, gata s[ ]nghit[ tot. }mpresurat de triste\e =i ]nsingurat, conacul p[rea c[ nu opune nici o rezisten\[ c[pc[unului [stuia ]ndr[gostit de imensitatea nelocuibil[. La sosirea noastr[, un miros bun de m[m[lig[ de-abia r[sturnat[ ne g`dil[ n[rile =i ]nsufle\i voioas[ coada lui Ursu. Slugile, b[rba\i, femei =i copii treb[luiau prin toat[ curtea, ]n timp ce g[inile se ]ndreptau, cu ochii mici, spre cote\e. Ne-a ]nt`mpinat iconoama, o femeie cu ]nf[\i=are or[=eneasc[, cu un m[nunchi de chei la br`u =i autoritar[

la chip. Nu ne-a descusut prea mult, s-a dus =i-a strigat sub o feareastr[: — Duduc[! Duduc[! Persoana care ap[ru ]n ceardac era o duduc[ cu p[rul alb, ]nalt[, cu tr[s[turi distinse =i foarte slab[, dar \in`nduse foarte drept.Puse ]nt`i s[-i lini=teasc[ pe c`inii care se repezeau l[tr`nd la c[lc`ile noastre, apoi zise:
190

— Ce-i, Mario? — Au venit doi s[rmani, nu-s de pe aici, cer ad[post =i, dac[ se poate, de lucru. — Apropia\i-v[, f[cu Duduca aplec`ndu-se peste balustrad[. }l l[sar[m pe Ursu afar[ =i venir[m sub ceardac, cu c[ciula ]n m`n[. Ne privi cu aten\ie, ]ndelung, cu ochi bl`nzi care-mi ]nc[lzir[ sufletul. +i c`nd, ]ntrebat scurt, tata ]i povesti totul: — Vai de voi... murmur[ ea. Vestm`ntul ei negru de mod[ veche o f[cea s-arate sever[, dar avea un glas care suna a bun[tate =i te f[cea s[-i ui\i asprimea ]nf[\i=[rii. — Ave\i =i-un c`ine... oft[ ea. — Trebuie s[-l omor? ]ntreb[ tata. — Nu... Un c`ine-=i g[se=te el de m`ncare. R[m`ne\i aici, cu ceilal\i. +i pentru c[ tot v[ pricepe\i la pe=te, apuca\i-v[ de pune\i pu\in la sare, pentru conac. — Na-\i-o bun[! f[cu tata, dep[rt`ndu-se. N-o s[ sc[p[m niciodat[ de blestematul [sta de pe=te! +i i se lungi fa\a cuprins[ de dezn[dejde. Iar ne vedeam umbl`nd prin ma\ele sc`rboase cu sarea ustur[toare la cea mai mic[ zg`rietur[, ferindu-ne de solzii care-\i s[reau ]n ochi, =i de oasele afurisite care puteau s[-\i otr[veasc[ s`ngele, amintindu-ne de via\a din L[teni, de care ne s[turasem =i de care fugeam. Ca o adeverire a temerilor noastre, curtea se umplu chiar atunci de-un fum gros care venea de la pe=tele s[rat pe care-l frigeau pentru masa de sear[. +i ce pe=te! +tiuc[ m[runt[ =i cr[pcean nenorocit de-[l cu solzii negri... Noi ]i ziceam plevu=c[ ofticoas[ =i-o adunam cu lopata din b[l\ile ]mpu\ite. Mai bun pe=te m`nca Ursu la L[teni!
191

P`n[ s[ ne a=ez[m la mas[, b[gar[m de seam[ c[ toate mergeau deopotriv[, la Duduca. }n jurul ceaunului ]n care fierbea m[m[liga, ni=te copii scheletici jucau un fel de hor[ a fl[m`nzilor, gata s[ sar[ =i s[ culeag[ stropii de terci c[zu\i de pe f[c[le\. Se frigeau la degete c`nd o f[ceau, dar asta nu-i ]mpiedica s[ sar[ din nou =i s[ se ling[ pe degete de parc-ar fi fost miere. Al\i copii se b[teau, ]n loc de terci, pe =tiule\i de porumb, aproape usca\i, pe care-i =terpeleau =i-i coceau cu chiu cu vai. }i goneau =i pe unii =i pe al\ii, ]i ]njurau pe-nfundate, ]i c`rpeau, ca pe c`inii care d[deau t`rcoale pe l`ng[ gr[mezile de j[ratic =i-\i furau pe=tele-ntr-o clipit[. B[rba\i =i femei roboteau alene, parc[ le era lehamite, cu mutre ]ntunecate, t[cu\i, arunc`nd priviri piezi=e Marei, iconoama, ce veghea asupra “cur\ii” ]n care, ]ntr-adev[r,

nu bel=ugul domnea. Se vedea bine c[ nu domnea nici ordinea =i nici severitatea, =i c[ to\i ]=i pierdeau vremea f[r[ s[ fac[ mare lucru; dar atunci, de ce at`tea slugi? M-am ]ntrebat lucrul [sta mai ales dup[ ce-am v[zut-o pe iconoam[ ]mp[r\ind cu zg`rcenie feliile de m[m[lig[, por\ie de cap de om, nu mai mare dec`t un dumicat. — Da-da, f[cu tata c[tre mine, aici ]s doi la muls o vac[ =i patru gata s[-nghit[ un bo\ de m[m[lig[. A=eza\i pe ni=te sc[una=e scunde ]n jurul unor rogojini mari, fiecare primea, ]n afar[ de por\ia ne]destul[toare de m[m[lig[, o strachin[ de saramur[. At`ta tot. +i, ca s[ nu r[m`n[ careva p[guba=, se f[cea o adev[rat[ paz[ ]n jurul m[m[ligii, pentru c[ b[ie\ii se n[pusteau pe ea ca ni=te pui de lup fl[m`nzi. Am v[zut cum pe unul dintre ei l-au ]nchis, c[ era cel mai iscusit la ciordeal[. Nimeni nu p[rea mirat de felul [sta de-a tr[i. Citeai pe
192

toate fe\ele un fel de resemnare fireasc[. M`ncau ce-aveau de m`ncat vorbind tare pu\in =i b`nd mult[ ap[. Dup[ ce terminau, b[rba\ii se duceau pe l`ng[ vreun foc de j[ratic pe jum[tate stins =i coceau, =ez`nd pe vine, p[pu=oi, pe care-l m`ncau pe-ndelete ]n noaptea care se l[sa, ]n timp ce c`inii se b[teau pe r[m[=i\ele de pe=te zv`rlite de femei. Atunci seara am priceput =i noi c`te ceva. A doua zi am aflat restul. Duduca se tr[gea dintr-o familie foarte bogat[. Se certase cu p[rin\ii ei ]n ziua ]n care ace=tia vrur[ s[ o m[rite cu un b[rbat pe care ea nu putea s[-l sufere. Asta se ]nt`mplase pe la vreo dou[zeci de ani, c`nd ea de mult ]=i d[ruise inima unui b[iat frumos cu ochi de cerb, p[r de abanos =i ]nf[\i=are de haiduc, cu care, ]n copil[rie, ]n fiecare septembrie fug[rea ciulinii. Nici un tinerel nu se pricepea mai bine ca [=ti’ doi s[ se-ntreac[ nebune=te cu criv[\ul, cu B[r[ganul =i cu ciulinii lui eterni. Nu s-au nelini=tit, la ]nceput, dar mai t`rziu, dup[ ce au aflat-o pe Duduca ]n bra\ele iubitului ei, ni=te mi=ei n[imi\i de tat[l fetei l-au b[tut ]ntr-o noapte pe Tudorache cu at`ta cruzime, c[ bietul b[iat a r[mas lat. Duduca a jurat atunci ]n fa\a icoanei Sfintei Fecioare s[ r[m`n[ credincioas[ celui ucis. +i s-a \inut de vorb[. P[rin\ii au dezmo=tenit-o, l[s`nd toat[ averea celor dou[ surori mai mici, c[rora fapta le-a convenit. Ad[postul [sta modest ]n care tr[ia ]l datora unui unchi. Prost administrat, con[celul fu, bucat[ cu bucat[, ]nghi\it de “B[r[ganul ]nsetat de pustiet[\i”. +i cu toate astea chiar dac[ se afla aproape ]n pragul mizeriei, tot “duduca cea bun[“ primea p[rinte=te toate slugile care nu se puteau prip[=i pe-aiurea. }mp[r\ea cu ei ce se g[sea prin
193

cas[, tr[ia ca o schimnic[ =i nu-=i ]ng[duia nici o pl[cere mai costisitoare. Toat[ bucuria ei era s[ priveasc[ B[r[ganul, mai ales pe vremea ciulinilor. O vedeai atunci ceasuri ]ntregi st`nd =i amintindu-=i de tinere\e =i uneori ]i d[deau lacrimile, cu capul rezemat de ceardac. Maria, iconoama, era confidenta ei =i ]n acela=i timp =i

m`na forte care conducea gospod[ria. Cam slab[ m`na forte, fire=te, pentru c[ Duduca nu-i d[dea voie s[ fie aspr[ cu “oamenii ei”. — S[ fac[ fiecare c`t poate, c`t vrea, avea ea obiceiul s[-i spun[ Mariei, doar at`t c`t, t`r`=-gr[pi=, s[ mearg[ lucrurile. Da, “s[ mearg[“... numai c[ nu prea mergeau. +i biata iconoam[, prins[ ]ntre ciocan =i nicoval[, t[ia din por\ia de m[m[lig[ =i-auzea, prin sat, c`nt`ndu-i-se:
Pe la noi pe la Duduca, Face m’m[liga c`t nuca +i-o p[ze=te cu m[ciuca +i pune copchiii-n hiare, S[ nu ia m’m[liga-n ghiare.

Dintre to\i prip[=i\ii cule=i de Duduca, Maria era cea mai veche. +i cea mai de pl`ns totodat[, pentru c[, la patruzeci de ani, singura ei pasiune era s[-=i slujeasc[ st[p`na, f[r[ s[ fi cunoscut vreodat[ un Tudorache, nici bucuria copil[riei alerg`nd dup[ ciulini, nici ]nduio=ata amintire a B[r[ganului. Dar st[ scris c[ orice f[ptur[ omeneasc[ s[ verse lacrimi pentru o pricin[ sau alta. }n nop\ile frumoase de septembrie, auzind \[ranii ]n\ep`nd-o cu c`ntecul zeflemitor din sat, Maria se ducea s[ se ghemuiasc[, pl`ng`nd, sub ceardacul st[p`nei; =i ]n timp ce aceasta, pierdut[ ]n vi194 surile ei trecute, se revedea alerg`nd al[turi de iubitul ei, s[rmana iconoam[, cople=it[ pe nedrept de soart[, ]=i c[ina amarnic via\a ei dedicat[ unui biet devotament. Povestea asta cu m[m[liga c`t nuca, p[zit[ cu m[ciuca, sarcasmul acesta popular care spunea c[ “pun copchiii-n hiare ca s[ nu ia m[m[liga-n ghiare”, aceast[ melopee, =i duioas[ =i crud[ ]n acela=i timp, ajunse pentru tat[-meu o obsesie. — C`teva vorbe bine ticluite, ]mi spunea el, =i vezi ]n ele toat[ durerea neamului [stuia oropsit, nu de boieri ca Duduca, o nenorocit[ =i ea, da’ de boieri ca tat[-s[u, de care \ara-i s[tul[. Avea cum s-o =tie, el care cutreierase \ara de la un cap la altul =i =tia pe dinafar[ aproape toate baladele noastre populare. Dar niciodat[ nu-l v[zusem at`t de speriat de-o judecat[ popular[, ca de acest c`ntec de jale ]ndreptat ]mpotriva celor “dou[ femei b[tute de Dumnezeu” cum zicea el. A ]ng`nat-o de la r[s[ritul soarelui =i p`n[ la c[derea nop\ii, toat[ s[pt[m`na asta care-am petrcut-o al[turi de el pun`nd la sare pe=tele Duduc[i. +i poate c[ niciodat[ fluierul lui n-a scos melodie mai trist[, nici buzele lui n-au rostit cuvinte mai sf`=ietoare. Dar, speriat de teama de-a m[ vedea \intuit la o via\[ de c`ine aidoma celei pe care-o vedeam ]n jurul meu, =i gata mai mult ca oric`nd s[ fac cine =tie ce pozn[ cu ciulinii ce m[ m`nau spre libertate, ]i strigam de multe ori c[ m[ s[turasem de bocetele lui. C`t de r[u mi-a p[rut mai t`rziu! Dar cine-ar fi b[nuit atunci c[ obsesia asta nevinovat[ avea s[-l coste, ]n cur`nd, via\a? +i veni, ]n sf`r=it, =i ziua-n care am pornit ]n lume. O

a=teptam, gata la toate. Mi-a fost deosebit de prielnic[.
195

}n diminea\a aceea, trebuind s[ se duc[, cu c`\iva oameni, dup[ dou[ c[ru\e de nutre\ la Giurgeni, tata ]mi spuse: — Asear[, dup[ vijelie, am v[zut porcii cu paiu-n gur[. Asta-nseamn[ c[ azi sau m`ine-ncepe criv[\u’ s[ bat[! S[ nu-mi faci vre-o pozn[ cu ciulinii [ia! Las’ s[ ne petrecem iarna aici... La prim[var[, om vedea. Nu i-am r[spuns nimic, =i omu’ a priceput cum st[, pentru c[ m-a s[rutat. S[rmanu’ tata... Dar a=a-i: fiecare cu soarta lui. Dac[ a mea s-a schimbat cu totul, dac[ ast[zi fac ce-mi place la mine acas[ =i pe p[m`ntul meu, asta, ]n bun[ parte, o datorez aiurelii mele de copil neascult[ tor. Erau acolo la conac patru b[ie\i =i trei fete, slabi, murdari, descul\i =i zdren\[ro=i, ca =i mine. Nu le p[sa de goana cea mare a ciulinilor; n[zuin\ele lor erau destul de m[runte: c`te o rait[ de-o leghe-dou[, =i pe-urm[ ]napoi la m[m[liga c`t nuca. Erau ni=te bie\i neispr[vi\i. A=a c[ am socotit c[-i de prisos s[ le mai spun ceva. Dimpotriv[, b[ie\ii din sat, de-o s[pt[m`n[-ncoace numai de ciulini vorbeau: — Ah, anu’ [sta o fac lat[! Copii de oameni ]nst[ri\i sau de s[raci lipi\i p[m`ntului, unii pentru c[ erau prea r[zg`ia\i, ceilal\i prea am[r`\i, ]=i f[g[duiau cu to\ii s-o fac[ lat[: — Eu am s-o-ntind p`n[ la C[l[ra=i! f[cea unul. — Eu, p`n’ la Bucure=ti! se groz[vea altul. Desigur, nu era vorba s[ faci o sut[ sau dou[ de kilometri cu piciorul dar, Doamne-Dumnezeule, care-s ]ndr[znelile =i visurile =i presupunerile =i speran\ele care s[ nuncap[ntr-un cap de copil n[scut la o margine de B[r[gan!
196

Pentru ce n-ar ]nt`lni, de pild[, o cucoan[ mare, numai dantele, frumoas[ =i duioas[, care tocmai atunci s[ treac[ cu tr[sura ei cu =ase cai, sau unul dintre haiducii cu flinte uciga=e, care omoar[ despo\ii =i r[stoarn[ galbenii ]n palmele b[t[torite ale iobagului, sau, cine =tie, fata de boier n[stru=nic[, =i ea pornit[ s-alerge dup[ ciulini, =i care s[-l ia de m`n[ =i s[-l duc[ ]n fa\a mamei sale, boieroaica, =i s[-i spun[: “Uite, mam[, [sta-i logodnicul meu!”. De ce nu? }n nimic oare nu trebuia s[ crezi, din tot ce povestise bunica de-at`tea ori la gura sobei? +i nici ]n nimic din ce tot povestise vr[jitorul de mo= N[stase, v[carul satului? Mai ales el:
Mo= N[stase din Livezi, Cel c-o sut[ de podvezi S[ le vezi s[ nu le crezi...

A=a-i mergea vorba. Om de treab[, m[run\el, nu mai ]nalt dec`t b`ta lui, =chiop, pu\in coco=at, cu un um[r ridicat, cu ochii l[cr[m`nd, c`rn, ursuz, totdeauna cu n[dragii pe vine, era sufletul satului: cum se-mboln[vea o vac[, ]i b[ga m`na-n fund p`n’ la cot =i-o f[cea bine; sau “venea” un vi\el de-a-nd[r[telea: tot el, tot cu m`na, ]l f[cea s[ “vin[“ bine, cu botul a=ezat frumu=el pe picioarele

dinainte; avea un purcel p`ntec[raie c`nd era ]n cre=tere, “cazac” ]l f[cea, c-un pumn de orz amestecat cu el =tie ce; \i-era fric[ s[ nu-\i turbeze un c`ine: \i-l ardea cu feru’ ro=u ]ntre ochi, =i gata. +tia s[ te trag[ mai bine dec`t o bab[, ghicea f[r[ gre= ce vreme o s[ fie =i =tia s[-\i arate, de la trei luni, care puici o s-ajung[ ou[toare bune =i care coco=i or s[ calce mai mult. Dar trebuia s[-l vezi pe mo= N[stase c`nd scopea vre197 un m`nz sau vreun t[ura=, cu c`teva be\iga=e =i-un cap[t de sfoar[. Vita, doar de c[sca pu\intel ochii, c`nd ]i apuca fuduliile =i-o u=ura c`t ai zice pe=te, c`nt`nd:
Vin la taica, b[ie\a=, Vin la mo=u, fl[c[ia=, Mo=u s[ te fl[c[iasc[, Fetele s[ te-ndr[geasc[.

C`t despre copii, nimeni nu =tia mai repede dec`t mo= N[stase s[-i ]nve\e s[ numere, f[r[ gre=al[, p`n[ la o sut[. Atunci ridica el b`ta =i zicea, poruncitor: — Nu te faci om dec`t pornind ]n lume! Mai ales dac[ ai =i-un dram de =mechereal[-n c[p[\`n[, lucru ce ni se poate-nt`mpla =i nou[, cojanilor. +i d[dea pilde: — Uite: domnu’ Vasilic[, judec[tor la C[l[ra=i; domnu’ Andrei, ceaprazar la Bucure=ti; domnu’ Take, mare st[mbar la Br[ila. {=tia to\i sunt b[ie\i de cojan de pe la noi. Ce-ar fi fost ei azi, dac[ nu plecau? Arga\i! Ni=te t`r`ie-br`u! +i-au ajuns oameni! B[ie\ii f[ceau cerc ]n jurul lui, ]l ascultau, se m[surau din ochi ]ntre ei s[ vad[ care-o fi viitorul judec[tor la C[l[ra=i =i visau cum numai ]n copil[rie se poate visa. }n diminea\a-n care tata a plecat pentru trei zile la Giurgeni, m-am dus la ei. Trebuia s[-mi fac rost de-un codru de m[m[lig[ =i de vreo dou[-trei fire de praz, merinde pentru ziua de fug[ la care m[ preg[tisem =i, la noi la Duduca, nici pomeneal[! Dar ]mi promisese +tirbu, b[iatu’ rotarului din sat, c[-mi face rost de merinde. La el m-am dus. L-am ]nt`lnit ]n drum cu taic[-s[u. Se duceau s-arunce
198

pe B[r[gan un st`rv de vac[ pe care-l puseser[ pe-o grap[ de m[r[cini tras[ de-un cal. — A mu=cat-o o nev[stuic[, mi-a strigat el. Vin’ s[ vezi cum o jupoaie tata de piele. N-a \inut mult; pe urm[, cu pielea vacii pe grap[, c[ru\a=ul se gr[bi s[ se-ntoarc[ acas[. — Acuma, f[cu +tirbu, hai s[ n[p[dim pe brutar! E-n sat cu cotiga. Poate-i rost s[-i =terpelim o p`ine. Grozav ar fi, pentru goana noastr[ dup[ ciulini, ai? S[ punem m`na pe-o bulc[...! De mult n-am mai m`ncat. Pesemne c[ nici tu. Desigur... Ca to\i \[ranii, nici eu. Dar s[ fur[m de la brutar, nu, asta nu-mi pl[cea: — M-a= mul\umi cu pu\in[ m[m[lig[, i-am r[spuns. +tirbu ]mi arse un ghiont: — Prost mai e=ti, m[! M[m[liga =i prazul \i le dau, nu mai e vorb[, da-i mai bun[ p`inea!

C`t trebuia s[ fie de bun[, mai ales pentru gurile de copii, m-am convis c`nd am ajuns ]n sat, unde copiii f[ceau un t[r[boi groaznic, \in`ndu-se de cotiga brutarului. — D[-ne p`ine, p`ine, p`ine! N-auzeai dec`t vorbele astea =i l[tratul c`inilor, ]nnebuni\i =i ei de trecerea brutarului. Nenorocitul! pentru cinci sau =ase kile de p`ine pe care izbutea s[ le v`nd[ ]n satul nostru, trebuia s[ dea o adev[rat[ b[t[lie cu liota de copii, ]n fiecare s[pt[m`n[. Plouau loviturile de bici, peste capetele lor. Dar cu toate astea, rareori sc[pa f[r[ pagub[, dovad[ ziua cu pricina, pentru c[ +tirbu izbuti s[-i =terpeleasc[ o p`ine. Dar un copil pizma= l-a p`r`t =i brutarul s-a dus s[-i cear[ [i patru gologani rotarului, care i-a pl[tit, dar l-a-njurat =i-a amenin\at pe fiu-s[u p`n[ n-a mai putut:
199

— Te omor! S[ =tii c[ te omor! striga el. Mai bine s[-\i iei lumea-n cap! +tirbu fugi cu p`inea subsuoar[, cu toat[ liota dup[ el rug`ndu-l: — D[-mi =i mie-o f[r`mi\[! Numai o f[r`mi\[! B[iat de treab[, ]mp[r\i jum[tate de p`ine. Mi-a dat =i mie o buc[\ic[. — Restul, pe m`ine, f[cu el. +i ne-am dus cu to\ii gr[mad[ dup[ mo= N[stase, pe izlaz. Dup[ ce i s-a povestit despre furt =i despre amenin\[ri, v[carul se gr[bi s[-l lini=teasc[ pe +tirbu: — S[-=i \in[ gura, tac-tu, f[cu el. +tiu eu bine c[ la v`rsta ta fura mai dihai dec`t tine. Uite-l pe popa, poa’ s-o spun[ =i el. Popa era un b[tr`n cu fa\a blajin[ =i cu nasul ro=u. Zdren\[ros ca tot satul. Tare cumsecade, altminteri. Se pl`ngea v[carului c[ trebuie s[-=i coseasc[ =i s[-=i culeag[ porumbul singur. }njura: — Ceara ei de biseric[, nu-i ]n stare nici popa s[ =i-l hr[neasc[! — D-ap[i eu, f[cu mo= N[stase. Eu care fac at`tea corvezi p[ nimicuri: p-un dovleac, p-o sit[ de m[lai, =i c`nd =i c`nd c`teva ou[. C`t despre ciread[, alerg dup[ ea, =ont`c-=ont`c, din martie =i p`n[-n septembrie, p[ doi franci de cap de vit[. — Da, m[i N[stase. E=ti =i tu la fel de chinuit ca =i mine, recunoscu popa. +i, scotocind prin buzunarul anteriului lui peticit, scoase o sticlu\[: — |ine, m[i N[stase. Trage =i tu o du=c[ din \uica asta, c[-i bun[. Mai ui\i de necazuri.
200

P[rintele Simion nu era pop[ dec`t cu numele. Biserica lui, ca mai toate bisericile de sat, sta ]nchis[ toat[ s[pt[m`na, c[ n-avea credincio=i. Duminica =i s[rb[torile, c`teva babe g`rbovite veneau la liturghie. }i ie=ea cam un franc sau doi, launloc, de la lum`n[ri =i de la cele dou[ raite pe care le d[dea paracliserul umbl`nd cu talerul ]ntins, strig`nd de parc-ar fi fost surd:

— Pentru bi-se-ri-c[! Pentru un-d[-lemn! Mor\ii erau rari, ca =i nun\ile =i botezurile de altfel. +i la zi-nt`i, c`nd se ducea prin case cu botezul, i se aruncau ]n aghiasma din c[ld[ru=[ nasturi =i b[nu\i de-un ban. Dar oamenii \ineau la el pentru c[ era ]ng[duitor =i cumsecade. Se povestea despre el o istorie amuzant[: Pe m[sur[ ce-mb[tr`nea ]l cam p[c[lea \inerea de minte. +i-atunci, ca s[ poat[ r[spunde f[r[ gre=eal[ cre=tinilor care-l ]ntrebau “c`te zile-au mai r[mas p`n’ la Pa=ti”, luase obiceiul ca la ]nceputul postului mare, s[-=i pun[-n buzunar at`tea boabe de porumb c`te zile erau. +i ]n fiecare sear[ arunca un bob. +i-n felul [sta, c`nd un \[ran ]i punea vreo ]ntrebare care s[-l ]ncurce, scotea boabele din buzunar, le num[ra =i r[spundea cu precizie. Odat[ ]ns[ un drac de b[iat i-a v`r`t ]n anteriu un pumn de porumb. +i degeaba arunca popa bobul lui zilnic, s[rb[toarea mare se apropia =i boabele nu sc[deau. +ia= a, str`ns cu u=a de ]ntreb[ri, popa sf`r=i prin a le ar[ta oamenilor gr[mada de porumb care-i umplea buzunarul =i r[spunse: — Anu’ [sta n-avem Pa=ti! S[ fi fost miezul nop\ii, c`nd a venit +tirbu s[ bat[-n u=a hambarului ]n care dormeam singur. L-am luat de m`n[ =i l-am dus p`n[ la o gr[mad[ de saci goi, care-mi \inea loc de pat. S-a cuib[rit acolo repede, d`rd`ind.
201

— M-a b[tut tata de m-a smintit, murmur[ el ]nceti=or. Era at`t de schimbat glasul lui, c[ l-am recunoscut mai mult dup[ respira\ia lui de copil. Continu[: — Am a=teptat s[ se fac[ noapte t`rziu =i m-am v`r`t pe urm[ ]ntr-o claie de f`n. Acolo m-a prins, pe c`nd dormeam. Eu zic c[ m[ omora, dac[ n-ar fi alergat mama s[ m[ smulg[ din m`inile lui. — Oricum, m[... Tat[... +tirbu nu pl`ngea. }i ghiceam fa\a osoas[, palid[, foarte vioaie, ochii sc[p[r[tori. Era singurul meu prieten. |ineam la el ca la un frate. — |i-e foame? m[ mai ]ntreb[ el, ]nainte de-a adormi. Mai am jum[tatea aia de p`ine. E-aici, pe saci. Ia, dac[ vrei. — +i tu? Tu ce-ai m`ncat azi? — Porumb copt. Mai am un =tiulete, da-i rece =i tare. — D[-l ]ncoa’. C[ut`ndu-se ]n s`n ca s[ dea de =tiulete, scoase un geam[t. — Sunt tot numai v`n[t[i, f[cu el. Ron\[iam porumbul, g`ndindu-m[ c[ pe mine nu m[ b[tuser[ niciodat[. — Oricum, bre, ce tat[... S[racu’ +tirbu... L-am luat de g`t =i-am adormit a=a. Ce diminea\[... ! Zorile nici nu mijiser[ ]nc[, c`nd o zguduitur[ nemaipomenit[ m[ de=tept[ tres[rind: u=a hambarului fusese smuls[ din \`\`ni. — Criv[\ul! am strigat. Dar +tirbu n-a mi=cat; dormea greu. N-am mai spus

nimic. L-am l[sat s[-=i doarm[ somnul, c-avea nevoie, =i-am r[mas cu ochii c[sca\i ]n ]ntuneric. La Duduca-n curte era “ca pe B[r[gan”, vrai=te — nu
202

degeaba-i vorba asta. Mai ales =ura, cu spatele spre miaz[noapte, era cea mai b[tut[ de criv[\. Avea o gaur[ mare, unde pe vremuri trebuie s[ fi fost o fereastr[, =i v`ntul intra pe-acolo furios, ca valul. Grozav ]mi pl[cea. Acuma, c[ u=a era la p[m`nt, criv[\ul p[rea un puhoi care intra prin sp[rtur[, ne sp[la fa\a =i ie=ea prin c[sc[tura u=ii pr[bu=ite. }mi ]nchipuiam chiar, c[ de n-ar fi fost at`t de ]ntuneric, a= fi putut s-apuc puhoiul de v`nt, at`ta-l sim\eam de greu =i de rece. Afar[ era un t[r[boi, mai mare pl[cerea, cu =uier[turi, vuiete, trosnete. Un co= p[r[sit scotea mugete ca de taur. C[deau sc`nduri de pestetot. Ascultam singur la toate astea, cu privirea \intuit[ la sp[rtura unde fusese fereastra, ]n timp ce prietenul meu sfor[ia cu capul ]nfundat sub saci. Deodat[, un v`rtej puternic =i, tronc! ceva de spaim[ care-mi sare-n obraz =i m[ zg`rie aproape s[-mi dea s`ngele. — Ciulinii! Ciulinii! urlai eu, ]ncerc`nd s-arunc ghemotocul spinos pe care ni-l trimitea criv[\ul. +tirbu s[ri-n sus, atunci, voios: — Au venit? Hai! Repede! strig[ el. N-aveam ce-mbr[ca, c[ ne culcasem ]mbr[ca\i. Fiecare cu un ciomag ]n m`n[, cu c[ciula bine tras[ pe ochi, ie=ir[m repede afar[, f[r[ s[ uit[m de restul de p`ine care trebuia s[ ne \in[ loc de m[m[lig[ =i de praz. Ce via\[... O nebunie! Ast[zi, la dou[zeci de ani deatunci, ]nc[ stau =i m[ ]ntreb dac[ feeria aceea n-a fost vis, dac[ ]ntr-adev[r am tr[it-o ]n copil[ria mea. Pentru c[ niciodat[, ]nc[ de pe vremuri legendare ale barbariei turce=ti, \ara mea muncitoare =i bl`nd[ n-avusese parte
203

de zile at`t de cumplite cum au fost cele despre care v[ voi vorbi ]n aceast[ povestire; niciodat[ neamul meu blajin n-a suferit mai cr`ncen. Dar, ce =tiam noi, copiii? }n afar[ de via\a amar[ a celor ce se nasc ]n bordeie, ]n afar[ de lipsurile constante care macin[ =i modific[ f[ptura omeneasc[ =i care nu mai revolt[ pe nimeni pentru c[ prea s-au ob=nuit cu ele, ce =tiam noi despre geam[tul ve=nic ce ie=ea din milioanele de piepturi de \[rani, de la un cap[t la altul al \[rii? Odrasle ale B[r[ganului liber =i lene=, pe meleagurile c[ruia via\a se ]ncheag[ din somnolen\[ =i d[inuie ]n miraj, noi rodeam nevinova\i din =tiuletele nostru de porumb pe care Dumnezeu binevoia s[-l fac[ s[ r[sar[ =i c`ntam ne=tiu\i despre m[m[lig[, c[-i prea mic[. “C`t nuca”, a=a era pestetot — pentru tot \[ranul rom`n — cu singura deosebire c[-n alte p[r\i oamenii o pl[teau cu sudori de s`nge, ]n timp ce noi, uita\i de Dumnezeu =i de lipitorile omene=ti, noi ne-o c`=tigam sc[rpin`ndu-ne sub c[ciul[. Dar, nu ne d[deam seama. Aveam s-o afl[m, lua\i de criv[\, care-ncepea s[ sufle pe B[r[gan ]n ziua-n care ciulinii erau gata s[ semene gr[un\a

lor r[uf[c[toare.
204

}n lumina unui cer u=or albit de zori, c`rduri risipite de ciulini l`no=i s[reau ]n v[zduhul aproape obscur, c`nd s[rut`nd p[m`ntul ce nu se vedea bine, c`nd disp[r`nd, sus, ]n bezna nop\ii, ca o ]nnebunitoare r[p[ial[ de umbre sferice dezl[n\uite de-un Dumnezeu ie=it din min\i. — Ah, de-am putea s[ ne urc[m pe ei c[lare, s[ zbur[m ca ni=te zmei... oft[ +tirbu, cu ad`nc[ p[rere de r[u, ]n clipa-n care ne ]nghi\ea c`mpia cenu=ie. +i ]ndat[ criv[\ul =i ciulinii ne smulser[ pe unul de l`ng[ cel[lalt. }n clipa urm[toare nu mai eram dec`t dou[ n[luci alerg`nd ]n goana mare. }l z[ream, departe, trudinduse s[-=i prind[ frumosul s[u ciulin. Al meu, la fel de mare =i de rotund, ]mi d[dea =i el tot at`t de furc[, pentru c[ v`ntul sufla a vijelie. +i nu era vorba s[ fugi dup[ o mie de ciulini de-odat[, ci c`t mai mult dup[ acela=i, mai ales c[ cei frumo=i erau pu\ini. A=a c[, ]narma\i cu c`te o pr[jin[ u=oar[ cu v`rful f[cut c`rlig, retezam av`ntul arbu=tilor no=tri zbur[tori ]ndat[ ce p[reau s[ ne piard[ pe drum. C`teodat[ eram sili\i s[-i oprim ca s[ ne mai tragem pu\in sufletul. Mai lung de picioare dec`t prietenul meu, g`ndeam c[-l ]ntrecusem cu vreun kilometru, c`nd primele raze ale soarelui aruncar[ petele lor de purpur[ pe nesf`r=itul balamuc de pe B[r[gan. Am ridicat atunci ciulinul meu ]n v`rful pr[jinii =i m-am urcat pe-o movili\[ de unde l-am z[rit, la marginea pustiului, pe mo= N[stase, care se-nd[r[tnicea
205

s[ mai scoat[, pentru cireada lui, o ultim[ zi de p[=unat unui izlaz m[turat de criv[\. Se ivi ]n cur`nd =i +tirbu urmat, din loc ]n loc, de-un c`rd de tovar[=i, cei mai mul\i cu sufletul la gur[. Se iveau de pestetot, ]ntr-un talme=-balme= de ciulini care se rostogoleau odat[ cu b[ie\ii. C`teodat[ nu-i mai puteai deosebi de al\ii =i nu mai =tiai care rotogol e ciulin =i care-i b[iat, p`n[ ce-ap[rea c`te-un \ugui de c[ciul[ =i dou[ m`ini cu-un ciomag mititel, agit`ndu-se =i ridic`ndu-se-n dou[ picioare ca ni=te pop`nd[i. Apoi iar ]i amesteca criv[\ ul. Am ]nceput s[ fug ca =i-naintea venirii lor. C`nd, peste un ceas, m-au ajuns din urm[ la al doilea popas, r[m[sese numai jum[tate dintre ei. De sat, de conacul Duduc[i, nici urm[ la orizont. }n plin B[r[gan... Ciulini alerg`nd, =uier`nd ]n aerul limpede... Purcoaie de m[r[cini, rostogolindu-se ]n salturi... Corbi r[t[ci\i... +ir nesf`r=it de movili\e, din care am ales-o pe cea mai mare ca s[ ne ad[postim. Eram, cu to\ii, =ase. Doi fiind descul\i, s`ngerau r[u. Au renun\at s[ mearg[ mai departe =i-au fost buni, ne-au dat nou[ merindele lor, m[m[lig[ =i praz. +tirbu i-a cinstit cu buc[\i de p`ine, =i au f[cut calea ]ntoars[ cu oarecare triste\e. A fost o gustare, ]n patru, mai mare dragul. Niciodat[ m[m[liga =i prazul cu sare n-au dat de guri mai lacome;

niciodat[ o pl[cint[ cu unt =i cu br`nz[ n-a fost pre\uit[ ca f[r`mele de p`ine pe care +tirbu ni le ]mp[r\ea cu d[rnicie ]n chip de pr[jitur[. Era at`t de bun[, p`inea asta, c[ ceilal\i doi tovar[=i mai cerur[ c`te o buc[\ic[. — V[ dau tot ce-a mai r[mas, f[cu +tirbu, da’ da\i-ne opincile voastre pe-ale noastre!
206

}ntr-adev[r, ei aveau opinci aproape noi, =-ale noastre erau g[urite-n c[lc`i. — Voi n-o s[ merge\i cine =tie ce departe, pe c`nd Matache =i cu mine... Dumnezeu =tie! ad[ug[ prietenul meu. Ceilal\i se privir[, =ov[ind. — Prea-i scump... f[cu unul dintre ei. — Cum, prea scump? strig[ +tirbu. +i ar[t`ndu-=i v`n[t[ile de pe obraji: — Ia te uit[ c`t m-a costat p`inea asta! B[iatul p[ru convins, dar: — S[-mi dai pe deasupra =i patru nasturi de sidef! f[cu el, ]ncep`nd s[ se dezlege la opinci, odat[ cu prietenul s[u, c[ se tocmise =i-n numele lui. }=i primir[ nasturii de sidef, opincile noastre g[urite =i restul de p`ine. Ne ]nc[l\ar[m cu ele, apoi: — Acuma-i r`ndul vostru s[ ne da\i c`te-o f[r`m[ de p`ine, ]ncepu +tirbu. Am uitat s[ ne facem o g[lu=c[. Uitatul [sta ]i cam m`hni o clip[ pe noii posesori ai grozavei buc[\i de p`ine dar, b[ie\i de treab[, primir[ jertfa. Ne-am f[cut to\i c`te-o g[lu=c[ pe care ne-am pus-o sub c[ciul[, ca s-o m`nc[m la popasul urm[tor. +i, d`nd drumul ciulinilor no=tri, pornir[m din nou, url`nd cu v`ntul:
Vira la Profira +apte galbeni lira!

Popas ]n patru n-a mai fost, pentru c[ tovar[=ilor no=tri, dup[ scurt[ vreme, le d[du s`ngele din c[lc`ie. Mai rezistent, cel care se tocmise pe opinci vru s-o ]ntind[ ceva mai departe, dar cel[lalt, d`nd drumul ciulinului s[u, se ag[\ase de haina lui =i pl`ngea. Din pricina asta se alese
207

c-o palm[ peste c[ciul[, care-i turti g[lu=ca. S[rmanul o culese a=a amestecat[ cu p[r =i o m`nc[ printre lacrimi. Cum era posesorul unei pre\ioase cutii de chibrituri, +tirbu se oferi s[ i-o cumpere pe pre\ul a doi nasturi de sidef. — Ba p[ trei! — Bine, p[ trei. A=a c[ o a doua afacere bun[ fu ]ncheiat[ mul\umit[ nasturilor [stora de sidef dup[ care ne pr[p[deam cu to\ii, pentru c[ erau foarte rari =i foarte frumo=i. Valorau de zece ori c`t [ia de tinichea. Ca s[-\i faci rost de ei, nu erau dec`t dou[ c[i: s[-i tai de pe rochiile din cas[, lucru ce-nsemna o p[ruial[ zdrav[n[, sau s[-i c`=tigi la jocul de nasturi, cum f[cea +tirbu, care-avea aproape to\i nasturii de sidef din sat. Un al treilea fel, mai umilitor, era s[ schimbi o pereche de opinci bune pe una proast[, sau s[-\i dai cutia de chibrituri, marf[ de ora=, mai rar[ =i mai de

pre\ dec`t p`inea chiar, pentru c[ un copil de la \ar[ care nu-=i poate aprinde focul ]n m[r[cini= e tot at`t de nenorocit ca un v`n[tor f[r[ alice. Din pricina asta +tirbu f[cu bun[tatea de a da celor doi c`teva din chibrituri ]napoi, =i-o bucat[ de sc[rpiniche. Dup[ care ne desp[r\ir[m. Pornir[ ]napoi =chiop[t`nd, cu v`ntul ]n fa\[, care aproape c[-i dobora. Ne-am uitat dup[ ei p`n[ ce nu s-au mai v[zut. +i-atunci B[r[ganul ne p[ru =i mai pustiu. R[m[sesem cu-adev[rat singuri, copii am`ndoi. A=teptam s[ spun[ prietenul meu o vorb[, sau s-o ia din loc, dar el a=tepta pesemne acela=i lucru de la mine. +i r[m[sesem a=a ]nfip\i locului, cu um[ru-n v`nt, cu un picior pe pr[jina care \inea ciulinul, fiecare ferindu-se de-a privi ]n ochii celui208 lalt. Cercetam mai cur`nd nesf`r=itul care ne ]nghi\ise prietenii. Era oare mai ]n\elept s[ facem ca ei? Tocmai asta m[-ntrebam, cu inima grea, c`nd ]l v[zui pe +tirbu c[-=i scoate c[ciula, ia g[lu=ca =i ]ncepe s-o mestece alene, cu poft[. Ceea ce v[z`nd, f[cui =i eu... Dar n-am avut timp s[-mi apuc g[lu=ca: o r[bufnire furioas[ de v`nt ne smulse =i ciulinii =i c[ciulile! R[spunser[m cu strig[te de bucurie. +i goana re]ncepu, mai stra=nic[. +i uite-a=a ]mpinge soarta pa=ii omului... +i-am alergat a=a toat[ ziua asta, lung[ =i bogat[ ca o via\[-ntreag[, plin[ de cer, de p[m`nt, de soare, de criv[\. Seara se umplu de o bezn[ cum nu mai v[zusem, care ne prinse ]n mijlocul pustiului. Ni se f[cu fric[, dar n-am spus nici unul nimic, fiecare vr`nd s[ par[ viteaz ]n ochii celuilalt. — M[ Matache, s[ =tii c[ nu exist[ strigoi, po\i fi lini=tit, f[cu +tirbu uit`ndu-se-n jur. — Nu-s, =tiu. Poate-or fi prin cimitire... — Nici. M-am dus ]ntr-o noapte, odat[. +i ]=i f[cu de trei ori semnul crucii, zic`nd: — Da’ de-nchinat trebuie s[ ne-nchin[m. Mi-am f[cut =i eu semnul crucii, mul\umit. Ne oprisem s[ poposim ]ntr-o v`lcea plin[ de m[r[cini, unde bezna era mai neagr[ dec`t pestetot. Ad[posti\i de criv[\, aprinser[m un foc zdrav[n =i hot[r`r[m s[ r[m`nem peste noapte. +tirbu scoase merindele noastre din buzunare, dar c[ldura =i oboseala ne-au turtit detot. Bra\ele, ]ngreunate, nici m`ncarea la gur[ n-o mai puteau duce. C[scam de ne ie=eau f[lcile din loc. Ne-am l[sat pe spate unul l`ng[ altul, cu ochii plini de para focului, ]n209 conjura\i de noaptea neagr[. Asta-i imaginea cu care-am adormit, dar n-a \inut p`n[-n zori. }n timpul nop\ii v`ntul, arunc`nd cenu=a aprins[ ]n m[r[cini=, ]n ciulini, ]n tuf[ri=ul gr[m[dit dintotdeauna ]n v`lcea, le-a dat foc. Ne-am trezit n[uci\i ]n fa\a fl[c[rilor care se ridicau p`n[ la cer. Dogoarea lor ne-a silit s[ ne tragem c[tre buza v`lcelei, ]n sus, unde am mo\[it o ve=nicie cu fa\a la foc =i cu spinarea la bezna B[r[ganului, c`nd un galop turbat zgudui =i p[m`ntul =i m[runtaiele

din noi, rostogolindu-ne ]n fundul v`lcelei, unde focul tr[gea s[ moar[. }mi b[tea inima de-mi t[ia r[suflarea. +tirbu era alb la fa\[ ca un mort. Amu\isem am`ndoi, degeaba ne uitam unul la altul ]ntreb`du-ne din ochi ce-i cu galopul [la n[stru=nic. Mi-era fric[ chiar =i glasul s[ mi-l aud. Mult[ vreme, ]n mijlocul t[cerii, fiecare trosnitur[ de vreasc mistuit de foc ]nfiora dureros trupurile noastre ]mpietrite de spaim[. La un moment dat, prietenul meu vru s[-mi spun[ ceva. Nu putu dec`t s[ mi=te buzele. Apoi, c`nd se stinser[ =i ultimile fl[c[ri, nici ]n ochi nu mai puteam s[ ne privim, ceea ce ne f[cu groaza =i mai mare. Ne-am str`ns atunci cu putere ]n bra\e, unul pe altul. Era =i timpul, pentru c[ din nou noaptea fu zg`l\`it[ de galopul fantastic, de data asta drept spre buza v`lcelei noastre. A \inut-o a=a p`n[-n zori c`nd, istovi\i, cu obrajii uzi de lacrimi, ne-am dat seama c[ toat[ groaza asta era din pricina unui arm[sar t`n[r sc[pat de la cine =tie ce conac boieresc. Str[b[tea B[r[ganul ]n lung =i-n lat =i se speria de ciulinii care-i zburau pe deasupra capului. Lini=ti\i, am adormit din nou, ca doi ]ngeri oropsi\i,
210

ca s[ ne trezim ]n razele orbitoare ale soarelui biciuite f[r[-ncetare de criv[\. Ne era o foame grozav[, =i-am ispr[vit toate merindele. +i via\a ne-a p[rut din nou a=a cum e. Plin[ de lumin[ =i de ur`\enie. Lumina, i-o =tiam eu bine. Despre ur`\enia ei nu =tiam mare lucru-n diminea\a aia, dar dou[ detun[turi de carabin[, ce r[sunar[-n clipa-n care ne preg[team s[ ie=im din v`lcea, aveau s[ ne-nve\e repede ce ]nsemna cruzimea omului. Dar mai aveam ]nc[ mult p`n[ la a pricepe drama care se petrecuse la repezeal[. — Trebuie s[ fie ni=te v`n[tori, am zis eu auzind ]mpu=c[turile. — Cu siguran\[, f[cu +tirbu. +i c[\[r`ndu-se pe buza v`lcelei, arunc[ ochii pe B[r[gan; se trase-napoi speriat: — Doi jandarmi, pleca\i peste-un om pe care l-au ]mpu= cat, gemu el. Ne traser[m repede ]n spatele colinei, ascunz`ndu-ne ]n m[r[cini. De-acolo i-am v[zut pe jandarmi t`r`nd mortul, fiecare de c`te-un bra\, drept spre v`lcea, unde l-au rostogolit cu-o lovitur[ de cizm[. C`nd a v[zut cenu=a proasp[t[, unul dintre ei a zis: — Vreun cioban trebuie s[ fi-nnoptat aici. Se dep[rtar[ lini=ti\i ]n pas milit[resc, cu carabina ]n bandulier[. Dup[ ce disp[rur[ la orizont, ne duser[m s[-l vedem pe omul omor`t. Era un \[ran t`n[r, ]n zdren\e. Z[cea cu fa\a la cerul orbitor, cu bra\ele deschise, cu picioarele r[=chirate, cu fa\a ]nm[rmurit[. }ncheieturile m`inilor erau ]nvine\ite, dovad[ c[-i puseser[ c[tu=e tare str`nse.

+tirbu, care st[tea ]n picioare la capul mortului, se plec[ =i-i deschise o pleoap[:
211

— Are ochii verzi... f[cu el. Apoi, ridic`ndu-se: — Hai s[ fugim, p`n’ nu vine procurorul. Prietenul meu se temea de procuror cum se tem to\i \[ranii; dar pe B[r[gan, hultanul ]i \ine locul. Nu mai aveam nici ciulini, nici pr[jini, c[ le mistuise focul. Nu mai aveam nici poft[ de-alergat dup[ al\i ciulini, pe care criv[\ul ]i tot rostogolea prin preajma noastr[. Mergeam t[cu\i, cu bra\ele b[l[b[nindu-se, ]mpin=i de v`nt. C`teodat[ ne prindeam: “ cine-o s[ mearg[ mai mult cu ochii ]nchi=i”, jur`nd s[ nu ne tragem pe sfoar[, dar ne tr[geam, ceea ce nu-nsemna c[ nu ame\eam. Apoi ]ncepu s[ se z[reasc[ la orizont o cl[dire: era gara Ciulni\a, ]n inima B[r[ganului. De departe sem[na cu o barac[ p[r[sit[-n pustiu, a=ezat[ pe ni=te traverse negre care se-n=irau la nesf`r=it. C`\iva copaci pirpirii o f[ceau s-arate =i mai singuratic[. +eful de gar[ alerga c`t ]l \ineau picioarele dup[ un c`ine care fug[rea o g[in[. O femeie cu poalele ridicate de v`nt se c[znea s[-ntind[ ni=te rufe. Ne-am ferit de gospod[ria asta chinuit[ de pe B[r[gan =i ne-am dus de-a dreptul spre c`rciuma g[rii, mai primitoare de obicei cu descul\ii dec`t cu oamenii “care poart[ haina statului”. C`rciumarul, un \[ran voinic cu un chip cumsecade, ne primi mai bine dec`t ne a=teptam. I-am m[rturisit c[ pornisem dup[ ciulini =i, f[r[ s[ ne certe, ne-a osp[tat cu p`ine, sl[nin[ =i chiar =i limonad[. }n loc s[ ne descoase, se mul\umi s[ ne-ntrebe de pe unde suntem. — De pe la Hagieni, am r[spuns. +i at`t. Dar pu\in dup[ asta veni un lampagiu de la gar[, =i [sta ]ncepu s[ ne h`r\uiasc[ cu ]ntreb[ri, =i-ncepu chiar s[ ne amenin\e: cine eram, de ce-am plecat de-acas[, ]ncotro ne duceam...
212

— Ar trebui s[ v[ dea pe m`na jandarmilor! ]ncheie el. — Las[ copiii-n pace! ]i strig[ c`rciumarul. Nici tat[ nu e=ti, nici copii na-i, ce te pricepi tu?! Lampagiul amu\i numaidec`t. Ceru apoi “un p[h[rel”, dar c`rciumarul i-o retez[ pe turce=te cu un ioc =i se apuc[ s[-=i citeasc[ jurnalul. }n clipa asta se petrecu un lucru groaznic: o \[ranc[ t`n[r[, plin[ de praf, cu picioarele ]ns`ngerate =i fa\a numai noroi, se ivi ]n pragul c`rciumei =i, rezem`ndu-se de u=ori, strig[, cu glasul r[gu=it de pl`ns: — Cre=tini...! N-a\i v[zut cumva doi jandarmi duc`nd un om ]n lan\uri? +tirbu tres[ri: — N-am v[zut nimic! r[spunse el, ]nsp[im`ntat. Femeia disp[ru imediat, fugind. Atunci lampagiul se ]ntoarse spre prietenul meu, ]l sfredeli cu privirea =i-i zise: — Te-ai pripit cu r[spunsul =i asta dovede=te... — |i-am zis s[ la=i copiii-n pace! ]i t[ie vorba c`rciumarul.

Ai b[ut prea mult ast[zi. Hai, car[-te! Plec[. Am socotit =i noi c[-i mai s[n[tos s-o lu[m din loc, la r`ndul nostru, =i-i s[rutar[m c`rciumarului m`na. }n gar[, un tren de marf[ care trebuia s[ plece la Bucure=ti, f[cea un zgomot de fier[rie nemaipomenit. Nu mai v[zusem lucruri de-astea pe B[r[gan =i uit`ndu-ne cum manevra mereu, miji ]n noi speran\a s[ ne putem ag[\a de el la plecare: — Se zice c[ merge repede ca v`ntu’, ]mi =opti prietenul meu. Trebuie s[ fie ceva grozav! A fost grozav, ]ntr-adev[r. Ne ascunsesem ]ntr-un vagon cu lemne de construc\ie, =i trenul ne-a dus, f[r[ s[ se opreasc[, p`n[ la Lehliu. Pe drum, am ie=it din ascun213 z[toare, ca s[ privim, =i ]n c`teva ceasuri am v[zut lucruri care altminteri ]\i cer ani de zile ca s[ le vezi, mai ales unor \[rani care-=i muncesc p[m`nturile aproape sterpe =i-=i bat =i femeile =i vitele. Altora li se r[stoarn[ povara din cauza drumurilor proaste =i li se rup c[ru\ele, de r[m`n singuri, ]n c`mp, s[ se descurce, departe de orice a=ezare omeneasc[. C[tre sf`r=itul c[l[toriei a dat un fr`nar peste noi. Nu ne-a f[cut nimic. St[tea ]n gheret[ ]n vagonul dinaintea noastr[, =i ]ncepu s[ c`nte din fluier. C`ntecul lui ne-a atras. Ne-am apropiat, la ]nceput cu grij[. Pe urm[, c`nd ne-a v[zut, ne-a z`mbit prietenos, =i-atunci ne-am apropiat ca s[-l ascult[m mai bine. Era un om ]n v`rst[, care p[rea vis[tor. Mereu ]=i scuipa ]ntre degete, umezea g[urile fluierului =i ne c`nta doine, ]ncrunt`nd din spr`ncene. Pu\in ]nainte de a intra ]n gar[ la Lehliu, ne-a c`ntat c`ntecul tatei =i-al meu:
+i-au plecat olteni...
214

Am pl`ns, cu fa\a-n palme. Ajung`nd la Lehliu, fr`narul ne-a spus: — Ei, v-a pl[cut? Acuma, sta\i pu\in; o s[ plece ]ndat[ un tren mixt spre Ciulni\a, am s[ vorbesc cu unul de-ai mei s[ v[ duc[ acas[. — Da’ noi nu suntem din Ciulni\a =i nu vrem s[ ne ducem acas[, spuse +tirbu. — Ahaa... Asta-i alt[ c[ciul[. Da’ de un’ sunte\i, =i un’ v[ duce\i? — Suntem de la Hagieni =i ne ducem ]n lume! — }n lume? Ei, asta-i ceva serios... Dup[ c`t se vede, nu glumi\i... Haide\i cu mine: — Nu ne da\i pe m`na jandarmilor?! — Fereasc[ Dumnezeu! +i eu ]s unu’ de-[ia care vor s[ vad[ lumea, si-am plecat de-acas[ c`nd eram mai mic dec`t voi. A=a c-a= vrea s[ v[d cum v[ pot fi de folos. Cu siguran\[ c[ nu de prea mult bine a\i plecat de-acas[. “C`inele nu fuge de-mbuc[tur[, ci de zbur[tur[!” Lipsi o clip[, se ]ntoarse ]ng`ndurat =i se ]ndrept[, cu noi al[turi, c[tre c`rciuma de l`ng[ gar[, unde st[tea dejugat[ o mul\ime de c[ru\e \[r[ne=ti. Acolo soarta noastr[ se hot[r] de la sine, ]n felul cel mai neprev[zut. C`rciuma era plin[ de oameni, care se-ntorceau de la

un t`rg mare. De-ndat[ ce intrar[m, privirea lui +tirbu se-ncruci=[ cu a unui \[ran t`n[r a=ezat cu o femeie frumoas[ la o mas[ ]n fund. O clip[ au r[mas am`ndoi a=a, ca fermeca\i de propria lor privire, pe urm[ omul se ples215 ni cu palma peste picior =i strig[, cu un glas de-ntoarse toate privirile mu=teriilor spre el: — M[ Ionele! F[-te-ncoa! Mai cur`nd m-a=teptam la moarte, dec`t s[ te v[d pe tine aici! Ionel (noi ]i ziceam +tirbu pentru c[ =tirb era) se apropie sfios, s[rut[ dreapta omului =i-ncepu s[ pl`ng[ ]nfundat. — Nu mai pl`nge, f[cu cel[lalt. Uite pe nevast[-mea, Lina. E frate-meu, ]nchipuie-\i! zise el c[tre femeie. Ionel s[rut[ =i el m`na femeii, care-l cuprinse cu bra\ul de mijloc =i-l m`ng`ie p`n[ ce t[cu. — Cine-s oamenii care-s cu tine? ]l ]ntreb[ frate-s[u. — P[i, r[spunse fr`narul, acuma dac[ =i-a g[sit neamurile, eu nu mai am nici un rost. Da’ un pahar ]n s[n[tatea vostr[ a= putea bea! Ne-am a=ezat la o mas[. Pu\in dup[ aceea, toat[ lumea aflase despre isprava noastr[. — Povestea ciulinilor! f[cu fratele lui Ionel, cu fa\a ]ntunecat[. Nu-i nici vina copilului, nici a p[rin\ilor. Toat[ \ara, de la Dorohoi la V`rciorova, nu-i dec`t un B[r[gan pe care se plimb[, cu biciu-n m`n[, ciulini venino=i, da-n alt fel. {ia-s ciulinii pe care trebuie s[-i st`rpim, dac[ nu vrem s[ ne vedem, printre alte nenorociri, copiii plec`nd de-acas[ =i pornind ]n lume! — Prea vorbe=ti tare, Costache, ]i =opti nevast[-sa, arunc`nd nelini=tit[ priviri ]n jur. Nu crezi c[-i vremea s-o pornim? Caii-s destul de odihni\i. Costache se ridic[, plin de s[n[tate, v`njos, oache= bine. }i sc[p[rau ochii de m`nie: — Haidem! Apoi, pun`ndu-mi o m`n[ pe cap:
216

— Vii =i tu cu noi ]n Vla=ca? f[cu el, cu bl`nde\e. +i acolo ciulinii \in locul cel mai bun la soare, da’ m[car o s[ te-nv[\, ca =i pe Ionel, meseria de c[ru\a=. O s-ajunge\i =i voi ]ntr-o zi s[ face\i c[ru\e pentru \[rani =i s[ v[ duce\i s[ le vinde\i la t`rg, ca mine. +i o s[ vede\i =i \ara, =i durerile ei. A=a c[ m-am dus cu Costache, cu nevast[-sa =i cu Ionel, ]n jude\ul Vla=ca. Comuna se numea Trei-Sate. Am ajuns ]ntr-o dup[mas[ rece, posomor`t[, ploioas[, rup\i de oboseal[ =i uzi p`n[ la piele, cu tot sacul pe care fiecare dintre noi ]l pusesem pe cap =i pe spinare. Era aproape noapte. Am priceput totu=i de unde-i venea numele [sta de Trei-Sate: erau, ]ntr-adev[r, trei c[tune desp[r\ite de dou[ g`rle care se-nt`lneau drept ]n fa\a prim[riei. Comun[ s[rac[. Casele, acoperite cu stuf putrezit, se-ngropau ]n p[m`nt. Le ]nconjurau ni=te garduri nenorocite dintr-o ]mpletitur[ de m[r[cini, care nu le puneau la ad[post de nepofti\i. Nu ne-a primit, cum e obiceiul, o liot[ de c`ini furio=i. Li se auzea l[tratul r[gu=it, de pe sub ni=te c[pi\e de f`n

turtite de ploaie. +i iat[-ne la Costache acas[... Casa era a lui socru-s[u, Toma rotarul, me=te=ugar vestit. Era a=ezat[ la malul uneia dintre cele dou[ g`rle, un =ir lung de od[i =i de ateliere de fier[rie =i caret[rie. Venirea noastr[ st`rni un t[r[boi asurzitor: curtea, mare =i plin[ de noroi, cufundat[ ]n ]ntuneric, r[suna de strig[te de b[rba\i =i de femei, de \ipete de copii =i urlete de c`ini nebuni de bucurie. Cei mari se s[rutau, copiii scotoceau prin c[ru\[, c`inii s[reau pe noi =i ne murd[reau. +i numaidec`t aten\ia familiei se opri asupra noastr[, cei doi str[ini.
217

— Da’ voi cin’ sunte\i? ne ]ntrebar[ cei patru ucenici careta=i. Le r[spunse +tirbu: — Eu sunt Ionel, fratele lui Costache, =i el mi-e ca =i un frate, e Matache. — +i de un’ sunte\i? — De pe Ialomi\a. — +i r[m`ne\i la noi? — R[m`nem; o s[-nv[\[m s[ facem c[ru\e pentru \[rani =i-o s[ ne ducem s[ le vindem la t`rg, cum face Costache. — Mai e p`n’ atunci, f[cu ]n r`s un ucenic. Intr`nd ]n cas[ claie peste gr[mad[ cu c`inii dup[ noi, m[ uitam la focul minunat, aproape ]n[bu=it, din vatra fier[riei. Nimerir[m ]ntr-o tind[ mare, care u=or putea cuprinde doisprezece oameni =i de unde c`inii fur[ ]ndat[ da\i afar[ de bunica, furioas[ de ]dr[zneala lor. }i ziceau “bunica” doar pentru c[ \inea ]n bra\e un b[ie\el de vreo trei ani=ori, singurul copil al tinerei perechi; altiminteri, deloc b[tr`n[, nevasta lui mo= Toma p[rea s[ fie st[p`na casei ]ntregi, pentru c[ la ea se duceau to\i, pentru toate celea. O g[sir[m a=ezat[ ]n fa\a vetrei, cu micu\ul ]n poal[, povestindu-i unul din basmele noastre care nu se mai sf`r=esc =i pe care-l tot schimba dup[ ]nchipuirea ei: — ... =i zmeul cel r[u striga: “Un t[ciune =i-un c[rbune, taci, b[iete, nu mai spune!” +i-atunci F[t-Frumos zicea: “Un t[ciune =i-un c[rbune, spune, b[iete, spune!” Copilul o ]ntrerupse: — Da’ de ce nu-l ucidea F[t-Frumos pe zmeu? — Pentru c-atunci basmul s-ar fi sf`r=it =i bunica n-ar mai avea ce s-[i povesteasc[ lui P[tru\... ]i r[spunse tat[s[u care intrase s[-l s[rute =i s[-i dea o p[pu=[ frumoas[ cump[rat[ de la t`rg.
218

Apoi, soacr[-si, la ureche: — Da’ cu Tudori\a, ce mai e? — Cum =tii: lacrimi =i iar lacrimi... ! O fat[ a=a frumoas[ ca ea! Parc[ n-ar mai fi =i al\i b[ie\i pe lume! — Asta nu-i la porunc[, =tii =i dumneata at`ta lucru. Am priceput de-aici c[ ]n cas[ mai era =i o fat[ frumoas[, care nu ne ie=ise ]n ]nt`mpinare =i care pl`ngea pentru c[ fusese p[r[sit[. Am aflat cur`nd toat[ povestea, pentru c[ ne-au povestit-o din fir-a-p[r ucenicii, la

fier[rie, unde ne dusesem s[ ne cunoa=tem mai pe ]ndelete. +tirbu a-ntrebat, f[c`nd pe iste\ul: — Cunoa=tem, va s[ zic[, pe toat[ lumea de aici, afar[ de Tudori\a. O fi bolnav[... Mai mult nu le-a trebuit: — Nu, nu-i bolnav[, se repezi un ro=covan vorb[re\; pl`nge pe ascuns pen’ c[ T[nase, cu care trebuia s[ se m[rite, s-a logodit cu o t`r`tur[, una Stana, care =i-acuma se \ine cu boieru’ nostru. A =i r[mas bor\oas[ cu el. Dar bietu’ T[nase are multe guri de hr[nit, p[rin\ii b[tr`ni, fra\i mici, =i sunt datori v`ndu\i la boier, care acuma, dac[ T[nase vrea s-o ia pe Stana ca s-o scape de ru=ine, ]i iart[ de toate datoriile. Ba le mai d[ =i p[m`nt =i vite. P[cat de T[nase, c[-i b[iat de treab[. }i pare r[u =i lui, da’ n-are cum face altfel. Uite, de-asta se-ascunde Tudori\a =i pl`nge c`t ]i ziulica de lung[. La masa de sear[, num[r`nd gurile adunate-n jurul mesei lui mo= Toma, v[zui c[ se puteau m[sura cu cele ce-i cereau de m`ncare lui T[nase: eram doisprezece. Cu Tudori\a, pe care-o rugau ]n gura mare s[ vin[ la mas[, eram treisprezece, =i mai era =i guri\a lui P[tru\. Pentru c[ mo= Toma mai avea un ginere, pe Dinu, care-o luase pe
219

fata lui de-a doua, pe Maria, =i care era rotar. Asta ]nsemna ]ntr-o singur[ gospod[rie trei familii ]nh[mate la aceea=i treab[, dar treaba asta nu p[rea s[-mbog[\easc[ pe vreunul dintre ei. Dimpotriv[, faptul c[ n-aveau slugi, nici muncitori ]n toat[ firea, precum =i economia aprig[ ce domnea ]n cas[, dovedea mai cur`nd c[ gospod[ria asta mare tr[ia ]n str`mtorare. A=a c-am pre\uit cu-at`t mai mult jertfa pe care oamenii ace=tia de treab[ o f[ceau primindu-ne, pe Ionel =i pe mine, f[r[ s[ cr`cneasc[. — Unde m[n`nc[ doisprezece, or m`nca =i paisprezece, zisese bunica dup[ ce se sf[tuiser[ cu to\ii despre sosirea noastr[ nea=teptat[. — +i pe-urm[, ad[ug[ Costache, sunt at`tea de f[cut pe l`ng[ cas[: vitele, atelierele, gospod[ria. O s[-=i scoat[ ei cu v`rf =i-ndesat bucata de p`ine. +i unde mai pui c`t de bine le va prinde, peste c`\iva ani, c`nd vor fi ]nv[\at o meserie. Ce vre\i, nu puteam s[-i las ]n mijlocul B[r[ganului, unde r[t[ceau ca s[ se duc[-n lume. Nu po\i face una ca asta nici unui c`ine, mama ei de \ar[ de ciocoi! Costache se-nfuriase: — Asta-i povestea ciulinilor a’ adev[rat[! Ciulinii-ciocoi, ciulinii-c[l[i... ! Lepra asta atotputernic[, care b`ntuie peste toat[ \ara prea r[bd[toare, ajuns[ toat[ un B[r[gan... ! A miia oar[ m[-ntreb, cum se face c[ nu simte cojanu’ ]n\ep[turile ciulinilor [stora care-i p[trund ]n tind[, ]i sar ]n spate, ]i sug =i ultima pic[tur[ de s`nge? Cum de nu i se urc[ furia la cap =i nu d[ foc la toate buruienile astea care-l dau afar[ p`n[ =i din cocioaba lui? N-auzisem pe nimeni p`n’ atunci vorbind ]n felul [sta, =i nu mai puteam de mul\umire. +i [ilal\i g`ndeau pesemne la fel cu Costache, pentru c[ nici unul nu p[rea s[ fie ]mpotriv[. P[rin\ii, ar[t`nd ]ngrijora\i, p[reau convin=i

220

dinainte. Dinu, blond =i cu privirea cam bleag[, st`ngaci din fire, p[rea s[ asculte cu un respect moroc[nos. De altminteri era =i foarte t`n[r =i deloc dezghe\at, lucru ce se vedea lesne. C`t despre cele dou[ neveste tinere, Lina =i Maria, r[m[seser[ cam nep[s[toare, fiecare cu ochii plini de dragoste la b[rbatul ei. Cei patru ucenici ar[tau mult mai mult interes pentru discu\ie; ei =u=oteau cuvinte pe care urechile celor mari nu le puteau prinde: ro=covanul, mai ales, era dracu’ gol, a=a m[runt cum ]l f[cuse maic[-sa. }l chema Ilie =i n-avea pe nimeni pe lume. Dintre ceilal\i trei, doi mai aveau pu\in =i ie=eau lucr[tori. }=i d[deau mult[ silin\[ s-arate serio=i. Cel din urm[ era un m`nc[u, care vorbea pu\in =i muncea ca un cal, dup[ c`te se spunea. To\i patru p[reau foarte lega\i de cas[. |ineau mai ales la Costache, c[ruia-i ziceau “st`lpul gospod[riei”. De asta-i sorbeau cuvintele =i-i ]mp[rt[=eau m`nia. Mai era cineva care-l auzise =i-l aproba pe Costache: Tudori\a. Nu ne a=teptam s-o mai vedem ]n seara aceea, dar o u=[ se deschise ]nceti=or, =i ap[ru ea: o fat[ pl[p`nd[, cu ochi mari, cerc[na\i, gura ca o cirea=[, privirea cutez[ toare =i foarte cur[\el ]mbr[cat[, aproape frumos. Spuse bun[ seara cu glas sigur, ]=i trecu m`na peste p[rul negru, ne arunc[, nou[, [lor nou-veni\i, o privire scurt[ =i se duse s[ se a=eze ]ntre tat[l =i mama ei. Apoi, cu o voce ]n care tremura revolta: — Ai dreptate, nene Costache, zise ea, s[ vrei s[ dai foc cuiburilor [stora de vipere de care-i plin[ \ara! dac-o veni ziua aia, te po\i bizui =i pe mine! Merita s-o vezi pe Tudori\a ]n clipa aceea. +i dac[-i adev[rat c[ un b[iat care n-are ]nc[ cincisprezece ani se poate ]ndr[gosti de-o fat[ mai mare dec`t el, ei bine, ]n clipa aceea m-am ]ndr[gostit de Tudori\a!
221

Mo= Toma o lu[ de mijloc =i-o trase la el: — Nu-i bine s[ fii at`t de m`nioas[, ]i zise el. Trec toate, trece =i-o dragoste ]n=elat[. +i-apoi, T[nase nici nu face de tine. — Ba da! Face! }l iert, pe el, dar de-acu ]nainte am ]nv[\at s[ ur[sc! +i, crede-m[, am s[ dau =i eu foc la partea mea de ciulini: c[ le-am sim\it ]n\ep[tura...! Mama f[cu celorlal\i semn s[ tac[, s[ n-o supere mai mult. Atunci Lina =i Maria ]=i plecar[ capetele pe umerii b[rba\ilor lor, ]nchiz`nd ochii, ceea ce v[z`nd, Tudori\a ]ntreb[, trist[: — Dar eu, oi mai avea eu parte de-un um[r de b[rbat iubit, s[-mi las capul pe el? }n seara aceea to\i ne-am dus la culcare cu-o ap[sare pe inim[. Dup[ vremea rea, care \inuse toat[ s[pt[m`na c[l[toriei noastre, d[du soarele c`teva zile =i cei din Trei-Sate se hot[r`r[ s[-=i culeag[ porumbul. Fiecare familie ]=i p[r[si ]ndeletnicirile obi=nuite =i toat[ comuna — b[rba\i, femei, copii, b[tr`ni, vite, c`ini, pisici =i chiar c`\iva purcei

— se n[pustir[ pe c`mp. Pe ogoarele lor, cei, pu\ini la num[r, care aveau =i care se puteau lipsi de p[m`nt de la boieri. La ale boierului mai ]nt`i, cei nenum[ra\i, s[raci lipi\i p[m`ntului, care nu sem[nau dec`t pe ogoarele date de boieri cu ]nvoial[. +i una dintre aceste ]nvoieli era c[ recolta boierului trebuia str`ns[ ]nt`i. Priveli=tea culesului [stuia nu fu lipsit[ nici de triste\e nici de veselie. }nt`i de triste\e, pentru c[ anul fusese secetos; lanul de porumb, care de obicei ascundea c[l[re\ul cu cal cu tot, l[sa acum s[ se vad[ =i capul culeg[torilor. C`t despre =tiule\i, despre boabe, \[ranii le ziceau ofticoase. +i se ar[tau tare nemul\umi\i.
222

— Nu numai c[ n-o s-avem ce vinde, =i deci nici s[ pl[tim din datorii, da’ n-o s[ ne-ajung[ m[laiul nici m[car p`n[-n postu’ mare! O s[ murim de foame, iarna asta. +i noi =i vitele! Cu fa\a zb`rcit[ de am[r[ciune, cojanul c`nt[rea ]n palm[ =tiuletele, ]l privea lung, ]l mirosea =i se v[ic[rea. Erau ni=te bie\i nevoia=i, vl[=cenii [=tea, la fel cu-ai no=tri de pe Ialomi\a: slabi, numai piele =i os, cu fruntea br[zdat[ de tineri ]nc[, privirea tulbure, neb[rbieri\i cu s[pt[m`nile. Pe c[m[=ile lor, lungi p`n’ la genunchi, nu mai puteai num[ra peticele. Pantalonul nu era dec`t o gr[mad[ de zdren\e. Descul\i, cu capul gol, adev[ra\i cer=etori, m[ durea sufletul pentru ei de parc[ mi-ar fi fost to\i neamuri. Nevestele lor, dac[ treceau de treizeci de ani, p[reau b[tr`ne. Zorite de munca asta care trebuia f[cut[ repede, cele care al[ptau l[sau copila=ul ]n seama unui fr[\ior, ]n mijlocul porumbi=tei, unde urla s[-=i dea sufletul. Veneau c`inii =i le morfoleau scutecele murdare, ]i lingeau pe obraz. Atunci [l mare apuca pruncul de-o m`n[ =i pornea cu el ]n c[utarea mamei, t`r`nd p[pu=a vie dup[ el ca peun pachet =i zic`nd: — Uite-l, mama, uite-l. Nu, numai vesel[ nu era, via\a ]nsur[\eilor. Tineretul, ]n schimb, petrecea ]n ficare zi ca la nunt[. Strig[te, c`ntece, r`sete, s[rut[ri, p[c[leli, bluze ro=ii ca focul, galbene ca l[m`ia, verzi-alb[strui, care pline cu =tiule\i de porumb, =i pe deasupra tuturor, soarele str[lucitor. Sub privirile ]nfl[c[rate de patimi, ]ndr[gostitele alergau una dup[ alta, s[lt`ndu-=i s`nii v`rto=i. Cu mai mult folos alergau fl[c[ii, care striveau s`nii [=tea v`rto=i la piepturile lor v`njoase. Se zb[teau ca s[ se simt[ =i mai bine =i se ]mpotriveau de ochii mamelor, care nu erau mul\umite, dar n-aveau ce face.
223

Pisicile =i c`inii v`nau =oareci, care se iveau de pestetot. Purcelu=ii zburdalnici, cu jujeul de g`t, fugeau cu c`te un =tiulete de porumb ]n gur[ =i codi\a-ncovrigat[. Numai vitele de povar[, ca =i oamenii ]nsura\i, nu aveau nici o parte din bucuria culesului; rumegau nep[s[toare, acela=i cocean uscat, cu aceea=i melancolie, a=tept`nd ceasul ]njugatului. Pe ogorul lui mo= Toma domnea aproape aceea=i nep[-

sare. Erau to\i oamenii ]nsura\i; iar Tudori\a, dac[ era nem[ritat[, era =i nefericit[. }mbr[cat[ cu o bluz[ =i o fust[ cu desene mari, ]n culori izbitoare, cu un tulpan alb ca neaua pe cap, culegea =tiule\ii cu o iu\eal[ de ma=in[, f[r[ s[-i scape unul, cum fac to\i muncitorii buni. Co=urile se umpleau v[z`nd cu ochii. Se duceau =i le goleau ]n car, ]n care porumbul str[lucea ]n soare ca aurul. +tiule\ii nu destul de usca\i erau lega\i doi c`te doi cu p[nu=ele lor ]mpletite =i ]i ag[\am chiar =i de coarnele boilor c`nd plecam spre sat. Tare mult ]mi pl[cea s[ m[ aflu aproape de Tudori\a, pentru care m-a= fi aruncat =i-n foc, dac[ asta i-ar fi potolit pu\in durerea. Ea, care-=i d[dea seama de dragostea mea de c`ine, se sim\ea bine cu mine pe-aproape. — }\i sunt drag[, Matache? Tu a=a crezi. Cu-at`t mai bine pentru mine; m[ simt at`t de singur[... — Dar ce-a= putea s[-\i doresc, Tudori\[? — S[ crape Stana! Sau s[ ia lumea foc! Era destul de greu s[ vezi ]ndeplinindu-se o atare dorin\[, pentru c[ rivala ei parc[ era un bujor frumos, =i zburda ca o iap[, aproape detot de noi, pe p[m`ntul boierului. Iar c`t prive=te lumea pe care Tudori\a voia s-o vad[ arz`nd, lumea asta tr[ia =i mai bine dec`t Stana. O vedeai,
224

]n conacul ei frumos, numai zid[rie =i lemn de stejar, coco\at pe coasta dealului cel mare care domina satul; cu hambarele pe care, cu toat[ seceta, le umpleau cu porumb; cu grajdurile pline de vite; cu ograda mi=un`nd de p[s[ri, =i cu arga\ii puzderie, care umblau toat[ ziua ]ntre ogoare =i conac; cu care trase de vite bine nutrite. Mai avea, p`n[ s[ ard[, lumea asta care-i r[pise Tudori\ei pe T[nase al ei =i-o f[cea nefericit[. Toat[ comuna ]mp[rt[=ea durerea Tudori\ei, toat[ comuna o ura pe Stana, nu at`t pentru c[ se purta ca o t`r`tur[, ci pentru c[, ocrotit[ de boier, iubitul ei puternic, sc[pase de mizerie =i ajunsese aproape cucoan[. Asta mai ales le ustura r[u pe cumetrele din sat: — Asta n-aduce noroc, ziceau ele ca s[ se r[coreasc[. T[nase n-o iube=te. T[nase-o iube=te pe Tudori\a. A=a era. }ntr-o sear[, la mo= Stoian ]n c`rcium[, ]l auzisem pe T[nase c`nt`nd un c`ntec la mod[ pe vremea aia, =i despre care-ai fi zis c[ pentru el fusese f[cut:
Vin s[ te s[rut pe gene, Tudori\o nene, +i pe ochi =i pe spr`ncene, Tudori\o nene!

— Ia seama, T[nase, s[ nu te-aud[ Stana! ]i strigase mo= Stoian. — N-are dec`t s[ m-aud[! r[spunse el, =iret, f[c`nduse c[ nu-i pas[, cu toate c[, de fapt, toat[ povestea asta ]l m`hnea. — Halal c[snicie o s[ mai face\i voi! zise-n r`s un \[ran. — Ei, =i ce? s[rise T[nase, cu mu=tarul ]n nas. — Nimic... f[cuse cel[lalt, muindu-=i vorba. Voiam numai s[ spun c-ai s[ fii nenorocit.
225

— Bine, bine, milostivule! De T[nase se temea tot satul, ba chiar =i cei din ]mprejurimi. Bea pu\in, se m`nia repede, lovea al dracului c`nd ]i pica ]n palm[ careva. P[rea bl`nd, cu toate astea, dac[ te luai dup[ ochii lui vis[tori, dup[ gura numai z`mbet, dup[ mi=c[rile moi. }ntr-o alt[ zi am avut pl[cerea de a sta de vorb[ cu el. Era pe vremea “curatului” porumbului. Mo= Toma avea un fel de batoz[ de m`n[, o ma=in[ de cur[\at porumb, pe care nu putea s[ =i-o cumpere fitecine. A=a c[ o ]mprumuta cu drag[ inim[, pentru c[-l durea, cum zicea el, “]n vremea ma=inilor, s[-i vad[ pe \[rani v`r`nd =tiule\ii ]n sac =i b[t`ndu-i cu ciomegile, iar pe urm[ s[-i “cure” cu m`na ca pe vremea lui Pazvante”. +i, plecat[ din curtea lui, ma=ina trecea de la un bordei la altul, de parc-ar fi mers singur[ — ]\i venea s[ zici — ca o prevestitoare de vremi mai bune. Ca s[ n-o strice oameni nepricepu\i, mo= Toma trimitea ]n fiecare zi un ucenic s[ vad[ cum merge =i s[-i sf[tuiasc[ pe s[teni s[ n-o ]nfunde prea tare, nici s[ ]ng[duie copiilor s-o ]nv`rteasc[ goal[ sau s[ bage cuie-n ea. Ca s[ =tii unde se afl[, te duceai dup[ zgomot, pentru c[ ma=ini de felul [sta doar popa =i primarul mai aveau, dar ei nu le ]mprumutau niciodat[, fire=te. +i a=a s-a-nt`mplat c[, ]ntr-o bun[ diminea\[, pe mine m-a trimis mo= Toma s[ v[d unde-i batoza =i cum merge. Am dat peste ea la T[nase, lucr`nd de zor =i speriind g[inile. O sor[ de-a lui T[nase turna =tiule\i, cu m[sur[, =i doi fra\i ]nv`rteau la manivel[, pe r`nd, iar un fr[\ior, nu mai mare dec`t o ciubot[, f[cea t[r[boi s[-l lase =i pe el s[-nv`rte. Al\i doi fra\i =i dou[ surori, =ez`nd ]n jurul unei albii pline cu =tiule\i, treb[luiau cur[\`nd cu m`na. O sor[ muncea cu maic[-sa, iar pr`slea se l[f[ia ]n bra\e
226

la tat[-s[u, care suferea de un reumatism cronic, lucru care nu-l ]mpiedica s[ toarne la copii: anu’ =i g[vanu’. (Al\i trei b[ie\i lucrau la Giurgiu!) Cel mai mare din familia asta de iepuroi era bietul T[nase. Muncea c`t patru c`nd am ajuns eu acolo, era plin de praf =i sudoarea curgea de pe el ]n broboane mari. — Sunte\i cam mul\i... am zis eu, a=a, ca s[ nu tac. — Da... La mas[. Un sac de m[lai la trei zile. Mai iute dec`t po\i face rost de el. Apoi: — Tu e=ti [la care-ai pornit cu Ionel dup[ ciulini? — Eu... Pe B[r[gan mori de foame. — Pestetot e B[r[gan. Pestetot mori de foame. Cum m[ preg[team s[ plec, m-a dus p`n[ la poart[. — Spune-i lui mo= Toma c[-i trimit m`ine ma=ina, cur[\at[, uns[, ]n regul[. Nu mai are nimeni nevoie de ea. +i ad[ug[, ]ncet: — +i spune-i Tudori\ei c[ n-o uit deloc. Le-am spus ce-aveam de spus, la am`ndoi. Pe urm[ ne-am ]ntors cu to\ii la via\a animalic[ pe care o duceam ca tot \[ranul rom`n. O toamn[ nemiloas[ c[zu asupra noastr[ ]nainte ca s[ fi apucat cineva s[ str`ng[ o cl[i=oar[

c`t de mic[ de ciuc[l[i de pe c`mp. Ploaia vijelioas[ amestecat[ cu lapovi\[ f[cu din lumea asta o mocirl[ ]nghe\at[. G`rlele venir[ mari. C`mpiile =i satele fur[ ]necate. Nici urm[ de drum, numai o mla=tin[, c`t vedeai cu ochii. Ferice de cei care aveau cu ce s[ se-nc[lzeasc[ =i care puteau sta ]nd[r[tul ferestrelor b[tute de v`nt, de ploaie =i de noroi. }n Trei-Sate, ]n afar[ de \`nci =i de schilozi, nu erau dec`t vreo doisprezece de-alde [=tea, de preaferici\ i. To\i ceilal\i st[teau afar[, de la copil p`n[ la bunic.
227

+i via\a lor nu mai avea nimic omenesc, ]n lupta asta pentru un pumn de m[lai =i-o surcea de-aruncat ]n foc. Pe-un cer p[m`ntiu de-ai fi zis c[-i sf`r=itul lumii, vedeai carele mi=c`nd ca broa=tele \estoase peste ogoare, pe drumuri, pe-un p[m`nt blestemat de Dumnezeu cu toat[ ura de care-i ]n stare. Care pr[p[dite, vite pr[p[dite, oameni care nu mai ar[tau a om, nutre\ numai noroi; nici o mil[, de nic[ieri, nici ]n cer, nici pe p[m`nt! +i-aveam totu=i nevoie de mila cereasc[ =i de mila omeneasc[, pentru c[ se-mpotmoleau carele =i se r[sturnau, c[deau vitelen genunchi =i cereau ]ndurare; pentru c[ oamenii b[teau vitele =i se b[teau ]ntre ei; pentru c[ putrezeau cocenii-n b[ltoace =i trebuiau c[ra\i snopii cu spinarea, de c[tre copii, b[rba\i =i femei; pentru c[ b[rba\ii, femeile =i copiii [=tea ar[tau ca ni=te ghemotoace de zdren\e =i de noroi, bulg[ri de p[m`nt g`f`ind ]n b[taia unor inimi de prisos. {=tia erau \[ranii rom`ni, ]n toamna lui 1906.
228

}n popor, be\ia din mizerie se na=te. Rom`nul nu-i be\iv. Bea c`nd e nenorocit. Bea, mai ales, c`nd simte cu\itul la os, cu\itul mizeriei. Atunci nu-l mai recuno=ti. Din sf[tos =i bun cum e din n[scare, devine brut[, nici crima nu-l mai sperie. N-a fost nici o crim[-n toamna aia, la Trei-Sate, dar au b[ut \[ranii tot ce-aveau =i ce n-aveau. N-am v[zut niciodat[ un sat aproape ]ntreg pus cu-at`ta dezn[dejde pe b[utur[. La noi, de obicei, nu se bea dec`t duminica. }ndat[ ce-au terminat cu c[ratul acela ]ngrozitor al cocenilor, s-au apucat s[ bea ]n fiecare zi. C[ratul [sta, nimeni nu putea s[-l uite. Pe bun[ dreptate. Jum[tate din comun[ c[zuse bolnav[. Mul\i au murit, mai ales copii. Au fost \[rani care =i-au v[zut vitele pr[bu=indu-se-n jug. +i tot pr[p[dul [sta ca s[ vad[, p`n[ la urm[, c[ le muceg[iau, le putrezeau cocenii. Prin staulele celor ce se bizuiau doar pe coceni foametea f[cea pr[p[d. De asta-i apucase pe to\i nebunia. C[tre ]nceputul lui noiembrie, o delega\ie de \[rani ]l rug[ pe primar s[ mearg[ la boier: — S[ ne-mprumute =i nou[ pu\in nutre\. C[ are. Vinden fiecare s[pt[m`n[, cu vagoanele. Primarul, omul boierului, ]i bruftului: — S[ v[-mprumute! S[ v[-mprumute! Cum nu merge ceva, hop la boier. “S[ ne-mprumute!” Parc[ boieru-ar fi Dumnezeu! Descurca\i-v[ =i voi pu\in, ce dracu! +i s[ nu
229

v[ mai prind vorbind despre ce face boieru’ cu avutu’ lui.

Dac[ vinde nutre\, treaba lui! S-au dus cojanii singuri la curte, dar boierul, care era =i deputatul jude\ului, tocmai plecase la Bucure=ti, ]n noaptea aia. Logof[tul ]i primi =i mai r[u dec`t primarul: ]i ]njur[ ur`t detot =i puse pe arga\i s[-i goneasc[. +tiau acum la ce se puteau a=tepta, dinspre partea asta. +i dinsprea lui Dumnezeu de asemenea. Nu le mai r[m`nea dec`t b[utura, mare m`ng`iere dat[ =i de Dumnezeu =i de lege. Numai b[utura putea s[-mpace pe toat[ lumea. Numai pe femei nu. Femeile pl[teau pentru toat[ lumea: pentru b[rbat, pentru Dumnezeu, pentru lege, pentru boier, pentru lipsa de nutre\ =i chiar =i pentru vremea rea. }n fiecare sear[ puteai vedea, ]n bezna uli\elor desfundate, c`te-o nevast[, o mam[, o sor[ t`r`nd spre bordei c`te-un \[ran care se pr[v[lea la fiecare zece pa=i. Femeia c[dea dup[ el ]n noroi =i mai primea =i c`\iva ghion\i zdraveni. +i-acas[ o a=teptau al\ii. Diminea\a aducea totdeauna poc[in\a, pentru c[, ]n fond, b[rbatul nu era chiar o brut[. Atunci ajuta la gospod[rie, vedea de vite, c[ra ap[ =i-=i petrecea o bun[ parte din zi aleg`nd cocenii, arz`ndu-i pe unii, pun`ndu-i la uscat pe al\ii, ]n jurul sobei. Casele, de obicei curate, ajunseser[ ca ni=te grajduri, noroiul =i mucegaiul duhneau pestetot, p`n[ =i pe mese. — Nici ]n iad nu poate fi mai r[u, Dumnezeule! se jeluiau femeile. Oplo=it l`ng[ foc, cus`ndu-=i o opinc[, b[rbatul r[spundea: — Ar trebui, ]ntr-o bun[ zi, dat foc la toate conacele, =i chiar =i Bucure=tilor... Dar asta n-o putea face, nici singur, nici atunci. Cel
230

mult putea s[ ia iar drumul c`rciumii. Ceea ce =i f[cea, c[tre sear[, c`nd plictiseala, presim\irea viitorului ]ntunecat =i c`\iva vecini la fel de nenoroci\i ca =i el, se opreau ]n fa\a por\ii =i-i aduceau aminte c-a venit ceasul parigoriei. La mo= Toma — sau “la careta=i”, cum li se ami zicea — nu era mult mai mult[ bun[stare. Nu-i amenin\a foametea, e-adev[rat, dar lipsa de bani pentru plata datoriilor era aceea=i, mai ales ]n anul [sta de secet[, ]n care prea pu\ini s[teni se sim\eau ]n stare s[-=i comande o c[ru\[ nou[. Nici repara\iile de toamn[, destul de multe alt[dat[, nu mergeau mai bine. A=a c[ mai mult st[teau de poman[, treb[luiau prin jurul vitelor, p[l[vr[geau =i f[ceau floricele. Mo= Toma =i cei doi gineri ai lui, cu toate c[ erau oameni cump[ta\i, se duceau totu=i la c`rciuma lui mo= Stoian, care era lipit[ de fier[rie, s[-=i omoare vremea. Femeile r[m`neau acas[, c-aveau totdeauna ceva de f[cut. +i noi, ucenicii, ne aflam ]n treab[, ad[ug`nd la un pic de lucru mult[ pierdere de vreme. Cele mai deseori ]mi pl[cea s[ r[m`n singur, pentru c[ “str[inu’ tot str[in r[m`ne”, =i ]n sat ca =i-n familie. C`nd se sup[ra cineva pe mine, ]mi zicea c[-s “iepure de peste nou[ hotare”. +i ]ndrugau, cui voia =i cui nu voia, “povestea cu ciulinii”: — Ni i-au adus pe=che= ciulinii! N-o spuneau cu r[utate, dar m[ durea, totu=i. Eram

un b[iat “adunat de pe drumuri”, de mil[. Lucru care nu-\i face pl[cere s[-l auzi spun`ndu-\i-se, c`nd ai cincisprezece ani =i-ai ]nghi\it destule am[r[ciuni. Lucrul \i se-a=az[ la inim[, unde te umfli, =i-\i vine s[ pl`ngi c`nd ]\i aduci aminte de cocioaba din L[teni =i de mama care-i moart[, =i de tata pierdut ]n lume.
231

Cu +tirbu era altceva, era la ai lui, a=a c[-ncepuse s[ m[ =i uite, s[ se ]ndep[rteze ]ncet-]ncet de mine. }n schimb, c`=tigasem inima Tudori\ei, pentru c[ ea era singur[ cu nenorocirea ei. Devenisem duhovnicul ei dup[ ce pl`ngea. +i pl`ngea destul. T[nase, cu tot cr`mpeiul de speran\[ pe care ea ]l mai nutrise, se-nsurase cu Stana. “Ru=inoas[ nunt[“, spunea satul, cu toat[ prezen\a “domnului administrator”, na= f[r[ voie al noilor c[s[tori\ i. La nunta asta au putut fi num[ra\i pe degete \[ranii pe care-i ]ndr[gea boierul, frunta=ii satului, singurii care nu duceau lips[ de nimic. Erau cam o duzin[. C`nd nunta ie=ea tocmai din biseric[, c`teva glasuri din mul\ime ]i pomenir[ Stanei de leg[turile ei nelegiuite cu c[l[ul satului, =i un b[ie\a= b[tu toba pe o oal[ spart[. Eram =i eu ]n duminica aia printre ceilal\i, s[-l v[d pe T[nase al[turi de femeia c[reia-i ziceau “t`r`tur[“. Era de pl`ns, s[rmanul pr[p[dit, ne]ndr[znind s[ se uite-n fa\a nim[nui. A fost =i mai de pl`ns a doua zi, luni de diminea\[. Eram ]n fier[rie, Costache =i cu mine, f[c`nd pu\in[ r`nduial[ printre scule, c`nd l-am v[zut, ]n haine de nunt[, duc`ndu-se de-a dreptul la c`rcium[. A trecut pe sub ochii no=tri f[r[ o vorb[, cu capu-n jos. +i cu toate astea, \inea la noi; Costache era prietenul lui cel mai bun. — Nu ne-a v[zut, zise Costache. Trebuie s[ fie tare am[r`t. Hai dup[ el! C`rciuma era goal[. }n odaia din fund, mo= Stoian =i cu T[nase, ]n picioare am`ndoi, ]=i turnau ]n p[h[rele, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. M-am tras deoparte ]ntr-un col\, cu o pisic[ ]n bra\e, ca s[ nu-i tulbur, dar mult[ vreme n-au deschis gura. T[nase era stacojiu la fa\[; te-nsp[im`nta. L-am v[zut pe urm[ cum =i-a scos de la cheutoare beteala =i floarea de l[m`i\[ =i le-a l[sat u=urel s[ cad[ sub mas[.
232

— S-a f[cut, zise el apoi, cu voce spart[ =i oprindiu-=i privirea la Costache. Acuma “t`r`tura” mi-e nevast[... — A=a a vrut Dumnezeu, f[cu mo= Stoian. — C`inele a vrut, izbucni T[nase, dar c`ine s[ fiu, ca el, de nu i-oi face eu una, zilele astea! — Ai s[-\i g[se=ti tovar[=i, zise Costache. Un jude\ ]ntreg. Sunt destui T[nase care-au trebuit s[ se-nsoare cu-alte Stane... M`nii de-astea izbucneau adesea ]n pr[v[lia lui mo= Stoian, pentru c[ negustorul nutrea =i el am[r[ciuni ]mpotriva proprietarului =i \inea cu \[ranii. Dar ]ntr-o zi, m`nia oamenilor s-a auzit =i dincolo de zidurile c`rciumii. Era ]ntr-o duminic[, spre sf`r=itul lui noiembrie. De c`teva zile b`ntuia un ger cr`ncen care ardea ca focul =i f[cea din noroi cremene. Nici un fulg de z[pad[ s[ apere

sem[n[turile de groaznica arsur[. Despre asta vorbeau ]nsp[im`nta\i \[ranii aduna\i mult ]nainte de amiaz[ ]n fa\a c`rciumii. Duminica, nu se deschidea dec`t dup[ liturghie. Se f[cuse ]n felul [sta o lege, pentru ca \[ranii s[ fie sili\i s[ se duc[ la biseric[ m[car duminic[ diminea\a, c`nd era c`rciuma ]nchis[. Dar oamenii tot nu se duceau =i l[sau slujba ]n seama c`torva babe surde. Veniser[ =i se rezemaser[ cu spin[rile de obloanele trase ale lui mo= Stoian, a=tept`nd s[ se ]nchid[ biserica =i s[ se deschid[ c`rciuma. Pe un soare care f[cea s[ sclipeasc[ chiciura de pe salc`mi, tineri =i b[tr`ni, g[ti\i de s[rb[toare caraghios, cu c`te un br`u stacojiu, cu chipuri ]ntunecate, st[teau str`n=i gr[mad[ c`nd trecu furios, popa: — Sunte\i ni=te derbedei! le strig[ el. M[ mir c[ nu v[ tr[sne=te Dumnezeu!
233

— Ne tr[sne=te el, z[u, da’ pe-aici tr[iesc unii pe care ceru-i fere=te de rele... r[spunse repede unul. De-abia atunci am b[gat de seam[ c[ printre noi se afla un necunoscut, un t`rgove\, un om t`n[r, cu p[l[rie. El ]i r[spunsese popii =i-i f[cuse pe to\i s[ izbucneasc[-n r`s. — Da, f[cu el, pe voi \[ranii =i pe noi muncitorii de la ora=e, Dumnezeul popii [stuia ne tr[sne=te-n fiecare zi: cu-o foamete pe capul oamenilor =i-a vitelor, cu geruri ca [sta care distrug ogoarele, cu furtuni ca acele de luna trecut[, care-omoar[ oameni =i vite de-a lungul drumurilor, cu secet[, cum a fost cea de-a distrus recolta de anul [sta. Astea-s tr[snetele! Dar ar trebui s[ ne-ntreb[m de ce n-a fost =i proprietarul vostru atins de vreuna dintre nenorocirile astea!? De ce-s pline hambarele lui =i vitele-s neatinse?! De ce fulgerele cerului nu-l duc =i pe el la mizerie, =i nici pe pop[, =i nici pe primar, =i nici pe al\i c`\iva!? Nu-i a=a c[-i cazul s[ credem ]n mil[ cereasc[ =i-n paratr[snet? Necunoscutul plimb[ o privire inteligent[ =i ]ntreb[toare peste capetele oamenilor. S[tenii ]l aprobar[ cu strig[te, apoi vrur[ s[ =tie cine era. — Sunt de la Bucure=ti, r[spunse el, =i muncesc cu bra\ele, ca =i voi, dar =tiu care mi-s du=manii. Nu-s nici tr[snete, nici Dumnezeu. Sunt proprietarii de la sate =i de la ora=e care ne duc la sap[ de lemn chiar =i ]n anii de bel=ug. Pentru noi bel=ug nu-i niciodat[. Scoase un pachet de bro=uri =i ]ncepu s[ le ]mpart[: — }n asta, ad[ug[ el, pute\i citi lucruri pe care trebuie s[ le =tie oricare cet[\ean: este Constitu\ia \[rii, sau mama legilor noastre. Scrie c[ ave\i dreptul de a v[ aduna, de a scrie =i de a vorbi, =i, de asemenea, c[ un om nu
234

poate fi \inut arestat mai mult de dou[zeci =i patru de ore, nici nu i se poate intra ]n cas[ f[r[ mandat de la judec[torul de instruc\ie. Astea sunt drepturile voastre, pe care trebuie s[ le cunoa=te\i =i s[ cere\i s[ fie respectate. Apoi trebuiesc cucerite alte drepturi, ]n primul r`nd

votul universal. E-o adev[rat[ batjocur[ ca la alegeri cincizeci de \[rani s[ aib[ un vot =i un pop[ tot un vot. +i, pe urm[, trebuie s[ cere\i s[ vi se dea ]napoi p[m`nturile de care a\i fost jefui\i... — A=a e! A=a e! strigar[ cojanii. Vrem p[m`nturile noastre! — Care-i [la care ]mparte p[m`nturile, se auzi atunci o voce acr[. Era jandarmul. — Eu nu ]mpart dec`t Constitu\ia, domnule! P[m`ntul, \[ranii trebuie s[ =i-l ia singuri. — O s[ vedem noi acu= cine ce are de luat! zise jandarmul ]nh[\`ndu-l. Cu primul fulg de z[pad[ venit s[ se lipeasc[ pe fereastr[, veni =i lini=tea Tudori\ei. B[gar[m de seam[ =i unul =i cel[lalt ]ntr-o dup[ mas[ c`nd ea broda l`ng[ fereastr[ =i eu ]i descurcam o gr[m[joar[ de fire de l`n[ de mai multe culori. — Ninge! Ninge! strig[ ea b[t`nd din palme ca un copil. O s-avem un Sf`ntu Niculae cu barb[ alb[! +i relu`ndu-=i lucrul, fredon[ timid:
Cine te-a f[cut pe tine, Tudori\[ nene, A=a ’nalt[ =i sub\ire, Tudori\[ nene!

De la sosirea mea ]n casa asta era prima dat[ c-o auzeam c`nt`nd. +i-a dat ea singur[ seama:
235

— Oh, Doamne... Totul se uit[ ]n via\[! oft[ ea. M-ai auzit, Matache? Credeam c-am s[ mor, =i iat[-m[ c`nt`nd! — Cu at`t mai bine, f[cui. Trebuie s[-\i par[ bine s[ te =tii, a=a cum zice c`ntecul, ’nalt[ =i sub\ire. Se uit[ la mine. — S[ nu te-apuci s[ te-ndr[goste=ti de mine, Matache! f[cu ea vesel[, =i pu\in ]n zeflemea. — +i de ce nu? — Da, a=a-i. De ce nu? P[i, pentru c[ n-ai dec`t cincisprezece ani. Dar ]ntr-o zi ai s[ fii un fl[c[u frumos. +ior s[ te iubeasc[ Tudori\ele de-atunci. — A= vrea s[ fii tu aia. — }n ziua aia, dragul meu, eu o s[ fiu de mult nevast[ =i mam[. Totul va fi sf`r=it pentru mine. Copila=i ve=nic murdari, o soacr[ ve=nic ar\[goas[ or s[ strige toat[ ziua dup[ mine. Un b[rbat care n-o s[ m[ iubeasc[, o s[-mi spun[ c[-s o ]ng[lat[ =i poate c-o s[ m[ =i bat[. — Atunci de ce te gr[be=ti s[ te m[ri\i de la dou[zeci de ani? — Asta-i soarta noastr[, Matache... Mergem la m[riti=, ca la moarte, tot iubind... — Atunci n-ai de ce pizmui soarta Stanei: o s-o bat[ =i pe ea, ]n cur`nd, pentru c[ T[nase n-o iube=te. Tudori\a r[mase o clip[ pe g`nduri, cu privirea pierdut[: — Nu-i acela=i lucru, dragul meu... Stana e o stricat[, un pui de lele, care-=i bate joc =i de T[nase =i de boier, =i de c[snicie =i de dragoste chiar. Ce-i place ei e s[ duc[ o via\[ desfr`nat[ =i s[ z[p[ceasc[ b[rba\ii. N-o s[ se-ncurce ea cu copii =i b[tut[ n-o s[ se lase. C`t s[ pizmuie=ti soarta ei, nu face. Mai bine pe a mea...

Tudori\a se ]nviorase, casa fu dat[ cu fundu-n sus chiar
236

de a doua zi de diminea\[. Trebuia s[-nceap[ una din cele dou[ cur[\enii mari ale anului, cea de Cr[ciun dup[ cea de Pa=ti. +i toat[ lumea se bucur[ c`nd am[r`ta de ieri strig[, cu m`inile-n =old: — Hei, oameni buni! Mo= Cr[ciun e pe-aproape! Ia da\i ]ncoa’ varul! +i lutul! Balega de cal! Mai repede! Mai repede! — Bravo, Tudori\o, bravo! O cople=ir[ cu ]mbr[\i=atul. O purtar[ pe bra\e. S-au b[tut cu z[pad[ pufoas[. P[tru\ striga: — Un t[\une s-un c[rbune, spune, b[ete, spune... Golir[m dou[ od[i =i puser[m lucrurile ]ntr-o a treia. }n mijlocul tindei trei roabe cu lut galben ca =ofranul =i una cu b[legar de cal fur[ amestecate cu ap[ cald[. Mie ]mi c[zu sarcina s[ amestec, s[ calc ]n picioare lutul ]n od[ile pe care Tudori\a le spoia c`nt`nd de-\i lua urechile. Se g[tise cu ni=te rochii vechi de-ale maic[-sii, p[rul =i fa\a =i le acoperise cu totul cu-o basma din care nu-i vedeai dec`t ochii ei frumo=i, =i, ]narmat[ cu o bidinea cu coada lung[, acoperea pere\ii =i tavanul cu stratul acela de var alb[strui, care-i bucuria =i s[n[tatea \[ranului rom`n =i pe care-l ]nt`lne=ti numai ]n satele balcanice. Dup[ ce termin[ cu spoitul, veni r`ndul p[m`ntului de pe jos. C`t s[ fumezi o \igar[, =i era neted ca masa, din m`inile ]ndem`natice ale Tudori\ei, care-l b[t[torea merg`nd de-a-nd[ratelea. O s[pt[m`n[ ]ntreag[ am dus via\[ de b[jenari, culc` ndu-ne o sear[ ici, o sear[ colo, cum se nimerea =i m`nc` nd de-a-npicioarelea, ]ntr-o abureal[ ca la baia turceasc[, mirosul de var =i de b[legar pi=c`ndu-ne n[rile. }n sf`r=it, pere\ii, tavanele, pe jos totul ca nou de la un cap al casei la altul, lucrurile fur[ duse fiecare la locul
237

lui; pe jos se a=ternur[ scoar\ele de s[rb[toare, macaturi =i =tergare numai fir de borangic fur[ scoase cu gr[mada din cufere, ca s[ ]mpodobeasc[ cu dragoste care un pat, care o fereastr[, care o oglind[ sau o icoan[; dup[ care Tudori\a ne interzise s[ mai c[lc[m ]n “od[ile de zile mari”. Aceea=i cur[\enie se f[cu cam pestetot ]n sat, ]n casele cu “fete mari”. +i celelalte f[cur[ tot ce le era ]n putin\[ s[-l cinsteasc[ pe Mo= Cr[ciun, care dup[ puterile lui. +i ce triste\e pe cei care — s[raci lipi\i p[m`ntului — n-aveau dec`t oftaturi cu care s[ s[rb[toreasc[ na=terea Domnului! Dar, fie c[ ea c[dea peste voio=ie =i bun[stare, fie pe triste\e sf`=ietoare, aceea=i ninsoare a c[zut f[r[ ]ntrerupere zile =i nop\i ]ntregi, nep[s[toare la bine, nep[s[toare la r[u. M[turat[ la ]nceput, zv`rlit[ cu lopata mai apoi, pe urm[ gr[m[dit[ ]n lungi troiene, ea continua cu r[bdare s[ acopere p[m`ntul, cu giulgiul ei lini=tit, ]n[bu=ind ]n acela=i morm`nt =i strig[tele de bucurie =i cele de durere. Nu mai vedeai b[rba\i duc`nd vitele la ad[pat, nici femei vorbind peste gard. Nu mai vedeai nici copii =i nici c`ini,

pentru c[ z[pada trecea de ]n[l\imea omului. Nici un zgomot nu se mai auzea. Disp[ruse orice pat[ neagr[ de pe c`mp =i din sat, ]nghi\it[ de potopul de albea\[. Acoperi=urile cu co=uri fumeg`nde, =i chiar =i ramurile copacilor, dac[ se mai z[reau ]n acest ocean de t[cere alb[. Numai conacul, cu cl[direa sa cenu=ie, luminile severe =i mul\umirea ridicat[ pe mizerii, se vedea =i zi =i noapte, sus pe colin[, sfid`nd un cer negru ca un cioclu =i un p[m`nt ]n agonie. Pe-o asemenea vreme a venit =i noaptea Sf`ntului Andrei, ]n care fata mare ]=i ]ntreab[ ursitoarele cine-i va fi mire. }ncercarea-i primejdioas[, uneori chiar macabr[.
238

Pu\in ]nainte de miezul nop\ii ea trebuie s[ stea, goal[golu\[, cu p[rul despletit, ]n fa\a unei oglinzi luminat[ de dou[ lum`n[ri. Privind drept ]n fundul oglinzii, ea vede trec`nd ursitul: t`n[r sau b[tr`n, frumos sau ur`t, or[=an sau muncitor. Dac[-i mort, ]l vede trec`nd ca un schelet, cu co=ciugul ]n spinare, =i atunci biata fat[ cade le=inat[. Dac[ ursita nu vrea s[ i se arate limpede ]n oglind[, fata trebuie s[ ias[ ]n curte, ]mbr[cat[ numai ]ntr-o c[ma=[ =i s[ numere, st`nd ]ntoars[ cu spatele, nou[ =ipci de la gard. Pe cea de a noua o ]nseamn[, =i a doua zi de diminea\[ se duce s[ o cerceteze, pentru c[ b[rbatul ei a=a va fi: s[n[tos sau vierm[nos, t`n[r sau trecut, drept sau coc`rjat. Prev[z[toare, Tudori\a nu =i-a ]ntrebat oglinda, dar s-a dus de-a scormonit z[pada cu m`inele =i cu picioarele, tremur`nd mult p`n[ s-ajung[ s[ descopere a noua =ipc[. }n afar[ de ea nimeni n-a =tiut cum arat[ =ipca aia. Dar, ]n schimb, am aflat eu c`t era Tudori\a asta de frumoas[ cu p[rul despletit c[z`nd peste c[ma=a alb[, alunec`nd prin noapte ca o stafie, ]n timp ce eu m[ uitam pe fereastr[ ascult`nd z[pada c[z`nd cu f`=`itul ei de vat[. A fost o iarn[ grea. Mai ]nt`i, Cr[ciunul a fost trist. }n fa\a at`tor vetre ]nghe\ate, bucuria celor ce-au avut un purcel de ]njunghiat a fost searb[d[. +i, cu toate c[ din mila vreunui vecin tot s-a mai g[sit c`te o ciosv`rt[ de carne pe masa desmo=tenitului, Cr[ciunul tot jalnic a fost. Dup[ Anul Nou, foametea b`ntui cu furie. Peste dou[ sute de familii ]=i ispr[vir[ hrana p`n[ la ultimul fir de m[lai. Unii ]=i v`ndur[ vitele de munc[, un bou, un cal, vaca cu lapte. Al\ii, n[d[jduind s[ g[seasc[ ajutor, au
239

fost la urm[ sili\i s[ taie vita care nu se mai putea \ine pe picioare. Dar cele mai multe vite murir[ de foame, dup[ ce roseser[ =i ultimul cocean de porumb, ieslea =i c[priorii grajdului. }n fiecare zi vedeai s[nii transpot`nd afar[ din sat un st`rv pe care haitele de c`ini ]l m`ncau numaidec`t. S-a ]nfiripat, dup[ asta, o nesf`r=it[ cer=etorie. Mai ales a copiilor, care umblau din cas[-n cas[ cer`nd o sit[ de m[lai. Nimic altceva. — M[lai, m[lai, gemeau ei, cl[tin`ndu-se pe picioare, mai mare jalea.

Se d[dea, se-mp[r\ea, iar[=i =i iar[=i. Dar nu erau multe casele care puteau s[ dea. Cei ce tr[iau ]n ]ndestulare sau ]n bog[\ie, primarul, popa, c`\iva chiaburi =i mai ales boierul repede ]=i ferecaser[ por\ile ]n fa\a ]nfometa\ilor, ]nchiz`ndu-se f[r[ nici o mil[ ]n b`rlogul lor. Boierul, ca mai totdeauna, nu era la conac. St[tea la Bucure=ti. Dar c`nd era dezn[dejdea mai mare, s-a petrecut un eveniment care l-a atras. Evenimentul a fost apari\ia pe meleagurile noastre a unei haite de lupi care sim\iser[ st`rvurile aruncate peste tot pe c`mp. V`n[tor pasionat, veni s[ organizeze o b[taie. |[ranii se aruncar[ numaidec`t la picioarele lui, implor`ndu-l, smulg`ndu-=i p[rul =i c[p[tar[, cu chiu cu vai, c`\iva saci de m[lai =i c`teva c[pi\e de coceni. L-am z[rit o clip[ atunci, v`njos, la vreo cincizeci de ani, pu\in c[runt, mutr[ de petrec[re\, trufa= c`t se poate, tare ca un taur =i bine ]nfipt pe picioare. — Haide, haide, f[cu el ursuz la \[ranii care se rugau de el. Totdeauna sunte\i gata s[ v[ pl`nge\i de s[r[cie. Dar nu numai pentru voi a fost an prost! A doua zi ]n zori, vreo treizeci de \[rani ]narma\i cu pu=tile lor ]nconjurar[ p[duricea vecin[ cu conacul. Oame240 nii [=tea fuseser[ ale=i chiar de boier. +i cu toate astea, f[r[ s[ se =tie cum, dup[ ce din primele ore au fost dobor`\i c`\iva lupi, o ]mpu=c[tur[ nenorocit[ strivi um[rul =efului jude\ului. — L-o fi luat careva drept lup, f[ceau cojanii. Dar ce v`n[tor ochise lupul [sta? S-a cercetat. Nevinova\i au fost schingiui\i de poman[. C`nd a fost vorba s[-i trimit[ ]n judecat[, s-a ivit T[nase: — Eu am tras. — Barem de-ar cr[pa! zicea Costache. Ar fi un ciulin mai pu\in pe B[r[ganul nostru. N-a cr[pat, =i B[r[ganul =i Vla=ca au continuat s[ aibe parte de ciulinul lor cel mare. }n schimb Trei-Sate l-a pierdut pe T[nase. A fost legat, dus ]n fa\a boierului, care era pe vindecate, =i [sta s-a mul\umit s[ spun[: — Omor`\i-l. L-au omor`t ]n curtea conacului, l-au c[lcat ]n picioare pe piept p`n[ =i-a dat duhul, sub ochii jandarmului. C`teva zile dup[ aceast[ nelegiuire r[mas[ nepedepsit[, a venit la noi domnul Cristea, ]nv[\[torul comunei, un om numai bun[tate, foarte cinstit, muncitor neobosit. }=i petrecuse vacan\a de var[ la Bucure=ti, la o rud[, =i ne povesti ce v[zuse ]n capital[. — Bucure=ti e un mare b`lci de lux. Boierii no=tri storc s`ngele poporului ca s[ s[rb[toreasc[ patruzeci de ani de bel=ug =i de glorioas[ domnie a lui Carol I de Hohenzollern, 1866—1906. Cuvintele bel=ug, prosperitate, glorie erau pe toate zidurile. S-au v[ruit toate fa\adele, s-au pus steaguri. La Filaret, care era un maidan ]mpu\it, s-a ridicat un ora= str[lucitor. E faimoasa lor expozi\ie, toat[ numai cl[diri albe, r[s[rite ca din basme. Sunt expuse acolo de toate, mai ales case \[r[ne=ti, un sat rom`nesc
241

cum noi habar n-avem, familii de cojani gr[sulii =i ]mbr[ca\i ]n costume na\ionale, care-arat[ parca-ar fi to\i numai primari, ni=te vite nemaipomenit de frumoase care nu seam[n[ deloc cu cele pe care ni le m[n`nc[ nou[ c`inii. Milioane aruncate pe fereastr[! +i-n timpul [sta \ara-i pe dric. Pierim v[z`nd cu ochii. Ne omoar[. Ieri l-au omor`t pe T[nase, din ordin. Zilele trecute l-am v[zut cum ]l duceau la spital, ]ntr-o c[ru\[, pe nenorocitul care a-ndr[znit s[ ]mpart[ \[ranilor Constitu\ia, bro=ur[ subversiv[, zicea jandarmul asasin. }ncotro mergem? Ce-o s[ se-aleag[ de noi? Prima s[pt[m`n[ din acel neuitat martie 1907... anul de dup[ expozi\ie, cum i se mai zice ]nc[ =i ast[zi. De pe la jum[tatea lui februarie, o c[ldur[ egal[ =i din ce ]n ce mai binef[c[toare cuprinse p[m`ntul, topi z[pezile, d[du din nou glas p`raielor, piuit p[s[rilor, muguri arborilor =i p[m`ntului fa\a lui frumoas[ =i neagr[. Vitelor nu le putu aduce dec`t o dezmor\eal[, iar oamenilor, nimic. Nimic dec`t doar propria ei binefacere =i un spor de dezn[dejde. Pentru c[ binefacerile cerului, c[z`nd pe p[m`ntul gol, pe arborii goi, pe apa g`rlelor =i a satelor ]nfometate la ie=irea din iarn[, n-aveau cum umple p`ntecele gol al oamenilor, nici al vitelor ce le mai r[m[seser[. Vedeai \[rani, ]mpleticindu-se, cu gesturi nesocotite, cu vorba stins[, cu ochii scormonitori, duc`ndu-se p`lcurip` lcuri la c`mp. Priveau la p[m`ntul frumos =i negru ]ndelung, ]ndelung, ca ni=te halucina\i =i se-ntorceau be\i de neputin\[: nu mai aveau vite de munc[, nu mai aveau puteri, nu mai aveau s[m`n\[ =i chiar =i p[m`ntul [sta nu era al lor. Starea lor de spirit nu era nici descurajare, nici revolt[, ci un fel de nebunie, care-i ]mb[ta. Am v[zut
242

oameni vorbind singuri, d`nd din picioare ca ni=te copii, sc[rpin`ndu-se-n cap, ]ncruci=`ndu-=i bra\ele, frec`ndu-=i m`inile s[ =i le rup[. Deodat[, o veste pic[ ]n sat ca un tr[snet, ca sc[p[rarea unei explozii. }n Moldova \[ranii d[duser[ foc conacului unui mare arenda= ovrei, Fischer! Domnu’ Cristea ne-a citit =tirea asta ]ntr-un jurnal. +i jurnalul ]ncheia: “Asta ]i va ]nv[\a minte pe jidani s[ mai exploateze pe \[rani p`n[ la s`nge. Jos jidanii! Jos jidanii!” Cojanii care ascultau, se uitar[ unii la al\ii: — Care jidani? La noi ]n jude\, nu-i nici unul. +i chiar =i-n alte p[r\i, n-au drept s[ fie propriatari rurali. +iapoi, vinova\i sunt proprietarii, nu arenda=ii. La vorbele astea, toate fe\ele se-ntoarser[ c[tre conac. Costache zise: — O s[ fie lat[... A-nceput B[r[ganul s[ dea foc ciulinilor! Eram ]n fa\a c`rciumii lui Stoian. S[tenii, zdren\[ro=i, jig[ri\i, coc`rja\i, veneau agita\i unul dup[ altul =i ]ntrebau, b`lb`indu-se. Am b[gat atunci de seam[ c[ vestea asta nu era singurul eveniment al zilei, =i c[, odat[ cu ea, ne picase pe cap =i un al doilea jandarm. Natural, erau de fa\[, cei doi st`lpi ai oprim[rii bine nutri\i, bine ]mbr[ca\i,

bine ]narma\i, scumpi la vorb[, severi mai ales, ca urechile st[p`nilor lor. +i, numaidec`t, cel vechi f[cu c[tre Costache: — Ai face mai bine s[-\i \ii limba-n gur[, prietene! Apoi, c[tre ]nv[\[tor: — Iar dumneata, domnule Cristea, pe viitor s[-\i cite=ti jurnalele acas[! Dup[-aceea, \[ranilor: — Ce c[uta\i aici? }ntoarce\i-v[ acas[! Adun[rile sunt interzise...
243

— De ce? ]ntreb[ unul; s-a decretat starea de asediu? Jandarmul se repezi la ]ndr[zne\: — Aha! Ai ]nv[\at Constitu\ia? Ia poftim ]ncoa’, s[ te-nv[\ eu un articol pe care ]nc[ nu-l cuno=ti! Cu zarv[ mare mul\imea l-a ]nso\it pe arestat p`n[ la prim[rie, unde, ]ntr-adev[r, \[ranul a stat toat[ noaptea ]nv[\`nd articolul cu pricina. Dar articolul acesta a pledat cu limb[ de foc ]n marele proces chiar atunci ]nceput. A doua zi dis-de-diminea\[ am fost trezi\i de urletele \[ranului b[tut care, cum i s-a dat drumul, a-nceput s-alerge prin tot satul strig`nd: — S[ri\i, oameni buni, s[ri\i! M-au omor`t! Toat[ lumea s-a adunat ]n pia\a din fa\a c`rciumii, unde omul se pr[bu=ise, cu capul ]nvine\it, de nerecunoscut. A s[rit Tudori\a s[-l ]ngrijeasc[. C`rciumarul i-a dat o cinzeac[ bun[ de rachiu. Oamenii c[utau din ochi pe jandarmi. Le-a trebuit un ceas ca s[ vin[. }n timpul [sta, cel b[tut ]=i veni pu\in ]n fire =i povesti noaptea ]ngrozitoare pe care-o petrecuse la jandarmerie. |[ranii ascultau, albi la fa\[. Femeile pl`ngeau. +i iat[-i =i pe jandarmi c[ se-apropie, leg[n`ndu-se =i r`njind, cu pu=tile ]n bandulier[, cu revolverul la =old: — Uciga=ilor! C[l[ilor! T[cere de moarte. Cei huidui\i, opri\i ]n mijlocul drumului, ]ncercar[ s[ descopere al cui era glasul de femeie care rostise cuvintele. N-au izbutit. — Care-i paceaura care insult[-n felul [sta autoritatea? f[cu jandarmul cel vechi. Se f[cu ]nv[lm[=eal[, =i o femeie se ]nfipse ]n fa\a lor: — Eu! Era Stana, cu m`inile-n =old, ro=ie ca focul, cu o privire de nebun[, g`f`ind. Avea un p`ntece c`t toate zilele, \uguiat, care-i ridica fusta ]n fa\[.
244

— Tu e=ti, putoare? f[cu ]drept`ndu-se spre ea, furios, jandarmul. — Da. Da. Eu. Uciga=ilor! C[l[ilor! Eu v[ spun asta, eu, curva st[p`nului vostru! +i, cu un ahrr, ptiu! un scuipat mare porni din gura ei drept ]n ochii jandarmului. }n aceea=i clip[, cu un “P[ ei!”, iat[-l pe \aranul b[tut c[ sare-n spinarea jandarmului nou-venit =i-l doboar[ la p[m`nt — ceea ce-l f[cu pe cel[lalt jandarm s[ se r[suceasc[n loc cu m`na pe revolver — dar nu s-a mai putut alege nimic, pentru c[ s-a f[cut o ]nv[lm[=eal[ surd[ din

care au r[sunat =ase ]mpu=c[turi =i cei doi jandarmi r[maser[ ]ntr-un lac de s`nge ]n pia\a care se goli c`t ai clipi din ochi. Timp de c`teva minute nu se mai z[rir[ dec`t copii ]ncremeni\i de spaim[, cu gura c[scat[, cu privirea n[uc[, apoi ]ncepur[ s[ vin[ din nou cojanii, ap[r`nd de peste tot ]n acela=i timp, fiecare cu pu=ca lui de v`n[toare, sau, dac[ n-avea, cu un topor, o coas[, o furc[. Strigau: — La conac! La prim[rie! N[v[lir[ gr[mad[ spre prim[rie, care se afla ]n drumul conacului. Costache =i Tudori\a apucaser[ fiecare din cui c`te o pu=c[, din cele patru c`te se g[seau ]n cas[. — R[m`ne\i acas[, pentru numele lui Dumnezeu! Nu v-amesteca\i ]n nebunia asta! le strigar[ ceilal\i. Dar erau departe. Ne-am luat dup[ ei, +tirbu, Ilie ro=covanu’ =i cu mine. Soarele ardea ca-n aprilie, p[m`ntul scotea aburi. Am ajuns din urm[ mul\imea ]n fa\a prim[riei, unde urla: — Primarul! Primarul!
245

A ie=it el, primarul, dar pe poarta gr[dinii, c[lare, =i jumate gol. Ca o s[geat[ fugea, ]n partea opus[ conacului. C`\iva \[rani chiaburi i-o luaser[ ]nainte, tot c[l[ri. Ceea ce v[z`nd, doi dintre r[zvr[ti\i traser[ asupra fugarilor cu carabinele jandarmilor mor\i, f[r[ s[-i nimereasc[, dup[ care r[scula\ii pustiir[ prim[ria =i pornir[ ]n goan[ spre conac. }n dreptul bisericii, iat[-l pe pop[, cu crucea ]n m`n[, vr`nd s[ le taie drumul, ridic`nd bra\ele =i strig`nd cu ochii ie=indu-i din cap: — Opri\i-v[, blestema\ilor, opri\i-v[-n numele Domnului! Iadu’ o s[ v[-nghit[, pe lumea cealalt[! — Du-te dracului cu iadu’ t[u cu tot =i cu lumea cealalt[! }l r[sturnar[ la p[m`nt. La marginea drumului, o femeie ridic`nd bra\ele, striga: — Doamne-Dumnezeule! Ajut[-ne, Doamne! Ce blestem[\ ie! Conacul era ]mprejmuit cu un zid, poarta, ferecat[. Boierul, se =tia c[-i plecat, de mult[ vreme, cu familia. }n curte nimic nu mi=ca. Doar c`inii, mul\i, mari c`t lupii, alergau pe din[untru l[tr`nd furio=i. Mul\imea se gr[m[di ]n fa\a por\ii, url`nd: — P[m`nt! S[m`n\[! Vite! Ap[ru ]n balcon administratorul, calm dar palid, =i, cu vocea tremur`nd[, ]n mijlocul unei t[ceri generale, spuse: — Eu nu pot face dec`t ce fac ]n fiecare prim[var[... Strig[te asurzitoare ]i t[iar[ vorba: — Nu! Nu! Ne-am s[turat! Noi vrem p[m`nt! Omul boierului ]ntinse m`na =i se f[cu lini=te:
246

— Cum vre\i voi s[-mpart eu p[m`ntul care nu-i al meu? Numai boierul poate s-o fac[. Nu mai vorbi\i ca

ni=te copii, ce dracu’! Am priceput atunci c[ el habar n-avea despre cele petrecuten sat, dar chiar ]n acel moment am v[zut cu to\ii, spre mirarea noastr[, coloane lungi de fum ridic`ndu-se deasupra prim[riei =i-a casei primarului, din vecin[tate. — Doamne-Dumnezeule! A\i dat foc prim[riei! r[cni administratorul apuc`ndu-se cu m`inile de cap. — P[m`nt! Da\i-ne p[m`ntu-napoi! i se r[spunse. — L[sa\i-m[ s[ m[ duc ]n comuna vecin[ s[ telegrafiez boierului =i s[-i cer voie s[ v[-mpart p[m`nturile! — Are dreptate, strig[ un \[ran. P[m`ntul nu-i al lui. S[ se duc[-atunci s[-i cear[ voie boierului s[ fac[mp[r\eala! — A=a-i! A=a-i! f[cur[ r[scula\ii. S[ se duc[ repede! Administratorul ]nc[lec[ imediat pe-un cal =i ie=i, f[c`ndu-=i drum prin mul\imea care-i ]mpiedica trecerea. Poarta mare, grea, de lemn se ]nchise-n urma lui, ]n nasul mul\imii. +i ]ndat[ Costache se b[tu peste frunte: — Mari pro=ti mai suntem! strig[ el. Tic[losul ne-a p[c[lit: o s[ telegrafieze, da... la Giurgiu, s[ cheme armata! Auzind asta, \[ranii se cutremurar[ de m`nie. Toate privirile se-ndreptar[ spre c[l[re\ul care galopa ]n dep[ rtare. — De altfel, ad[ug[ Costache, primarii =i cumetrii lui i-au luat-o ]nainte. Ast[-sear[ o s[ ne pomenim cu solda\ii aici. — Atunci s[ lu[m ce-avem la ]ndem`n[, strig[ unul; m[lai, gr`u, f[in[, nutre\! — Da, m[car astea s[ le lu[m! strigar[ cojanii.
247

Fu semnalul de asalt al conacului. Nu s-au ]ncurcat ]n treab[. Erau prin mul\ime c`teva femei cu sticle cu gaz la ele. Au stropit poarta, pe care au cuprins-o fl[c[rile. }n a=teptarea mut[ care urm[, se auzir[ strig[te dinspre conac, se produse o mi=care, apoi opt arga\i ]narma\i cu pu=ti ap[rur[ ]n ceardac, deasupra capetelor noastre; dou[ salve r[p[ir[ =i de dou[ ori ploaia de alice de lup sem[n[ moartea =i disperarea printre ai no=tri. Ilie ro=covanu’ muri l`ng[ mine. Costache =i Tudori\a sc[par[ cu c`teva zg`rieturi la degete. Ionel =i cu mine r[maser[ m neatin=i. }n mul\ime se num[rar[ cinci mor\i =i mul\i r[ni\i. Atunci furia ]ntrecu orice margini. N[v[lir[ ]n conac =i fiecare f[cu dup[ capul lui, dar mai ]nt`i le f[cur[ felul arga\ilor care tr[seser[. To\i opt au fost m[cel[ri\i. Ca s[ dea de ei, au spart toate u=ile ]nchise, au scotocit din pivni\[ =i p`n[-n pod. Doi dintre ei, care sc[paser[ pe c`mp, au fost ajun=i din urm[ =i g[uri\i cu furcile. Dar ]n lupta asta disperat[ al\i trei dintre ai no=tri ]=i pierdur[ via\a. Ceilal\i servitori n-au p[\it nimic. Au fost l[sa\i s[ fug[ ]n lume, urma\i, cur`nd dup[ aceea, de nevasta =i de cele dou[ fete ale administratorului. Ele plecar[ cu tr[sura, pl`ng`nd ca =i \[r[ncile care-=i boceau mor\ii. Conacul fu apoi pr[dat =i devastat. }n timp ce ]n curte

se ]nc[rcau merinde, ]n od[i se distrugea sistematic. Mai mul\i oameni sparser[ biroul boierului cu topoarele. Printre ei =i Costache. Tudori\a =i c`teva femei f[cur[ acela=i lucru ]n od[ile cucoanei boieroaice. Eram tocmai de fa\[ c`nd s-au n[pustit asupra salonului. Aici, mirare mare: Stana, singur[, ]ngrozitoare, izbea cu toporul, cu am`ndou[ m`inile, ]ntr-un pian care nu mai era dec`t o
248

gr[mad[ de fier[rie =i lemn. Am ]nconjurat-o, ]nsp[im`nta\ i oarecum de ]nd`rjirea ei. Tudori\a ]i spuse: — Alt[dat[ a= fi vrut s[ te v[d moart[! Acum vreau s[ te s[rut. Vru s-o s[rute, dar cealalt[, f[r[ s-o aud[, izbea ]ntruna f[r[ rost. Dup[ fiecare “H`n!”, buzele ei bolboroseau ceva f[r[ ]n\eles =i p[rul ]i acoperea fa\a. Era lac de sudoare. }nfrico=at, m-am dus s[ v[d ce se-nt`mpl[ prin celelalte p[r\i ale cl[dirii. Am dat peste un grup de b[ie\i =i feti\e care, cu +tirbu ]n cap, jefuiau o odaie mare plin[ de juc[rii. Toate juc[riile p[m`ntului! }=i umpleau bra\ele cu ursule\i, c[lu\i, p[pu=i cu mobila lor, locomotive cu =ine =i vagoane, cutii cu solda\i de plumb, tr[surele, b[rci cu p`nze =i o mul\ime de alte lucruri. }n timp ce vorbeam cu ei, trecu Stana ca o vijelie, adev[rat[ scorpie cu p[rul v`lvoi, b[l[b[nindu-=i p`ntecele mare. Cineva strig[: — P[zea, c[-i nebun[! Am fugit ]n ceardac, de unde v[zur[m frumoasele vite de jug ale boierului lu`nd drumul satului. Vreo zece care trase de boi albi ca laptele, cu coarne mari. }nc[rcaser[ de toate: saci plini cu m[lai, f[in[, gr[un\e; nutre\, f`n =i ov[z; carne de porc s[rat[, =unci, c`rna\i, p[s[ri; o c[ru\[ntreag[ numai cu sticle de vin, =i un butoi cu rachiu. P`n[ =i lemne de foc luaser[. A=ezate pe marginea carului din cap =i lovindu-se una de alta, femeile ]=i pl`ngeau b[rba\ii mor\i. St[team =i priveam la plecarea asta, c`nd o bubuitur[ zgudui tot conacul, sp[rg`nd geamurile. Un nor gros, negru ca smoala, umplu curtea, apoi fl[c[rile cuprinser[ acareturile unde se afla =i depozitul de benzin[. Am fugit c`t ne-au \inut picioarele, uit`nd =i de juc[rii =i de tot. Str[b[t`nd curtea o z[rii pe Tudori\a, care, rezemat[ cu
249

spatele de zid, orbit[, n[ucit[, striga f[r[-ncetare \[ranilor cuprin=i de panic[: — Da\i drumul cailor =i vacilor! Deschide\i cote\ele! Era cam pe la amiaz[ c`nd ajunser[m ]n sat, unde harababura, bocetele =i strig[tele, forfota ]\i d[deau o idee despre ce trebuie s[ fi fost nebunia s[tenilor no=tri pe vremea bejeniilor din pricina turcilor. La priveli=tea conacului ]n fl[c[ri — o v`lv[taie uria=[ de \i se f[cea p[rul m[ciuc[ — \[r[ncile alergau d`ndu-=i cu pumnii ]n cap: — Or s[ ne omoare! Or s[ ne m[cel[reasc[ pe to\i ca pe c`ini! La fel g`ndea =i domnul Cristea: — Da, or s[ ne m[cel[reasc[... Mai ales c[ acuma nu

mai e vorba de conacele jidanilor, ci de zece jude\e-n r[zmeri\[. Cum la o sut[ de conace care ard numai unu-i jid[nesc, armata s-a pus ]n mi=care. Astea-s ve=tile de azi, dragii mei, =i ele dau de g`ndit: boierii vor fi f[r[ mil[. +i au fost. .......................... Un asfin\it g[lbui, luminos, se l[sa ]ncet peste conacul ]n ruine, ]nc[ fumeg`nd =i negru ca r[zbunarea care plutea ]n aer. Se vedeau umbrele negre ale vitelor sc[pate de p`rjol r[t[cind pe creasta colinei. }n sat se puser[ pe m`ncare =i b[utur[, =i vorb[rie ]n mijlocul pie\ei, l`ng[ boii dejuga\i =i carele ]nc[ nedesc[ rcate. Popa =i chiaburii cu familiile fugiser[, lu`nd ]n c[ru\e ce se nimerise. Nu mirosea a bine. Dar, cu ajutorul merindelor gustoase, pl`nsetele ]ncetar[ =i se vorbi mai mult de ]mp[r\eala p[m`nturilor. }n ]ntunericul care f[cea glasurile s[ r[sune, auzii pe un cojan strig`nd:
250

— P[m`ntu’ lu’ bunic[-meu se-ntindea-n colo, spre Giurgiu! — Aha! Ai pus ochii pe p[m`ntu’ [l mai bun... Din c`nd ]n c`nd se-auzea un bocet din dep[rtare. O nevast[ sau o mam[ ]=i veghea mortul: — A-o-leo, Gheorghe-Gheorghe, cum mi te-au omor`t...! Cineva spuse: — Stana nu s-a mai ar[tat... — Cu siguran\[ c[ ea a pus focu’ la benzin[. S[raca... Deodat[ o fulgerare \`=ni ]n noapte, o bubuitur[ de tun r[sun[ de pe colin[ =i un obuz c[zu peste care. Astfel ]ncepu bombardarea comunei Trei-Sate, dovedindule \[ranilor c[ nu oricui ]i e ]ng[duit pe lumea asta s[ se sature. C`nd, dup[ nesf`r=ite greut[\i, c[ru\a noastr[ izbuti ]n cele din urm[ s[ ias[ ]n =osea, la orizont se iveau zorile =i corbii. Costache ]ncepu atunci s[ m`ne ca un nebun, b[t`nd caii f[r[ ]ncetare. Aceast[ fug[ din sat, ]n toiul nop\ii, sub bombardament, am numit-o totdeauna “fuga din iad”. O clip[ am crezut c[ n-o s[ mai reu=im. C[deau obuze pestetot. Bordeiele ]n fl[c[ri ]mpr[=tiau ]n toate v`nturile paiele aprinse ale acoperi=urilor. Nu se mai uita nimeni la cadavrele pe care le loveai la fiecare pas, dar se-ag[\au de noi cei vii, care ne-mpiedicau s[ fugim. Tudori\a =i nevasta lui Costache, cu P[tru\ ]n bra\e, fur[ uci=i to\i trei de acela=i obuz. Ceilal\i ai casei disp[ rur[ cu cei care fugeau prin gr[dini peste c`mp. R[mas cu Ionel =i cu mine, Costache puse caii la c[ru\[ dup[ ce mai ]nt`i v`r`se ]ntr-un sac ceva de-ale gurii =i pu\inii bani care mai r[m[seser[. — S[-ncerc[m, m[i b[ie\i, f[cu el trist. Dac[ izbutim,
251

ne ducem la Hagieni. Dar o s[ fie greu, pentru c[-acuma fug ciulinii dup[ noi. +i ]nc[ aprin=i... Cu-at`t mai r[u! Cu m`na noastr[ ne-am f[cut-o!

}n clipa ]n care se duse s[-i s[rute pe cei trei mor\i ]ntin=i ]n tind[, lu[ foc =i casa. — Iat[-v[ morm`ntul! zise el c[tre mor\i. Apoi, tot restul nop\ii n-am f[cut dec`t s[ orbec[im pe drumurile cele mai ]ngrozitoare =i s[ lupt[m cu fugarii care se ag[\au ciorchine de c[ru\[. Dup[ vre-un kilometru de mers pe drum bun, caii se oprir[ de la sine, istovi\i, numai spum[. Se f[cuse ziu[. O colin[ mare ne ascundea Trei-Sate =i iadul de-acolo. Bombardamentul ]ncetase. Costache l[s[ h[\urile din m`n[, bu=um[ caii cu un =omoiog de paie =i se pr[bu=i ]n fundul c[ru\ei cu fa\a ]n f`n. Jur ]mprejurul nostru se ]ntindea o c`mpie nesf`r=it[, arat[ de cur`nd. Prepeli\ele s[reau de pe o brazd[ pe alta s[lt`ndu-=i coada, ]n timp ce din albastrul cerului o cioc` rlie ne trimitea trilurile ei. +tirbu =i cu mine priveam f[r[ s[ cutez[m s[ scoatem o vorb[. Nu mai eram st[p`ni\i de groaz[, ci de o mare nevoie de a dormi. Niciodat[ n-am fi crezut c[ mizeria cojanilor =i cruzimea boierilor ar putea dezl[n\ui asemenea groz[vii. Ne s[turasem de c`te v[zusem. Aveam ]nc[ ]n nas mirosul de s`nge =i de praf de pu=c[. Ne v`j`iau ]n cap toate \ipetele de disperare pe care \i le-ai fi putut ]nchipui. Povestea asta a ciulinilor! Credeam, acuma, c[ se sf`r=ise. Da’ de unde! Un zgomot de galop ne scoase din toropeal[. Costache, ]n picioare ]n c[ru\[, cu h[\urile ]n m`n[, ]ntinse o clip[ urechea s[ prind[ de unde venea:
252

— C[l[re\ii! murmur[ el. Sunt ]n dosul colinei! +i, biciuind caii: — Hii, hii, roibii tatei! Uite ciulinii c[ se \in scai de noi! Au fost ultimele cuvinte ale bietului Costache. Trei c[l[re\i se ivir[ de dup[ colina pe care o cobor`sem. Pe noi doi nu ne vedeau, dar noi ]i vedeam din c[ru\[, unde r[m[sesem ghemui\i, ]ngrozi\i, cu r[suflarea t[iat[, ]n timp ce bietul nostru prieten, f[r[ s[-=i dea seama ce \int[ bun[ era spinarea lui, biciuia, biciuia. Numai un salt au f[cut ca s[ ne-ajung[, =i i-am v[zut, la vreo cincizeci de pa=i, oprind, pun`nd carabina la ochi =i tr[g`nd. }n goana asurzitoare a c[ru\ei am sim\it trupul lui Costache c[z`nd ]n drum. +i asta fu totul, pentru c[ am le=inat, ]n timp ce caii, ]nnebuni\i, galopau, galopau. Pesemne c[ am r[mas le=inat o bucat[ bun[ de vreme. C`nd mi-am revenit, m[ durea capul at`t de r[u, c[ gemeam. Ionel m`na la pas; ]n jurul nostru c`mp gol, dar ]n dep[tare se z[rea un sat. Prietenul meu pl`ngea: — +tii c[ l-au ucis pe Costache? m[ ]ntreb[ el. — +tiu c[ a c[zut din c[ru\[. — A murit. M-am dus s[-l v[d. — +i solda\ii? — Dracu’ s[-i ia! Au disp[rut. Atunci am oprit. +iacuma, ]ncotro?

N-am r[spuns, =i am continuat drumul, p`n[ la o r[sp`ntie, unde un b[tr`n care venea pe jos din sat, ne ]ntreb[ de unde venim. I-am povestit despre m[celul de la Trei-Sate. S-a speriat =i ne-a-ngrozit =i pe noi: — Vai de capul vostru! +i la noi a fost r[scoal[: nu v[ duce\i, c-or s[ v[ aresteze. Pe to\i pe care nu-i omoar[ ]i aresteaz[!
253

— V-a bombardat? — Cu tunurile, nu. Dar trag cu pu=ca, ]n gr[mad[, ]n nenoroci\ii pe care-i arat[ chiaburii c[-s “istigatori”. +i ce-i =i mai mare groz[vie, e c[-i pune-nt`i s[-=i sape singuri groapa. E sf`r=itu’ lumii, b[ie\i... Fac din noi ce poftesc. Ca pe B[r[gan. — Niciodat[ n-au omor`t at`ta lume pe B[r[gan, am zis. Noi de-acolo suntem, =i-am vrea s[ ne-ntoarcem. — Vre\i s[ merge\i pe Ialomi\a? Lua\i-o pe drumeagu’ [sta, la st`nga, p`n[-n =oseaua care duce, dac-o apuci la dreapta, la podu’ de peste Arge=, pe-urm[ cobor`\i pe l`ng[ ap[ p`n[ la Radovanu. S[ v-ajute Dumnezeu! Pe drumuri ]n\esate de patrule am ajuns, c[tre sear[, la Radovanu, mor\i de oboseal[ =i de fric[. Pe-aici era lini=te, sau apucaser[ s[-i lini=teasc[. }n orice caz, am fost bucuro=i c-am putut trage de-a dreptul la un han, s[ ducem caii la grajd, =i s[ st[m ]nchi=i o s[pt[m`n[-ntreag[ f[r[ s[ deschidem gura. Dar dac[ n-aveam poft[ de vorb[, nu-nseamn[ c[ nu auzeam. +i, de diminea\[ p`n[ seara, nu se vorbea dec`t de groz[vii: de la un cap al \[rii la altul nu se auzeau dec`t ]mpu=c[turi f[r[ judecat[, la un simplu denun\. Nu mai era vorba acuma de mizerie, de foamete, de asuprire, ci numai de “jidani” =i de “istigatori”. Ei ridicaser[ \ara. Ca s[ nu-i fac[ pe solda\i s[ trag[ ]n proprii lor p[rin\i ]i trimiteau departe de locul lor de ba=tin[, unde tr[geau ]n p[rin\ii camarazilor lor, trimi=i aiurea. Cei care refuzau s[ trag[ asupra oricui, erau ]mpu=ca\i =i ei, sau arunca\i ]n ocn[. }n pu=c[rii nu mai era loc. +i aresta\ii treceau ]n fiecare zi.
254

A doua zi dup[ sosirea noastr[, veni la han un jandarm care escorta un t`n[r; p[rea s[ fie student. Nu se mai putea \ine pe picioare, ]n a=a hal ]l b[tuser[. |[ranii se gr[bir[ s[-i dea ceva de b[ut, pentru c[ murea de sete. Jandarmul zise: — Nu v[ fie mil[! {sta-i un “istigator” periculos! E-un jidan! +i a=a b[tut cum era, t`n[rul se ridic[: — Da, sunt jidan! strig[ el. Dar “istigator” nu! Robia voastr[, s[teni, ea-i instigatorul! Aduce\i-v[ aminte de cuvintele profetice ale marelui Co=buc, care nici jidan nu e =i nici instigator, ]n poezia lui: Noi vrem p[m`nt!
S[ nu dea Dumnezeu cel sf`nt S[ vrem noi s`nge, nu p[m`nt! C`nd nu vom mai putea r[bda, C`nd foamea ne va r[scula, Hristo=i s[ fi\i, nu ve\i sc[pa

Nici ]n morm`nt!

Tot tr[ind ceasuri at`t de tragice la o v`rst[ la care al\i copii ]nc[ se joac[, inima mea nu mai rezista. Mai ales nu mai puteam s-aud vorbindu-se de ]mpu=c[turi, de execu\ii, de torturi. }ndat[ m[ apucau ni=te dureri de cap ]ngrozitoare. +i a=a, ]n diminea\a plec[rii noastre din Radovanu, cum m[ feream de \[ranii care tot repetau acelea=i groz[vii, prinsei totu=i ultimele cuvinte ale unei pove=ti istorisite de un om, =i care-mi ]nghe\[ s`ngele-n vine: — ... +i bietul Marin nu era deloc de vin[. Fusese pescar la L[teni =i muncea pe ici, pe colo, tot c`nt`nd din fluier. L-au arestat pen’ c[ tot c`nta peste tot n[zb`tia aia-n care-i vorba de-o m[m[lig[ c`t nuca, pe care-o fe255 reai cu m[ciuca s[ n-o ia copchii-n ghear[. Va s[ zic[ era un istigator. +i l-au ]mpu=cat. — Cred c[-i vorba de taic[-t[u, f[cu Ionel. Credeam =i eu, dar n-am mai sim\it nimic, dec`t c[ mi se golea pieptul, ]ncet-]ncet. +i, ]mpleticindu-m[, m-am dus de m-am zv`rlit ]n fundul c[ru\ei ca o pisic[ lovit[-n cap. De-abia mai t`rziu, c`nd prietenul meu biciuia caii =i f[cea c[ru\a s[ zboare peste c`mpia ]nsorit[, m[ ag[\ai de el =i-l ]ntrebai: — }ncotro mergem, Ionele? — }n lume, Matache, cu ciulinii dup[ noi!
256

REFERIN|E CRITICE
O problem[ — cum ar fi fost d. Panait Istrati dac[ ar fi fost un literat de meserie, adic[ dac[ ar fi “]mbr[\i=at” de la dou[zeci de ani cariera de “scriitor”, ar fi f[cut parte din cercuri “literare”, ar fi aderat la o “=coal[“, ar fi urmat anumite “modele”, =i-ar fi cultivat o “manier[“, cu alte cuvinte dac[ s-ar fi dep[rtat de via\[ (de via\a f[r[ nici un epitet) =i ar fi intrat ]n via\a literar[. Problema e insolubil[ =i — o\ioas[. +i totu=i o solu\ie are, una foarte general[. Scriitorul acesta ar fi fost mai artist, dar mai pu\in veridic. Diferen\a specific[ =i calitatea esen\ial[ a d-lui Istrati e lipsa lui total[ de “literaturism”. De aici, probabil, ]n bun[ parte, impresia produs[ ]n Fran\a, care are literatura cea mai artistic[, dar, f[r[ ]ndoial[, =i cea mai literaturist[ din lume, gra\ie culturii literare intense a elitei franceze, din care se recruteaz[ scriitorii =i publicul competent. Iar pentru un asemenea public, literatura d-lui Istrati trebuia s[ fie ceea ce e un col\ de natur[ rustic pentru un citadin deprins cu parcurile sterilizate. Exotismul d-lui Istrati, ]n ]n\elesul romantic ]n care a fost ]ntrebuin\ at cuv`ntul — cum ar fi exotismul din Atlantida — nu poate fi singura cauz[ a succesului s[u, c[ci literatura francez[ e bogat[ ]n exotism, original ori tradus. +i nici prefa\a lui Romain Rolland care, departe de a fi socotit ca un “ma]tre”, nu e admirat dec`t ]n foarte pu\ine cercuri literare din Fran\a, iar d. Istrati a fost pre\uit ]n toate cercurile. +i apoi o oper[ literar[ nu place sincer, real, dec`t prin ceea ce este. Les Plaisirs et les Jours, a lui Proust, ap[rute ]n 1894, au r[mas nev`ndute de=i erau prefa\ate de Anatole France, atunci ]n culmea gloriei lui. 257 Afar[ de talent, bine]n\eles, =i de faptul c[ opera sa e prima fereastr[ deschis[ ]n Occident asupra unui original aspect al vie\ii europene — cauze care nu mai au nevoie de nici o dezvoltare — cred c[ pricina hot[r`toare a succesului d-lui Istrati e naturalul operei sale, care trebuie s[ fie foarte pre\uit ]ntr-o lume at`t de cultivat[, de rafinat[, obi=nuit[ (=i poate blazat[), cu o literatur[ ]n care via\a e, de obicei, mai mult un material pentru probleme, pentru procedee de

art[, pentru stil. Ceea ce ]n adev[r este deosebit de “exotic” la d. Istrati — =i place prin acest exotism, =i nu numai ]n Fran\a, dar =i la noi, — este impresia de adev[r ce o d[ opera sa, de lucru tr[it, de lucru “adev[rat”. Prin acest caracter, opera d-sale sam[n[ cu literatura ruseasc[ mai veche, cu Dostoievski ori Tolstoi (nu ca putere de talent, fire=te nici ca “filosofie”), ale c[ror romane dau at`t de mult impresia de lucru ]nt`mplat. (Cei mai noi, de la Andreev ]ncoace, s-au literaturizat “europene=te”). [...] Dl. Istrati, biolografice=te, n-a ie=it din via\[. E ]n via\a real[ de toate zilele; e ]nt`i un om =i apoi un scriitor. Scriitorul e ]n plus, ]n marginea vie\ii. Ba, c`nd a luat condeiul s[ scrie Kyra Kyralina, era numai un om =i ]nc[ deloc un scriitor. A ]nceput s[ scrie din via\[, dac[ se poate spune astfel, din mijlocul vie\ii, din afar[ de art[. A putut aduce, astfel, spontaneitea, simplitatea, adev[rul vie\ii nealterate. Bine]n\eles c[ arta se resimte. D. Istrati e foarte pu\in un scriitor artist. Iar[=i, ca =i scriitorii ru=i, de care era vorba mai sus =i bine]n\eles ]ntr-o m[sur[ mult mai mare. Dar ceva mai mult. S-a ]nt`mplat ca via\a, din care s-a ridicat, din care a crescut proza lui, s[ fie o via\[ de suferin\[, de lupt[, cu alte cuvinte un maximum de via\[ — a=a cum e via\a c`nd e supus[ ]n mod elementar legii numit[ “lupta pentru trai”. De aici accentul serios, se poate spune tragic, al operei sale. Sim\i l[murit c[ pentru d. Istrati via\a nu numai c[ nu e un material pentru art[, dar nici m[car un spectacol pentru contempla\ie; c[ via\a pentru el e arena ]n care lupt[. De la omul din caverne, c[ruia fiecare r[s[rit de soare ]i pune problema existen\ei — un at`t de umil, de tragic “a fi sau a nu fi”, p`n[ la burghezul rentier dintr-o societate perfect organizat[ sunt at`tea sta258 dii, =i d. Istrati a sim\it bine problema existen\ei, adic[ gravitatea vie\ii. D. Istrati, om din Orient, nu e un “oriental”. Un scriitor din Br[ila, al c[rui tat[ a fost grec =i care poveste=te lucruri din Asia — fire=te c[ te ispite=te s[-l tratezi de “oriental” =i s[-i g[se=ti analogii ]n literaturile orientale. E foarte comod... Dar ceea ce trece prin toat[ opera lui, ceea ce se zbate ]n el, este lupta — chiar ]mpotriva fatalit[\ii. Orientul nu lupt[, se resemneaz[ =i face filosofie — mai ales acel “Orient”, pe care-l au ]n vedere cei care g[sesc ]n d. Istrati un “oriental”. }n opera d-lui Istrati e o tensiune de voin\[ de la ]nceput p`n[ la sf`r=it. O tensiune care d[ =i caracterul special al compozi\iei =i al stilului. E o explozie de energie, care nu vrea s[ se supun[. O explozie, care nu degajeaz[ energia dintr-o dat[, catastrofal ci, ca esen\a ]ntr-un motor, par\ial =i ritmat. Stilul s[u “clasic”, datorit =i lipsei de literaturism (literaturi=tii, c`nd vorbesc — dar nu la cafenea, acolo sunt literaturi=ti: — au stilul... clasic, ca orice om), se datore=te =i vie\ii — care domin[ deaproape stilul, ]l preseaz[, nu-i d[ r[gaz s[ se l[\easc[ verbal — vie\ii intense =i pline, care d[ acestui stil ceva de metal sub\ire, dens =i elastic. G. IBR{ILEANU. Panait Istrati, Kyra Kyralina, ]n “Via\a rom`neasc[”, nr. 11, noiembrie 1924. Chira Chiralina e, f[r[ ]ndoial[, o carte plin[ de substan\[, de umanitate =i de pitoresc, unde legenda se ]mplete=te cu cea mai curat[ deflorare a sufletelor de c[tre realitate. Panait Istrati are duh de povestitor =i, ]nainte de a fi scriitor, e om. Nepre\uit[ calitate, ast[zi, c`nd scriitorul de la mas[ =i din fort[rea\a c[r\ilor z[misle=te terorizat de doctrine estetice, tiranizat de intelectualismul care sec[tuie=te savoarea vie\ii celei adev[rate =i plin[ de frenezie. C`nd at`tea =coli b`ntuie ]nregiment`nd scriitori =i codific`nd crea\ia, apari\ia unui om ca Panait Istrati ar fi asemuit[ cu aceea a unui drume\ intrat din afar[, din viscol =i aer liber, ]ntr-o camer[ cu fum =i cu atmosfera l`nced[. Din haine, din grai, din ]mbujorarea fe\ii =i din fulgii topi\i pe hain[, respir[ s[n[tatea =i dezl[n\uirea aprig[ a elementelor natu259 rale. }n ]nc[perea cu pere\ii afuma\i aduce o ]nviorare. Chiar dac[ drume\ul are prostul obicei s[ suduie surugie=te. Ori, poate pentru

unii, tocmai de aceea. Prin nu =tiu ce str`mb[ ]n\elegere a cuv`ntului scris, Chira Chiralina a putut fi socotit[ de c[tre unii o povestire imoral[, fiindc[ e vorba acolo de toate vi\iile Orientului. Dar imoralitatea operei de art[ — dac[ se mai poate ast[zi deschide o discu\ie ]nvechit[ =i epuizat[ — se m[soar[ dup[ atitudinea autorului fa\[ de p[cat. Exist[ o literatur[ libidinoas[, care se adreseaz[ sensibilit[\ii lectorului de la buric ]n jos. E chiar o industrie literar[ specializat[ ]n aceste virtu\i afrodisiace. Ea se vinde pe sub m`n[ liceenilor cu vi\ii ascunse, femeilor cu via\a concentrat[ ]n jurul sexualit[\ii, b[tr`nilor cu glandele stoarse. Chira Chiralina nu =tim cum ar putea fi socotit[ ca atare. Pu\ine c[r\i au povestit lucruri scabroase cu at`ta decen\[ =i cu at`t de sub\ire, poate intuitiv[, fine\[, de a ocoli cuv`ntul brutal. }n povestirea dint`i a volumului, Stavros, exist[ o scen[ desf[=urat[ ]n ]ntuneric. Atunci c`nd ]n pat, pe obrazul lui Adrian, pe umeri =i pe piept, se plimb[ m`na salepgiului b[tr`n =i putrezit de vi\iu, =i c`nd izbucne= te disputa ]ntre Stavros =i Mihail. Ispita ar fi fost mare, chiar pentru un scriitor cu peni\a expert[, s[ st[ruie ]n alt sens asupra episodului. Panait Istrati ni-l ]nf[\i=eaz[ ]n c`teva r`nduri, ]n care sentimentele lectorului se sublimeaz[ ]n nelini=te, spaim[ =i mil[, dar nu ]n curiozitate libidinoas[ ori ]n dezgust. Este destul at`t pentru a califica =i clasifica un scriitor de ras[. [...] S-a ad[ugat c[ izb`nda scriitorului vagabond se datore=te exotismului oriental: Br[ila, Stambul, Asia Mic[, porturi grece=ti, saraiuri =i c`rciumi, pa=i =i be\ivi, l[utari =i hangii... Net[g[duit c[, ]n mare parte, curiozitatea a fost a\`\at[ prin aceast[ lume stranie, de care mi=un[ Orientul. [...] Panait Istrati avea de str[b[tut, dar, un drum b[tut de al\ii, =i nu dintre cei mai ne]nsemna\i. Succesul nu se explic[ astfel numai prin ieftin[ pacotil[ de exotism. Povestirile sale cuceresc, mai cu seam[, prin umanitatea iert[toare =i plin[ de mil[. Dac[ cititorul a luat cartea ]n m`n[, atras de bandajul cuverturei care f[g[duie=te un Orient de basm =i de film cine260 matografic, el duce lectura p`n[ la sf`r=it =i particip[ la peripe\iile eroilor, cu inima muiat[ de sensibilitatea autorului. Povestirea curge f[r[ insistente descrip\ii ale decorului, preocupat[, mai cu seam[, de om. Pe acesta, Panait Istrati ]l cunoa=te nu prin ini\ierea fals[ =i deformat[ a c[r\ilor, ci fiindc[ a dormit al[turi de el pe lespezile porturilor, a ]mp[r\it jum[tatea de p`ine ]n c`rciumi =i i-a fost martor =i p[rta= dezn[dejdilor =i urilor, =ov[ielilor =i contradic\iilor. }n Almanahul literilor franceze streine al lui Leon Treich, Panait Istrati f[g[duie=te nou[ volume din ciclul lui Adrian Zograffi, ]n afar[ de alte povestiri r[zle\e. O judecat[ a scrisului s[u e astfel prematur[. Chira Chiralina r[m`ne un indiciu de posibilit[\i. Dincolo, pot a=tepta dezam[giri sau, ceea ce cu to\ii dorim, o oper[ ]ntregit[ =i durabil[. }n a=teptare, autorul, trec`nd peste sfatul bl`nd =i cuminte al lui Romain Rolland, care-l trimite la “oper[“, se risipe=te ]n scrisori; unele exaltate, altele naive, altele de-a dreptul ofensatoare pentru cuviin\a literar[, fiindc[ ne d[, dup[ altele, lec\ii cum =i de ce s[-i admir[m... De ce n-o fi ascult`nd sfatul lui Romain Rolland, ori m[car al lui Barba Iani, c`nd l-a ]ndemnat pe Stavros s[ se ]ntoarc[ la salepul s[u? “— Salep! Salep! Voilà les salepdgis! — N’est-ce pas, Stavracki, que la terre reste belle?...” R[mas la salepgiii s[i, Panait Istrati poate da literaturii pagini simple, proaspete =i str[b[tute de ad`nc omenesc. CEZAR PETRESCU. Panait Istrati, ]n “G`ndirea”, anul IV, nr. 2, 1924; cronica este semnat[ Ion Darie. Istrati este un oriental, =i darul povestirii este, ]n adev[r, principala sa caracteristic[. }nsu=irea aceasta se v[de=te cu limpezime mai ales ]n Chira Chiralina, unde autorul renun\[ la formula romanului psihologic, cl[dit pe un conflict =i culmin`nd ]ntr-o catastrof[, sus\inut adic[ de un interes dramatic, pentru a reveni la forma propriu-zis[ a povestirii, unde interesul se concentreaz[ asupra episodului. }mprejur[

rile vie\ii lui Dragomir nu ]nainteaz[ furtunos c[tre deznod[m`ntul final, ci se desf[=oar[ c`nd mai ]ncet, c`nd mai gr[bit, dup[ ritmul 261 special al momentului. Sf`r=itul c[r\ii nu coincide cu epuizarea interesului; la ultima fil[ dore=ti ]nc[ s[ ascul\i mai departe. Nici o urm[ din acea dib[cie literar[ care utilizeaz[ grada\ia, complica\ia, am`narea deznod[m`ntului sau care vor mai fi procedeele sale. Transcrierea literar[ se acoper[ perfect cu via\a transcris[, o urm[re=te credincios ]n mi=carea ei de ]nainte =i n-are voie s-o prelucreze pentru a-i smulge un accent mai patetic, pentru c[ ea ]ns[=i este plin[ de energia, c[ldura =i patosul lucrurilor cu adev[rat tr[ite. O lips[ total[ de artificii care gre=it ar putea fi ]n\eleas[ ca o lips[ de art[. Povestire =i experien\[ f[c`nd una, Chira Chiralina este un document omenesc de primul ordin. Via\a Orientului =i destinele proletariatului oriental ne vorbesc aici cu puterea unei m[rturii autentice, c[reia nici francezii, nici noi nu-i putem opune un alt exemplu. Apoi ceva din via\a porturilor noastre dun[rene, pentru care Istrati ne d[ cea dint`i nota\ie literar[. }n leg[tur[ cu aceasta din urm[ s-a ridicat obiec\ia c[ Istrati falsific[ icoana societ[\ii rom`ne=ti. Adev[rul este c[ din complexul vie\ii rom`ne=ti Istrati alege alte aspecte dec`t acelea care au g[sit p`n[ acum transcriere. El nu observ[ nici pe \[ran, nici pe r[ze=, nici pe proprietarul de p[m`nt =i nici burghezia recent[. Mediul Chirei Chiralina este acel al porturilor noastre, ]n care, dup[ cum aveam prilejul s[ observ[m =i ]n alt[ parte, de sute de ani continu[ un proces de infiltra\ie balcanic[. Negustori, contrabandi=ti, v`ntur[-lume cu profesii imprecise, oameni stabili\i de o genera\ie sau simpli trec[tori, se ]n\elege c[ via\a tuturor acestora nu poate fi dominat[ de acel ton etic-social care nu rezult[ dec`t dintr-o des[v`r=it[ integrare ]n structura societ[\ii =i dintr-o deplin[ solidarizare cu interesele ei. M`na\i de-o aprig[ nevoie de a-=i cuceri un loc pe lume, to\i oamenii ace=tia sunt naturi impetuoase, f[r[ multe scrupule, ]ntreprinz[tori =i harnici la ocazie, =i, ]n genere, str[b[tu\i de un nostalgic sentiment al lungimii =i l[rgimii p[m`ntului. Firi individuale ]n toat[ puterea cuv`ntului, oameni care =tiu c[ bucata de p`ine pe care o m[n`nc[ nu =i-o datoresc dec`t lor =i care sunt adu=i astfel s[ pre\uiasc[ energia personal[ mai presus de orice. Morala lor nu este social[ pentru c[ nu-i prive=te protec\ia =i caut[ s[ se sustrag[ sanc\iunilor ei. Cred ]n omul absolut =i ]n omenia care este aceea=i ]n toate p[r\ile, sau, c`nd o deziluzie amarnic[ le r[ne=te sufletele, se
262

]ndoiesc de omenie =i detest[ radical pe om. A=a ceva este =i Dragomir, un astfel de romantic, cosmopolit =i umanitarist. Un asemenea scriitor este =i Panait Istrati. Cum a putut vedea aici d-l H. Sanielevici pe reprezentantul unei muncitorimi calificate =i devenit[ aproape burghez[ r[m`ne numai un exemplu instructiv pentru felul ]n care prejudecata unui sistem poate r[t[ci o judecat[ particular[. Un individualist este totdeauna fa\[ de societate ]n situa\ia unui protestatar. Simpatia sa se ]ndreapt[ c[tre ceea ce ]n om este fundamental, instinctiv =i spontan, =i se retrage chiar de la ceea ce ar putea ap[rea ca drepturile cele mai legitime ale societ[\ii. Pentru un individualist omul are totdeauna dreptate ]mpotriva societ[\ii. Copil — Dragomir cre=te ]n casa mamei =i a surorii sale — dou[ curtezane care \in un zaiafet permanent pentru str[inii vizitatori ai portului. Din c`nd ]n c`nd ]ns[ apar tat[l =i fratele mai mare — meseria=i care tr[iesc desp[r\i\i de familie — =i risipesc ceata adoratorilor, care nu =tiu cum s[ escaladeze mai repede ferestrele, =i lovesc crunt pe cele dou[ femei. Lucrurile merg ]ntr-o zi at`t de departe ]nc`t, ]n ]nc[ierarea general[, Dragomir aplic[ o lovitur[ grea fratelui mai mare, ]n timp ce fata, Chira Chiralina, e gata s[-=i asasineze tat[l. Povestirea nu las[ nici o ]ndoial[ ]n acest conflict cui anume revine simpatia. Mama =i fata ei ne sunt ]nf[\i=ate ca ni=te fiin\e simpatice =i demne de comp[timit pentru c[ via\a neregulat[ pe care o duc porne=te din spontaneitate, are gra\ia =i senin[tatea unei ]nclin[ri fire=ti. B[rba\ii care stric[ din c`nd ]n c`nd tihna amoroas[ a celor

dou[ femei ne sunt ]nf[\i=a\i, dimpotriv[, ca ni=te zbiri sanguinari, brute f[r[ nici o via\[ interioar[, venite s[ r[zbune nu =tiu ce onoare ofensat[. Pe ace=ti ]ntuneca\i poli\i=ti suntem angaja\i s[ nu-i iubim. Societatea nu poate avea dreptate ]mpotriva instinctului. De cele mai multe ori ]ns[ problema social[ nici nu se pune. Ceea ce ]nainteaz[ ]n primul plan este raportul dintre om =i umanitate. Vinovat[ de c[derea =i triste\ea fiin\ei omene=ti nu este or`nduirea social[, ci indiferen\a semenilor. Adev[rata plag[ care b`ntuie spe\a noastr[ nu sunt nici bolile, nici s[r[cia, nici ap[sarea celor slabi, ci numai singur[tatea inconsolabil[ a omului. Lucrul acesta ]l resimte Dragomir cu un infinit spasm sufletesc, c`nd, fraged adolescent ]nc[, 263 abuzat, pr[dat =i r[t[citor pe drumuri, nici o inim[ omeneasc[ nu se apropie de d`nsul. E unul din cele mai mi=c[toare momente ale volumului: “Nu este adev[rat — comenteaz[ Istrati — c[ fiin\a omeneasc[ ar fi o creatur[ care ]n\elege via\a. Inteligen\a nu-i mare lucru; prin faptul c[ vorbe=te nu-i mai pu\in animal. Dar unde bestialitatea sa dep[=e=te pe cea a animalelor e c`nd e vorba de a ghici =i de a sim\i dezn[dejdea semenului. Ni se ]nt`mpl[ uneori s[ vedem pe strad[ vreun om cu fa\a palid[ =i cu privirea pierdut[, sau vreo femeie pl`ng`nd. Dac[ am fi ni=te fiin\e cu adev[rat superioare, ar trebui s[ oprim pe acest om sau pe aceast[ femeie =i s[ le oferim cu grab[ ajutorul nostru... Nimic din toate acestea nu se ]nt`mpl[“. O inim[ ]n\eleg[toare se apropie cu toate acestea de Dragomir. E Barba Iani, un v`nz[tor de salep, pe care experien\a vie\ii ]l ]nzestrase cu o ]n\elepciune ad`nc[. +i este cea mai frumoas[ figur[ a povestirii lui Istrati. Un om care ne reaminte=te de-aproape pe filosofii stoici, r[s[ri\i ]n amurgul imperiului roman =i c[rora le dator[m descoperirea m[re\iei personalit[\ii omene=ti. Barba Iani transmite ucenicului s[u ]nv[\[tura sa, =i ceea ce spune el cu aceast[ ocazie rezum[ =i tendin\a ]ntregii activit[\i literare a lui Istrati: “...Vom merge pe str[zi, prin pie\e, pe la serb[ri =i b`lciuri =i vom striga: Salep!... Salep!... Salep!... Uite salepgiul! Bunul p[m`nt al Levantului se va deschide mare =i liber ]naintea ta, da, liber, pentru c[ orice s-ar spune de aceast[ \ar[ turceasc[ absolutist[, nu este o alta ]n care se poate tr[i mai liber; cu o singur[ condi\ie: aceea de a te =terge, de a disp[rea ]n mas[, de a nu te face observat prin nimic, de a fi surd =i mut...” Nu este vorba, a=adar, de manifestarea vreunui sentiment democratic, care ar putea servi vreunei demagogii. }n \ara cea mai absolutist[ din lume r[m`ne sufletului nostru destul[ putere pentru a se elibera. Dac[ m`ntuirea nu se afl[ la semeni, ea zace ascuns[ ]n tine; trebuie numai s-o dezgr[dinezi. Unui individualist ]i r[m`ne acest[ ultim[ speran\[ =i suprem[ m`ndrie. Aceasta mi se pare c[ este concep\ia care se desprinde din cartea lui Istrati. Interpret[rile care i s-au dat p`n[ acum mi se par mai toate al[turi de adev[r. Ea a adus ]n limea noastr[ literar[ o varia\ie de probleme care nu poate dec`t s[ ]nvioreze. E p[cat numai c[, scri264 s[ ]ntr-o limb[ str[in[ =i apar\in`nd, prin urmare, unei alte literaturi, cartea lui Istrati, a=a de interesant[ pentru noi, nu ne poate vorbi dec`t prin reflex. TUDOR VIANU. Panait Istrati: Chira Chiralina, ]n “Via\a Rom`neasc[”; XVI, nr. 10, octombrie 1924. Panait Istrati a fost revendicat pentru miracolul gloriilor na\ionale mai mult pe baz[ de sentimentalism: ne-am ]nduio=at astfel de confesiile lui de vagabond ]mbarcat din portul Br[ilei spre orizonturi orientale, ]nc[rcate de umilin\i, precum erau pline de bog[\ii vapoarele ce-i leg[nase instinctul migratoriu, ne-am ]nduio=at apoi de repetatul spectacol de gladiator al mizeriei: destin devenit brusc obiect de aten\ie universal[, fiindc[ omul s-a smuls din masa celor asemeni prin gestul de a ]mp[rt[=i =i altora calvarul feeric al existen\ei sale. [...] Romain Rolland i-a g[sit un str[mo= literar ]n Gorki. Materialul povestirilor sale e topit ]ns[ ]n fierberea fanteziei orientale ce zugr[ve=te, cu egal[ ]nflorire, viciul, virtutea, mizeria ]njositoare sau voluptatea petrecerilor.

Mintea nerafinat[ a poporului nostru n-a fost strein[ de magia pove=tilor orientale: basmul at`t de cultivat ]n literatura popular[, pitoresc, inelat ]n mai multe episoade, constituie un substrat autohton de aproape ]nrudit ca roca primitiv[ a povestirilor d-lui Istrati. Dac[ printr-un joc al aceluia=i hazard ce l-a ridicat pe planul literar, Istrati ar fi scris ]n rom`ne=te, ]n plin s[m[n[torism, =i d. Iorga (de=i actual l-a repudiat) =i d. Sanielevici (care l-a ]mbr[\i=at cu o frenezie d[un[toare amorului s[u ]ndelung r[bd[tor dup[ “clasicismul proletariatului”) =i d. Ibr[ileanu (ar fi f[cut poate numai unele restric\ii “etice”) =i-ar fi recunoscut, al[turi de Sadoveanu, exponentul mi=c[rii pe care-au sus\inut-o. Nu voim a ]mpinge analogia p`n[ la a identifica pe Istrati cu un s[m[n[torist, ]ns[ ]l putem insera ]n linia unei literaturi autohtone, caracteristic[, ]n primul r`nd, prin romantism; c[ci =i prin atitudine =i prin procedee expresive consider[m pe autorul Kyrei Kyralina esen\ial romantic. }n continua noapte valpurgic[ de episoade rostogolite pe pov`rni=ul 265 accidentat al ]nt`mpl[rii colorate prin pitoresc =i feeric, personagiile lui Istrati sunt scheme simbolice, f[r[ psihologie analitic[. Cu femei virile =i erotice sau lascive =i iresponsabile de s`ngele ce-l poart[ ]n vine, cu tipuri amorale ce-=i pl[tesc tributul instinctelor pervertite, dar aureolate de suferin\[, cu arhangheli c[zu\i pe p[m`nt =i nimba\i de cultul sanctificat al prieteniei — acest regizor al unei lumi m`nate de un miraculos destin ]nnoie=te tradi\ia popular[, din lotul basmelor, cu noi altoiuri, t[iate din arborele mirific al fanteziei orientale; aci st[ adev[rata autohtonizare a lui Panait Istrati. [...] C[ut`nd a-l degrada, unii i-au g[sit filia\ia ]n literatura fascicular[ a lui N. D. Popescu: haiducii exalta\i ]n proza lui Istrati n-au nimic cu senza\ionalul plat al popularului =i fals prezumtivului s[u ]nainta=; genero=i, simbolici, prin atitudine eroic[, ei \`=nesc dintr-o imagina\ie iritat[ de carbonar (ne g`ndim mai ales la facticea, p`n[ la contrafacere, Domni\a de Snagov), dar se agit[ ]n acela=i cadru de basm =i feerie, cu o cruzime a tonurilor ]ndulcit[ de fantezie, demonul constructiv al acestui talentat povestitor. Istrati e povestitor ]nn[scut, darul de a comunica impresiile e, desigur, mobilul ce l-a c[l[uzit s[ cunoasc[ via\a, bogat[, multipl[ ]n =erpuirea ei ne]ntrerupt[. Materialul povestirilor sale, ]nainte de a trece prin filtrul purificator al artei, a fost extras din realitatea ]nconjur[ toare, pe care scriitorul a scrutat-o cu ochi atent =i ]n\eleg[tor. Dac[, prin atitudine, Panait Istrati apare un revoltat =i un detestator acerb al omului, pe care ]l vede meschin, interesat =i pornit a r[spl[ti binele prin r[u, evocarea sugestiv[ a nara\iunilor sale ne arat[ un scriitor plin de cea mai cald[ umaninate. }n realitate, Istrati iube=te via\a =i pe om, cu simpla deosebire c[ sensibilitatea lui fream[t[ de simpatie, mai ales ]n fa\a suferin\ii celor umili. Pe ace=tia i-a cunoscut de-aproape, cu ei a ]mp[r\it amarul unei existen\e turburate, pe ei i-a iubit, fiindc[ =i-a legat cei mai frumo=i ani ai vie\ii de cei mul\i =i anonimi, apoi i-a descris ]n linii sigure, evocatoare, ]ntrup` nd poezia unei umanit[\i mizere, care-=i t`r[=te zilele ]n promiscuitatea impulsiunilor, ce nu disting ]ntre bine =i r[u. Eroii lui Istrati, oric`t ar fi de victime ale fatalit[\ii, ce apas[ pe umerii tuturor oamenilor, aparent iresponsabili, fiind unelte ale unui strict determinism social, nu sunt, totu=i, mai buni dec`t e omul ]n
266

medie, indiferent de se afl[ pe treapta suprem[ a ierarhiei sociale sau ]n cloaca mul\imilor amorfe; sunt tot at`t de buni =i de r[i ca orice om, chinui\i de acelea=i patimi, transfigura\i de nimbul suferin\ei =i integra\i astfel ]n umanitate. Dac[ asupr[-le apas[ blestemul unui determinism ini\ial, acesta nu e un efect al categoriei sociale din care fac parte, ci e destinul ]nchis ]n temperamentul lor individual. }nainte de a fi social, determinismul e psihologic: cocheta Kyra e n[scut[ a fi curtezan[; nefericitul amoral Stavro e ursit, printr-o tar[ organic[, a fi victima impulsurilor sale; iluminatul bl`nd, Barba Iany, ]=i poart[, ]n mod firesc, p[catul sincerit[\ii prin care prive=te via\a; micul

Adrian e, =i el, m`nat de nestatornicia cu care s-a n[scut ]n s`nge, iar gospodarul mo= Anghel se pr[bu=e=te ]n abisul viciului prin aceea=i soart[ implacabil[, ce z[cea ]n ad`ncul lui sufletesc. Aripa fatalit[\ii, ce f`lf`ie asupra eroilor, coboar[ asupr[-le un suflu de tragic ad`nc omenesc; ideologia umanitarist[ a lui Istrati e un element secundar, fa\[ de profundul caracter uman, transpus ]n poezie evocatoare; Istrati e, mai ]nt`i, un mare povestitor, apoi lupt[torul unui ideal. F[r[ a fi propriu-zis un romancier, fiindc[ nici construc\ia caracterelor n-are unitate psihologic[, nici compozi\ia n-are arhitectonica impus[ de legile genului, Panait Istrati e, ]ns[, un mare povestitor, care-=i define=te personagiile prin nara\iunea episoadelor semnificative, a anecdotelor caracteristice =i a evoc[rii sugestive a mediului ]n care se mi=c[. Aparent, risipirea ]n episodic =i anecdot[ d[ iluzia unei devieri de la esen\ial; ]n realitate, aceste elemente se integreaz[ ilumin`nd ]ntregul, prin necesitatea lor organic[. }n aceasta const[ =i originalitatea artistic[, de procedeu personal, a lui Panait Istrati. POMPILIU CONSTANTINESCU. Panait Istrati, ]n “Mi=carea literar[”, an. II, nr. 38—39, 18 august 1925 =i nr. 47, 3 octombrie 1925. Panait Istrati a fost o cutie de rezonan\[, ]n care au vibrat mesagii unanime. [...] El nu aducea nici un fel de educa\ie sau experien\[ scriitoriceasc[. }n schimb, cumula o experien\[ neb[nuit[ de via\[, 267 care s-a rev[rsat ca un prisos toren\ial. [...] Apari\ia sa ]n scrisul occidental, prin mijlocirea generoas[ a lui Romain Rolland, a avut caracterul dezl[n\uirii unei for\e elementare a naturii. Panait Istrati venea ]n aparen\[ numai cu un capital de povestiri exotice. Era ca un fel de comoar[, de 1001 de nop\i, ]n edi\ia modern[. [...] Dar, subteran, era cu totul altceva: o capacitate de sim\ire ad`nc[, r[scolitoare, ]ntr-o vreme de usc[ciune general[. [...] }ntr-un veac de deshidratare, de anxietate, care ia toate aparen\ ele unei clinici psihopatologice, Panait Istrati a fost un om viu, un om adev[rat, un autentic. (Ne ]ng[duim ]n mod excep\ional acest cuv`nt). Cu o energie oarecum plebeian[, de ve=nic r[zvr[tit, s-a exprimat ]ntreg, f[r[ sfial[ =i f[r[ ru=ine. A f[cut profesiune de om, ]n timp ce se face din ce ]n ce mai mult profesiune din t[ierea firului ]n patru. Succesul s[u european nu a izbutit s[-l falsifice. De=i era con=tient de pre\ul s[u f[r[ curs oficial, dar de circula\ie universal[, a r[mas p`n[ la cap[t unul =i acela=i, o\elit ]n s[n[tatea sa moral[, de protestatar. [...] Panait Istrati nu era un colectivist, un nivelator, cu pre\ul crucific[rii individului ]n folosul ob=tei. }n miezul credin\elor sale z[cea ireductibil instinctul de libertate, care se scutur[ ]mpotriva oric[rui jug. Un impenitent libertar, care nu consimte s[ abdice de la dreptul de a respira ]n voie =i, prin urmare, de a g`ndi nesilnic, — acesta a fost adev[ratul Panait Istrati... +ERBAN CIOCULESCU. Panait Istrati, ]n “Adev[rul”, 18 aprilie 1935. Traduc`nd el ]nsu=i ]n rom`ne=te Kira Kiralina, Panait Istrati a f[cut pasul decisiv pentru ]ncet[\enirea lui ]n literatura rom`neasc[. [...] }ns[ opera adev[rat[ ]n care =i-au dat m`na toate darurile lexice ale lui Panait Istrati pentru a ne d[rui o carte de cea mai pur[ savoare rom`neasc[ este Codin, ap[rut[ ]n colec\ia “Akademos”. [...] }n aceast[ carte a prieteniei, talentul de mare povestitor rom`n al scriitorului se relev[ ]n des[v`r=ita lui amploare. Paginile ]n care sunt zugr[vite mahalaua rom`neasc[ a Br[ilei de acum patruzeci de ani, ]mp[r[\ia minunat[ a b[l\ilor =i traiul chinuit al rom`nilor sunt ne]ndoios pagi268 ni de antologie [...] care pot sta cu cea mai mare cinste al[turi de paginile lui Mihail Sadoveanu, Calistrat Hoga= =i Odobescu. [...] Panait Istrati a integrat geografiei spirituale a h[r\ilor rom`ne=ti un compartiment nou — cel al B[r[ganului — tot astfel cum regatul b[l\ilor Dun[rii =i magnifica lor trecere ]n nemurirea slovei tot lui se cuvine!

CAMIL BALTAZAR. Revirimentul lui Panait Istrati, ]n “Credin\a”, 6 iulie 1935. Destinul unui mare scriitor e o tain[ permanent[ =i c[ile pe care el se realizeaz[ sunt dintre cele mai opuse orient[rii istorice... Lumea construie=te ]n prelungirea direc\iilor precedente =i s-ar fi p[rut oricui ciudat s[ se afirme ]n 1923 c[ scriitorul rom`n de reputa\ie mondial[ nu avea s[ fie un scriitor rom`n crescut pe ]ndelete ]n datina scrisului sf[tos, c[rturar c`t e de trebuin\[, =i ]naintat ]n ierarhia literelor ca un func\ionar administrativ asigurat prin statut... [...] Deci sriitorul care a ]mbog[\it colec\ia de vedenii a literaturii universale cu peisajul rom`nesc a fost o t`rzie haimana, un autodidact, ]n afar[ de lege, ]n afar[ de orice leg[turi cu scriitorii rom`ni =i cu scrisul rom`nesc... Un om care a ]nv[\at limba francez[ cu dic\ionarul =i f[r[ gramatic[. Ast[zi literatura ordonat[ trebuie s[-=i modifice economia interioar[ =i s[ integreze pe poetul c[ruia nu i se potrivea nici una dintre formele standard... Panait Istrati a ]mbog[\it peisajul universal integr`ndu-i Br[ila =i B[r[ganul, dar a ]mbog[\it ]n acela=i timp =i structura conceptului scriitoricesc rom`n, silindu-ne s[-l anex[m a=a cum a fost, ca un teritoriu cu individualitatea lui. S-a spus c[ opera lui a cunoscut succesul =tiut, fiindc[ a prezentat farmecul nout[\ii exotice (singurul) nimerind ]n subiect facil: haiducii. }n realitate, Panait Istrati a ]mplinit, cu o sev[ =i o plasticitate homeric[, schemele uscate =i vulgare cunoscute sub numele de haiduci... Odat[ cu asta a fixat un peisaj de o m[re\ie pictural[ impresionant[: Br[ila =i Dun[rea cu b[l\ile ei. Dar Panait Istrati mai are un merit, care singur e semnificativ pentru autenticitatea acestui geniu. E cel dint`i scriitor rom`n care a avut instinctul limbii rom`ne=ti ]n 269 a=a m[sur[ ]nc`t i-a r[sp`ndit ]n largul lumii ]ntors[turile specifice, ceea ce constituie, intraductibil, construc\iile ei idiomatice. Ca =i c`nd =i-ar fi dat seama c[ asemenea ziceri, mo=tenite milenar, ]nseamn[ geniul rasei =i c[ nu se pot “reda”. El a scris deci “frère de croix” pentru “frate de cruce”, “Il fuyait en mengeant la terre”, expresii care imitatorilor fran\uzi\i li se par exemple de comic[rie, =i a f[cut asta cu o ]ndr[zneal[ care venea din orgoliul s`ngelui mamei lui, a pretins c[ a=a s[ r[m`ie ele ]n textul fran\uzesc... A refuzat s[ traduc[ cuvintele specifice: c`rcium[ri\[, floricic[, cioban. El a iubit at`t de mult aceast[ limb[ rom`neasc[, ]nc`t a refuzat el, cel dint`i ]n istoria scrisului moldovalah, s-o tr[deze ]n esen\a ei... C`nd un scriitor str[in i-ar fi obiectat c[ un cuv`nt rom`nesc nu va fi ]n\eles, se raporteaz[ c[ Panait Istrati i-ar fi r[spuns c[ nu are dec`t — toat[ lumea — s[ se trudeasc[ =i “s[ ]nve\e rom`ne=te”. Panait Istrati nu a integrat literaturii universale numai un peisaj de sub cer, ci — de asta se pare c[ ]nc[ nimeni nu =i-a dat seama, nici aici, nici ]n str[in[tate — a integrat acestei literaturi =i o parte din experien\a milenar[ a sim\irii rom`ne=ti ]n structura expresiilor ei idiomatice. }mpotriva r[zmeri\elor =i argumentelor lui, ]mpotriva ]mprejur[rii c[ a tr[it mai mult ]n str[in[tate, =i mai ales ]mpotriva faptului c[ a scris ]ntr-o limb[ str[in[, Panait Istrati e ]ntr-o neb[nuit[ m[sur[ un scriitor al specificului rom`nesc, fiindc[ de altfel, orice scriitor mare fiind, trebuie s[ fie na\ional! CAMIL PETRESCU. }n 1936: La moartea lui Panait Istrati, ]n volumul Teze =i antiteze, Editura Cultura na\ional[, 1936, p. 140— 142. Fixat[, ast[zi, ]n planul =i con=tiin\a literaturii universale — opera lui Panait Istrati se cuvine ]ncet[\enit[, cu acelea=i onoruri, =i ]n mica noastr[ republic[ a literelor, ]n care a irumpt, spre surprinderea tuturora, ]n acea toamn[ din 1923, c`nd o revist[ parizian[ ne aducea, dimpreun[ cu generosul sigiliu al lui Romain Rolland =i atestatul, infinit mai pre\ios, al ]nt`iei povestiri istratiene, Kira Kiralina. Pentru diletantul criticii =i bibliofiliei, ce ne aflam, la vremea
270

aceea, ca =i pentru br[ileanul, ce ]nt`mpl[tor suntem, povestirea lui

Panait Istrati a fost o revela\ie, din cele ce se tip[resc ad`nc ]n memorie. C[ci dac[ cititorul rom`n, de ob=te, se va fi sim\it m[gulit s[ vad[ pe unul din ai s[i ridicat, dintr-un pat de spital, de-a dreptul pe scutul gloriei europene, br[ileanul — =i sunt convins c[ to\i din partea locului vor fi sim\it la fel — s-a ]nfiorat, de pl[cere dar =i de spaim[, ]n fa\a oglinzii ce-l arat[ lumii ]ntregi, cu peisagiul, cu sufletul =i cu visurile sale. [...] }ns[, oric`t de ]ndrept[\ite, temeiurile acestea subiective ale pre\uirii noastre nu au ce c[uta, ast[zi, =apte ani dup[ trecerea lui ]n lumea drep\ilor =i dou[zeci, aproape, de la ziua aceea, a apari\iei lui ]n literatur[. F[r[ s[ fi avut norocul s[-=i spun[ ultimul cuv`nt, Panait Istrati a avut totu=i timpul s[-=i ]nchege opera ]ntr-o construc\ie unitar[, unde =i dac[ anume detalii lipsesc, ele pot fi cu lesniciune ghicite, pentru c[ locul lor era dinainte hot[r`t. Omul acesta care-=i refuza, cu oarecare insistent[ cochet[rie, titlul de romancier sau de scriitor profesionist, a=a cum l-au consacrat timpurile din urm[, era totu=i din ginta celor mirui\i de Apollo, s[ scrie carte dup[ carte, p`n[ ce-=i vor fi tors ]ntreg caierul, p`n[ ce-=i va fi comunicat toate mesagiile, cu care-l investise un destin nep[truns. “O via\[ de om nu se potrive=te nici nu se scrie”, zice, ]ntr-unul din intermediile autobiografice ale ]nt`iei lui c[r\i, unul din eroii lui Panait Istrati. O via\[ de om care a iubit p[m`ntul =i l-a str[b[tut ]n lung =i-n lat e cu at`t mai pu\in f[cut[ s[ intre ]ntr-o nara\iune. Iar c`nd omul acesta a fost un pasionat, care a cunoscut, ]n cursele lui prin lume, toate ]ncerc[rile fericirii =i ale mizeriei, a voi s[ dai o imagine vie a ceea ce a fost via\a lui, e aproape cu neputin\[. Cu neputin\[, ]nt`i, pentru el ]nsu=i, =i dup[ aceea, pentru cei ce urmeaz[ s[-l asculte. Iat[ pentru ce nu mi-a pl[cut, niciodat[, s[ aud zic`ndumise: “Poveste=te-ne ceva din via\a ta”. A=a spunea ]ntru ]nceput =i cam tot a=a o spune =i-n pragul penultimei c[r\i, ]n prima pagin[ a acelei confesiuni purificate din R[s[rit de soare pe Mediterana, Adrian Zograffi, alter-ego-ul =i procuratorul operei lui Panait Istrati, ]n chiar momentul ]n care se a=terne fastuoasei c[l[torii: “Prietenii mei, ]ncepe el, sunt de p[rere c[ am stof[ de scriitor =i ar voi s[ m[ vad[ scriind =i altceva dec`t articole. Dar po\i fi oare scriitor, dac[ n-ai (=i 271 e cazul meu) spiritul inventiv? Sunt incapabil s[ imaginez o poveste pe care n-am tr[it-o cel pu\in ]n marile ei linii”. +i ]n m[rturiile acestea, ce-=i r[spund de la un cap[t la altul al operei lui, mai mult chiar dec`t ]n opusculele =i prefe\ele lui programatice, stau z[vor`te =i cheia =i t`lcul reu=itei lui literare. }n ciuda ]ndoielilor, de care nici un creator de art[ nu e scutit, Panait Istrati =i-a ]mplinit opera, dup[ legile cele mai stricte ale crea\iei, nu numai pentru c[ existen\a lui cunoscuse ]n egal[ m[sur[ iadul =i raiul, dar mai ales pentru c[ ursitoarele ]l ]nzestraser[ cu darul povestirii inepuizabile. “Povestitor ]nn[scut”, din marea familie a povestitorilor orientali, a=a cum l-a intuit =i definit Romain Rolland, ]n prefa\a la Kira Kiralina — Panait Istrati se dovede=te ]n cursul ]ntregii lui opere, nic[ieri ]ns[ cu mai mult[ pasiune, cu mai mult[ culoare =i cu mai mult[ spontaneitate, ca-n ]nt`iul ciclu, ]n acele Povestiri ale lui Adrian Zograffi, pe numele volumelor: Kira Kiralina, Mo= Anghel, Haiducii =i Domni\a din Snagov. Ciclul acesta, care prefigureaz[ pe cel de-al doilea, al adev[ratei Odissei a lui Adrian Zograffi, este, oarecum, c[l[toria lui imaginar[, pe care Panait Istrati o face, ]n tov[r[=ia eroilor s[i, ]nt`i pe drumurile patriarhale ale p[m`ntului nostru =i, dup[ aceea, pe drumurile, =i somptuoase, =i de pierzanie, ale Orientului. }n realitate, c`nd cau\i bine, toat[ \es[tura aceasta de aventuri e rezultatul unei fuziuni din cele mai fericite ]ntre eposul nostru popular =i eposul oriental al celor o mie =i una de nop\i. Dac[ aliajul acesta, de particular[ rezonan\[, este unul, cu trud[ =i cu art[ f[urit sau ]=i datore=te fiin\a unei predestin[ri, anorganice, iat[ ceea ce poate c[ s-ar putea descifra, cu oarecare bun[voin\[, f[r[ ca, totu=i, s[ fie numaidec`t necesar. Important este c[ avem acest aliaj =i ne putem ]nc`nta de sunetul =i armonia lui, inedite. A fi ]n[l\at pe eroii c`ntecelor

noastre b[tr`ne=ti =i din figuri schematizate oarecum, ca ni=te fresce bizantine ale istoriei noastre sociale, a-i fi promovat ]n planul epopeilor orientale =i homerice — iat[ ceea ce a izbutit Panait Istrati, iat[ originalitatea lui ]n conspectul literaturii noastre literare. Eroismul acestor haiduci, ai soartei =i ai codrilor, ]mp[tima\i de libertate =i onoare, chiar c`nd e vijelios =i n[prasnic, p[streaz[ o \inut[, o demnitate, o noble\e pe care le ]nt`lnim numai ]n marile crea\iuni
272

homerice. Vorba lor e cump[nit[ =i aleas[, pentru c[-n ea picur[ ]n\elepciunea veacurilor. +i pentru c[ nu ne putem opri la toat[ galeria, aminti\i-v[ numai de propor\iile urie=e=ti ale haiducului Cosma, cu povestirea c[ruia se ]ncheie volumul Mo= Anghel, unul din cele mai intense =i mai dramatice din opera lui Panait Istrati. Cum n-a\i uitat, de bun[ seam[, crea\ia aceea, de cert[ rezonan\[ biblic[, a lui Mo= Anghel — Iov reeditat dar f[r[ de r[scump[rare — n-a\i uitat nici c[ agonia lucid[ a lui Mo= Anghel e o suit[ de povestiri, inimaginabile =i nici c[ ea se sf`r=e=te cu regretul c[ nu poate povesti =i via\a miraculoas[ a lui Cosma, pe care o ]ncepe, de altminteri, de ]ndat[, ]ntr-o ]nc[pere de al[turi, ]n c`rciuma p[r[sit[, Ieremia, copilul din flori al lui Cosma =i tovar[=ul lui de haiducie. +i vasta =i patetica povestire a acestui Samson, r[pus de o Dalil[, ]=i desf[=oar[ aventurile, de vitejie =i ]n\elepciune, ca un priveghiu din cele mai originale. Cum suntem ]nc[ la acest capitol, s[ nu uit[m a sublinia ]n ce m[sur[ povestirile acestea, transfigurate cum ziser[m, sunt totu=i ale p[m`ntului nostru =i ale oamenilor no=tri. Panait Istrati e, dup[ Creang[, unul din cei mai ]n\esa\i de ziceri populare ]n scrisul s[u. +i f[r[ s[ poat[ fi vorba de vreo inten\ie strict documentar[, nu putem t[g[dui c[ at`t pitorescul vie\ii noastre de la \ar[, c`t =i specificul ]n\elepciunii noastre populare sunt urm[rite =i puse ]n lumin[ cu constant[ dragoste. Este ]ns[ chiar mai mult. Substratul acesta din credin\e populare urc[ p`n[ la v`rsta dint`i a bogomilismului, cum se poate vedea ]n urm[toarea pagin[, ]n care fratele lui Cosma, haiduc =i el, ]n\eleptul Ilie, dest[inuie=te t`n[rului Ieremia ceva din comoara aceasta de eresuri. }nver=unat de necredin\a iubitei lui, Cosma se pedepse=te singur a=ez`ndu-se sub copita calului =i lovitura ce prime=te ]n piept ]i scurteaz[ dintr-o dat[ via\a. [...] }ns[ literatura lui Panait Istrati, chiar aceea a primului ciclu, deci cu at`t mai mult a celui de-al doilea, unde intr[ el ]nsu=i ]n scen[, nu este numai ilustra\ia acelui captivant dar de povestire, al c[rui debit firesc f[cea pe Romain Rolland s[ vorbeasc[ de prezen\a “unui tumult al geniului”. Literatura lui Panait Istrati este literatura unui suflet, a unei inimi, mai cur`nd a unei sensibilit[\i, profund umanitare, pentru a folosi un termen de care s-a cam abuzat, =i din 273 pricina aceasta literatura lui a ]nc[lzit inimile cititorilor prin omenescul ]nt`mpl[rilor =i simplicitatea cu care sunt ]nf[\i=ate. Mai mult dec`t orice, ceea ce a \inut s[ consemneze ]n paginile c[r\ilor lui — =i chiar ]n cele extraordinare, ale haiducilor — sunt b[t[ile inimii, omenia, bun[tatea, spiritul samaritean. Inima e ]n centrul acestui personal sistem solar al operei lui. +i legea aceasta, de temei, nu numai o v[de=te cu fiecare din povestirile lui, dar o =i afirm[ ]n categorice formule. +i din nou, ]ntr-un perfect acord, trecut ca un fir de foc, de la ]nt`ia la ultima, c[r\ile lui ]=i r[spund ]n semnul aceleia=i credin\e. “E frumos p[m`ntul? O nu, minciun[ =i iar minciun[! exclam[ unul din ]nt`ii lui eroi, r[t[cit pe drumul Libanului. Toat[ frumuse\ea vine din inima noastr[, c`t timp e plin[ de bucurie. C`nd bucuria ne p[r[se=te, p[m`ntul tot e un cimitir”. Iar ]n penultima carte, ]n acel R[s[rit de soare pe Mediterana, de care am mai amintit, Adrian Zograffi, ]nainte de a lua drumul Beyrutului, nu g`nde=te altminteri: “}n\eleg, zice el, c[ toate aspectele vie\ii sunt ]n func\ie de inima noastr[, ]n func\ie de ura sau iubirea noastr[, de bucuria sau ur`tul ce str[juiesc izvoarele pasiunilor noastre”. +i pentru c[ suntem ]n aceast[ Mediteran[, a c[rei poezie odiseic[ Panait Istrati a surprins-o =i anexat-o literaturii noastre, cu aceea=i divina\ie cu care a p[truns poezia B[-

r[ganului =i a Dun[rii, s[ ne oprim la una din paginile lui de confesiune, ]n care scriitorul acesta, robit concretului, se dovede=te =i un psiholog p[trunz[tor. E una din cele mai sugestive caracteriz[ri a artei lui Panait Istrati =i esen\ei lui, la care ne-a pl[cut, nu o dat[, s[ ne oprim: “Singur =i rezemat ]n coate, la fereastr[, scrie ]ntr-un popas de reflec\ie, visez, uneori ceasuri ]nregi. Visez cu mintea asta a mea goal[ de suveniruri istorice. +i nu e cum trebuie. C[ci visul e cu mult mai concret c`nd se sprijin[ pe st`lpii puternici ai reminiscen\elor. Iar eu =tiu prea pu\ine lucruri din trecutul dep[rtat al Egiptului. Nu timpul mi-a lipsit ca s[ pot ]nv[\a, c`t imposibilitatea de a re\ine faptele. Creierul meu e potrivnic oric[rei porniri, ce vine din c[r\i. Dac[ mama m-ar fi dat la liceu, a= fi fost o ]nsp[im`nt[toare mediocritate. }n timp ce, a=a cum sunt, nu maimu\[resc pe nimeni, =i nu m[ ]ncumet s[ zbor la ]n[l\imi unde se cer aripi, pe care nu le am. }n schimb, pre\uiesc orice firimitur[ de adev[r, ce-mi arde cu fierul
274

ro=u inima neadormit[. Sunt un jar ]ncins de dorin\e. P[m`ntul =i via\a nu sunt niciodat[ prea mari pentru c`t pot s[ le simt. O c`rti\[ incandescent[, — ]n definitiv, iat[ ce sunt”. [...] Ciulinii B[r[ganului =i Neran\ula sunt cu adev[rat dou[ din c[r\ile lui cele mai izbutite =i care au darul, ca =i Kira Kiralina, ca Mo= Anghel =i ca Mediterana, s[ ne introduc[ ]n ]ns[=i inima acestui povestitor =i f[uritor de legende. S-a spus, ]n treac[t, c[ Ciulinii B[r[ganului este romanul revolu\iei agrare de la 1907. }ns[ Panait Istrati este cel mai str[in cu putin\[ dintre scriitorii no=tri de concep\ia romanului social, a=a cum l-au ]n\eles =i realizat, pe chiar tema aceasta a r[scoalelor \[r[ne=ti, Liviu Rebreanu =i Cezar Petrescu. De altminteri, nu numai c[ r[scoalele sunt tratate episodic ]n Ciulinii B[r[ganului, dar ele sunt reduse la cea mai simpl[ expresie, singura ce se ]mpac[ =i cu talentul scriitorului =i cu viziunea acestui roman, de atmosfer[ =i nu de substan\[ epic[. Ciulinii B[r[ganului sunt de fapt poemul pustiet[\ilor, al z[rilor necuprinse, al ]mp[r[\iei scaie\ilor, porni\i ]n lume odat[ cu criv[\ul, care-i alung[, ca pe tot at`tea suflete nelini=tite. Este, aici, un B[r[gan altul dec`t cel clasic, cum ni l-a transmis Odobescu, =i dac[ ar fi s[-i afl[m un corespondent, l-am apropia mai cur`nd de viziunea troglodit[ a Bordeienilor lui Mihail Sadoveanu. [...] Ceea ce putem spune =i ceea ce se cuvine spus este c[ literatura noastr[ modern[ ]l revendic[, cu hot[r`re, pe Panait Istrati, pe fiul pierdut =i revenit, ca =i Ulise al versului francez, dup[ o miraculoas[ c[l[torie. C[ci opera lui Panait Istrati ]ntrege=te peisagiul literaturii rom`ne=ti din ultimii dou[zeci de ani, deoarece dimpreun[ cu Mihail Sadoveanu =i cu Liviu Rebreanu, autorul Kirei Kiralina, alc[tuie=te treimea cea de o fiin\[ a celei mai unitare substan\e epice. Ca =i ace=tia — =i poate c[ nu stric[ s[ amintim cum c`te=itrei purced la ]mplinirea operei lor, cam ]n acela=i timp (]ntreg Sadoveanu de dup[ Cocost`rcul albastru, de la trecutul r[zboi ]ncepe) — ca =i ace=tia, Panait Istrati este, dintre to\i ceilal\i scriitori moderni ai no=tri, acela care aduce cele mai multe probleme, cei mai mul\i eroi =i cea mai puternic[ individualitate... PERPESSICIUS. Prefa\[ la vol. Panait Istrati: Ciulinii B[r[ganului, Bucure=ti, Editura Modern[, 1942. 275 O privire sumar[ ar putea a=eza Ciulinii B[r[ganului ]n r`ndul acelei literaturi sociale, legat[ de evenimentul r[scoalelor \[r[ne=ti din 1907. }ntr-adev[r, eroul autobiografic, pornit ]n lume, ]nt`i ]n tov[r[=ia tat[lui s[u =i apoi ]n expedi\ia fantastic[ a ciulinilor, cunoa=te ]n dou[ r`nduri c`te ceva din a=ez[rile =i injusti\iile sociale care au precedat r[zmeri\a de la 1907. Aciuat ]ntr-un sat din Vla=ca, dimpreun[ cu tovar[=ul s[u de joac[ =i de expedi\ie, el asist[ =i chiar particip[ la s`ngeroasele evenimente care aveau s[ aduc[ at`ta suferin\[, iar lor s[ le schimbe din nou cursul existen\ei. Povestirea acestor evenimente \ine abia o treime din cuprinsul romanului, unul din cele mai scurte, dar =i mai dense ale literaturii noastre, =i desigur c[ nu raportul de cifre e cel care ar putea decide

asupra caracterului, social sau nu, al povestirii. De=i expeditiv, episodul acesta al traiului la Trei Sate =i dup[ aceea al represiunii e prezentat ]n tr[s[turi de un at`t de sobru realism =i cu un at`t de sigur nerv dramatic, c[ nici siluetele, =i cu at`t mai mult eroii, nici cuvintele ]nveninate, nici delirul incendiator sau represiv al mul\imilor nu se uit[ cu u=urin\[. Panait Istrati ]=i cunoa=te me=te=ugul =i st[p`ne=te, ]n aceea=i m[sur[, at`t arta basmului oriental, c`t =i pe aceea a documentului expresiv. Dar Ciulinii B[r[ganului nu este un roman social, pentru c[ Panait Istrati n-a urm[rit un studiu al a=ez[rilor agrare =i al condi\iilor ce aveau s[ duc[, ]n mod fatal, la r[scoale, a=a cum a ]ncercat, ]ntr-un plan redus, Duiliu Zamfirescu ]n T[nase Scatiu =i au izbutit d-nii Liviu Rebreanu =i Cezar Petrescu ]n romanele lor. Ciulinii B[r[ganului e un roman simbolic, a=a cum sunt mai toate c[r\ile lui Panait Istrati. C[l[torul acesta neobosit, ]nsetat de z[ri necuprinse, de libertate =i de prietenie, ]nchide ]n povestea ciulinilor alunga\i din urm[ de furia Criv[\ului ]ns[=i povestea sufletelor m`nate ]n lume de puteri supranaturale, ]ns[=i povestea vie\ii lui. A=a cum pentru Odobescu c[l[toria pe B[r[gan era un prilej de virtuozitate descriptiv[, mai mult dec`t cinegetic[, de confesiune indirect[. Desigur, romanul este ]nainte de toate ]nt`mplare, =i ]nt`mpl[ri sunt nenum[rate, umile sau grandioase, ]n Ciulinii B[r[ganului. Citi\i ]ns[ paginile lirice ]nchinate B[r[ganului, c[rora traducerea lui Alexandru Talex le-a p[strat ]ntreg misterul =i farmecul aspru al singur[t[\ilor
276

vaste, a=a cum paginilor epice sau strict rurale le-a p[strat izul p[m`ntului =i al oamenilor de pe d`nsul =i ve\i admite c[ tot romanul, cu miraculoasa lui expedi\ie =i cu focul iute ]ncins =i tot at`t de repede stins al r[scoalelor, a=a cum este el ]nf[\i=at ]n episodul final, nu e scris dec`t pentru ilustrarea acelui demon al peregrin[rilor, simbolizat ]n cavalcade =i expedi\ia ciulinilor de pe B[r[gan. PERPESSICIUS. Prefa\[ la edi\ia a II-a, ]n “Ac\iunea”, 25 aprilie 1943. Tot ascult`ndu-i, ]n mintea mea s-a alc[tuit harta unei ]ntregi zone a umanit[\ii, care ]ncepea mai sus de Constan\a, ]n porturile dun[rene, =i se ]ntindea spre sud, p`n[ la Istambul, la Salonic =i Pireu, =i mai departe, peste Mediterana, p`n[ la Alexandria. Porturi cu ape verzi, cu =uier de vapoare, cu ]nser[ri ]nalte =i trandafirii, cu o forfot[ de ne]nchipuit pe uli\e, cu pr[v[lii =i bazare, cu femei c[r`nd ap[ de la ci=mele, chicotind =i desvelindu-=i =irul din\ilor albi, cu minarete, cu cor[bii vechi, negre =i peticite, cu cheiuri ]ncinse de soare, cu miros puternic de pe=te =i catran, cu sacagii, cu zarafi, cu ibovnici, cu ibovnice, cu nu m[ abandona lumina ochilor mei, cu lip[it de papuci pe caldar`m, cu chel[l[it de c`ini =i r[gete de m[gari, cu proxenete, cu c`rciumi, cu tarafuri =i l[utari, cu c[rtur[rese, cu tot felul de pezevenghi, cu strig[te, cu r`sete, cu dansul buricului, cu ciozv`rte de berbec sf`r`ind pe c[rbuni, cu descul\i, cu fl[m`nzi, cu r[p[no=i, cu lupanare, cu aman-aman, cu hai sictir, cu vorbe grele =i negre ca smoala sau spurcate ca o c[ldare de l[turi, cu suspine, cu =oapte, cu \ipete, cu dumnezeul cui te-a f[cut de curv[, cu nu m[ omor] c[ nu mai fac, cu palate acoperite de t[cere =i taine, cu mama voastr[ de ciocoi, cu glasul muezinului ]n amurg, cu oameni ai st[p`nirii despotici =i corup\i, cu vagabonzi pe mald[re de paie, cu plo=ni\e, cu p[duchi, cu temni\e umede =i cu pumni ce se ridic[ =i lovesc, cu grijania ei de via\[, cu nu s-a ]ntors ea roata, cu turci, cu rom`ni, cu bulgari, cu toate neamurile cu p[r negru =i cre\ ale Levantului, cu greci, cu grecoaice, cu armeni, cu armence, to\i suferind, muncind, desf[t`ndu-se =i iar sunetul — =i cu lumea lor, a hamalilor, ]nc[rc`nd din zori =i p`n[-n noapte vapoare, ignoran\i, p[tima=i, vis[tori, tot 277 felul de v`ntur[-lume, copii ai cheiurilor de piatr[, asupri\i, nedrept[\i\i, exploata\i, str`ng`ndu-=i pumnii =i scr`=nindu-=i din\ii, cu cei mai aprigi dintre ei ne]ncet`nd s[ n[zuiasc[ o lume mai bun[. Atunci, ]ntr-una din acele clipe de t[cere, c`nd luna din palid[ devenea verzuie, mi-am dat deodat[ seama c[ toat[ acea umanitate,

ce se urzise din povestirile lor cu un fo=net at`t de viu =i cu at`t de mult[ c[ldur[, nu ]mi era necunoscut[, c[ de mult de tot ]i mai auzisem suspinul. Pe atunci eram foarte t`n[r, dar mi-am adus bine aminte cum mi se t[iase respira\ia sub imperiul unei preaputernice emo\ii, =i cum ]mi dogoreau obrajii apleca\i pe o carte ce se numea Chira Chiralina. }n acea clip[, saxofonul a pl`ns cu un glas mai omenesc ca oric`nd =i ]ntre noi s-a ivit umbra lui Panait Istrati. Era acolo, ]ntre noi, dar ne d[deam seama c[ e prezent[ pe tot malul m[rii, p`n[ la Istambul, =i mai departe, dincolo de Mediteran[, p`n[ la Alexandria, plutind peste toat[ acea lume ]nsetat[ de fericire =i dreptate, pe care o f[cuse s[ tr[iasc[ at`t de patetic =i colorat, =i mai mult dec`t fugara clip[, ]n paginile c[r\ilor sale. M[ bucur acum c[ aceste c[r\i vor fi reluate de noi r`nduri de cititori, c[ ei vor cunoa=te acelea=i emo\ii =i aceea=i dragoste de umanitate, pe care eu ]nsumi le-am cunoscut, cu ani ]n urm[, c`nd ]mi ]nc[lzeam inima la paginile fiebin\i ale Chirei Chiralina, ale Unchiului Anghel, ale Haiducilor, =i nu puteam z[ri marea f[r[ s[-mi aduc aminte: “Pe malul m[rii, pe prundi=,/ Nerrantsula fundoti!/ O fat[ ]=i cl[tea fusta,/ Nerrantsula fundoti!” GEO BOGZA. Articol scris ]n 1956. Reprodus ]n “Scrieri ]n proz[”, Editura de Stat pentru Literatur[ =i Art[, 1959, p. 477—479, 1951. Izbitoare din Kyra Kyralina, povestirea de ]nceput a lui Panait Istrati, nu erau nici umanitarismul eroilor lui Gorki (dedus de Romain Rolland mai mult din considerarea vie\ii de vagabond a autorului), nici “explozia de energie” ]ntrev[zut[ de G. Ibr[ileanu ca o consecin\[ a inspira\iei folclorice. Este curios, ]ntr-adev[r, cum dincolo de punctul de plecare al povestitorului (balada Kyrei, eroin[ eponim[
278

a Br[ilei, pedepsit[ de cruzii ei fra\i sub ]nvinuirea de a se fi l[sat ademenit[ de un arap), nu s-a remarcat inten\ia lui vizibil[ de a zugr[vi modul ei de via\[ oriental din vestita raia turceasc[, o lume de delicven\i din punct de vedere material =i moral, femei c[ut`nd pl[cerea cu nesocotirea tuturor opreli=tilor, b[rba\i experiment`nd, de asemeni, pl[cerea sub toate formele, ]ng[duite =i ne]ng[duite. Propriuzis personajul principal nu-i cel din titlu, c`t povestitorul ]nsu=i, limonagiul Stavru, care, la un popas de b`lci, d[, fa\[ de Adrian Zograffi (alter-ego al autorului), semne de porniri r[t[cite. Adrian e salvat de prietenul s[u Mihail; Stavru, potolit, nareaz[ ]mprejur[rile pervertirii sale. Kyra Kyralina este dar, ]nt`i de toate, o confesiune (mai toate povestirile lui Adrian Zograffi sunt ni=te confesiuni), spovedania lui Stavru, pe numele adev[rat Dragomir, fratele mai mic al Kyrei, =i fiul unei alte Kyre, odalisce am`ndou[. Mama =i fiica ]ntre\ineau o cas[ suspect[, frecventat[ de tineri deochia\i. Dragomir, copil, ducea o via\[ de tr`nd[vie lasciv[, sulemenit pe obraz cu chinoroz =i c`rm`z, ]mbr[cat muiere=te =i dans`nd cu sora sa dansuri de=ucheate. Tat[l =i un frate mai mare, vitreg, locuiau ]n alt[ parte =i-=i vizitau familia numai din c`nd ]n c`nd, ]n scopuri punitive. Surprin=i la o ultim[ petrecere, mama =i copiii sunt b[tu\i =i ]nchi=i. }i elibereaz[ contrabandistul Cosma, unchiul lui Dragomir. Cei trei simuleaz[ o nou[ petrecere, p[zi\i de la fereastr[ de Cosma =i de fratele acestuia Ilie, cu care ocazie este ]mpu=cat fratele mai mare al lui Dragomir. Cei trei fug ]n lume, mama, desfigurat[, ]=i p[r[se=te copiii =i ace=tia sunt g[zdui\i de un hangiu. Dornici mereu de petreceri, Dragomir =i sora sa Kyra fac impruden\a de a se plimba cu barca lui Nazim-Effendi, un proxenet turc, ce opre=te pe Dragomir pentru sine =i vinde pe Kyra pentru un harem la Constantinopol. Dragomir ]mbr[cat de Nazim-Effendi ca un prin\, ]n haine fastuoase, cu inele pe degete =i bani de aur ]n buzunar, izbute=te s[ evadeze, dar cade ]n m`inile lui Mustafa-bey, servind tot ca efeb. Scap[ cu mare greutate de acesta, incendiindu-i casa pe c`nd se afla la v`n[toare =i r[t[ce=te prin Siria (Beirut, Damasc), c[ut`ndu-=i zadarnic sora ]n compania salepgiului Barba Yani. Re]ntors ]n patrie =i c[s[torit cu Tincu\a, o t`n[r[ fat[ care-l iube=te, Dragomir, devenit acum Stavru, nu poate

oferi socrilor dovada tradi\ional[ a inocen\ei miresei, inapt cum e 279 pentru amorul natural. Tincu\a, terorizat[ de rude, se sinucide, Stavru ]=i reia vechea sa ocupa\ie de limonagiu. Dac[ pentru rom`ni scrierea era numai de un pitoresc inedit (de=i poezia popular[, Anton Pann, Ion Ghica =i Caragiale ne ofer[ destule elemenete ]n direc\ia aceluia=i balcanism), pentru francezi Kyra Kyralina aducea ]n primul r`nd o atmosfer[ exotic[, bogat[ ]n culori. Panait Istrati mai transcria cu curaj ]ntr-o limb[ pu\in primitoare de cuvinte str[ine o mul\ime de cuvinte rom`ne=ti de origine turceasc[ =i greceasc[: ibrik, félidgeanes, tavas, narguilé, tschibouk, okas, salepdgi, gdéalats, surugiu, cadaïfs, sarailiés, barcadgis, patchaouras, kitchouk, pézévengh, tifla, mousafirs, kindie, pachalik, palicarias, téméne, ursita, paras, tzouika, kemir, yenibahar, cad`nas, belea. Scriitorul a evoluat pe nesim\ite de la pitorescul de Halima din Kyra Kyralina c[tre picaresc, lucru iar[=i neobservat de critic[. H. Sanielevici credea c[ poate opune povestirilor lui Sadoveanu ]n genere, “clasicismul” istoriilor lui Panait Istrati din Oncle Anghel. }ns[ haiducii lui Panait Istrati (mo= Anghel, Cosma) au coresponden\i ]n literatura sadovenian[ foarte asem[n[tori, dac[ nu ne-am g`ndi dec`t la Ivanciu Leul =i Cosma R[coare, din volumul de Povestiri scris cu dou[zeci de ani mai ]nainte. Meritul lui Panait Istrati este de a fi evitat literatura haiduceasc[ conven\ional[ =i de a ne fi dat ]n nuvela titular[ ca =i ]n Cosma dou[ porterete de o simplitate cu adev[rat clasic[, ]ntemeiat[ pe lucruri tr[ite =i nu pe reminiscen\e livre=ti (se =tie c[ autorul a avut ]ntr-adev[r un unchi c`rciumar, pe nume Anghel Istrate). Fire=te, cele dou[ figuri nu se deosebesc prin nimic de tipurile canonice. Hangiul Anghel (c[ci haiducul este uneori =i hangiu) are nevast[ frumoas[ dar lene=[, din care cauz[ e silit a ]nso\i ]n expedi\ii erotice pe Irimia, fiul lui Cosma, acesta din urm[ contrabandist, haiduc veritabil. Anghel este surprins de un preot la so\ia sa =i blestemat s[ ajung[ r[u, fiindc[ a r`vnit la bunul altuia. Nevasta =i copiii lui Anghel mor unul c`te unul =i hangiul, poc[it, duce o via\[ de ascet. E tipul haiducului care se converte=te in extremis. Dimpotriv[, aprigul Cosma, =ef de band[, e posedat de to\i demonii delicven\ei. Irimia, ]nso\itorul lui Mo= Anghel, este fiul din flori al lui Cosma cu o ciob[ncu\[ prins[ ]n p[dure. Irimia cade prizonier induc`nd ]n eroare potera ce urm[rea pe Cosma =i e dus ]n robie la arhontele Samurakis.
280

La curtea acestuia vin pe r`nd, Floricica, mama lui Irimia, pref[cut[ ]n \iitoare, =i Cosma cu Ilie, travesti\i ]n preo\i. Cosma d[ peste noapte foc casei lui Samurakis, otr[ve=te potera cu rachiu =i fuge ]n codru cu Irimia =i Floricica. }ns[ e dat haiducului s[ moar[ din cauza unei femei. Gelos, Cosma vrea s[ se sinucid[ a=ez`ndu-se cu pieptul sub copita calului. E lovit, dar, constitu\ie herculean[, nu moare, Floricica ]l conduce pe urmele unui iubit al ei (pa=a din Silistra) spre a se r[zbuna, dar pe drum, dezarmat, Cosma e ]mpu=cat de poter[ (de fapt oamenii tat[lui lui Dragomir =i al Kyrei) la Isaccea. [...] Factorul decisiv pentru stabilirea na\ionalit[\ii unei opere literare este limba. }n aceast[ privin\[ Panait Istrati, care a scris exclusiv ]n limba francez[, poate fi socotit scriitor rom`n? “Nu pretind...s[ fac figur[ de autor rom`n” declar[ el ]nsu=i ]n prefa\a la Via\a lui Adrian Zograffi. “Cu totul altfel a= face o carte dac[ a= =ti c[ o destinez libr[riei rom`ne=ti”. Spre deosebire de un Joseph Conrad ]ns[, care scriind ]n limba englez[ =i-a uitat cu totul patria sa de origine, Polonia, Panait Istrati izbe=te prin specificul rom`nesc al operelor sale. De aceea to\i cei care vorbesc ]n str[in[tate de el ]i amintesc originea (a=a Lalou, Larnac, printre francezi, a=a Adriano Tilgher, printre italieni; acesta din urm[, critic de m`na ]nt`i, scrie ]n La cultura din 15 decembrie 1927 un articol elogios despre Un narratore rumeno-francese: Panait Istrati). Tilgher a observat caracterul de c`ntec b[tr`nesc amplificat al povestirilor din primul ciclu ale lui Panait Istrati =i el consider[ povestirile lui Adrian Zograffi, o “epopee modern[ ]n forma nara\iunii orale populare ce are ca eroi vagabonzi seto=i de aventur[, hetairele

frumoase =i senzuale, =i briganzii arden\i =i genero=i pe care nedreptatea celor puternici, cruzimea sor\ii, dorin\a unei vie\i mai mi=cate, mai pline dec`t via\a mizer[ a \[ranului =i a p[storului, sau, simplu, nesuportarea oric[rei autorit[\i sociale, i-a ]mpins la munte =i la p[dure, de unde alterneaz[ pedepsele exemplare aplicate boierilor atotputernici cu admirabile lovituri de contrabandist =i lungi nop\i de c`ntec =i amor”. Sentimentul dominant al acestor povestiri este revolta, fie c[ e vorba de coruperea =i privarea de libertate a copiilor ca ]n Kyra Kyralina, fie c[ e vorba de ap[sarea unui destin nemilos ca ]n cele dou[ 281 povestiri din Unchiul Anghel (mo= Anghel e n[p[stuit de soart[ ca un alt Iov, Cosma e victima propriei sale impulsivit[\i), fie c[ e vorba de condi\ii sociale intolerabile ca ]n Prezentarea haiducilor. F[r[ ]ndoial[ c[ nu numai specificitatea acestor opere, dar =i con\inutul lor protestatar, realist critic, determina pe Ibr[ileanu s[ le analizeze ]n “Via\a rom`neasc[”, s[ le recomande cititorului rom`n. Dac[ ]n aceste volume sunt =i nuan\e de romantism, c`nd sentimental ca ]n Kyra Kyralina, c`nd eroic ca ]n Prezentarea haiducilor, ]n Codin, e numai realism, un realism sumbru, ce-i drept, nu mai pu\in veridic. Figura lui Codin, un Samson pierdut de Dalila, este una din cele mai puternice dintre crea\iile autorului, o figur[ de neuitat. Este cert c[ lu`ndu-=i ca alter-ego pe Adrian Zograffi, Panait Istrati ]ncerca s[ refac[ pe Jean Cristophe al lui Romain Rolland. }n Codin, ]n orice caz, el a izbutit s[ creeze un alt Colas Breugnon. [...] }n Kyra Kyralina =i ]n Neran\ula e ceva din poezia aventurii la faza juvenil[ a=a de delicat evocat[ de Alain Fournier ]n Le Grand Meaulnes. Dar =i anume predilec\ii pentru experien\e inedite de tip André Gide, din seria acestuia de romane ce debuteaz[ cu L’Immoraliste. Povestirirle sale sunt, mai degrab[, ni=te nuvele, ca =i romanele lui Duiliu Zamfirescu, vaporoase, ca =i acelea. AL. PIRU. Panait Istrati, ]n “Via\a rom`neasc[”, anul X, nr. 2, 1957. Imaginea unui Orient fabulos se cl[dea ca-n basmele celor o mie =i una de nop\i, o poveste atr[g`nd alta, un chip al copil[riei rechem`nd alt chip, un destin amintind alte destine, le fel de tragice, la fel de enigmatice, proiectate pe fundalul bogat colorat al Br[ilei sau al Stambulului, al Libanului sau al oric[rui ora=, zugr[vit de la cartierele boiere=ti “t[cute =i reci ca inimile oamenilor ce le locuiesc”, la mahalalele “g[l[gioase =i murdare”. O lume de dezmo=teni\i arunca\i la marginea societ[\ii — salepgii, c[ru\a=i, lustragii, marinari, rahagii, cer=etori; inimo=i, solidari, capabili de pasiuni ce-i mistuie p`n[ la
282

ultima suflare, populeaz[ povestirile orientale ale lui Istrati (Chira Chiralina, Mo= Anghel, Codin). Adrian Zograffi cu “palicarii” lui; Mihail cu strania lui prietenie; Stavru cu tragismul fiin\ei lui stigmatizate; Codin cu statura lui urie=easc[ =i sufletul de copil; pasiunea violent[ a Neran\ulei, care o trage ]n ad`ncurile ]nvolburate ale Bosforului; siluetele p[tima=e ale Selinei =i Tincu\ei; dansul de dragoste =i moarte al Chirei Chiralina... Luminile epocii fanariote, peste care se proiecteaz[ umbra revolu\iei lui Tudor; gestul r[zbun[tor al haiducilor \`=nind dintr-o imagina\ie de carbonar; lumea exotic[ a Mediteranei; fauna uman[ a “biroului de plasare”; jocurile copil[riei =i peisajul mirific al Dun[rii pe care copilandrii o ]nfrunt[ ]not ]ntre Cataga\ =i Ghecet; micile evenimente ce r[scolesc uli\a Kalimereasc[: hingherii, b[t[ile derbedeilor, dragostea =i moartea Neran\ulei. Dragoste — prietenie (]n ]naltul ]n\eles emersonian al cuv`ntului) — moarte, iat[ realit[\ile morale ce puncteaz[, cu semne de foc, fiecare pagin[ a acestui nelini=tit. Tonurile sunt r`nd pe r`nd crude sau feerice, mustind de via\[ sau reduse la schemele unor simboluri etice ]nalte, ca ]n basmele populare. De unde, un adev[rat suflu de epopee cutreier[ toate aceste povestiri, r[scump[r`nd unele asperit[\i stilistice sau st`ng[cii compozi\ionale. }n multe elemente ale ei, povestirea lui P. Istrati coboar[ p`n[ la stratul primitiv al legendelor =i al baladei.

}nclinare fireasc[ pentru un scriitor animat de o cople=itoare dragoste pentru cei mul\i =i oropsi\i. }n concep\ia lui Istrati, poporul singur e capabil s[ ]n\eleag[ =i s[ ]mbr[\i=eze cu m`ng`iere orice nefericire individual[, printr-o confruntare cu marea suferin\[ colectiv[. Chira Chiralina, Mo= Anghel, Neran\ula, Ciulinii B[r[ganului, Domni\a din Snagov, Codin, Biroul de plasare, Casa Thüringer, }n lumea Mediteranei — titlurile operei lui Istrati evoc[ locurile sau protagoni=tii unor drame intense, nu ]ntotdeauna transcrise cu egal[ m[iestrie, dar de fiecare dat[ cu autenticitate =i nobil[ participare. [...] Organizat[ ]ntr-un vast ciclu, dup[ modelul marilor romane ciclice realiste ce urm[resc destinul unui erou, zugr[vind experien\a copil[ riei, adolescen\ei =i a v`rstei lui mature, opera lui Panait Istrati se ]mparte ]n patru mari capitole: “Povestirile lui Adrian Zograffi” (Chira 283 Chiralina, Mo= Anghel, Haiducii =i Domni\a din Snagov), “copil[ria lui Adrian Zograffi” (Codin), “adolescen\a” (Mihail) =i ultima parte, “via\a” eroului, autobiografie (Casa Thüringer, Biroul de plasare =i }n lumea Mediteranei, R[s[rit de soare =i Apus de soare). Pe o alt[ linie, restul operei ]nscrie fie experien\e autobiografice relatate direct (Pescuitorul de bure\i, La st[p`n), fie ]nt`mpl[ri atribuite altor personaje, narate totu=i la persoana I: (Neran\ula, |a\a Minca, Ciulinii B[r[ganului). [...] Numai c`teva povestiri au fost redactate de el direct ]n rom`ne=te sau au fost adaptate ulterior la aceast[ limb[. Majoritatea c[r\ilor au fost traduse de unul din prietenii =i admiratorii autorului (Al. Talex). }n traducere ]ns[, mare parte din farmecul povestitorului se pierde. Bogata palet[ a stilului, pitorescul expresiei =i atmosfera oriental[, se cer gustate ]n original, adic[ ]n francez[. Se pune a=adar ]ntrebarea: c[rei literaturi ]i apar\ine Istrati? Prin limba ]n care a scris, el st[ al[turi de alte nume d[ruite de poporul nostru literelor franceze: Elena V[c[rescu, Ana de Noailles, Martha Bibescu... Cu toate acestea, ea (opera — n. n.) e ad`nc impregnat[ de spiritul literaturii noastre populare =i culte, revendic`ndu-=i ]nrudirea cu sufletul rom`nesc, continu`nd o tradi\ie ]n proza rom`neasc[ =i ilustr`nd o tendin\[ specific[, ]n ciuda concesiilor pe care le-a f[cut uneori naturalismului. Exist[ certe ]nrudiri ]ntre unele elemente ale povestirilor lui Istrati =i materialul de construc\ie, sau interpretare ce c[p[ta el ]n primele romane rom`ne=ti. Episodul Tudori\ei sau al Stanei, din Ciulinii B[r[ganului, aminte=te scene similare din Manoil al lui Bolintineanu. Aceea=i povestire se asociaz[ bogatei literaturi inspirat[, fie =i episodic, din eroicul 1907. R[zmeri\a e descris[ ]n culorile crude =i liniile nervoase reg[site la N. Xenopol ]n Brazi =i putregai. Farmecul descrip\iei peisajului natal (mai cu seam[ B[r[ganul, b[l\ile Dun[rii, forfota conacelor p[r[site ]n mari pustiet[\i) evoc[ pagini asem[n[toare din Odobescu, D. Zamfirescu sau Sadoveanu. Poezia aspr[ a muncii, mi=carea portului dun[rean, chemarea irezistibil[ a m[rii amintesc ceva din accentele poeziei vremii, animat[ =i ea de mirajul c[l[toriei, ]nfiorat[ de a=teptarea aventurii, febril[, ca ]nsu=i pesajul urban c[tre care se orienta cu prec[dere. [...]
284

Panait Istrati nu este un romancier. Darurile lui epice \in mai cur`nd de domeniul povestirii, ]nrudindu-se, sub acest raport, cu tonalitatea general[ a operei sadoveniene. Este un povestitor, prin aluviunile orientale ale artei noastre, prin contactul mereu re]nnoit =i viu cu lumea halimalei, a cronicilor =i a mitului popular. +i e un povestitor rom`n, prin cele mai profunde accente ale scrisului s[u. Ciulinii B[r[ganului este povestea, plin[ de mirajele v`rstei, a doi copilandri care fug de acas[, cutreir[ B[r[ganul, se a=az[ apoi la un frate mai mare, ]n Vla=ca, unde aveau s[ simt[ prezen\a altor “ciulini”, cei boiere=ti =i s[ tr[iasc[ izbucnirea m`niei populare de la 1907. Dup[ ]necarea ]n s`nge a r[zmeri\ei, sc[pa\i de dezastru, cei doi o pornesc din nou “]n lume”, la ]nt`mplare, cu ciulinii dup[ ei... Ca =i alte c[r\i ale lui Panait Istrati, Ciulinii B[r[ganului e un elogiu al copil[riei =i al adolescen\ei, al v`rstelor ]nc[ fluide =i arz[-

toare, ]n care sufletul nu =i-a pierdut candoarea, dar se ]nfioar[ ]n fa\a nelini=titoarelor revela\ii ale existen\ei. }n acest “cel mai dulce dintre anotimpurile vie\ii”, sufletul “e setos de lumina zilei, de v`ntul care bate, de frunza care fo=ne=te, de ciripitul p[s[rilor, de libertatea c`inilor =i a pisicilor care umplu str[zile, de mirosul \arinei umede =i de tot ce firea ne-a pus la ]ndem`n[ nou[, oamenilor, ca s[ ne fac[ traiul mai fericit”. (La st[p`n). Acum s-ar putea pune, definitiv, “temeliile bun[t[\ii” dac[ lumea ]nconjur[toare nu i-ar dezv[lui, cu brutalitate, copilului, inechitatea social[, morala ipocrit[ sau injusti\ia. Reac\ia va fi imediat[, instinctual[, c[ci “orice copil e un revolu\ionar. Prin el, legile firii calc[ ]n picioare tot ce omul matur a ridicat ]mpotriva lui: moral[, prejudec[\i, calcule, interese meschine”. Sub acest unghi sunt v[zu\i cei doi eroi ai c[r\ii, fugarii r[t[ci\i ]n pustiet[\ile B[r[ganului. Tehnica e filmatic[: vocea povestitorului evoc[ imensitatea spa\iilor pustii, define=te geografic =i poetic “B[r[ganul”. }ntr-un “raccourci” se condenseaz[ antecedente familiale: p[rin\ii eroului principal sunt olteni, pribegi\i pe l`ng[ Borcea. }n Oltenia, mizeria avea un nume, la L[teni, prin b[l\ile Dun[rii, ea c[p[tase altul. E schi\at[ via\a aspr[ =i rudimentar[ a pescarilor, hot[r`rea de a porni “pe B[r[gan” cu pe=te de v`nzare. Plecarea e 285 v[zut[ cu ochiul operatorului care proiecteaz[ siluetele pe cer, amplific` ndu-le dimensiunile (“]n diminea\a alburie, mohor`t[, siluetele noastre se mic=orau la apropierea pustiet[\ii, ]n timp ce norii se roteau pe cerul plumburiu de var[“) sau mic=or`ndu-le, cu c`t se dep[ rteaz[, ]necate ]n ]mp[r[\ia ciulinilor (“pierdu\i ca ]ntr-un ocean, ]ntre cer =i p[m`nt”). Peisajul e simplificat la tr[s[turile lui esen\iale, tablourile, lucrate ]n contraste mari, reliefeaz[ siluetele pribegilor: tat[l, ]ncovoiat de trud[, copilul, ne=tiutor, \op[ind al[turi, vesel c[ respir[ aerul larg al marilor spa\ii, calul de cotiug[, b[tr`n =i de=irat, numai pielea =i osul. Oamenii merg cu capul ]n p[m`nt, de unde c`mpul lor vizual limitat la elementele sugestive ale mizeriei ce-i ]nso\e=te, ca o umbr[ (“...copitele calului ]nfund`ndu-se ]n p[m`ntul nisipos, copite ]mb[tr`nite =i p[roase care se ridicau =i se l[sau cu greutate, ]n timp ce doni\a cu p[cur[, pentru uns, se leg[na ]ntre osii”). Imaginea nu dureaz[ mai mult dec`t o secven\[, c[ci ]n clipa urm[toare primele raze ale soarelui \`=nesc peste linia orizontului, ]mpr[=tie viziunea mohor`t[ a unei lumi nec[jite, aduc`nd parc[ ademenirea unei n[dejdi: “Soarele se ivise brusc =i arunca asupra singur[ t[\ii noastre valuri de raze orbitoare. Miile de ciulini ursuzi se ]mpodobir[ de diamante violacee”. }n aceast[ nou[ lumin[, copilul ar vrea s[ hoin[reasc[ nestingherit. O chemare a dep[rt[rilor dincolo de care se afl[ poate o via\[ mai bun[ ]l ademene=te. Dar cine s[-l duc[ p`n[ acolo? Mohor`t =i taciturn, tat[l p[se=te al[turi, nep[s[tor la str[lucirea peisajului. Numai clipirea diamantin[ a ciulinilor pare s[-i ]n\eleag[ dorul de libertate. Ei “nu erau dec`t vis =i ]ndr[zneal[, invita\ie s[ schimbi ceea ce ai cu ce ai putea s[ ai...” }n acea clip[ de izbucnire solar[ ]ncol\e=te ]n mintea copilului g`ndul fugii. Nenorocirea ]i ajunge de altfel din urm[: neg[sind cump[r[tori, pe=tele e abandonat pe drum; calul, istovit, se pr[p[de=te ]ntr-un asfin\it care aure=te ]ntregul decor. Momentul are solemnitate: pentru \[ran, moartea calului, tovar[=ul lui de trud[ =i suferin\[, echivaleaz[ cu cea a unei fiin\e umane. Fostul st[p`n nu se g`nde=te la pagub[, ci se dezvinov[\e=te, t`nguitor: “Acum c[ ai murit ]n m`inile mele, Dumnezeu s[ m[ ierte, dar nu sunt vinovat cu nimic!” Apoi “se ]nchin[ =i ]ngenunche cu fa\a spre r[s[rit, acolo de unde plecase f[r[ speran\[“.
286

}n t`rg la C[l[ra=i, tat[l =i fiul taie lemne prin cur\ile oamenilor. Aici ]i ajunge vestea mor\ii mamei, r[mas[ ]n dep[rtatul sat pesc[resc. Scena e str[b[tut[ de aceea=i simplitate ]n acceptarea unui destin potrivnic. Nimic nu-i mai chema acum ]nd[r[t, c[tre un bordei r[mas pustiu. B[r[ganul ]i ]nghite din nou, cu t[cerea lui posomor`t[, tulburat[ numai de “sc`r\`it de osii, zgomot monoton de ro\i”. }n imensitatea de “cer =i p[m`nt f[r[ sf`r=it, f[r[ n[dejde”, doar un zvon

]ndep[rtat de clopot aduse, ca o ]nfiorare, amintirea estompat[ a celei moarte (“o biseric[ ]ndep[rtat[ suna de vecernie c`nd pornir[m la drum, spre nord, spre Ialomi\a, spre alte meleaguri...”). Era sear[ =i toamn[ (“pe cerul limpede cocorii =i berzele f[ceau ultimele ture ale dansului de adio, ]naintea plec[rii”). Ajun=i pe malurile Ialomi\ei, unde p[m`ntul m[nos =i B[r[ganul “acolo ]=i rupe din\ii”, pribegii poposesc la un conac p[r[ginit, proprietate a unei “duduci” ap[sat[ de un blestem p[rintesc. Isp[=ind vina de a fi iubit un om mai prejos de condi\ia ei social[, ea a r[m`s ]ns[ credincioas[ visului de tinere\e, duc`nd o existen\[ sufleteasc[ redus[ la amintire. Aceea=i reduc\ie psihologic[ o caracterizeaz[ pe Maria, sluga b[tr`n[, a c[rei experien\[ nu cunoa=te dec`t bucuria unui “biet devotament”. O dat[ cu venirea zilelor aspre de toamn[, copiii ]ncep, ]n jurul conacului, goana dup[ ciulini ca dup[ o alt[ fata morgana. A=a ]ncepe a doua =i adev[rata peripe\ie a c[r\ii... Preg[tirea fugii, noaptea petrecut[ ]n mijlocul pustiet[\ii amenin\[toare, lumina alb[ a zorilor, dezv[luind copilandrilor nu numai frumuse\ea peisajului, r[v[=it de toamn[, dar =i cruzimea omului: ]n acel loc dep[rtat de privirea s[tenilor, jandarmii execut[ un \[ran, apoi se dep[rteaz[ nep[s[tori, dup[ ce s-au convins c[ fl[c[ul murise. [...] Tonurile devin tot mai sumbre. Tehnica intens[ de negru-alb aminte= te acele gravuri mexicane care, devenind imagine cinematografic[, au f[cut faima lui Figuerroa. Alteori, desenul, ]n peni\[, are o siguran\[ a liniilor =i un umor discret, ca ]n aceast[ schi\[ a unei a=ez[ri omene=ti, pierdut[ ]n imensitatea c`mpiei m[turat[ de v`nturi (gara Ciulni\a, inima B[r[ganului): Din dep[rtare sem[na cu o barac[ p[r[sit[ ]n pustiu, a=ezat[ pe nesf`r=ite traverse negre. C`\iva copaci pipernici\i o f[ceau =i mai 287 singuratic[. +eful g[rii alerga c`t ]l \ineau picioarele dup[ un c`ine care fug[rea o g[in[. O femeie, cu poalele ridicate ]n v`nt, se c[znea s[-=i ]ntind[ rufele”. [...] E via\a primitiv[ din Bordeienii lui M. Sadoveanu, cu care, a=a cum sugera Perpessicius, ]ntreaga carte se impunea asociat[, numai cu un plus de fantezie =i farmec al dep[rt[rilor. Dimine\ile tomnatice, apari\ia de foc a soarelui care transform[ peisajul monoton ]ntr-unul de basm, pacea ]nfiorat[ a amurgurilor pe ]ntinderile neumblate ]=i g[sesc ]n Istrati un pictor plin de fine\e. Galopul fantastic al ciulinilor ]n lumina incert[ a ]nceputului de zi — unul plin de fantezie =i sim\ al m[re\iei cosmice: “La lumina unui cer u=or albit de zori, c`rduri risipite de ciulini pufo=i s[reau ]n necuprinsul semiopac, c`nd s[rut`nd p[m`ntul nesigur, c`nd disp[r`nd sus ]n bezna nop\ii ca ni=te ]nnebunitoare jerbe de umbre rotunde, dezl[n\uite de un Dumnezeu ie=it din min\i”. Ciulinii B[r[ganului p[streaz[ din tonalitatea general[ a operei lui Istrati surprinz[toarea simplitate a nara\iunii, vocea autentic[, dar grav[ a unui povestitor ]nfiorat de nelini=ti, cutremurat de suferin\ a celor mul\i [...]. MIRCEA ZACIU. Prefa\[ la vol. Ciulinii B[r[ganului, Bucure=ti, Editura Tineretului, 1957, p. 10—13, 15—19.
288

CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ............................................................... 2 Tabel cronologic ................................................................... 3 CHIRA CHIRALINA Stavru ......................................................................... 14 Chira Chiralina.............................................................. 53 Dragomir...................................................................... 96 CIULINII B{R{GANULUI ................................................. 163 Referin\e critice .................................................................256

PanaitIstrati

CIULINII B{R{GANULUI
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 12,6. Coli editoriale: 11,88. Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ «LITERA»

str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Ovidiu O\el Tehnoredactor: Igor Calma\ui Corector: Nadina Marciuc Redactori: Ludmila Vidra=cu, Tudor Palladi Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->