Sunteți pe pagina 1din 10

n perioadele de mutatii sociale si de profunde crize n evolutia societatii se nregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale n rndul tinerilor, a actelor

cu violenta si a agresivitatii ndreptata att mpotriva celorlalti ct si asupra sinelui. n sfera tulburarilor de comportament un loc important l ocupa comportamentul antisocial. n acest sens, cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea unui profil psihologic al acestora: a) nclinatie catre agresivitate, fie latenta, fie manifesta, bazata pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor socialmente acceptate; b) instabilitate emotionala, generata de carente educationale, si n ultima instanta de fragilitatea eului; c) inadaptare sociala, provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul cauta sa-l suprime, de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si activitate; d) duplicitatea conduitei, manifestata n discordanta dintre doua planuri: unul, cel al comportamentului tainic, intim n care se prepara infractiunea si celalalt, nivelul comportamental de relatie cu societatea, prin care si tradeaza de cele mai multe ori infractiunea; e) dezechilibru existential, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurda a banilor. Tnarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste ntr-o lume disconfortanta, amenintatoare. Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat, de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar ncarcerat. Neavnd vreun statut social de aparat, teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. Mai mult, fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni, fie ca pe toti i considera asemanatori, el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opinia lor. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el n vederea ncercarii de a-l reeduca. Climatul familial joaca un rol important n explicarea conduitelor antisociale (n special conduita parentala). Astfel, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritatii parintilor, a controlului precum si a afectiunii acestora, ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. De asemenea, familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral afecteaza n mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a personalitatii copiilor. n familiile n care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv, copilul nu are alta alternativa dect supunerea oarba, neconditionata n raport cu cerintele si pretentiile parintelui, cu efect negativ imediat n planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii viitorului tnar. La agresivitate si ostilitate, copilul nu raspunde direct n raport cu parintele agresor, ci indirect prin atitudini si chiar actiuni agresive si autoagresive. Tensiunea acumulata n timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste, prin forme de conduita agresiva/autoagresiva.

Pe de alta parte, exista si climatul familial hiperpermisiv n care parintii sunt superprotectori, invadeaza pur si simplu copilul cu investitii afective, creeaza n mod exagerat conditii de aparare a copilului mpotriva pericolelor si prejudecatilor. Acest tratament educational poate conduce la conduite antisociale explicabile n cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la frustrare. Totusi, chiar daca 80 % dintre minorii cu conduite antisociale provin din rndul familiilor dezorganizate, nu se poate sustine concluzia ca orice familie dezorganizata aduce n mod automat tulburari de comportament ale copiilor. O alta teorie abandonata este cea care insista asupra conditiilor economice, materiale, deoarece realitatea arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate. n DSM-III se specifica faptul ca persoanele cu personalitate antisociala prezinta o socanta varietate de trasaturi anormale,. n ncercarea de a se identifica un nucleu esential al tulburarii, se recunosc 4 trasaturi importante: - insuccesul n realizarea legaturilor bazate pe afectiune; - actiuni impulsive; - lipsa sentimentului de vinovatie; - incapacitatea de a nvata din experientele negative. Tnarul cu conduita antisociala este caracterizat prin egocentrism si nepasare. n forma extrema exista un grad de duritate care-i permite individului sa savrseasca acte crude, dureroase sau degradante. Aceasta lipsa de sentimente este adesea n izbitor contrast cu un farmec personal care-i permite legaturi superficiale si pasagere. Comportamentul impulsiv caracteristic este adesea reflectat de schimbarea frecventa a locurilor de munca si de frecvente concedii. Modul de viata pare lipsit de orice plan sau lupta sustinuta pentru un tel, iar absenta sentimentului de vinovatie si a remuscarii este asociata cu repetate ncalcari ale legii. Aceste infractiuni ncep de obicei n adolescenta cu acte delicvente marunte, minciuni si vandalism. Personalitatile sociopate pot deveni parinti inadecvati care-si neglijeaza si maltrateaza copiii. Unii au dificultati n ntreaga organizare a vietii lor de familie. Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a lipsit nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii educationale corespunzatoare. Eysenck considera ca acestia fac parte din categoria indivizilor greu educabili. Socializarea lor, care trebuie sa conduca la internalizarea unor norme societale, este mult ngreunata de predominanta rapiditatii inhibitiei corticale. Alti autori considera ca individul cu o conduita antisociala este un individ cu o insuficienta maturizare sociala si cu dificultati de integrare sociala care intra n conflict cu cerintele unui anumit sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice. Caracterul disonant al maturizarii sociale si deci, al dezvoltarii personalitatii poate apare n mai multe variante precum:

- decalaje ntre nivelul maturizarii intelectuale si nivelul dezvoltarii afectiv-motivationale si caracterial-actionale; - decalaje ntre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale; - perturbare intelectuala si una afectiv-motivationala si caracteriala. Un alt aspect important la tinerii cu tulburari de comportament l reprezinta esecul privind adaptarea si integrarea scolara. Copiii dezadaptati scolar intra n categoria copiilor problema care adopta o conduita devianta n raport cu cerintele vietii si activitatii scolare. Acestia se caracterizeaza prin: - insubordonare n raport cu regulile si normele scolare; - lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare; - absenteismul, chiulul de la ore; - repetentia; - conduita agresiva n raport cu colegii si cadrele didactice. Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie ntre conduita delincventa si nivelul pregatirii scolare n sensul ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazut. n ultima perioada, se observa din ce n ce mai mult mpletirea (asocierea) modificarilor mai putin grave sub raport juridic, dar suparatoare de tipul: minciuna, inconsecventa comportamentala, violente verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea colegilor, refuzul de a saluta, atitudini nonconformiste etc. cu abaterile grave de la normele morale si legislatia penala, cum sunt: furtul repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tlharie, consumul curent de alcool sau droguri, prostitutie. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta, de obicei, din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. Cauzele individuale atrag atentia att asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante) ct si asupra formarii nefavorabile la un moment dat, a personalitatii tnarului sub influenta unor factori de mediu negativi, fapt ce duce la imprimarea n comportamentul sau a unor orientari antisociale. Cauzele sociale vizeaza, de regula, influentele nocive ale situatiilor concrete de viata n care s-a aflat tnarul nainte de comiterea conduitei deviante. Conditiile favorizante cuprind, de fapt, acele mprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). Un alt element ce intra n sfera tulburarilor de comportament l reprezinta fuga de acasa (parasirea domiciliului) care se constituie de cele mai multe ori n epilogul unui conflict cu anturajul, att ca reactie de opozitie fata de mediul care nu-l satisface ct si ca speranta confuza de a gasi altundeva ceea ce i este refuzat aici. Perioada care precede fuga ne ofera informatii privind existenta unor preparative si asupra contextului socio-familial (somaj, mutare, marginalizare, conflict relational). Dupa vrsta de 6-7 ani putem vorbi de fuga de acasa. Acesta este n general scurta, ndepartndu-l pe copil de mediul familial (adesea disociat sau factor de insecuritate afectiva) sau de scoala (chiulul). Fobia fata de scoala este frecventa din prima clasa la copiii afectati de despartirea de mama,. iar mai trziu la adolescenti.

Se poate vorbi de mai multe tipuri de fuga de acasa: - fuga ca reactie de aparare si protest determinata de factori de mediu ca:dezorganizare familiala, alcoolism si conduite agresive ale parintilor, carente afective ale acestora, deseori mbracnd forma unei conduite de refugiu la rude, prieteni, cunostinte; - fuga ca manifestare predelincventa, generata de lipsa supravegherii, laxitate educationala, influenta unor anturaje nefaste n care se propaga o inductie negativa de participare la acte ilicite, fie din teribilism, fie din solidaritate de grup; aceasta poate fi semnul unei viitoare insertii sociale defectuoase; - vagabondajul - este o fuga permanenta, un mod de viata fara domiciliu stabil si fara mijloace materiale clare si stabile de subzistenta; vagabondajul poate intra usor n sfera delincventei prin asociere aproape inevitabila cu delicte ca furtul, cersetoria si prostitutia, n calitatea lor de asigurare a existentei; - dromomania - este o fuga patologica asociata unor tulburari psihice grave: oligofrenie, schizofrenie, epilepsie si se caracterizeaza prin impulsiunea morbida de a pleca brusc si neasteptat, adesea fara nici o tinta, urmata fiind de amnezia asupra episodului si constituie o manifestare asociata tulburarilor de baza. Fuga este asadar, un semnal de alarma care trebuie sa permita instaurarea unei supravegheri n scopul reorganizarii conditiilor socio-familiale, educative si psihologice pentru prevenirea recidivelor fugarului, care trebuie ajutat sa-si depaseasca dificultatile. Pentru a semnala influenta tulburarilor de comportament asupra conduitei agresive a tinerilor am analizat n paralel 2 esantioane extrase din cadrul lotului initial de 3598 de tineri investigati la recrutare n primavara anului 2003: - un esantion de 202 tineri care nu prezentau scarificari, examinati pe parcursul unei saptamni; acesti tineri provin att din mediul rural ct si cel urban, au nivele de scolarizare diferite, medii diverse de dezvoltare psiho-intelectuala; -cel de-al doilea esantion cuprinde 180 de tineri cu scarificari (taieturi, arsuri cu tigara, ntepaturi etc.); acestea au fost realizate n intervalul de vrsta 15-18 ani. n urma testelor aplicate (teste de inteligenta, teste de personalitate, scala de antecedente personale) am constatat ca tinerii cu o conduita autoagresiva nregistreaza ntr-un procent semnificativ mai ridicat fenomene de conduita antisociala (40, 1 % n cazul lotului cu scarificari fata de 7, 4 % n cazul celuilalt lot) si fuga de acasa (26, 2 % dintre tinerii cu scarificari nregistreaza acest fenomen fata de 4, 5 % din rndul tinerilor fara scarificari). Prin aplicarea testului Z (testarea semnificatiei ntre doua medii sau proportii) am obtinut urmatoarele valori: - pentru variabila fapte antisociale Z = 8, 175, valoare ce depaseste cu mult pragul critic de 1, 96, evidentiindu-se faptul ca tinerii cu un potential delincvential ridicat se automutileaza mult mai frecvent; - pentru variabila fuga de acasa Z = 6, 257, ceea ce denota faptul ca tinerii care fug de acasa se gasesc ntr-un procent semnificativ n rndul celor cu conduita autoagresiva; - pentru variabila esec scolar Z = 5, 31, deci tinerii cu scarificari nregistreaza ntr-un procent ridicat fenomene de inadaptare scolara. Prin aplicarea coeficientului de corelatie (Bravais-Pearson) s-au obtinut corelatii nalt semnificative ntre factorii care reflecta tulburarile de comportament (factorii luati n calcul n cadrul cercetarii: fapte antisociale, fuga de acasa si scala C din chestionarul de personalitate EPQ).

n urma analizei factoriale si a factorilor implicati n cercetare, am obtinut factorul tulburari de comportament corelat cu fuga de acasa (saturatie 0, 818), fapte antisociale (saturatie 0, 746) si scala C (saturatie 0, 264). n cadrul aceluiasi procedeu a rezultat faptul ca variabila esec scolar se poate constitui n element important pentru tulburarile de comportament [Lucrare pentru sustinerea examenului profesional de psiholog principal-S.Potorac, 2003]. Pentru ntelegerea mai aprofundata a celor prezentate mai sus, trebuie precizat ca delincventa si infractionalitatea constituie formele de vrf ale manifestarii agresivitatii, iar statisticile ntocmite n diverse tari arata o crestere ngrijoratoare a ratelor acestui flagel. Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate n sens distructiv, n vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moralpsihologice sau mixte. Privite din perspectiva scopului urmarit, unele conduite agresive sunt orientate n directia producerii unui rau n timp ce altele sunt orientate n directia demonstrarii puterii agresorului. Comportamentul agresiv este orientat nu numai n afara subiectului ci si asupra sinelui. Deci, o forma particulara a comportamentului agresiv esteautoagresivitatea manifestata de cele mai multe ori prin scarificarea tegumentelor (taieturi, arsuri). Rezumnd, putem spune ca agresivitatea reprezinta orice forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte, persoane sau catre sine, n vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune. Nu este de neglijat faptul ca un procent de 5 % din rndul tinerilor prezenti la recrutare prezinta diverse tipuri de scarificari. Doar o mica parte dintre cei cu un astfel de comportament intentioneaza sa comita suicid (n cazul cercetarii de fata nici un tnar nu a declarat ca a vrut sa se sinucida prin autovatamarea deliberata). Cei care se autovatameaza realizeaza actele ntr-un mod impulsiv, la vedere si care pare sa fie nepericulos. Exista trei forme de autoranire deliberata: - rani adnci si periculoase provocate cu intentie suicidara serioasa, mai adesea la barbati; - automutilare la pacientii schizofrenici (adesea ca raspuns la vocile halucinatorii sau la transsexuali) ; - rani superficiale care nu pun n pericol viata. Vrsta la care tinerii se automutileaza este cuprinsa, n general, ntre 15 si 18 ani. Ei se caracterizeaza prin: autostima scazuta, comportament impulsiv sau agresiv, dispozitie instabila, imaturitate psihocomportamentala, dificultati n relatiile interpersonale si o tendinta pentru consumul excesiv de alcool (80 % dintre tinerii investigati au declarat ca s-au scarificat sub influenta alcoolului). De obicei, autoranirea este precedata de o ncordare crescuta si iritabilitate, atenuate apoi de actul autoagresiv. Unii tineri relateaza ca ranirile au fost provocate ntr-o stare de detasare fata de mediu si fara durere puternica. Multi dintre ei se automutileaza n prezenta anturajului (unii pe fond de imaturitate psiho-comportamentala; n acest caz, functioneaza mecanismul imitatiei, tinerii stabilesc sa se automutileze pentru ca asa au vazut la ceilalti, si testeaza pragul durerii, din curiozitate sau pentru a nu fi exclusi din grup, altii consuma alcool, ajung la discutii si sub

imboldul furiei si al alcoolului actioneaza automutilndu-se). Ranile sunt de obicei multiple si realizate, n special, cu lame de ras (58 % din cei investigati) dupa care urmeaza cei autoagresati cu tigara (19 %), cu cutitul (15 %) sau cu alte obiecte sticla, srma, fermoare etc. (n procente mult mai mici 8 %). De cele mai multe ori, tinerii se ranesc pe antebrat sau ncheietura minii. De obicei, curge snge si vederea acestuia este importanta pentru subiect. Dupa act, adesea subiectul se simte rusinat si dezgustat. Multi dintre ei declara ca regreta ceea ce au facut, chiar daca scarificarile sunt multiple si realizate n episoade succesive. Potrivit studiilor efectuate, autovatamarea deliberata este predominanta la clasele sociale mai joase. Dintre factorii precipitanti ai acestui act, tinerii declara: - evenimentele nedorite n anturaj (certuri, discutii, batai, violenta) sau probleme sentimentale (despartirea, respingerea, parasirea de catre partener) ; - evenimente neplacute n familie (divort, separare, scandaluri, violenta domestica, consum alcool) ; - probleme scolare (repetentie, exmatriculare, probleme comportamentale) ; - chemarea n fata justitiei. Au fost tineri care au declarat ca s-au automutilat n momentul pierderii unui parinte ori pe fondul neglijentei sau abuzului din partea parintilor (acesti tineri prezinta carente afectiv-emotionale accentuate; uneori ei doresc sa atraga atentia asupra lor sau sa influenteze pe cineva). Motivele autovatamarii deliberate sunt de obicei complexe si dificil de identificat cu certitudine. Foarte putini dintre tinerii investigati au confirmat premeditarea si asa cum am mai precizat anterior, nici un tnar nu dorea sa moara n urma autovatamarii deliberate, desi 12 % dintre acestia au avut idei suicidare sau tentative esuate de suicid. Studii recente demonstreaza ca printre pacientii cu autovatamare deliberata, rata suicidului n urmatoarele 12 luni actului este de aproximativ o suta de ori mai mare dect n populatia generala [Oxford Tratat de psihiatrie]. n rndul tinerilor investigati exista 3 modele de baza n ceea ce priveste repetarea actului de automutilare: - un model al celor care repeta actul o singura data; - al doilea este reprezentat de acei tineri care repeta actul de mai multe ori dar numai ntr-o perioada limitata de timp, n care au n mod continuu probleme; - al treilea, un procent foarte mic care repeta actul de mai multe ori pe o perioada ndelungata de timp, ca un raspuns habitual la evenimentele stresante. Hawton (1986) descrie 3 grupe principale ale adolescentilor la care este prezenta autovatamarea deliberata: - cei cu suferinta acuta legata de problemele care dureaza de mai putin de o luna, dar fara tulburari de comportament; - cei cu tulburari cronice psihice si sociale dar fara tulburari de comportament; - cei cu tulburari comportamentale (cum ar fi chiulul, esecul scolar, fuga de acasa, consumul de alcool si de droguri, infractionalitatea). La adolescent, numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latenta: minciuni, tulburari alimentare, fuga de acasa, proaste rezultate scolare, conduite marginale, fapte antisociale).

O serie de cercetari au desprins cteva elemente care se pot constitui n factori ce predispun la o mai mare potentialitate agresiva, respectiv autoagresiva: - violente suferite n copilarie; - antecedente personale de agresivitate fata de ceilalti si fata de sine nsusi; - deficiente intelectuale (carente n dezvoltarea psihointelectuala) ; - tulburari ale afectivitatii (starile de frustratie afectiva si sentimente de frustratie, conflicte afective, instabilitate, labilitate afectiva, ambivalenta afectiva, indiferenta afectiva, absenta emotiilor) ; - toleranta scazuta la frustrare; - instabilitate emotiv-actionala; reactii discontinue, salturi nemotivate de la o extrema la alta, inconsecventa n reactii fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica. Fenomenul de agresivitate rezida n acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan actional sau verbal, care obisnuit, dar nu n mod necesar, constituie o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara; - tulburari caracteriale; cercetarile au aratat ca tinerii predispusi la conduite agresive se caracterizeaza printr-un nivel de imaturizare caracteriologica, manifestata prin: autocontrol insuficient, impulsivitate, tendinte egocentrice, exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte nguste, de nivel redus, absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare, cum ar fi: sentimentele etico-morale, dorinta realizarii cu orice pret a propriilor interese; - modele educationale deficitare familii dezorganizate, climat familial conflictual, climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv, familii n care sunt prezente agresivitatea violenta domestica, alcoolismul, promiscuitatea morala si sexuala; - fenomene de inadaptare scolara legata de: atitudini pedagogice inadecvate, frica de sine, aprecieri nedrepte, neglijente, evaluarea faptelor n mod neconcordant cu gravitatea acestora. Multi dintre tinerii cu scarificari provin din mediul urban (un procent de 64, 9 % fata de 24, 3% care provin din mediul rural) si au marturisit ca s-au scarificat n anturaj. Atractia acestuia (a gastilor de cartier) este foarte mare si creeaza solidaritati de moment foarte puternice n care se nasc de cele mai multe ori conduite inadecvate. Din spirit de aventura, n combinatie cu dorinta de a ncalca interdictii, tinerii participa la reuniuni excentrice, unde de cele mai multe ori consuma alcool, se antreneaza n scandaluri nsotite adesea de acte agresive/autoagresive. De altfel, alcoolismul, alaturi de mediul imoral si deprivarea culturala sunt elemente cu rol important n manifestarea conduitei inadecvate a tinerilor. Agresivitatea poate fi privita si sub aspect patologic, caz n care se disting doua forme: - agresivitatea constitutionala (la epileptici unde periodic au loc descarcari paroxistice si la cei cu caracter paranoic unde actul este lucid, exercitat la rece) ; - agresivitate accidentala sau cstigata, datorata unor factori si mprejurari precum: mprejurarile toxice acute si cronice (alcoolismul), starile pasionale care se pot manifesta prin descarcari agresive, encefalopatiile infantile ale adolescentului sau adultului, traumatismele cranio-cerebrale, psihozele cronice evolutive. Automutilarea poate fi determinata si de anumite conditii de mediu si situationale n care se afla personalitatea devianta la un moment dat, caracteristica pentru personalitatile dizarmonice fiind manifestarea concomitenta a mai multor forme si directii de exprimare nespecifica a agresivitatii.

Exista n acest sens indivizi aflati n cautarea unor repetate situatii n care ncearca sa impresioneze, sa braveze, sa se sustraga de la anumite obligatii, fara a resimti corespunzator echivalentul suferintei fizice. Am prezentat pe parcursul lucrarii influenta tulburarilor de comportament asupra conduitei agresive. Din cercetarile realitate de-a lungul timpului s-a stabilit ca si tulburarile de comportament la fel ca agresivitatea se constituie ca un fenomen complex, generat de o multitudine de factori. Evidente n rndul acestor factori sunt: predispozitiile nnascute, sechelele datorate leziunilor cerebrale (ca urmare a meningoencefalitelor si a traumatismelor), modificarile endocrine produse brusc n conditiile nefavorabile de mediu. Alti factori sunt mai putin cuantificabili, dar cu o mare incidenta. Astfel, un loc aparte n determinarea tulburarilor de comportament l ocupa disconfortul psihic si influentele negative ale anturajului. Lipsa de supraveghere a tinerilor, neantrenarea n activitate pot conduce la parasirea domiciliului si chiar la vagabondaj. De obicei, asemenea fenomene se coreleaza cu carente de afectivitate sau subestimare a eului, de lipsa de respect pentru activitatea celor din jur si de slaba integrare n activitatea grupului. Frecventa tulburarilor de comportament este diferita de la o perioada la alta; dupa unii autori, acestea au cea mai mare frecventa ntre 14-16 ani, ca apoi sa se atenueze, iar cnd se manifesta la vrsta adulta, predomina formele caracteriopate care au tendinta sa devina stabile si cu repercursiuni tot mai evidente antisociale. De cele mai multe ori, n tulburarile de comportament la tineri se produc o serie de modificari ce au o evolutie de la simplu la complex. Adeseori, se manifesta abateri comportamentale simple, dar care semnifica formarea particularitatilor negative ale personalitatii (ca de exemplu, minciuna). La baza conduitei deviante stau o serie de comportamente aberante (spre exemplu comportamentul aberant moral evolueaza mai cu seama dupa 6-7 ani). Dar pna la pubertate si adolescenta un asemenea comportament se manifesta ca inadaptare familiala, scolara, sociala. Ulterior, ncepnd cu pubertatea, poate mbraca si forma unor manifestari antisociale, ca urmare a nedezvoltarii simtului responsabilitatii, a constiintei de sine limitate, a imaturitatii socio-afective si sociale. n genere, conduitele aberante se produc n mod stereotip si pun n evidenta o incapacitate de progres sub influenta educatiei. n cadrul examinarilor psihologice este foarte importanta depistarea (identificarea) tinerilor cu tulburari de comportament si conduite agresive, acestia putnd ridica serioase probleme n procesul de adaptare la rigorile vietii militare si de integrare adecvata cerintelor armatei. ***

Stare imatura de interrelationare ce are forte de influente puternice si particularizate. Exista o dependenta normala creata deadaptare. Aceasta priveste adaptarea la climatul si modificarile lui sezoniere, ca si teritorialitatea de confort, adica spatiul geografic bine cunoscut cu drumurile lui si obiectivele implicate n viata de fiecare zi, gradul de securitate, de puncte de reper si deobiective n care se consuma programele zilnice. Toate acestea sunt supuse trairilor discrete de apartenenta ca forma de dependenta stratificata, cunoscuta si

supusa intentiilor si deciziilor personale. Exista o a doua forma de dependenta legata de gradul de civilizatie si confort al vietii ce se desfasoara n spatiul de apartenenta. Aceasta este dependenta de confort (prin lumina electrica, radio, TV, baie, automobil personal al familiei, etc). Ea asigura un grad de confort real ca punct de plecare pentru un confort mai mare potential legat de ofertele incitative sociale, generate de RTS. Provocarea este uneori tensionata si poate modifica echilibrul dezvoltarii. Ca atare dependenta este si poate fi stimulativa sau blocanta, provocatoare de tensiuni. n linii mari a reiesit ca exista doua feluride dependenta: una a propriei persoane fata de obiecte, obiective si alte persoane si una a altora fata de propria persoana. n aceste aspecte se consuma o mai mare cantitate de dependenta. Dependenta este implicata n axa dependenta- independenta sau libertate. Cu ct dependenta este mai mare cu att va avea efecte mai specifice n care libertatea va fi blocata, si activitatea psihica mai tensionata si centrata pe dependenta n cauza. n schimb dependenta de sine a altora va da forta personalitatii dndu-i caracteristici de autoritate, si va stimula dorinta de putere ce poate degenera n opresare si apoi lupta dementinere a acesteia. n ambele cazuri se dezvolta strategii specifice de comportamente. A. Adler a analizat n lucrarile sale aspectele mai importante ale acestor probleme. n general dependenta se manifesta nu numai fata de persoane ci si fata de numeroase obiective, idealuri ori obiecte dorite si mai greu de procurat. Acestea sunt implicate n mediul de viata si nivelul ei, n posibilitatile economice, n situatiile profesionale, toate socializate si ncarcate de dorinte si strategii circumstantiale. Dependenta poate fi considerata pozitiva si negativa prin demersurile pe care le solicita si prin rezultatele pe care le provoaca. Dependenta poate avea aspect pozitiv cnd determina nsusirea de abilitati, interese de autocultivare, sau aspiratii folositoare, sentimente si stari de traire a realizarilor mai deosebite, ori datorita dependentei de cerintele parintilor sau ale familiei pentru marirea bugetului ei. Negativa este atunci cnd provoaca tensiuni, oboseala, insatisfactii leznd dorintele personale, libertatea si dorintele proprii. Dependenta pozitiva poate provoca o anumita stare de confort si de liberalizare prin efecte de reflux iardependenta negativa poate ajunge la un prag critic a carui consecinte poate fi de rupere de dependenta. Conditiile materiale deficitare pot creea tensiuni si erodari ale atitudinilor sociale generale datorita trairii excesive a formelor de austeritate. Are loc treptat transformarea conduitelor: cresterea agresivitatii si tensiunii n comportamentul general care poate deveni dezordonat ncarcat de tentative de risc excesive, stimulatie de parasire a mediului de apartenenta, pentru o alta viata. Totusi persoanele care migreaza ramn cu o nostalgie latenta pe viata fata de mediul de apartenenta, mai ales cel natal chiar daca acesta se afla la un nivel de existenta generala mai scazut. Dependenta de obiecte poate sa fie de construire a unei locuinte ori, deprocurare a unui apartament. Dependenta de obiecte este mai temporara. Uneori devine obiectiv de colectionare, (de ceasornice vechi, de monede vechi, de icoane pe sticla). n copilarie dependenta este mai sever legata de adultrism dar se constituie sidependenta circumstantiala la vederea unei jucarii la un alt copil sau ntr-o vitrina. O astfel de dependenta poate sa se constituie ca dorinta. Cumpararea ei se conditioneaza de obicei si provoaca placere. Treptat n adolescenta se constituie dependenta de obiecte ce proiecteaza caracteristici de exprimare a libertatii si autonomiei (motociclete, mbracaminte sfidatoare, instrumente muzicale, bani disponibili pentru a-i cheltui cu prietenii si prietenele, adesea n mod demonstrativ). Se creeaza astfel situatii de a impresiona ceea ce arata ca adolescentul devine sensibil la impunerea de sine legata de o buna stare, deci dependenta de buna stare devine o demonstratie dorita. n tinerete persista aceasta dependenta si se socializeaza tot mai mult implicnd n strategiile comportamentale o mai mare atentie fata de o buna imagine de sine. La acestea se adauga forme foarte complexe de dependenta legate de viata intima si apoi decea familiala. n perioadele adulte aceste forme de dependenta fac sa fie mai distantate comportamentele din familie: austeritate rationalizata si aparent mai ncarcate circumstantial de tot felul de conduite pe axa dependentei de libertate, axa ncarcata tot mai mult de aparare si de o buna autoproiectare. Competentele se implica n competitii prin care se creeaza dependenta deposturi de munca mai nalte n ierarhia profesionala. Acest fapt are loc si pentru ca societatea este mai atenta fata de tineret si eventual fata de persoanele vrstnice si este mai dura fata de persoanele aflate n perioadele adulte. Experienta personala este de asemenea adesea periclitata prin viteza foarte marede schimbari ale statutelor profesiunilor si ale modificarii prin tehnicizari noi si intelectualizari active legate de ritmurile RTS. n etapele avansate adulte au loc unele forme de protectie

recompensativa si de buna impresie a companiilor fata de functionarii lor cu mare vechime si implicati cumva n prosperitatea intreprinderilor, fapt ce se manifesta prin crearea de posturi de conducere aparenta (vicepresedinti fara prea multe atributii sau verificatori de acte, cu titluri pompoase, etc). Legea lui Peter se centreaza pe ideea ca fiecare persoana tinde n profesie spre maxim de competenta (Lawrence Peter, 1970). n anii batrnetii dependenta devine tot mai dominant de familie, mai ales n probleme de servicii, data fiind fragilizarea treptata biologica. Fenomenul grief provocat de moartea sotului sau a sotiei este un soc ce poate modifica total conduitele, marind foarte mult starea depresiva (numarul de sinucideri la aceasta vrsta este destul de mare). Daca se cauta refugiu ntr-o activitate posibila se poate remedia starea de depresie n avansare si de dependenta. Toate acestea arata ca axa dependenta-independenta (libertate) este conditionata continuu si este alimentata de procesul adaptiv si de formele de afectivitate ce se consuma n acrosarile nenumarate pe care le realizeaza psihicul uman de existenta, persoanele ce se afla n zonele existentiale si disponibilulde afectivitate, de daruire si de echilibrare.