Sunteți pe pagina 1din 4

Niveluri de expresivitate

NIVELUL FONETIC - repetarea unor sunete ofera anumite sugestii textului;ex: a = deschidere , luminozitate; vocalele o = necuprinsul , departarea; i = intimidate, delicatete; aglomerarea de consoane v , j , r , l ofera sugestii auditive. NIVELUL PUNCTUATIEI - punctele de suspensie determina un ritm lent , cu intreruperi cauzate de o anumita stare emotionala; - virgula sugereaza lentoarea sau insistenta; - punctul marcheaza o pauza , o ezitare; - punctul si virgula subliniaza anumite idei , reliefeaza stari sufletesti; - linia de dialog introduce vorbirea directa , facand trecerea de la o replica la alta; -semnul intrebarii pune in valoare atitudini ( uimire , indignare, ironie , nedumerire) si accentueaza expresivitatea; - semnul exclamarii noteaza intensitatea starilor sufletesti (uimire, dezamagire, incantare); - ghilimelele incadreaza cuvinte, expresii, secvente de enunt considerate importante; - linia de pauza subliniaza anumite atitudini; - parantezele incadreaza constructii incidente, reliefeaza impresii.

NIVELUL LEXICO-SEMANTIC vocabularul folosit intr-un text literar da indicatii precise asupra limbajului artistic campurile semantice contureaza un spatiu sau o stare emotionala; clasele semantice : -sinonimele nuanteaza si dau varietate enuntului; -paronimele creeaza efecte satirice evidentiind confuzia; -antonimele arata aspecte contradictorii, potentand sentimentele si ideile; -omonimele au efecte umoristice; regionalismele evidentiaza un stil familiar , individualizeaza si creeaza o anumita atmosfera , contribuie la localizarea actiunii si la

caracterizarea personajelor; semn de oralitate , sugereaza graiul viu al poporului; arhaismele contribuie la reconstituirea atmosferei de epoca si sustin vechimea operei literare; termenii de argou dau textului efecte ironice, umoristice; elementele de jargon dau textului efecte critice ; derivatele interjectionale ofera sugestii auditive; derivatele diminutivale arata :tandrete , intimitate, simpatie / cele augmentative : ironie, antipatie, spaima;

NIVELUL MORFO-SINTACTIC -categoriile morfo-sintactice sunt incarcate de valente stilistice substantivul apare frecvent , alaturi de adjectiv, in descrierile de tip tablou sau portret; reluarea unui substantiv intr-un text => cuvant cheie ( foarte important in decodarea mesajului) ; in anumite situatii cazurile sunt expresive : genitivul repetat are valoare superlativa; vocativul implica participarea afectiva a eului sau a personajului; unele substantive , nume de familie pot primi forma de feminin sau de plural, sugerand intimitatea sau ironia : Popeasca , Ianculestii; substantivizarea adjectivelor prin vocativ e o caracteristica a limbajului afectiv : Prapaditule! pronumele marcheaza latura subiectiva a eului liric, personajului sau naratorului; repetat poate deveni cuvant- cheie; folosirea pluralului in loc de singular poate sugera afectivitatea , modestia sau autoritatea stiintifica; persoana a II-a sg. a pronumelui folosita in locul persoanei I poate exprima indignarea , nemultumirea; formele populare sunt marcile oralitatii stilului autorului; dativul etic exprima afectivitatea vorbitorului la cele spuse. numeralul poate exprima ambiguitatea sau zadarnicia ( prin hiperbolizare); repetat poate deveni cuvant cheie articolul hotarat individualizeaza , iar prin absenta confera stilului oralitate;articolul nehotarat generalizeaza; cel posesiv este expresiv in pozitie antepusa si in structura formelor regionale; articolul demonstrativ este marca oralitatii , da textului o nota arhaica atunci cand apare in pozitie antepusa. adjectivul apare frecvent in cadrul descrierii; prin reluare devine cuvant cheie;in forma diminutivala , adj. pot avea valori ironice sau pot reda tandretea, intimitatea , simpatia;adj. pronominale posesive au valoare afectiva cand apar in basme sau povesti sau pot exprima dispretul , cand sunt folosite in forme populare. verbul este folosit frecvent in naratiune;modurile releva valente stilistice prin definitia lor:

indicativul = modul certitudinii, al sigurantei; conjunctivul = modul incertitudinii, al ezitarii, al indoielii, al posibilitatii;poate fi folosit cu valoare imperativa sau conditionala; - conditionalul = modul asteptarii, al dorintei; - imperativul poate exprima diferite tipuri de mesaj: porunca, indemn , sfat, urare, rugaminte; este un mod afectiv si retoric; - gerunziul exprima actiune durabila ,in desfasurare; poate sugera miscarea, framantarea; Timpurile verbale sunt o sursa clara de expresivitate : a) prezentul exprima actiuni continue , de durata, aducand evenimentele aproape de cititor;folosit in proverbe si zicatori (prezentul gnomic) sugereaza valabilitatea permanenta a ideilor formulate in cadrul lor; in textele istorice( prezentul istoric) inlocuieste timpurile trecute , avand ca efect actualizarea faptelor; in vorbirea familiara are valoare de viitor ; b) imperfectul este un timp al perspectivei ; poate exprima modestia, ambiguitatea, o actiune nereusita in ultimul moment; c) perfectul simplu , specific textelor de inspiratie istorica, este un timp al actiunilor rapide, instantanee; d) perfectul compus poate avea, in limbajul familiar, valoare de prezent sau de viitor. Aglomerarea verbala are efect dinamizant; prin reluare , verbul poate deveni cuvant cheie. adverbul subliniaza timpul / durata , cadrul / locul /spatiul, modalitatea; cand exprima superlativul absolutmsau cand provine din substantive are valoare afectiva; prin repetare, devine cuvant cheie; este marca oralitatii limbii. prepozitia este expresiva in formele ei arhaice si atunci cand schimba valoarea cazuala ( folosirea prepozitiei la pentru cazul dativ). conjunctia subliniaza prin repetitie, continuitatea, insistenta. interjectia ofera sugestii auditive(onomatopeele); confera familiaritate subliniind stari sufletesti; este o marca a oralitatii stilului unui autor;prin repetare devine cuvant cheie . partile de propozitie : lipsa predicatului dinamizeaza ; lipsa subiectului ambiguizeaza; subiectul multiplu creeaza imagini ample , panoramice; atributele numeroase detaliaza; complementele antepuse potenteaza ideea , iar cele circumstantiale au valente expresive contextuale. fraza este marca a expresivitatii prin nerespectarea regulilor; frazele cu multe propozitii subordonate creeaza tablouri in proza , iar in opera epica

suprapun idei si impresii; propozitiile coordonate creeaza ideea de curgere , de monotonie sau confera cadenta. NIVELUL PROZODIEI versul scurt ( masura 4- 9 silabe) confera rapiditate si dinamism comunicarii starilor sufletesti; versul lung ( masura 16 18 silabe) este specific poemelor , descrierilor poetice (pastelului); rima si ritmul asigura muzicalitatea versurilor; ritmul poate sugera stari sufletesti: trohaicul exprima stari tonice , sugereaza veselia, voiosia; iambicul exprima sentimente profunde, tulburatoare

prof., Nicoleta Mocanu