Sunteți pe pagina 1din 9

MECANICA FLUIDELOR

-CURS 2-

OBIECTIVELE CURSULUI

1. Tipuri de fluide nenewtoniene

2. Vâscoelasticitatea

1) Tipuri de fluide nenewtoniene

fluidul se numeşte newtonian. Apa,

uleiurile minerale pure şi alte lichide larg utilizate în tehnică satisfac această condiţie. Numeroase lichide funcţionale, îndeosebi cele sintetice conţin aditivi cu greutăţi moleculare mari, care conferă un caracter nenewtonian comportării vâscoase (fig. 1).

Dacă vâscozitatea nu depinde de viteza de deformare

1). Dac ă vâscozitatea nu depinde de viteza de deformare Fig. 1 Caracteristicile curgerii ş i

Fig. 1 Caracteristicile curgerii şi curbele de variaţie a vâscozităţii

a) Lichide pseudoplastice

O categorie răspândită de lichide prezintă scăderi drastice ale viscozităţii odată cu creşterea vitezei de deformare γ (curbele 2 în fig. 1.10). De exemplu, produsele farmaceutice sunt pompate rapid prin conducte şi tuburi capilare, vopselurile sunt aplicate prin pulverizare sau cu ajutorul unei pensule, pasta de dinţi şi cremele sunt extrase prin presare sau scuturare din tuburi sau sticle şi cu cât aceste procese se desfăşoară mai rapid cu atât vâscozitatea scade mai mult. În fapt, aceasta înseamnă că pentru aceeaşi forţă sau presiune mai mult material este făcut să curgă, asociată cu reducerea energiei necesare pentru menţinerea curgerii. În general, acest comportament este specific emulsiilor, suspensiilor sau dispersiilor solide în fluide. Multe lichide în aparenţă omogene sunt compuse din particule cu forme neregulate sau neomogenităţi ale fazei lichide. Pe de altă parte există soluţii de polimeri cu lanţuri moleculare lungi sau buclate. În repaus, toate aceste materiale sunt caracterizate printr-o structură internă neregulată şi în consecinţă se opun curgerii, având viscozitate ridicată (fig. 2).

1

1) Lichide în repaus 2) Lichide ce curg în sensul sãgeþilor
1) Lichide în repaus
2) Lichide ce curg în sensul sãgeþilor

Fig. 2 Explicarea curgerii pe baza structurii interne

Odată cu creşterea vitezei de deformare particulele constituente se orientează în direcţia curgerii. Lanţurile moleculare din topituri sau soluţii se desfac, se întind şi se orientează paralel cu direcţia de acţiune a forţelor ce tind să deformeze domeniul fluid. Această orientare permite alunecarea relativă între straturile fluide, corespunzător unei reduceri a vâscozităţii. Deformarea poate produce dezagregarea aglomerărilor de particule, având ca efect accelerarea curgerii, deci reducerea vâscozităţii. Pentru majoritatea fluidelor comportamentul pseudoplastic este reversibil, cu o anumită întârziere, deci vâscozitatea creşte odată cu scăderea vitezei de deformare şi se reface orientarea dezordonată a particulelor constituente, datorită agitaţiei browniene.

b) Lichide dilatante

Lichidele dilatante se caracterizează prin creşterea vâscozităţii odată cu creşterea vitezei de

γ (curbele 3 în fig. 1). De exemplu pentru un material plastic de tip PVC, odată cu

creşterea vitezei de depunere rigiditatea materialului creşte. Comportamentul dilatant este întâlnit la suspensiile foarte concentrate în care particulele solide sunt amestecate cu lichidele plastifiante. Acestea umplu interstiţiile dintre particulele solide, dens aglomerate. În repaus sau la viteze de deformare reduse, lichidul plastifiant unge suprafeţele particulelor solide şi permite alunecarea relativă între straturi. Acest comportament este specific lichidelor. La viteze de deformare mai ridicate se manifestă frecări mari între particulele solide şi lichidul plastifiant este expulzat dintre acestea, consecinţa fiind creşterea importantă a vâscozităţii. Pentru lichide, acest tip de comportament este destul de rar.

deformare

c) Lichide plastice

Lichidele plastice se deosebesc de cele pseudoplastice prin apariţia unui prag al efortului

0 (curbele 4 în fig. 1). Lichidele plastice caracterizează comportamentul unor lichidele

şi al unor solide. Ele sunt de cele mai multe ori dispersii, care în repaus prezintă o reţea intermoleculară de forţe de legătură (forţe de natură electrică, Van der Waals, etc.). Aceste forţe împiedică modificarea poziţiei relative a elementelor constituente, conferind substanţei un comportament solid, deci cu vâscozitate infinită. Toate forţele exterioare aplicate domeniului ocupat de fluid vor conduce la apariţia unor deformări elastice. Când forţele exterioare cresc, depăşind forţele de coeziune se poate produce modificarea ireversibilă a formei domeniului material şi apare

tangenţial τ

2

curgerea specifică fazei lichide. Câteva substanţe ce prezintă un astfel de comportament sunt: noroiul de foraj, unsorile, rujul şi pasta de dinţi.

d) Lichide cu comportament tixotrop

La creşterea vitezei de deformare particulele lichidelor pseudoplastice se orientează în direcţia curgerii. Acest comportament este tipic pentru diferite dispersii, la care se manifestă şi o interacţiune moleculară variabilă în timp. Se formează astfel o reţea de structuri moleculare tridimensionale, cunoscute sub denumirea de gel. După intervale mai mari de timp aceste structuri se dezmembrează, conducând la scăderea viscozităţii, în condiţiile aceleiaşi viteze de deformare (fig. 3). Vâscozitatea minimă atinsă este specifică stării de soluţie a dispersiei.

Particule de hidroxid de Si Legãturã hidrogenoidã Particule în starea iniþialã Conglomerate În repaus Sub
Particule de hidroxid de Si
Legãturã
hidrogenoidã
Particule în starea iniþialã
Conglomerate
În repaus
Sub deformaþie
Conglomerate
Structurã tip reþea

Fig. 3 Mecanismul curgerii la lichidele tixotrope

3

Tixotropia este proprietatea lichidului de a reveni la starea de gel, odată cu punerea în repaus a acestuia. Trecerea dintr-o stare în cealaltă se poate face de un număr nedefinit de ori. Tixotropia se manifestă semnificativ la o serie de materiale, precum vopselurile, produsele alimentare, cosmetice şi farmaceutice. De exemplu, la vopseluri este necesar ca revenirea la starea de gel să se facă cât mai rapid pentru a evita scurgerea ei pe perete.

e) Lichide reopective

odată cu intervalul de

existenţă a curgerii. Când aceste lichide revin la starea de repaus ele îşi recapătă vâscozitatea iniţială.

Reopexia şi tixotropia sunt comportamente opuse, inclusiv sensul de parcurgere al curbelor dependenţei efortului tangenţial şi vâscozităţii de viteza de deformare. Comportamentul reopectiv este mult mai rar întâlnit, în comparaţie cu cel tixotropic. Este de remarcat că la unele materiale se manifestă creşterea viscozităţii în timp, fără a fi un comportament de tip reopectiv. Cauza este modificarea structurii fizico-chimice, transformările fiind nereversibile. Mărimea histerezisului la comportamentul reopectiv este influenţată de acceleraţia rotorului vâscozimetrului. Este necesar ca regimurile tranzitorii să fie evitate, pentru a nu influenţa corectitudinea rezultatelor măsurătorilor. Pentru un lichid de mare vâscozitate, la acceleraţii mari ale rotorului, se poate greşit concluziona un comportament.

Lichidele reopective sunt caracterizate prin creşterea vâscozităţii,

2) Vâscoelasticitatea

Lichidele vâscoelastice prezintă comportamente speciale în condiţii identice de încercare cu cele ale fluidelor newtoniene (fig. 4). Astfel, apa şi o soluţie de polimeri transparentă nu pot fi diferenţiate semnificativ în condiţii de repaus absolut. Când un rotor este introdus în cele două lichide comportamentul este diferit. Lichidul vâscoelastic se ridică pe tija rotorului, datorită eforturilor normale suplimentare de natură elastică. O parte din energia lichidului este acumulată sub formă de energie potenţială, restul inducând curgerea şi fiind disipată sub formă de frecare vâscoasă. În acest caz, este necesară o abordare specială pentru a obţine informaţii corecte despre comportarea materialului supus încercărilor.

Lichid în repaus Lichid vâscos Lichid elastic Nu se manifestã fenomene reologice Forþele centrifuge contribuie
Lichid în repaus
Lichid vâscos
Lichid elastic
Nu se manifestã
fenomene reologice
Forþele centrifuge
contribuie în
urcarea lichidului
pe pereþi
Forþele de tip elastic
depãºesc forþele centrifuge
ºi lichidul urcã pe tija
rotorului

Fig. 4 Experimente comparative pentru lichidele vâscoase şi elastice

4

La viteze de deformare mici toate fluidele se comportă predominant vâscos, elasticitatea putând fi neglijată. La viteze de deformare mari situaţia se inversează. Pentru înţelegerea comportării vâscoelastice se apelează la modele foarte simple ale substanţei (combinaţii de resoarte şi amortizoare vâscoase). Acestea nu au un corespondent direct în structurile moleculare, dar pornesc de la modelul Rouse-Zim şi concentrează fenomenele în vederea aplicării unei tratări matematice accesibile. În reometrie există două tipuri de teste experimentale:

măsurării-înregistrării

deformaţiei γ . H(t) este funcţia treaptă unitară a lui Heaviside;

- test de fluaj, care

corespunde

aplicării unui efort τ

=τ ⋅ H ( t )

0

ºi

- test de relaxare, care corespunde aplicării unei deformaţii γ

=γ ⋅ H t

0

( ) şi măsurării-

înregistrării efortului τ . Vor fi analizate modelele matematice pentru elementele tip şi pentru câteva combinaţii reprezentative.

a) Solidul ideal (fig. 5)

combina ţ ii reprezentative. a) Solidul ideal (fig. 5) Fig. 5 Simbolul ş i curbele de

Fig. 5

Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul ideal

Un solid ideal răspunde instantaneu printr-o deformaţie proporţională cu efortul aplicat, în domen iul elastic. La dispariţia efortului deformaţia dispare şi corpul revine la forma iniţială. Prin intermediul modulelor longitudinal (Young) şi transversal, se pot scrie următoarele ecuaţii constitutive ce descriu comportarea materialului:

unde:

σ

σ= Eγ

τ= Gγ este efortul longitudinal;

τ

- efortul transversal;

(1)

γ - deformaţia; E - modulul lui Young; G

-

modulul de elasticitate transversal. Acest comportament poate fi d escris printr-un resort elastic.

b

) Lichidul newtonian (fig. 6)

resort elastic. b ) Lichidul newtonian (fig. 6) Fig. 6 Simbolul ş i curbele de fluaj

Fig. 6 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru lichidul newtonian

5

Pentru lichide, viteza de deformare este proporţională cu efortul; când acesta dispare deformaţia rămâne constantă. Relaţia de legătură dintre efort şi viteza de deformare este legea lui Newton:

unde:

τ=ηγ&

d γ

dt

η este coeficientul de vâscozitate dinamică.

A cest comportament poate fi descris printr-u

c) Fluide vâscoelastice

n amortizor vâscos ideal.

(2)

Prin combinaţii de resoarte elastice şi amortizoare vâscoase ideale, cuplate în serie, paralel sau mi xt pot fi descrise comportamentele materialelor vâscoelastice şi deduse ecuaţiile constitutive corespunzătoare.

şi Maxwell

(lichidu l vâscoelastic).

Cele

mai

reprezentative

modele

sunt

Kelvin-Voigt

(solidul

vâscoelastic)

c1 ) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig. 7)

c1 ) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig. 7) Fig. 7 Simbolul ş i curbele de fluaj ş

Fig. 7 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Kelvin-Voigt

Solidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în paralel a modelelor simple anterioare. Deformaţia celor două elemente este aceeaşi, iar efortul total este suma eforturilor parţial e aplicat e resortului şi amortizorului:

τ =τ +τ

K

Ke

Kv

γ =γ =γ

K

Ke

Kv

Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:

τ

Soluţia ecuaţiei diferenţiale precedente es te:

= G γ +ηγ&

K

K

K

K

K

γ

K

( t ) =

τ

0

G

K

1 e

1

λ

K

(3)

(4)

(5)

(6)

unde:

λ

K

/ G se numeşte timp de fluaj; τ

K

K

0 - treapta de efort aplicată la momentul iniţial.

λ

Deformaţia r emanentă se poate calcula cu relaţia ( t → ∞ ):

=

τ

0

G

K

γ

K

0

( t ) = γ

K

(7)

Întârzierea răspunsului, determinată de amortizor este caracterizată prin constanta de timp

K , măsurată aproximativ prin intersecţia dintre tangenta în origine la curba de evoluţie a

deformaţiei şi dreapta

γ =γ

K

K 0

.

6

La dispariţia efortului deformaţia revine la zero după o lege asemănătoare cu (6). Constanta de timp de relaxare este identică cu timpul de fluaj.

c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. 8)

timpul de fluaj. c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. 8) Fig. 8 Simbolul ş i curbele de

Fig. 8 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Maxwell

Lichidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în serie a unui resort elastic cu un amortizor

vâscos.

Efortul este acelaşi, iar deformaţia totală este suma deformaţiilor parţiale specifice resortului

ş amortizorulu

i

i:

γ =γ +γ τ =τ =τ

M

M

Me

Me

Mv

Mv

Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:

unde

λ

γ&

M

=

τ

M

+

1

τ&

=

τ

M

+

λ

M

η

M

G

M

M

η

M

η

M

τ &

M

M este timpul de relaxare al flu idului de tip Maxwell.

Ecuaţia diferenţială precedentă are următoarea soluţie:

(8)

(9)

(10)

γ

M

( t )

=

τ

0

τ

0

t +

η

M

G

M

(11)

C ând efortul dispare (momentul t1) deformaţia scad

corespunzător destinderii resortului. Deformaţia re

e instantaneu la o valoare constantă manentă este o măsură a curgerii

nenulă,

vâscoase din faza de fluaj. d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig. 9)

faza de fluaj. d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig. 9) Fig. 9 Simbolul ş i curbele

Fig. 9 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Norton

Pentru modelul Norton este valabilă ecuaţia constitutivă:

τ=λγ&

1

N

7

(12)

e)

Solidul rigid perfect plastic (fig. 10)

e) Solidul rigid perfect plastic (fig. 10) Fig. 10 Simbolul ş i curbele de fluaj ş

Fig. 10 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul rigid perfect plastic

Pentru solidul rigid perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă:

τ

= τ sign (γ&)

S

deformaţ ia γ putând lua valori arbitrare.

f) Solid

ul elastic perfect plastic S

aint

-Venant (fig. 11)

(13)

ul elastic perfect plastic S aint -Venant (fig. 11) (13) Fig. 11 Simbolul ş i curbele

Fig. 11 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect plastic Pentru solidul elastic perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă (13), deformaţia fiind calculată cu relaţia:

γ=

τ SV

G SV

p

(14)

γ

ultimul termen din ecuaţia de mai sus putând lua valori arbitrare.

g)

Solidul elastic perfect vâscoplast ic Bingham-Norton (fig. 12)

elastic perfect vâscoplast ic Bingham-Norton (fig. 12) Fig. 12 Simbolul ş i curbele de fluaj ş

Fig. 12 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect vâscoplastic

8

Pentru solidul elastic perfect vâscoplastic sunt valabile ecuaţiile constitutive:

τ τ → γ = < τ S G τ → = ≥ τ γ
τ
τ → γ =
<
τ
S
G
τ → =
τ
γ
γ
+
γ
,
γ &
= τ & + f
S
e
p
G

9

(τ)

(15)

Evaluare