Dimensiuni ale existentei omenesti

Omul contemporan si-a pierdut profunzimea tririi si limpezimea privirii spirituale, vietuind n sfera din ce n ce mai opac si mai aglomerat a agitatiilor cotidiene. Actele sale sociale sau politice sunt la rndul lor lipsite de o viziune n stare s se ridice deasupra orizontului material, trdnd un optimism facil, aproape naiv s-ar putea spune. Drumul exterior pe care si-l croieste omenirea nu mai urmreste o finalitate transcendent, care s ias din planul orizontal al istoriei. Pe plan sufletesc peisajul apare la fel de dezolant. Cile labirintului care duce ctre centrul existential al fiintei umane sunt astupate cu noroiul vietii tumultoase de zi cu zi. Omul s-a nstrinat att de esenta sa luntric, ct si de menirea sa metafizic. Dar cel mai trist este faptul c el rmne prizonier n sfera opac si superficial n care a intrat n mod deliberat, ajungnd s nu-si mai pun nici mcar problema atingerii unor realitti mai profunde, fie nluntrul, fie n afara sa. Omul care se consider msura tuturor lucrurilor alearg nencetat dup cunoasterea de sine, nedndu-si seama c pentru a si-o rensusi, nu este nevoie dect de un efort de voint si de o privire rugtoare si smerit ndreptat nspre triile cerului. Nu se poate spune c omul nu a fost prevenit sau c nu a fost ndrumat pe aceast cale. Dar profetii au strigat n pustiu. n 1927, n scrierea sa de mare succes la acea vreme Un nou Ev Mediu, filosoful rus Nikolai Berdiaev punea acestei stri de lucruri un diagnostic fr echivoc:Umanismul, el nsusi, si primeste adevrata sa umanitate de la crestinism. Antichitatea nu era capabila s i-o dea. Dar umanismul, n dezvoltarea sa, a separat umanitatea de fundamentele sale divine. Si iat c atunci cnd umanismul -la sfrsit- a desprtit pe om de divinitate, el s-a ntors, n acelasi timp, mpotriva omului si s-a pus s distrug chipul acestuia; pentru c omul este chipul si asemnarea lui Dumnezeu. Cnd omul nu a mai vrut s fie dect chipul si asemnarea naturii -adic un om natural- el s-a supus, prin aceasta, chiar fortelor elementare inferioare si si-a nstrinat chipul. Omul este din nou hrtuit de demonii n fata crora este neputincios a le rezista si de care nu se poate apra. Centrul spiritual al personalittii omenesti s-a pierdut. ntoarcerea umanismului contra omului constituie tragedia timpurilor moderne. De atunci au trecut mai bine de trei sferturi de veac, ns omul vremii noastre nu are timp, ne spune Ernest Bernea. El nu are timp pentru sine, pentru familie, pentru prieteni, pentru nimeni, nu are timp s cugete, s lucreze, s se odihneasc, nu are timp s triasc. Si-a pus rotitele lui Mercur la picioare si i-a dat drumul (Cel ce urc muntele). Golul sufletesc, o adevrat cavern care a spat n substanta luntric a omului, este umplut cel mai adesea cu surogate efemere, fr consistent. Nou, oamenilor de azi, ne lipseste rgazul sufletesc, nu mai putem sta de vorb cu noi nsine, nu mai putem fi stpni la noi acas, adic n interiorul nostru, continu gnditorul romn. Ce ar trebui s se ntmple, ce zguduiri ar trebui s se produc pentru ca omul s-si recstige plenitudinea sufleteasc, s dobndeasc acea stare infinit mai autentic si mai apropiat adevratei sale naturi, pe care o invoc si Ernest Bernea:Pe omul bogat sufleteste si stpn pe rosturile sale proprii si de l doare viata, el o stie ndruma ctre un act de creatie. Purtat de aceleasi doruri albastre ale salvrii, el face s rodeasc bogat fiece clip, fiece suflu pn la temeliile lumii si ale sufletului su nsusi. Acest om nu e frnt niciodat; el bea din plin, fr oprire, aburii calzi si aromati ai vietii. Poate fi trudit, poate fi ntristat, dar niciodat nerodit, sfrmat; el poate avea dureri c-i om, rmas om, alungat de doruri peste puterile sale, dar lui nu-i este furat clipa, stins prezenta spiritului creator si, n acest fel, nlturat viata n conditiile potrivite naturii si destinului su propriu ? ntr-un dialog imaginar ntre cei doi mari gnditori crestini amintiti mai devreme, un posibil rspuns al lui Berdiaev la ntrebarea cum si poate regsi fiinta uman tria si sensul ar putea suna: Avem puternice motive s credem c puterile creatoare ale omului nu pot fi regenerate si identitatea omului restabilit dect printr-o nou epoc de ascetism religios. Numai o astfel de

epoc, singur o astfel de epoc, revenind la sursele spirituale ale omului, va putea s concentreze toate puterile acestuia si s mpiedice ca identitatea sa s se pulverizeze cu totul. Omul trebuie s ajung la aceasta, ajuns odat la culmea istoriei sale noi. Nu mai trebuie s se bizuie pe o nou renastere de nici un fel dupa sectuirea puterilor sale spirituale, dup rtcirea n pustiul vietii, dup zguduirea asa de puternic a identittii omenesti. Dac ar trebui s se stabileasc o analogie, ar trebui s se spun atunci c ne apropiem nu de Renastere, ci de un nceput ntunecos de Ev Mediu si c va trebui s trecem printr-o nou barbarie civilizat, printr-o nou disciplin, printr-un nou ascetism religios, nainte de a vedea nscnd zorile unei noi si inimaginabile Renasteri.

Ce nseamn aceast regsire, aceast posibil transformare, dect urmarea unui ndemn la simplitate? Pentru a-si rennoda legturile cu absolutul, omul trebuie s-L caute pe Dumnezeu prin rugciunea si prin fapta sa: Rugciunea este druire total, tainic legtur cu datele permanente ale firii, liber supunere a durerilor creatoare, nlttor contact cu Dumnezeu. Linistea si bucuria ce o ntovrsesc sunt semnele acestei rodnice legturi si ale propriei noastre depsiri. Adevrata viat interioar se ntretine prin fapt. Credinta fr fapt e ca o floare fr rod: se arat ntr-o frumusete trectoare. Omul viu mn pasii iuti pe drumurile creatiei; fptur a lui Dumnezeu, devine prtas la lucrarea dumnezeiasc. (Ernest Bernea ndemn la simplitate) Legturile cu eternitatea au fost rupte prin revolta omului care pretindea c este nlntuit de ele. Omul s-a desctusat, apucnd-o pe panta liberttii anarhice, uitnd c dup deschiderea portilor cerului, acum dou milenii, cnd Dumnezeu a luat trup omenesc, a existat si o mn de oameni care L-a urmat n deplin libertate. Uitare care nseamn de fapt o nou rstignire a Sa. A fi liber nu nseamn ns a fi liber de Dumnezeu, afirm Berdiaev: Constiinta, morala, artele, statul, economia trebuie s devin religioase, n mod liber ns, si din interior, iar nu prin constrngere. Nici o teologie nu conduce din afar procesul constiintei mele si nu mi impune norme. Constiinta este liber. ns nu mai pot realiza scopurile constiintei fr s ma ntorc spre experienta religioas, fr o initiere religioas n misterele existentei. n aceasta sunt deja un om al Evului Mediu, nu un om al istoriei moderne. Nu caut autonomia religiei, caut libertatea n religie. Nici o ierarhie eclesiastic nu conduce si nu regularizeaz azi viata social si viata statului. Nici un clericalism nu va putea s foloseasc forta extern. Nu pot recrea statul si societatea, supus ns descompunerii, dect n numele principiilor religioase. Eu nu caut autonomia statului si a societtii n religie. Nu vreau, pentru nimic n lume, s fiu eliberat de Dumnezeu, vreau s fiu liber n Dumnezeu si pentru Dumnezeu. Sensul adevrat al liberttii cu care l-a nzestrat Dumnezeu pe om nu poate fi acela care duce la autodegradarea spiritual a fiintei sale. Un om ntr-o conditie deteriorat, n care s-a mpins de unul singur, nu-si mai poate nsusi chemarea deplin a liberttii. Un asemenea om nu poate dect s-si anuleze treptat propria libertate, sectuindu-si astfel posibilittile creatoare. Cci a fi cu adevrat liber nseamn a crea, a fptui. nseamn a drui continuu, fr a te consuma. nseamn a arde, sporind totodat sufleteste. Acesta este sensul autentic al liberttii omenesti. Iar fapta de creatie a omului poate fi nteleas pe de-o parte n sens material, asa cum apare n viata mecanic actual, cnd omul lucreaz ca o masin: materie din materie, elemente, functiuni, scopuri materiale. Pe de alt parte, fapta poate fi privit n sensul ei spiritual, ca o functiune a ordinii superioare, a destinului nostru de oameni. n acest fel, a fptui nseamn a fi activ interior, a rodi pe

calea credintei si dragostei, nseamn creatie. Fapta n nteles de colaborare a omului la opera lui Dumnezeu, este legat de sensul adnc si permanent al trecerii omului prin lumea aceasta. Omului nu-i este ndeajuns s cunoasc cuvntul lui Dumnezeu, nu-i este de ajuns s aib credint si s dea ascultare nnoirii, ci trebuie s lucreze neobosit, s fie un mplinitor cu fapta. (Ernest Bernea ndemn la simplitate) Mai este omenirea de astzi n stare s urmeze asemenea ndemnuri? Pentru cti dintre noi nseamn ele cu adevrat ceva? Cti dintre noi lum aminte la ele, nainte de a iesi din nou n tumultul de afar, agitndu-ne si alergnd zi de zi dup efemere realizri exterioare? Bogdan Munteanu

Inapoi