Cred ntr-Unul Dumnezeu, Tatal Atotiitorul, Facatorul cerului si al pamntului, vazutelor tuturor si nevazutelor.

Si ntru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai nainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mntuire S-a pogort din ceruri Si S-a ntrupat de la Duhul Sfnt si din Maria Fecioara Si S-a facut om. Si S-a rastignit pentru noi n zilele lui Pilat din Pont, Si a patimit si S-a ngropat. Si a nviat a treia zi dupa Scripturi . Si S-a suit la ceruri si Sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, A carui mparatie nu va avea sfrsit. Si ntru Duhul Sfnt, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cela ce mpreuna cu Tatal si cu Fiul Este nchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. ntru-una Sfnta Soborniceasca si apostoleasca Biserica, Marturisesc un botez ntru iertarea pacatelor, Astept nvierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin !

Crezul Ortodox este cea mai concisa si mai exacta expresie existenta a doctrinei de baza a credintei noastre ortodoxe. l rostim la fiecare oficiere a Sfintei Lit urghii, l citim mpreuna cu rugaciunile noastre personale. Totusi, cti dintre noi sau oprit o clipa pentru a se ntreba ce vrea el sa spuna, sau de unde vine si cine l-a compus ? Simbolul Credintei Ortodoxe, cum mai este numit Crezul, a fost elaborat n secolul al patrulea la primul Sinod ecumenic tinut la Niceea n 325 si la al doilea Sinod ecumenic tinut la Constantinopol n 381, chiar daca se bazeaza pe simboluri ale b otezului datnd nca din timpurile apostolice. Prima parte a Crezului a fost elaborata de 318 episcopi, Sfinti Parinti inspirat i de Dumnezeu ce s-au adunat la Niceea de pe ntreg pamntul. Aici, pentru prima dat a n istoria Bisericii, s-a putut tine un sinod ecumenic, adica cu o participare u niversala. Aceasta deoarece pe parcursul secolelor persecutiile mparatilor romani pagni au determinat Biserica sa aiba o existenta ascunsa. Au existat totusi, dea lungul acestor secole, multe sinoade (sabors) locale sau regionale, printre ca re si sinodul tinut la Ierusalim, mentionat n Noul Testament (Faptele Sfintilor A postoli, capitolul 15). Scopul propus al Sinodului de la Niceea din 325 era ca, sub ndrumarea Sfntului Duh al lui Dumnezeu, sa se formuleze o expunere concisa car e sa defineasca adevarurile si convingerile fundamentale ale Credintei Crestine Ortodoxe.

A doua parte a Crezului, ncepnd cu cuvintele Si n Sfntul Duh , a fost elaborata de Sfinti Parinti adunati la Al doilea Sinod ecumenic tinut n 381 la Constantinopol, si care avea scopul de a completa Simbolul Credintei si a contracara diferitele

erezii ce amenintau sa submineze adevarurile eterne ale crestinatatii ortodoxe. ncepnd cu acele timpuri, Sfnta noastra Biserica Ortodoxa, trupul veritabil si adeva rat al lui Hristos a rostit acest vechi Crez n forma sa originala. Si astazi, sai sprezece secole mai trziu, crestinii ortodocsi continua sa rosteasca Crezul n form a sa initiala inspirata de Dumnezeu, fara modificari, adaosuri sau eliminari.

Cuvntul Crez vine din latinescul credo, EU CRED. n variantele multor limbi primul cu vnt din Crez nseamna tot eu cred , de exemplu pistevo n greaca clasica, vjeruju n Bise ica Slavona, si vjerujem n srba moderna. EU CRED aceasta este cheia pentru ntelegerea Crezului: convingerea, credinta, ver o. Vom expune cteva meditatii ale Sfntului Nicolae Velimirovici asupra Crezului, C redinta poporului lui Dumnezeu, publicate n The Faith of Chosen People , by Bishop N ikolai Velimirovich, USA, meditatii ce trezesc n inimile credinciosilor o credint a nfocata. Ele picura credinta curata n sufletele nsetate. Ele lumineaza cugetele c autatoare ale credinciosilor cu razele stralucitoare ale credintei adevarate. Aceasta nu este o expunere didactica, rece, a unor realitati teologice rigide. A ceasta este o istorie miscatoare ce ncalzeste inimile, a iubirii unui tata pentru copiii sai, despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, o iubire ce depaseste ca pacitatile noastre de ntelegere. De fiecare data cnd rostim Crezul din inima, noi de fapt confirmam realitatea ace stei iubiri. EU CRED ca acest adevar divin, etern si nemuritor este realitate. EU CRED ca acest Simbol al Credintei divin, etern si nemuritor a fost lasat lumi i de nsusi Dumnezeu Izvorul a toata iubirea pentru ca oamenii sa poata cunoaste i ubirea lui Dumnezeu si sa-L iubeasca si ei. EU CRED ca aceasta este credinta poporului ales, a celor ce poarta n sine icoana lui Dumnezeu. EU CRED ca acesta este adevaratul nteles al credintei parintilor nostri Ortodoxa. Crezul Simbolul credintei noastre ortodoxe Credinta

Cred ntr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamntului, al tuturor celor vazute si nevazute. Si ntr-Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal Sa nascut mai nainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumne zeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au fa cut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mntuire, S-a pogort din ceruri si S-a ntrupat de la Duhul Sfnt si din Maria Fecioara si S-a facut om. Si S-a rastig nit pentru noi n zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si S-a ngropat. Si a nviat a tr eia zi dupa Scripturi. Si S-a naltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si i arasi va sa vie cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui mparatie nu va avea s frsit. Si ntru Duhul Sfnt, Domnul de viata Facatorul, Care de la Tatal purcede; Cel ce mpr euna cu Tatal si cu Fiul este nchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. ntru una, sfnta, soborniceasca si apostoleasca Biserica, marturisesc un botez spre iertarea pacatelor, astept nvierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin .

Cred ntr-Unul Dumnezeu Cine seamana seminte bune pe un cmp ce nu a fost curatat ? Un om rational nu va f ace asa ceva. Un om rational va actiona n acord cu Cuvntul lui Dumnezeu. El va cur ata mai nti cmpul de neghina si apoi va semana seminte bune. Cmpul este sufletul uman, neghina este politeismul, iar samnta cea buna este credi nta ntr-un Dumnezeu. Sa credem ntr-un singur Dumnezeu ne pare azi ceva firesc si evident totodata; sa credem n mai multi dumnezei ne pare ceva absurd si prostesc. Dar nu ntotdeauna a f ost asa. Au fost timpuri n care doar ctiva oameni pe pamnt credeau ntr-un Dumnezeu, apoi au venit alte timpuri cnd un ntreg popor credea ntr-un Dumnezeu. Toti ceilalti , care erau politeisti, priveau pe monoteisti cu dispretul omului bogat deoarece considerau ca acestia aveau un singur Dumnezeu si deci mult prea putin. Dar mon oteistii, la rndul lor, i priveau pe politeisti cu mirare si tristete, deoarece ei avnd multi dumnezei de fapt nu aveau nici unul. Credinta ntr-un Dumnezeu trebuia sa fie primita mai nti de la un martor de ncredere, pentru ca mai apoi ea sa fie semanata n sufletele oamenilor ca n cmp. Martorul cel mai de ncredere ce a adus marturie pentru un Dumnezeu unic si contra multimii de zei a fost nsusi Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat: Eu sunt Domnul Dumnezeul ta u Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! (Iesirea A doua carte a lui Moise 20, 2-3) . Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat S-a revelat treptat, n mijlocul neghinei poli teiste, El a gasit cteva cmpuri mici pe care le-a curatat si le-a purificat si a s emanat peste ele samnta buna a credintei. Acestea erau sufletele ctorva barbati dr epti. Aceste suflete erau mai mult ca niste lumnari pregatite pe care El le-a apr ins si acestea au luminat n ntunericul politeismului si lumina lumineaza n ntuneric s i ntunericul nu a cuprins-o (Evanghelia scrisa de Sfntul Apostol Ioan 1, 5). Abel, Enoh, Noe, Abraham, Isaac, Iacob, Iov, Iosif, Moise, Isaia si Daniel au fost lumn arile Domnului aprinse fiecare n parte! Astfel, Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat S-a revelat ntregului neam al lui Iac ob sau Izrael. n marea Sa mila, El S-a revelat lor mai nti pe pamnturile Egiptului, un pamnt strain, apoi n pustiu, pamntul nimanui si apoi n Canaan, pamntul lor. Si pen tru un timp ntregul neam a spus Cred ntr-un Dumnezeu . Dar oamenii nduhovniciti au nceput sa se clatine n credinta lor si aceasta a durat mai multe secole. Si exista pericolul ca lumina sa se mistuie n ntuneric si din fo cul aprins sa ramna cenusa. Vaznd pericolul, Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat, n duratorul si cel mai Milostiv Dumnezeu a trimis printre oameni pe Fiul Sau, Domn ul Iisus Hristos: pentru a mprastia ntunericul politeismului; pentru a ntari inimil e oamenilor ca acestia sa-si urmeze calea lor spre naltimi; pentru a semana samnta buna a credintei ntr-un singur Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat. Silitoarele albine ale lui Hristos, Sfintii Apostoli, au mprastiat aceasta credin ta, acest polen al lui Dumnezeu asupra ntregii lumi. Sfintii Apostoli s-au mprastiat din Ierusalim n toate partile lumii printre popoar e si triburi ca niste albine ale lui Dumnezeu pentru a ndulci sufletele oamenilor cu vestea cea dulce ca mierea despre Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat. Sfintii Apostoli curatau pamnturile de neghina idolilor si sufletele oamenilor de credinta ntr-o multime de dumnezei. Pe cmpurile curatate ei aveau sa semene sfnta credinta ntr-un Dumnezeu Unul, Viu si Adevarat. Aceasta a fost cea mai mare diver genta cunoscuta vreodata, care i-a costat pe acesti misionari ai monoteismului s udoare si lacrimi, rani si snge.

Oamenilor le era foarte greu sa se desparta de zeitatile lor imaginare si sa acc epte credinta ntr-un Dumnezeu. Derutati de multimea de creaturi si forte contrare din univers, ei considerau mai demna de crezare existenta unei multimi de dumne zei dect a Unui Singur Dumnezeu. Captivati de iluzia unui copil naiv ca puterea c onsta n numar, ei sustineau ca era mai credibil ca o multime de zei sa aiba o put ere mai mare dect un Dumnezeu. Ei sustineau ca mai multi dumnezei ar putea oferi un ajutor mai mare dect un singur Dumnezeu. Doua feluri de oameni s-au ridicat mpotriva Sfintilor Apostoli si n ntreaga lume ex istau numai aceste doua feluri: cei ce-si hraneau sufletele cu otrava idolatriei si cei ce-si amageau trupurile facnd statui cu chipul idolilor. Si acestia din u rma nu constituiau un obstacol mai mic dect primii. Avem exemplu pe Sfntul Apostol Pavel si argintarul Dimitrie: Caci un argintar, cu numele Dimitrie, care facea t emple de argint Artemisei si da mesterilor sai foarte mare cstig, i-a adunat pe a cestia si pe cei care lucrau unele ca acestea si le-a zis: Barbatilor, stiti ca din aceasta ndeletnicire este cstigul vostru. Si voi vedeti si auziti ca nu numai n Efes, ci aproape n toata Asia, Pavel acesta, convingnd a ntors multa multime, zicnd ca nu sunt dumnezei cei facuti de mini. Din aceasta meseria noastra e n primejdie sa ajunga fara trecere (Faptele Sfintilor Apostoli 19, 24-27). De aceea unii prive au noua credinta ca pe o amenintare pentru sufletele lor, n timp ce altii o consi derau o amenintare pentru trup. Astfel, toate popoarele si toti oamenii din lume, cu foarte putine exceptii, se simteau amenintati. Si cei ce formau aceste exceptii, ca si Socrate la Atena, au fost condamnati la morti crude.

Cultura nu a ajutat ctusi de putin. Popoarele mai cultivate faceau doar idoli din materiale mai pretioase si cu o lucrare mai rafinata dect popoarele primitive, d ar idolii ramneau idoli si subjugarea sufletului uman era aceeasi n toate. Cnd Sfntu l Apostol Pavel a fost n cultivata Atena duhul lui se ndrjea n el, vaznd ca cetatea e te plina de idoli (Faptele Sfintilor Apostoli 17, 16). Acelasi lucru i s-a ntmplat lui Andrei n Sarmetia, lui Matei n Egipt si lui Bartolomeu n India idoli n piete, id oli n fata judecatoriilor si a cazarmelor militare, idoli n case, idoli n fiecare c amera, idoli pretutindeni. Nici nu puteau numara toti zeii pe care popoarele si oamenii i venerau. Si acesti spini idoletrici i-au ntepat pna la snge pe Sfintii Apostoli. Acestia i-a u ndepartat cu ndrazneala, i-au curatat si purificat si n locul lor au semanat samnt a buna n Dumnezeul Unul, Viu si Adevarat. Sfintii Apostoli au ndeplinit aceasta sa rcina titanica prin cuvinte, miracole, dragoste si sacrificiu. Unde au esuat ntrun fel, au izbndit ntr-altul. Unde nu au putut izbndi n nici un fel, ei au izbndit pr in propriul lor snge si propria lor moarte. Sngele martiriului lor i-a ars pe idol i ca focul cel viu. Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat a binecuvntat mesajul apostolilor Sai si munc ile, lacrimile, suspinele si sacrificiile lor. Astfel, semintele lor au dat road e bune. Si aceste roade constau n faptul ca azi ne pare ceva firesc sa credem ntrun Dumnezeu, si absurd si prosteste sa credem n multi dumnezei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau si sa nu ai alti dumnezei afara de Mine . Aceasta a f ost, prima marturie a lui Dumnezeu n ceea ce-L priveste, prima revelare facuta oa menilor de pe pamnt a lui Dumnezeu despre Dumnezeu si prima porunca a lui Dumneze u. Sa nu ai alti dumnezei n afara de Mine , porunceste Dumnezeu; pentru ca daca vei avea alti dumnezei vei abate asupra ta doua nenorociri. Prima: vei crede n dumnez ei falsi, inexistenti, imaginari si iluzorii. A doua: vei mparti cu acestia iubirea si teama reverentioasa care Mi se cuvine n nt regime Mie, Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat. Astfel, credinta ta n Mine se va umbri si vor slabi iubirea si teama ta reverenti

oasa fata de Mine. Eu Ma voi ndeparta de tine jignit si insultat. Si vei deveni a teu, oricta evlavie ai crede tu ca depui n credinta ta n mai multi dumnezei, n ultim a instanta politeistul si ateul sunt acelasi lucru. Nici unul nu are un Dumnezeu , nu-L are pe Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat. Credinta ntr-un Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat este credinta celui umil si ntelept. Nu este credinta celui mndru, a carui mndrie l face nesocotit. Ace asta deoarece el se zeifica pe el nsusi sau o alta creatura de-a Creatorului si n icidecum pe Creator. Cu ct omul este mai umil, cu att el este mai ntelept. Cu ct el este mai arogant, cu att e el mai nerod. Dumnezeu da discernamnt celui umil pentru ca acesta sa stie si sa nteleaga, dar El se opune celui mndru. Cu ct cel umil traieste mai mult n pace c u Dumnezeu, cu att Dumnezeu l nzestreaza cu discernamnt. Si discernamntul este lumina ce duce la Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat. Binecuvntati sunt cei ce au disc ernamntul de a vedea vremelnicia lumii si nimicnicia omului. Binecuvntati sunt cei ce se simt mici si nensemnati pentru ca Dumnezeu i va ridica la cunoasterea supre ma, la cunoasterea existentei si maretiei Dumnezeului celui Preanalt. Aceasta este credinta noastra, purtatori de Hristos, si a voastra, cei mai umili si deci cei mai ntelepti. Lasati sa fie aceasta si credinta copiilor vostri din generatie n generatie pna la sfrsitul veacurilor. Aceasta este Credinta Ortodoxa mnt uitoare, care nu a fost niciodata rusinata. Prin aceasta credinta au fost salvat i stramosii vostri. Cu adevarat, aceasta este credinta poporului ales, a acelora ce poarta icoana lui Dumnezeu n ei nsisi. La Judecata nfricosata, ei nu vor fi rus inati n fata ngerilor si a celor drepti. Dimpotriva, ei vor primi slava si vor fi numiti cei binecuvntati. Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamntului, al tuturor celor vazute si nevazute Sa privim, cu frica si cutremur, prin perdeaua eternitatii putin ndepartata. Nu mn a slaba a omului a dat usor la o parte aceasta perdea. Ea a fost data la o parte de Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat. Cine n afara de El ar putea sa o nlature ? Toate mintile omenesti luate la un loc cu toate puterile ce nu tin de ceruri nu ar putea urni aceasta perdea nici ct un fir de par. El s-a ndurat de oameni si a miscat perdeaua. Si trei raze de lumina s-au rasfrnt a supra oamenilor ce poarta icoana Sa n ei nsisi. Si cei alesi au vazut aceasta si au tresarit de bucurie sfnta. El S-a revelat ca Unul Incomparabil comparabil doar cu El nsusi. Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevarat S-a revelat ca Tata, Atotputernic s i Facator.

Cugetul va este strafulgerat de un gnd nelinistit si de ntrebarea: Tata al cui ? si e moment a devenit El Tatal ? El este Tatal Domnului nostru Iisus Hristos si a fos t dintotdeauna Tata. nainte de crearea lumii a fost El Tata. Tatal a nascut pe Fi ul Sau Unul nascut naintea timpului si a fiintelor supuse acestuia, nainte de ngeri si de toate puterile ceresti, nainte de soare si de luna, naintea zorilor si a lum inii lunii. Vorbind despre Cel Vesnic, ndraznim noi sa pronuntam cuvntul cnd ? De cnd Dumnezeu a fost Dumnezeu, de atunci Dumnezeu a fost Tatal. Dar n El nu exista nici un cnd , deoarece n El nu exista ciclu temporal. Cel Preanalt S-a revelat mai nti ca Tata, apoi ca Atotputernic si Facator, n vecie, n afara de Fiul Sau Unul-Nascut, nimeni nu a putut sa-L numeasca pe Dumnezeu Tata . Dar n timpuri ? Nici chiar n timp, pe parcursul a secole si secole nimeni. Cititi i storia antica a omenirii si primiti-o n inima; ea va umple gndurile de lumina si s ufletul de bucurie. De cnd a fost creata lumea si de cnd Adam a fost izgonit din ra i din cauza pacatului de moarte, respingatorul pacat al neascultarii fata de pro

priul sau Creator si pna la coborrea Fiului lui Dumnezeu pe pamnt, n tot acest rasti mp nici un muritor nu a ndraznit sa-L numeasca pe Dumnezeu, tata al sau. Cei mai supusi alesi ai Sai se adresau Lui cu nume foarte marete. Ei l numeau Atotputernicu l , Judecatorul , Preanaltul , Regele , Domn al multimilor , dar niciodata nu folosea ume de Tata . Cei mai buni reprezentanti ai neamului omenesc puteau sa se simta creaturi ale un ui Creator Atotputernic, ca oale ale unui Olar divin, dar niciodata copii ai unu i Tata ceresc. Acest drept i-a fost acordat omului prin Domnul nostru Iisus Hris tos. Nu este un drept acordat tuturor oamenilor, ci numai celor ce L-au primit. Si celor cti L-au primit, care cred n numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu (Evanghelia scrisa de Sfntul Apostol Ioan 1, 12), aceasta nseamna sa fii adoptat si sa ndraznesti sa te adresezi lui Dumnezeu cu cuvintele Avva Parin te (Epistola catre Galateni a Sfntului Apostol Pavel 4, 5-6; Epistola catre Romani a Sfntului Apostol Pavel 8, 14-16). nsusi Hristos a revelat aceasta adoptie, dar al milei lui Dumnezeu, si a oferit-o oamenilor chiar de la nceputul misiunii sale pe pamnt: a revelat oamenilor ca din acel moment ei puteau sa-L numeasca pe Dumnezeu, Tata al lor, atunci cnd a spus: D eci voi asa va rugati: Tatal nostru, care esti n ceruri (Evanghelia scrisa de Sfntul Apostol Matei 6, 9). Si de atunci pna acum, milioane de copii si adulti de pe to t globul pamntesc murmura zi de zi Tatal nostru . Duhurile rele nu au dreptul de a-L numi pe Dumnezeu, tata al lor. Nici pacatosii nepocaiti nu au voie sa pronunte acest dulce cuvnt Tata . Acest drept li se acorda doar celor drepti si celor plini de cainta, astfel nct n rugaciunile lor ei sa poat a striga din toata inima si din tot sufletul lui Dumnezeu Tatal nostru! . De aceea, acelora ce duc razboi mpotriva lui Dumnezeu si a legii lui Dumnezeu fie prin gnduri , vorbe sau prin fapte nu le este nicidecum permis sa se adreseze lui Dumnezeu cu acest nume reconfortant si dulce: Tata! .

Cei 318 Sfinti Parinti de la Niceea care au compus Crezul nostru, Simbolul Credi ntei Ortodoxe, pentru noi, cei ce purtam imaginea lui Dumnezeu n noi, care suntem alesi, L-au numit mai nti pe Dumnezeu Tata , apoi Atotputernic si Facator . Ei au fa ceasta, fiind luminati de catre Sfntul Duh al lui Dumnezeu. Si au facut-o n primul rnd deoarece Cel Preanalt este Tatal lui Hristos: Domnul dinaintea timpului si a cr earii lumii, n al doilea rnd, deoarece Fiul ntrupat al lui Dumnezeu a adus ca prim dar oamenilor, acelora care-L urmeaza, adoptia; adica dreptul de a-L numi pe Tat al Sau, Tata al lor. Tatal nostru! Ce bucurie sub soare si sub stele ar putea nca lzi mai mult inimile noastre, ale alesilor care purtam icoana lui Dumnezeu n noi. Si Domnul, Fiul lui Dumnezeu, nu numai ca ne-a permis sa-L numim pe cel Preanalt, Dumnezeul Cel Unul, Viu si Adevarat, Tata al nostru, mai mult, El ne-a poruncit si tata al vostru sa nu numiti pe pamnt, ca Tatal vostru unul este, Cel din ceruri ( Evanghelia scrisa de Sfntul Apostol Matei 23, 9). O, fericire voua, fericire inefa bila. Adevarata paternitate se afla n ceruri, dincolo de soare si de stele. Patern itatea de pe pamnt e doar o umbra, un simbol. Fericirea noastra consta si n faptul ca Tatal nostru ceresc este si Atotputernic si Facator. Sfintii Parinti de la Niceea, luminati de Sfntul Duh al lui Dumnezeu, au numit pe cel Preanalt mai nti Atotputernic si apoi Facator. Veti spune: Oare nu e normal ca mai nti sa creezi ceva si mai apoi sa-ti folosesti puterea pentru a co nduce ceea ce ai creat ? Si cel Preanalt nu ar trebui sa fie numit mai nti Facator si apoi Atotputernic ? Este asa doar n aparenta, dar atunci cnd va aflati n fata Cel ui Adevarat nu judecati dupa aparente. Ascultati! Dumnezeu ntr-adevar este mai nti Atotputernic, nainte de a crea cerul si pamntul, Atotputernicul Dumnezeu a purtat n Sine maretul proiect al creatiei, de la cele mai mari pna la cele mai mici detal ii, precum si toate fortele, toate legile, toate sistemele de ordine. Fara aceas ta nteleapta atotputernicie cum ar fi fost creatia posibila si realizabila ? Astfel, dupa ce maretul Creator a creat lumea vazuta si cea nevazuta, El a ramas

n continuare Atotputernic si prin puterea sa de netagaduit a continuat sa exerci te control absolut asupra tuturor fortelor, legilor si sistemelor de ordine din a mbele lumi. Au nu se vnd doua vrabii pe un ban ? Si nici una din ele nu va cadea p e pamnt fara stirea Tatalui vostru spune Fiul lui Dumnezeu (Evanghelia scrisa de Sfnt ul Apostol Matei 10, 29). Si par din capul vostru nu va pieri (Evanghelia scrisa d e Sfntul Apostol Luca 21, 18), iarasi fara voia Dumnezeului Atotputernic. Cu taria bratului Sau, Dumnezeu supune chiar si fortele adverse, cele care lupta mpotriva legii Sale si mpotriva credinciosilor, si armonizeaza totul cu planurile Sale. N ici o lacrima a celui drept nu este uitata nici daca aceasta cade n mare. Nici un cuvnt rostit pe pamnt, bun sau rau, nu ramne fara raspuns, fie el deschis sau ascu ns din partea lui Dumnezeu.

Tatal, Atotputernicul, Facatorul. Acesta este Dumnezeul vostru Cel Unul, Viu si Adevarat. Ca Facator, Dumnezeu a creat cerul si pamntul si toate creaturile vazut e si nevazute n cer si pe pamnt toate cte a voit a facut (Psalmii 113, 11). Prin cu tele n cer sfintii interpreti au nteles ntotdeauna mparatia ngerilor si a tuturor c alte puteri ceresti, vazute pentru Dumnezeu, dar nevazute pentru noi. Prin cuvint ele pe pamnt ei au nteles toate lucrurile materiale si toate creaturile de pe pamnt, e sub pamnt, de deasupra pamntului, ct si cele departe de pamnt, dar accesibile perce ptiei noastre senzoriale. Tot ce a fost creat, vazut si nevazut, a fost creat de Dumnezeu. Nu exista un al t Facator n cer sau pe pamnt n afara de Cel Preanalt. Si de la cele mai mari pna la c ele mai mici, nu exista nimic creat care sa fie creat de altcineva n afara de Cel Preanalt. El este unicul Facator n adevaratul si deplinul sens al cuvntului; Facat orul este Cel ce a facut att materialul constructiei, ct si scheletul. Att materia, ct si forma materiei; si El este Cel ce infiltreaza n toate o putere mistica a crea tiei, a relatiei reciproce, a atractiei si respingerii, a miscarii si vietii.

De aceea, cnd auziti spunndu-se Creatorul a creat tot ceea ce este creat , nu nteleget ca numai forma lucrurilor a fost creata de Creator dintr-o materie preexistenta , ci ca nsasi materia a fost creata: Prin aceasta se manifesta deplinatatea puteri i creatoare a lui Dumnezeu, prin faptul ca El a creat si una, si cealalta. Fie ca materia consta din cele patru mari elemente pamnt, apa, foc si aer stabilit e de gndirea antica, fie ca acestea patru mpreuna cu toate celelalte constau dintr -o singura proto-materie de natura electrica, potrivit gndirii stiintifice modern e, nu merita sa ne adncim acum n acest subiect. Un lucru este sigur: att urzeala ct si batatura fabricii universale reprezinta inventia si creatia lui Dumnezeu, mare le Creator. Poate oare gndirea omeneasca sa patrunda vreodata tot misterul si toata maretia a cestei fabrici? Poate ochiul sa o cuprinda ? Poate urechea sa o auda ? Poate limb a sa o exprime ? Figuri si culori, numere si propozitii, muzica si cntec, bucurie s i durere, vietati n apa, vietati n sol, vietati n aer, constelatii stralucitoare toa te acestea oare nu va conduc, o, alesilor, mai mult spre o tacere pioasa dect spr e cuvntare ?

Sa stiti totusi ca aceasta splendoare miraculoasa si impunatoare a universului va zut nu e dect o straja atragatoare n fata intrarii unui palat mparatesc, n fata port ilor lumii nevazute, a mparatiei spirituale ngeresti. Si acolo, n spatele portilor, se afla adevaratul miracol, miracolul tuturor miracolelor, splendida maretie a tu turor maretiilor. Aici, unde Preanaltul mparat al mparatilor straluceste n locul soa relui: Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina s oarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor mparati n vecii veci lor (Apocalipsa scrisa de Sfntul Ioan Teologul 22, 5). Aici nici gndul, nici ureche a, nici ochiul, nici limba nu folosesc la nimic. Marele Apostol a fost ridicat n d uh pna la al treilea cer , a fost rapit n rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care n e cuvine omului sa le graiasca (Epistola a doua catre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel 12, 2-4). Astfel, n ceruri, n mparatia spirituala a mparatului Creator totul d

epaseste puterea noastra actuala de ntelegere si expresie. Si lumea aceasta vazuta, n comparatie cu cea nevazuta, e ca o umbra comparata cu realitatea, ca un simbol comparat cu un spirit, ca tiparitura comparata cu ideea, ca o amintire despre casa a celor exilati. Dar acelasi Creator a creat ambele l umi, att cea vazuta, ct si cea nevazuta. El, Unul, tine n mna sa neobosita si atotpu ternica ambele lumi doar El, Creatorul. El, Unul, le conduce pe carari misterioa se, spre destinatii misterioase pe care tot El le-a predestinat El, blndul Tata a l Domnului Hristos si al tuturor alesilor sai copii. Aceasta este credinta celor scaldati n lacrimi, a celor ce plng pentru dreptate, a devar si viata. Nu este credinta slugilor nedreptatii, nselaciunii si mortii, a pr ietenilor rsului ce sfrseste prin disperare. Aceasta este credinta celor scaldati n lacrimi, care plng din cauza neputintei lor si a neputintei ntregii omeniri. Ei ca uta Izvorul dreptatii, al adevarului si al vietii. Si acest Izvor le este dat. A stfel, lacrimile lor de durere sunt transformate n lacrimi de fericire, pentru ca ei gasesc cea mai pretioasa comoara, adica pe Tatal Atotputernicul, Facatorul. Ce mai au ei de cautat cnd prin El li se da totul ? Le ramn doar lacrimile de poca inta cu care ei spala orice nedreptate si nselaciune si se ndeparteaza de moartea ve snica. Spalati cu lacrimile pocaintei, ei devin blnzi si ngaduitori fata de fratii lor ce se caiesc, fata de tovarasii lor de drum, pe cararea ce duce la tarmul et ern si i ajuta sa descopere dreptatea lui Dumnezeu, Izvorul dreptatii, adevarului si vietii. Aceasta este credinta voastra, purtatori de Hristos, credinta stramosilor vostri , care nu au regretat niciodata calea anevoioasa si lacrimile varsate cnd au ajun s lnga Domnul si au fost consolati. Aceasta sa fie si credinta copiilor vostri, d in generatie n generatie pna la sfrsitul veacurilor. Aceasta este Credinta Ortodoxa salvatoare ce nu a fost niciodata rusinata. Cu adevarat, aceasta este credinta p oporului cu adevarat ales, a celor ce poarta icoana lui Dumnezeu n sine. La Judeca ta lui Dumnezeu lor nu le va fi greu. Ei vor fi numiti binecuvntati.