P. 1
Algebra Liniara

Algebra Liniara

|Views: 153|Likes:
Published by Corina Teodorache

More info:

Published by: Corina Teodorache on Sep 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/23/2014

pdf

text

original

Sections

  • 1.1 Primele definiţii
  • 1.2 Primele proprietăţi
  • 2.1 Generalităţi
  • 2.2.1 Reprezentarea vectorilor într-o bază
  • 2.2.2 Schimbarea reprezentării vectorilor la schimbarea bazei
  • 2.2.3 Metoda eliminării a lui Gauss
  • 2.3.1 Generalităţi
  • 2.3.2 Reprezentarea funcţionalelor
  • 3.1 Generalităţi
  • 3.2 Operaţii cu subspaţii vectoriale
  • 3.3 Izomorfisme de spaţii vectoriale
  • 4.1 Generalităţi
  • 4.2 Aplicaţii în Analiza matematică
  • 4.3 Funcţionale biliniare şi pătratice
  • 5.1 Generalităţi
  • 5.2 Proiecţii
  • 5.3 Volume

1.

1 Primele definiţii
Definiţia 1 Perechea 1. se numeşte spaţiu vectorial dacă:

2.

este corp comutativ;

3.

este grup abelian;

(a)

Există o aplicaţie

astfel încât au loc,

:

(b)

(c)

(d) Observaţia 1 Pentru aceste obiecte abstracte se vor folosi următoarele denumiri, convenţii şi/sau notaţii:
       

se numeşte spaţiu vectorial (liniar); elementele mulţimii se numesc vectori ; se numeşte corp de scalari ; elementele mulţimii se numesc scalari ; Operaţia ,, Operaţia ,, '' se numeşte adunarea scalarilor şi va fi notată ,,+''; '' se numeşte înmulţirea scalarilor şi va fi notată ,, '';

Operaţia ,, '' se numeşte adunarea vectorilor şi va fi notată ,,+''; Operaţia ,, '' se numeşte înmulţ irea vectorilor cu scalari şi va fi notată ,, '' iar pentru fiecare fixat, operaţia parţială va fi numită omotetie (de parametru ). Distincţia între diferitele operaţii notate la fel se va face din context;

   

Elementul Elementul

este elementul neutru la adunarea vectorilor şi va fi notat în continuare cu 0; este elementul neutru la adunarea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 0;

Elementul este elementul neutru la înmulţirea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 1; Distincţia între diferitele elemente notate la fel se va face din context.

Să observăm că noţiunea de spaţiu vectorial cuprinde două mulţimi şi patru operaţii distincte.Definiţia 2 Fie 1. spaţiu vectorial şi ; se numeşte subspaţiu vectorial al lui dacă:

2.

Definiţia 3 Dacă funcţie liniar) dacă: 1.

şi

sunt spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari, o se numeşte morfism de spaţii vectoriale (aplicaţie liniară , operator

2. (

(

este morfism de grupuri);

este omogen).

Se notează cu mulţimea tuturor morfismelor dintre şi . Definiţia 4 Spaţiile vectoriale între care există un morfism bijectiv (izomorfism ) se numesc izomorfe. Se va nota . orice operator liniar între ). Mulţimea tuturor funcţionalelor liniare pe ) şi se numeşte dualul algebric al lui . şi

Definiţia 5 Se numeşte funcţională liniară pe (orice element al mulţimii se notează cu (

Definiţia 6 Pentru

,

şi

elementul

se

numeşte combinaţie liniară a elementelor xi cu scalarii (scalarii care participă la sumă se mai numesc ponderi iar combinaţia liniară se mai numeşte sumă ponderată ). Definiţia 7 Dacă este o mulţime oarecare de vectori, mulţimea

este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare cu elemente din Observaţia 2

. este spaţiu vectorial atât

se modifică la modificarea corpului de scalari:

peste corpul cât şi peste corpul combinaţii liniare:

, dar aceeaşi mulţime de vectori genereaz ă alte mulţimi de

Definiţia 8 Vectorii se numesc liniar dependenţi dacă cel puţin unul dintre ei se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori. Dacă nici unul nu poate fi scris ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori, atunci familia de vectori se numeşte liniar independentă .Observaţia 3 (Definiţii echivalente ale independenţei liniare ) Familia dintre afirmaţiile: 1. este liniar independentă dacă şi numai dacă are loc una

(unic). (relaţia

are loc numai pentru scalari nuli);

au loc relaţiile: . . Dacă mulţimea nu este specificată. atunci în locul cuvântului bază se va folosi cuvântul reper . se subînţelege că . se spune că familia generează mulţimea dacă . Definiţia 11 Un spaţiu vectorial se va numi de tip finit dacă admite o bază finită şi se va numi de tip infinit în caz contrar.2. . Definiţia 10 Se numeşte bază orice familie de vectori care este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care o conţine este egală cu ea). astfel încât . .2 Primele proprietăţi Propoziţia 1 (Reguli de calcul într-un spaţiu vectorial ) 1. echivalenţa cu definiţia are loc pentru că. atunci combinaţia liniară este nenulă) Demonstraţie: Cele două afirmaţii se obţin una din cealaltă din relaţia logică . 2. . Familia se mai numeşte sistem de generatori pentru mulţimea . atunci există scalarii Definiţia 9 Fiind dată mulţimea nu toţi nuli. Definiţia 12 Funcţia definită prin 1. Dacă pentru o bază fixată se ţine cont şi de ordinea vectorilor în bază. (dacă măcar un scalar este nenul. dacă măcar un vector este combinaţie liniară de ceilalţi vectori. . 3.

3. şi Propoziţia 2 (Proprietăţi ale operatorilor liniari ) Fie 1. (a) liniar . sau .4. . . 5. şi Atunci au loc: 2. (b) . Demonstraţie: Fie 1. aleşi arbitrar. 4. 2. . liniar . 5. .

(al domeniului) se numeşte nucleul operatorului şi se . evident . astfel încât (c) Fie Definiţia 13 1. 2. Demonstraţie: Fie 1. este subspaţiu (a) Dacă este liniar. este subspaţiu în . atunci: (b) Fie . Subspaţiul notează . Subspaţiul notează .(c) subspaţiu . (al codomeniului) se numeşte imaginea operatorului şi se 2. subspaţiu în .

Fie loc şi are Propoziţia 4 Fie peste acelaşi corp . Atunci definit prin morfisme peste spaţii vectoriale compunere) . Atunci (inversa unui morfism inversabil este morfism).Următoarele două propoziţii arată că inversarea şi compunerea funcţiilor păstrează calitatea de morfism de spaţii vectoriale. este morfism de spa ţii vectoriale (calitatea de morfism se păstrează prin operaţia de Demonstraţie: Fie . are loc . Propoziţia 3 Fie două spaţii vectoriale peste acelaşi corp şi este morfism bijectiv fie morfism bijectiv. Demonstraţie: Se ştie că au loc Fie loc şi pentru are deci operatorul invers este aditiv.

Tranzitivitatea rezultă din Propoziţia ( atunci există izomorfismele funcţia de bijectivitate. '' ( Definiţia (4 )) este o relaţie de echivalenţă între spaţii vectoriale peste acelaşi corp (este reflexivă. pentru că dacă morfism bijectiv . Demonstraţie: Reflexivitatea rezultă din faptul că operatorul identitate şi bijectiv. Observaţia 4 Relaţia . Demonstraţie: (Deci în particular şi dualul algebric ( ) este spaţiu este evident grup (din proprietăţile adunării pe ) şi are ca element neutru . simetrică şi tranzitivă) (această relaţie este definită pe o mulţime de spaţii vectoriale şi cu ajutorul ei se pot stabili clase de echivalenţă). deci atunci Simetria rezultă din Propoziţia (3). deci Observaţia 5 Mulţimea admite împreună cu operaţiile obişnuite între funcţii şi ) pentru că. morfism bijectiv şi iar noua este liniar păstrează prin compunere şi proprietatea de liniaritate şi pe cea o structură de spaţiu vectorial peste corpul vectorial peste corpul ).Omogenitatea analog. dacă ..

atunci iar Observaţia 7 Fie . (orice subspaţiu conţine toate combinaţiile liniare ale elementelor lui) Demonstraţie: Prin inducţie după orice : pentru şi pentru orice scalar din axioma 2 a subspaţiului vectorial rezultă că pentru are loc . Celelalte axiome sunt satisfăcute evident Observaţia 6 Demonstraţie: este subspaţiu liniar.operatorul identic nul . Atunci. un subspaţiu vectorial al spaţiului . Atunci are loc: . . Să presupunem că proprietatea are loc pentru arbitrar şi fie n+1 vectori şi scalari ale şi . Fie şi astfel încât .

1 Generalităţi Propoziţia 5 (Definiţii echivalente ale bazei ) Fie B o familie de vectori. (este cel mai mic subspaţiu liniar care pentru că orice subspaţiu care conţine familia conţine şi toate combinaţiile liniare ale acestei familii (Propoziţia ( )). incluziunea inversă rezultă din Propoziţia ( familia ): este subspaţiu vectorial şi cum conţine urmează că face parte dintre subspaţiile care participă la intersecţie. pentru că intersecţia este inclusă în orice mulţime care 2.Observaţia 8 conţine familia Demonstraţie: ). aşa că are loc participă la intersecţie. Sunt echivalente afirmaţiile: .

v1 este combinaţie liniară a elementelor din B0 (în care v1nu se află) deci B nu este familie liniar independentă.1. să presupunem prin reducere la absurd că familia B n-ar fi care să fie combinaţie liniară de ceilalţi vectori şi liniar independentă. B este sistem de generatori şi familie liniar independentă. Să presupunem prin reducere la absurd că B ca sistem de generatori n-ar fi minimal. iar în combinaţiile liniare la care participă şi v2 acesta poate fi înlocuit cu o combinaţie liniară din combinaţii liniare numai cu elementele lui (4) ) contradicţie. Atunci există B0 inclus strict în B şi care este sistem de generatori. contradicţie. B este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care include B este chiar egală cu B). Deci familia B este sistem de generatori. atunci v0 ar fi combinaţie liniară de elementele lui B) şi include strict familia B. 2. obţinându-se (2) Cum B este liniar independentă. B este bază. se va demonstra după schema: (2) (3) (4) (2). adică ar exista un vector atunci noua familie ar fi strict inclusă în B şi ar păstra proprietatea de sistem de generatori (pentru că fiecare vector poate fi scris ca o combinaţie liniară de vectorii din B. 4. Demonstraţie: (1) (2). atunci şi noua familie este liniar independentă (dacă nar fi. (3) (4) Cum B este sistem de generatori. B este sistem de generatori minimal (în sensul că orice sistem de generatori inclus în B este chiar egal cu B). dacă n-ar fi maximală (ca familie liniar independentă) ar exista o familie liniar independentă şi care conţine B. pentru început se va studia calitatea familiei de a fi sistem de generatori. . Atunci nu este combinaţie liniară de vectorii din B (pentru că altfel n-ar fi liniar independentă) ceea ce este o contradicţie cu faptul . 3. (2) (3) Se ştie că B este liniar independentă şi maximală. contradicţie cu maximalitatea lui B (ca familie liniar independentă). Să presupunem prin reducere la absurd că B nu ar fi sistem de generatori. Fie .

atunci astfel încât .că B este sistem de generatori. în elementele . Teorema 1 (Existenţa bazei ) Dacă familia în care subfamilia încât . ceea ce contrazice construcţia (maximalitatea) lui B în . Se presupune prin reducere la absurd că B nu ar fi bază. atunci există o bază B a lui Demonstraţie: Fie B un sistem de elemente liniar independente. care se notează cu v0. Demonstraţie:Fie sistem de generatori. B este bază a spaţiului. aşa că printre există măcar unul care nu este ar fi în şi care se notează y0. Au loc: . există măcar un vector nenul (dacă toţi ar fi nuli. ar urma că şi . Dacă toate elementele . Fie . dar S este sistem de generatori aşa că x0 este combinaţie liniară de elemente din S. atunci este liniar independent ă şi conţine strict pe B. Din alegerea lui B urmează că numărul de elemente din B este mai mic sau egal cu n. este sistem de generatori pentru de tip finit astfel este liniar independentă. este inclus în şi este maximal cu această proprietate. cu cu o eventuală renumerotare a vectorilor. Corolarul 1 Din orice sistem finit de generatori se poate extrage o bază. n-ar mai fi sistem de generatori). care include .

deci există o bază care conţine familia liniar independentă. deci măcar un scalar este nenul şi printr-o renumeroatare a sistemului de . se poate presupune că vectorii : . Pentru j=1. Teorema 2 (Teorema schimbului. se poate scrie u1 ca o combinaţie liniară de generatori. astfel încât : dacă toţi scalarii familiei ar fi nuli atunci v1 ar fi nul ceea ce contrazice independenţa liniară a . Demonstraţie: Inducţie după numărul vectorilor din familia liniar independentă. Demonstraţie: Familia liniar independentă este inclusă într-un sistem finit de generatori (se adaugă noi vectori cu verificarea proprietăţii de generare şi a proprietăţii de independenţă liniară. dacă procesul nu se opreşte după un număr finit de paşi atunci se contrazice faptul că spaţiul este de tip finit) şi se aplică teorema precedentă. este sistem de generatori (orice familie finită liniar independentă de r vectori poate înlocui anumiţi r vectori din orice sistem finit de generatori. Steinitz ) Fie fie o familie liniar independentă şi un sistem de generatori. Atunci.şi se aplică teorema precedentă bază astfel încât Corolarul 2 Orice familie liniar independentă de vectori poate fi completată până la o bază. cu păstrarea calităţii de sistem de generatori). eventual cu o renumerotare a vectorilor.

atunci ar urma o este liniar independentă. adică este un sistem de : dacă r-1=n. deci ar fi nuli. vr astfel încât deci r-1<n ş i este sistem de generatori dacă toţi scalarii liniară a familiei printr-o renumerotare că vectorii .(2. se presupune şi atunci ur poate fi scris ca o combinaţie liniară de : .1. astfel încât dar din (1. .1) urmează: deci v este combinaţie liniară de . atunci astfel încât contradicţie cu independenţa . Să presupunem afirmaţia adevărată pentru contradicţie cu faptul c ă mai există un vector.1) Fie oarecare. generatori.

Propoziţia 6 Fiind fixată o bază într-un spaţiu vectorial de tip finit. şi din corolarul precedent urmează că cele două numere sunt fiecare mai mic sau egal decât celălalt. Definiţia 14 Numărul de elemente al oricărei baze din spaţiul de tip finit se numeşte dimensiunea spaţiului şi se notează cu .(2. Demonstraţie: Cele două baze pot fi privite în acelaşi timp ca familii liniar independente şi ca sisteme de generatori. Demonstraţie: Din demonstraţia la Teorema schimbului (2).1. adică este sistem de generatori. numărul de vectori al oric ărei familii finite liniar independente este mai mic sau egal decât numărul de vectori al oricărui sistem finit de generatori. Corolarul 4 Într-un spaţiu vectorial de tip finit.2) urmează este sistem de generatori: ceea ce înseamnă că orice vector al spaţiului este combinaţ tie liniară de vectorii familiei . Corolarul 3 Într-un spaţiu de tip finit.2) din faptul că că este sistem de generatori şi din (1. adică egale. orice vector al spaţiului se poate scrie . orice două baze au acelaşi număr de vectori.

cum B este sistem de generatori. . ceea ce înseamnă că scrierea şi baza a acestui spaţiu (în care contează ordinea vectorilor în bază). Atunci are loc . fiind fixat spaţiul vectorial . Deci unde scalarii vectorii bazei sunt unicii scalari care participă la scrierea vectorului dat ca o combinaţie liniară de .ca o combinaţie liniară de vectorii bazei. fie încă un sistem de scalari . şi cum B este liniar independentă. . Mai mult. . În continuare. pentru fiecare vector v al spaţiului se va nota reprezentarea vectorului în baza B(coordonatele vectorului în baza B ) cu . Demonstraţie: Fie o baz ă şi fie . sistemul de scalari care participă la combinaţia liniară este unic determinat de baza fixată. urmează că vectorului în baza B este unică. .

Trebuie remarcat că reprezentarea unui vector depinde de baza fixată. Modul în care se petrece această schimbare şi legătura dintre diferite reprezent ări ale aceluiaşi obiect este studiată în secţiunile următoare. cu este izomorf Fie aplicaţia spaţiu vectorial de tip finit şi fie B o bază fixată în definită prin . Propoziţia 7 Orice spaţiu vectorial de tip finit cu Demonstraţie: 4. cu toate că vectorul nu se schimbă (acelaşi obiect fixat se vede diferit din diferite puncte de vedere).scrierea lor făcându-se (prin convenţie) pe verticală iar ordinea scalarilor fiind unic determinată de ordinea vectorilor în bază. Se consideră este liniară: . în sensul că schimbarea bazei atrage schimbarea reprezent ării. Aplicaţia .

deci .2. adică aplicaţia este liniară. Se observă că prin aceste reprezentări se pierde o parte din informaţia originală despre spaţiul vectorial reprezentat. Aplicaţia este bijectivă: injectivitatea rezultă din proprietatea de liniar independenţă a bazei (deci din unicitatea coordonatelor) iar surjectivitatea din proprietatea de sistem de generatori a bazei. 2. . Spaţiile vectoriale de forma . vor fi în continuare modul de reprezentare al spaţiilor vectoriale de tip finit şi de dimensiune n.deci pentru are loc (din unicitatea reprezentării într-o bază). unde este un corp comutativ. Analog.1 Reprezentarea vectorilor într-o bază Fie spaţiu vectorial de tip finit peste corpul şi fie Coordonatele (reprezentările) vectorilor reperului în raport cu reperul sunt: un reper al său. în sensul că aceeaşi reprezentare poate avea semnificaţii diferite în funcţie de reperul ales în spaţiu şi/sau de spaţiul reprezentat. Semnificaţia reprezentării este unic determinată de spaţiul vectorial şi de reperul ales în spaţiul vectorial.

următoarele: Se notează cu ( vectorilor familiei B1 î n baza B. ) matricea care are drept coloane coordonatele .Observaţia 9 Între vectorii are loc relaţia dacă şi numai dacă între coordonatele (reprezentările) lor în aceeaşi bază are loc relaţia Demonstraţie: Evident Observaţia 10 Fie baza fixată şi fie o familie oarecare de vectori (este importantă ordinea vectorilor în ambele familii). în baza B. Coordonatele vectorilor consideraţi sunt.

Vectorii sunt consideraţi membrii ai spaţiului aritmetic n-dimensional (adică numărul de linii din matrice).Următoarele calităţi ale familiei B1 pot fi studiate cu ajutorul acestei matrici: 1. Numărul vectorilor este egal cu m (numărul coloanelor). Reprezentarea noii baze în vechea bază este (matricial): . 2. se pune problema reprezentării vectorilor în noua bază şi a găsirii legăturii dintre vechea reprezentare şi noua reprezentare. 3. Familia B1 este bază dacă şi numai dacă 2.2.2 Schimbarea reprezentării vectorilor la schimbarea bazei În ipoteza că familia B1 este bază. Vectorii familiei B1 sunt liniar independenţi dacă şi numai dacă 4. Vectorii familiei B1 formează un sistem de generatori dacă şi numai dacă 5.

Această matrice este formată din reprezentările vectorilor noii baze (pe coloane) în vechea bază. În noua reprezentare. matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor vechii baze (B) în . vectorii familiei B1 vor avea coordonatele iar vectorii bazei vechi vor avea coordonatele Să notăm cu noua bază (B1).

coordonatele lui în baza B sunt iar în baza B1 sunt Legătura dintre cele două reprezentări ale aceluiaşi vector este dată de relaţiile: .Fie x un vector oarecare al spaţiului.

pentru adică următor: . are loc este matricea de trecere de la B la B1) ceea ce înseamnă că. Schematic. Scrierea deci are loc relaţia: ( Se mai spune că este matricea de trecere de la B1 la B ). Analog. deci matricială a acestei relaţii este: (din unicitatea reprezentării într-o bază).dar . are loc şi relaţia ( Se mai spune că orice vector x. aceste legături pot fi reprezentate în felul .

pivotând'' pe baza de referinţă: fie vectorilor bazei B în baza E şi bazei B1 în baza E.. trecerea de la B1 la B2 se face .Dacă se dau două baze B1 şi B2. Atunci matricea care are drept coloane coordonatele matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor şi atunci au loc relaţiile: deci are loc schema desfăşurată şi schema restrânsă . amândouă raportate la baza de referinţă E.

În continuare se descrie această procedură. Metoda se bazează pe principiile de lucru cu relaţii de echivalenţă (egalitatea) folosite pentru ecuaţii. folosind înmulţirea ecuaţiilor cu numere convenabile şi adunarea între ele a ecuaţiilor (transform ări elementare). se adună la ecuaţia k ecuaţia i înmulţită cu -akj. .2. Fie sistemul: în care coeficientul aij este nenul.3 Metoda eliminării a lui Gauss Metoda eliminării a lui Gauss este generalizarea metodei reducerii de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare din ciclul gimnazial. metoda alege o necunoscută şi o ecuaţie (astfel încât coeficientul necunoscutei din ecuaţia aleasă să fie nenul) şi elimină necunoscuta aleasă din toate celelalte ecuaţii. Fiind dat un sistem liniar de ecuaţii. noul sistem va conţine necunoscuta xj numai în ecuaţia i. Adunarea aceleiaşi cantităţi la ambii termeni nu modifică soluţiile ecuaţiei. În urma acestor operaţii. calculele se sistematizează astfel: elementul aij din vechiul sistem se va numi PIVOT iar noii coeficienţi ai sistemului se vor obţine din vechii coeficienţi urmând REGULA PIVOTULUI : . Înlocuirea unei cantităţi dintr-o ecuaţie cu o cantitate egală nu modifică soluţiile ecuaţiei. pentru fiecare ecuaţie . acestea sunt:    Multiplicarea ambilor termeni ai unei egalităţi cu acelaşi scalar nenul nu modifică soluţiile ecuaţiei.2. Se alege să se elimine necunoscuta xj din toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i (cu alte cuvinte coeficienţii necunoscutei xj să devină nuli în toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i) iar pentru ecuaţia i coeficientul să devină 1. Pentru aceasta se fac următoarele operaţii:    se împarte linia i la aij iar rezultatul se scrie în locul liniei i. Gauss a descoperit că aceste principii pot fi folosite pentru formularea unei proceduri sistematice de găsire a soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare. se scrie rezultatul în locul liniei k.

(coloana pivotului) sunt ocupate de elemente nule iar (locul pivotului) este ocupat de valoarea 1.1. (linia pivotului) sunt ocupate de (linia pivotului se Celelalte locuri REGULA DREPTUNGHIULUI : (nici pe linia i şi nici pe coloana j) sunt ocupate cu Pentru fiecare akl. Locurile de indici locul 2. noul element care ocupă locul este obţinut cu formula: produsul pe diagonala care conţine pivotul minus produsul pe diagonala care nu conţine pivotul şi totul împărţit la pivot. . 3. akl (generat de pivot şi de elementul ales). ail. Locurile de indici împarte la pivot). se ataşează dreptunghiul de vârfuri aij. akj. Formula este: unde înseamnă noul ocupant al locului .

vectorii bazei şi ordinea vectorilor în bază.Toate calculele se vor pune într-un tabel iar semnificaţia acestor calcule. din punct de vedere al coordonatelor (reprezentărilor) vectorilor. reprezentaţi pentru tabelul iniţial într-o bază iniţială notată . dar este vorba despre aceeaşi vectori reprezentaţi altfel.  . la fiecare pas. Prima linie reprezintă vectorii care participă la transformare. Tabelul iniţial (cu toate amănuntele necesare) arată în felul următor: iar al doilea tabel se va obţine din primul cu regula pivotului: .La fiecare alegere de pivot se schimbă baza şi coordonatele vectorilor care sunt capete de coloană. iar pentru tabelele ulterioare în baze intermediare. şi ale căror coordonate sunt aflate la fiecare pas. Coloanele (numerice) sunt coordonatele vectorilor din prima linie (dintr-un spaţiu vectorial real de dimensiune n). este:    Prima coloană din stânga reprezintă. Alegerea pivotului aij înseamnă înlocuirea în bază a vectorului de bază de rang i cu vectorul reprezentat de coloana j.

tabelul final este de forma în care necunoscutele (ecuaţiile) corespunzătoare matricii identitate I sunt necunoscutele (ecuaţiile) . 2.Cu această metodă se pot rezolva sistemele liniare (neomogene) Ax=b în modul următor: 1. Se scrie rezultatul astfel: cu o eventuală renumerotare de necunoscute (coloane) şi ecuaţii (linii). 3. Se formează tabelul iniţial. Se aplică metoda pivotului până când nu se mai poate aplica pentru nici un element.

cu păstrarea semnificaţiilor reprezentărilor în bazele iniţiale. dacă . Reciproc. ecuaţiile corespunzătoare liniilor de zerouri sunt ecuaţiile care decid compatibilitatea sistemului ( ). este o nouă bază a lui iar legătura dintre vechile coordonate (în baza B) şi noile coordonate (în baza ) ale unui vector oarecare este . intermediare şi finale. cu tabelul iniţial şi final în forma: Folosind această metodă şi acest mod de organizare a calculelor se pot efectua majoritatea cerinţelor specifice algebrei liniare. necunoscutele corespunzătoare coloanelor matricii sunt necunoscutele secundare ale sistemului iar soluţia sistemului (dacă este compatibil) se scrie sub forma Inversarea unei matrici se poate face folosind aceeaşi schemă.principale. Suportul teoretic este oferit de Teorema 3 (Lema substituţiei ) Fie spaţiu vectorial de tip finit. un subspaţiu generat de sistemul de vectori liniar independenţi Dacă atunci şi .

3. respectiv m şi să alegem câte o bază . de dimensiune n. şi este sistem de generatori pentru . atunci .1 Generalităţi Fie un operator liniar între două spaţii vectoriale peste acelaşi corp . Fie astfel încât bază în 2. noile coordonate sunt . Să presupunem că spaţiile vectoriale sunt de tip finit.este liniar independent. mai mult.

Reciproc. atunci deci scrierea lui în baza Bc este .în fiecare spaţiu. definit prin formula de mai sus. pentru şi pentru fiecare alegere de baze în domeniu şi în codomeniu şi scrierea lui x în există câte un operator liniar asociat. Fie în domeniul de definiţie şi în codomeniul reprezentările imaginilor vectorilor bazei domeniului de definiţie în baza codomeniului. operatorului. Dacă baza Bd este . Matricea astfel obţinută fiecare matrice se nume şte matricea asociată lui în bazele Bd şiBc .

'' Dacă matricea A este inversabilă. '' Dacă este bijectiv. Observaţia 11 1. . Aceasta este o contradicţie cu faptul că sistemul Ax=0 are o unică soluţie. Demonstraţie: . . ar urma . atunci cele două spaţii au aceeaşi dimensiune (deci matricea ataşată este pătratică) şi pentru fiecare sistemul Ax=y are o unică soluţie. Se presupune prin reducere la absurd că matricea n-ar fi inversabilă.. Se consideră o combinaţie liniară nenulă de coloanele matricii a cărei valoare să fie vectorul nul.. rangul matricii ataşate lui pentru o alegere oarecare este chiar bază în fiecare spaţiu operatorul operatorul invers pentru Definiţia 15 Se numeşte rangul operatorului a bazelor. adică este inversabil deci bijectiv. matricial înseamnă o soluţie nenulă a sistemului Ax=0. Deci există A-1.Propoziţia 8 Operatorul este bijectiv dacă ş i numai dacă matricea ataşată lui pentru o alegere oarecare a bazelor din domeniu şi codomeniu este inversabilă. care odată cu soluţia x acceptă şi soluţii de forma . contradicţie care provine din ipoteza că matricea n-ar fi inversabilă. atunci spaţiile sunt de aceeaşi dimensiune şi păstrând aceeaşi definit prin . adică matricea are coloanele liniar dependente. .

2. Un operator este surjectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. familia de funcţionale în .Un operator este injectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea domeniului de definiţie. dacă pentru o bază fixată în vector în baza fixată (baza în se notează cu coordonata i a fiecărui este o bază nu se schimbă). Demonstraţie: Evident 2. Această bază se numeşte baza duală bazei Bd din .3.2 Reprezentarea funcţionalelor Fiind fixată o bază funcţională liniară în şi o bază în . are loc: Mai mult. Urmează că pentru spaţii vectoriale de tip finit spaţiul este izomorf cu dualul său. Observaţia 12 Schimbarea reprezentării operatorilor la schimbarea bazei se face astfel: . orice admite o unică reprezentare: deci valoarea funcţionalei în v este unic determinată de valorile funcţionalei în vectorii bazei şi de coordonatele vectorului. În scriere matricială.

1 Generalităţi Definiţia 16 Orice şir monoton (în sensul incluziunii) de subspaţii se numeşte lanţ . Demonstraţie: Fie un lanţ crescător de subspaţii ale lui care este de tip finit. Propoziţia 9 (Principiul ruperii lanţurilor ) Orice lanţ de subspaţii ale unui spaţiu de tip finit este finit. Atunci au loc: şi se obţine un şir crescător de numere care reprezintă dimensiunile subspaţiilor: şi urmează că de fapt există numai un număr finit de subspaţii vectoriale distincte (cel mult n) iar restul .deci 3.

(parţială) pe mulţimea lanţurilor.  Reflexivitatea: Evident este mai fin decât el însuşi. este mai fin decât este mai fin decât sunt printre subspaţiile .. care la rândul lor sunt printre sunt printre subspaţ  Antisimetria: Dacă este mai fin decât şi este mai fin decât atunci cele două lan ţuri sunt egale. adică lanţul este finit. Observaţia 14 Pentru fiecare lanţ. pentru că fiecare element al fiecărui lanţ este element al celuilalt lanţ. aceste lanţuri maximale nu sunt unice. atunci subspaţiile şi este mai fin . pentru că dacă . Definiţia 17 Date fiind două lanţuri fin decât lanţului . se poate vorbi despre lanţuri mai fine fa ţă de el şi despre cele mai fine lanţuri faţă de el (maximale în sensul relaţiei de ordine).  Tranzitivitatea: decât subspaţ iile subspaţiile iile . este mai fin decât '' este o relaţie de ordine şi . Observaţia 15 Un lanţ dimensiunea spaţiului +1 (s=n+1) şi Propoziţia 10 Pentru fiecare lanţ este maximal dacă şi numai dacă numărul de subspaţii este egal cu . spunem că sunt elemente ale este mai dacă toate elementele lanţului Observaţia 13 Relaţia .coincid cu acestea.

2 Operaţii cu subspaţii vectoriale Propoziţia 11 Intersecţia unei familii de subspaţii este subspaţiu . în ordine crescătoare. cu proprietatea că pentru fiecare Demonstraţie: Orice bază din V0 este inclusă în V1. 3.2 astfel încât Analog.dacă . Demonstraţie: j=1. Prin inducţie se găseşte o bază în cel mai mare subspaţiu obţinută prin completări succesive ale bazelor din subspaţii. familia de vectori . deci poate fi completată până la o bază în V1. există o bază în este bază în . pentru Propoziţia 13 Suma subspaţiilor coincide cu subspaţiul generat de reuniunea subspaţiilor . Demonstraţie: Evident Definiţia 18 Se numeşte suma unei familii de subspaţii mulţimea Propoziţia 12 Suma unei familii de subspaţii este este un subspaţiu.

Demonstraţie: Fie astfel încât Reciproc. fie Pentru fiecare j deci Propoziţia 14 Pentru prima inegalitate. 2. Pentru a doua inegalitate.Propoziţia două subspaţii 15 (Definiţii echivalente pentru suma directă a două subspa ţii ) Fie şi 1.(este cel mai mic subspaţiu care conţine reuniunea familiei). fie câte o bază în fiecare subspaţiu şi fie familia obţinută prin reunirea lor. această nouă familie este sistem de generatori în .Definiţia 19 Suma a două subspaţii şi se numeşte direct ă dacă orice vector al sumei admite o unică descompunere într-o sumă dintre un vector din şi un vector din . Suma directă a două subspaţ ii se notează cu şi . deci orice bază a sumei are cel mult tot atâţia vectori cât are suma dimensiunilor subspaţ iilor. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: . are loc deci . suma lor. Suma este directă.

şi cum sunt baze în adică familia este liniar independentă şi deci bază în că respectiv urmează că toţi scalarii sunt nuli.Intersecţia celor două subspaţii este subspaţ iul nul. Deci intersecţia conţine numai elementul nul.. Familia formată din cele două baze este sistem de generatori. 2. Dimensiunea sumei subspaţiilor este egală cu suma dimensiunilor subspaţiilor..Definiţia 20 Două . 1. şi Se va demonstra echivalen ţa afirmaţiilor 1 şi 2. Fie câte o . Extragerea din ea a unei baze conduce la micşorarea strictă a num ărului de vectori. dar nu mai este liniar independentă. . pentru că vectorul nenul x admite două reprezentări distincte în cele două subspaţ ii. Fie o sumă directă i=1. '' Se presupune că deci 3. adică suma este directă. aşa că reprezentarea oricărui vector al sumei poate fi modificată prin adunarea reprezentării lui x în şi scăderea reprezentării lui x în . presupun prin reducere la absurd că ar exista . 2 şi 3. fie ca descompunerea este unică dacă şi numai dacă bază Atunci familia fie o combinaţie liniară nulă în fiecare subspaţiu. . deci contradicţie cu ipoteza. este bază în Pentru : familia este sistem de generatori.2 a şa cu şi 2. 3. '' Fie .

şi . adică suma spaţiilor este directă. are dimensiunea n-k.Observaţia 16 Dacă atunci suplimentul lui în este subspaţiu în astfel încât şi . adică orice element al intersecţ iei este nul.Definiţia 21 Suma unei familii oarecare de subspaţii numeşte directă dacă fiecare vector x al sumei se descompune în mod unic Teorema 4 (Definiţii echivalente ale sumei directe )Fie 1. 2.subspaţii 16 Dacă Fie o baz ă şi se numesc suplimentare în dacă . vectorul x se deci deci toţi scalarii sunt nuli. . Următoarele afirmaţii sunt echivalente: Suma este directă. atunci există un subspaţiu care se completează la o bază a lui Atunci este suplimentul lui în : exprimă în acelaşi timp ca o combinaţie liniară de vectorii fiecărei subfamilii.Propoziţia astfel încât cu vectorii . Dimensiunea suplimentului se mai se numeşte codimensiunea lui . este subspaţiu al lui a lui .

. . distinctă de prima din cauză că .1 2'' Se presupune că există astfel încât şi şi Atunci şi pentru un vector oarecare al sumei loc are care este o altă descompunere pentrux. atunci şi dacă astfel încât atunci contradicţie.3. contradicţie cu unicitatea descompunerii. Reciproc. dacă . .

aşa că dacă are loc atunci pentru şi pentru v oarecare o scriere a lui v în reuniunea bazelor ar putea fi modificată prin intermediul lui x în altă scriere distinctă de prima. atunci ar exista un indice j şi un vector în care să fie sumă de vectori din celelalte subspaţii... . iar din condiţia 2 rezultă independenţa liniară a reuniunii de baze: dacă reuniunea de baze n-ar fi liniar independentă. adică contradicţie. reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei. are loc relaţia: suplimentul direct al lui . contradicţie.3 2'' Reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei ţ si din 3 urmează că este şi liniar independentă (ca fiind minimală)..2 3'' Fie câte o bază în fiecare subspaţiu. Urmează că are loc 3. folosind cele două reprezentări ale lui x în şi în : x= adică reuniunea familiei de baze n-ar fi liniar independentă.Teorema 5 (Formula lui Grassmann ) Pentru orice două subspa ţii şi are loc: Fie suplimentul direct al lui în în şi .

 şi .  Aşadar descompunerea sumei relaţia dintre dimensiuni: este directă şi atunci are loc .pentru că au loc:  (din ipoteză) şi în plus  (din ipoteză) şi în plus Trebuie demonstrate relaţiile:  şi analog u2=0 deci x=0.

pentru că clase de echivalenţă: se va nota cu şi (deocamdată este necesară numai calitatea de grup a .3 Izomorfisme de spaţii vectoriale Observaţia 17 Fie şi subgrup al grupului un spaţiu vectorial şi . Se consideră pe relaţia un subspaţiu al său. 3. este Această relaţie este o relaţie de echivalenţă pe lui ). . fiind subspaţiu.cum urmează că ceea ce încheie demonstraţia. mulţimea tuturor elementelor lui generează pe care sunt echivalente cu x: Două clase de echivalenţă pot numai să coincidă sau să fie disjuncte (evident) iar familia tuturor claselor de echivalenţă formează o partiţie a lui (sunt disjuncte două câte două iar reuniunea lor este ). se notează . Definiţia 22 Se numeşte mulţime factor (mulţime cât) mulţimea tuturor claselor de echivalenţă. Simetrie: Tranzitivitate: şi . Reflexivitate: Relaţia de echivalenţă ..

adică . dacă atunci <tex2htmlcommentmark> x-x1 şi deci : . . Operaţia este bine definită pentru c ă. iar opusul este . dacă deci . Deci este spaţiu vectorial (cu operaţ iile între clase de echivalenţă definite mai sus) . Înmulţirea unei clase de echivalenţă . deci o mulţ ime de mulţimi) Observaţia 18 Pentru fiecare prin Evident este bijectivă. este spaţiu vectorial cu operaţiile: adunarea definită (nu depinde de reprezentanţi) între clasele de echivalenţă pentru că. Asociativitatea rezultă din asociativitatea operaţ iei pe este o operaţie bine şi . elementul neutru este cu un scalar: atunci definiţia spaţiului vectorial: .(este o mulţime de clase de echivalenţă. Au loc şi proprietăţ ile din . funcţia definită Propoziţia 17 Pe mulţimea se poate defini o stuctură de spaţiu vectorial. .

Nucleul operatorului este şi este chiar . omogenitatea surjectiv: injectiv: . . este bine . Atunci spa ţiile vectoriale Se defineşte definit (definiţia nu depinde de reprezentanţi) pentru că dacă adică . un morfism între şi prin atunci sunt izomorfe.Observaţia 19 Funcţia vectoriale iar nucleul acestui morfism este chiar definită prin . Deci este izomorfism de spaţii vectoriale. este morfism de spaţii iar deci funcţia este morfism de spaţii vectoriale. . . este morfism de spaţii vectoriale: aditivitatea . Teorema 6 (Teorema fundamentală de izomorfism ) Fie două spaţii vectoriale. Definiţia 23 Spaţiul vectorial construit mai sus se numeşte spaţiul vectorial factor (cât) al spaţ iului în raport cu subspaţiul . este este .

Atunci spaţiile vectoriale . şi subspaţii .Teorema 7 (Teorema I de izomorfism ) Fie vectoriale astfel încâ t şi sunt izomorfe. sunt izomorfe. clasa lui x în raport cu clasa lui x în raport cu prin un spaţiu vectorial. un spaţiu vectorial. este morfism de spaţii vectoriale pentru că şi surjectivă) iar nucleul ei este : dacă şi adică deci dacă şi numai . şi şi subspaţii sunt Teorema 8 (Teorema II de izomorfism ) Fie vectoriale ale lui izomorfe. se defineşte funcţia este bine definită pentru că . . ). Atunci spaţ iile vectoriale Se notează cu cu (deci elementul lui ) şi (deci elementul lui . (func ţia este evident de izomorfism şi se obţine că adică şi şi sunt izomorfe. Se aplică Teorema fundamentală .

adică deci formează sistem de generatori în . Fie prin şi şi . . Fie astfel încât . Se consideră familia aşa că în astfel este bază în încât . Funcţia funcţia este surjectivă. Din Teorema fundamentală de izomorfism urmează că spaţiile şi izomorfe. Atunci un spa ţiu vectorial de tip finit şi un Se alege o bază bază . deci . adică spaţiile vectoriale şi sunt Teorema 9 (Dimensiunea spaţiului factor ) Fie subspaţ iu al său. în în şi se completează până la o .Se define şte funcţia este morfism de spaţii vectoriale: . sunt izomorfe.

a şadar v0 este nul şi cum în şi Corolarul 5 Fie urmează că toţi scalarii sunt nuli.dacă de xi ar urma că vectorii . un . Atunci au loc afirmaţiile: 1. Atunci Din Teorema II de izomorfism se ştie că spaţiile vectoriale sunt izomorfe. deci au aceeaşi dimensiune. Aşadar . două spaţii vectoriale de tip finit şi morfism de spaţii vectoriale. adică un spaţiu vectorial. atunci din faptul că v0 este reprezentabil şi ca o combinaţie liniară acceptă o combinaţie liniară nulă cu coeficienţi sunt liniar independenţi nenuli. Deci şi şi din corolarul anterior iar aşa că Corolarul 6 Fie . contradicţie cu calitatea de bază. şi este o bază în spaţiul factor subspa ţii vectoriale ale lui .

1 Generalităţi Definiţia 24 Se numeşte funcţională pe spaţiul vectorial valori în . dim . injectiv . . . surjectiv Evident. 4. 3. Definiţia 25 O funcţională orice funcţie definită pe şi cu se numeşte aditivă dacă Definiţia 26 O funcţională reală se numeşte subaditivă dacă Definiţia 27 O funcţională se numeşte omogenă dacă Definiţia 28 O funcţională reală se numeşte pozitiv omogenă dacă Definiţia 29 O funcţională reală subaditivă şi cu proprietatea se numeşte seminormă .2.

Definiţia 32 Se numeşte con pozitiv un obiect 1. pozitivă şi extinsă se numeşte seminormă dacă este netrivială (adică atinge şi alte valori în afara celor infinite). S. '' este o relaţie de ordine (parţială) pe care are proprietăţile: (a) (b) (c) astfel încât 0 este cel mai mic element din . . 3. şi Teorema 10 (H. subaditivă. Banach. crescătoare şi -pozitiv omogenă ( adică are loc relaţia: . unde: ).Definiţia 30 O funcţională reală se numeşte subomogenă dacă ( ) Definiţia 31 O funcţională reală. o funcţional ă liniară definită pe un subspaţiu liniar .. prelungirea funcţionalelor liniare ) Fie subliniară pe un spaţiu liniar real satisfăcând condiţia şi o funcţională . 2. Hahn. este semigrup (monoid) comutativ cu element unitate 0. este operaţie externă (cu proprietăţile obişnuite de compatibilitate).

În aceste condiţii. adică există o funcţională liniară Fie fie pentru orice au loc: Notăm Atunci are loc fie Are loc În continuare se observă că orice vector se poate scrie unic sub forma Se defineşte funcţionala liniară prin . funcţionala poate fi prelungită pe tot spaţiul a şa ca cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii.

Observaţia 20 Teorema are loc pe un spaţiu vectorial oarecare (nu neapărat de tip finit). atunci funcţ ionala este prelungibilă pe tot spaţ iul cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii fa ţă de funcţionala subliniară şi subomogenă. Pentru spaţiu liniar de tip finit.Funcţionala este liniară (evident) ş i verifică pe inegalitatea. Corolarul 7 Dacă în teorema Hahn-Banach funcţionala este în plus şi subomogenă. pentru inegalitatea: Deci funcţionala iniţială se poate prelungi pe un subspaţiu liniar mai larg decât cu păstrarea liniarită ţii şi a inegalităţii. trebuie demonstrat că Pentru inegalitatea are loc. acest lucru înseamnă că într-un număr finit de paşi funcţionala iniţială poate fi prelungită pe tot spaţiul. pentru inegalitatea: Pentru are loc. se pot defini explicit două func definită prin . Pentru are loc. Observaţia 21 Fiind fixată funcţionala ţionale subliniară şi subomogenă. cu aplicarea teoremei lui Zorn.

un con pozitiv şi fie . şi este neconstant ă. 2. este multiplicativă: este crescătoare: . două funcţ ii cu (a) are proprietăţile: (b) . este subaditivă. are loc: În aceste condiţii Fie cu astfel încât .şi . (c) este crescătoare. definită prin Teorema 11 Fie proprietăţile: 1. .

 Pentru . . . atunci şi (deci are sens expresia care va fi folosită mai jos). adică are loc pentru fiecare şi . . Fie a>0. din faptul că este cresc ătoare rezultă că este continuă în afara unei mulţ imi cel mult este subaditivă: numărabile. Din proprietatea de deci există două cazuri: multiplicitate rezultă pentru a=b=0 că sau . este identic egală cu 1.În particular. Se va folosi numai că există un punct de continuitate. . din monotonie . Cum şi pentru fiecare deci în acest caz funcţia relaţia . Mai mult.

pentru a=0 rezultă valoare  deci funcţia . deci este subaditivă deci pentru a=b=1 are loc . Funcţia . Deci astfel încât este continuă măcar întreste soluţie şi a funcţiei a ecuaţiei lui Cauchy. Deci . Deci pentru ă pentru a=0. . Din este crescătoare deci . Din continuitatea pe . definită rezultă că are loc este constantă de Pentru prin este aditivă (este soluţie a ecuaţiei lui Cauchy). Cum un punct. Deci se consideră funcţia . contradicţ ie cu netrivialitatea funcţiei . Observaţia 22 (Ecuaţia lui Cauchy ) . adică . din multiplicitatea lui . adică a funcţiei . iar dac . urmează că şi continuă pe deci rezultă continuitatea pe este continuă măcar într-un punct. . contradicţie cu ipoteza. .

Are loc. se notează . are loc şi fie .Să studiem funcţiile care satisfac ecuaţia lui Cauchy:   Pentru x=y=0.  . Fie că loc cu . raţionamentul se extinde şi are loc pentru orice număr Dacă o soluţie a ecuaţiei Cauchy este continuă într-un punct. are loc are loc deci . atunci este continuă în orice punct. în general. pentru orice număr n natural strict pozitiv. relaţia . deci relaţia are loc pentru orice n număr întreg. aşa că relaţia raţional. are loc: Pentru x=y=1. pentru orice (prin inducţie).  şi cu acelaşi raţionament ca la pasul anterior urmează că pentru orice . are loc  deci pentru m un alt număr natural are loc pentru numere raţionale negative. atunci are .

pentru b=1 pentru ). Deci teorema de mai sus poate fi privită ca o teoremă de structură pentru un tip special de valoare de piaţă rezultată dintr-o negociere (funcţionale subliniare şi subomogene). are loc şi (de . . ci numai de modificarea de cantitate.pentru că şirul  tinde la x0.2 Aplicaţii în Analiza matematică Definiţia 33 (Definiţia cu deschişi a unei topologii ) Fie o mulţime oarecare numeşte topologie pe 1. Se 2. Există soluţii ale ecuaţiei Cauchy care nu sunt continue în nici-un punct (şi care sunt numite funcţii Hamel ). 4. Observaţia 23 Din ipoteza şi din demonstraţia teoremei de mai sus rezultă că şi cum adică pentru pentru a=1 asemenea din concluzie cu are loc adică pentru pentru . Caracterul special al funcţionalei subliniare şi subomogene este dat de forma ei: discount-ul procentual oferit pentru o cantitate mai mare dintr-un bun fa ţă de bunul iniţial nu depinde de bunul iniţial. o familie cu proprietăţile: .

3. 4. are proprietăţile: 2. familia tuturor vecinătăţilor lui x . 3. Observaţia 24   Mulţimile familiei Perechea se numesc mulţimi deschise . se numeşte spa ţiu topologic . . Spaţiile topologice vor fi studiate pe larg în cadrul cursului de Analiză matematică. Definiţia 34 Pentru . Aici vor fi prezentate numai unele aspecte legate de caracterul algebric al structurilor topologice. o mulţime V se numeş te vecinătate a lui x (în raport cu topologia definită pe ) dacă există un deschis care conţine x şi este inclus în V: Se notează cu Propoziţia 18 Familia 1.

topologia . restul urmând definiţiile obişnuite. s-a dat câte o familie de submulţ imi ale lui notată cu proprietăţile: 2. . Această topologie este definită prin să reprezinte vecinătăţile punctelor Pe spaţii finit-dimensionale. Fie . 4. 3. Această structură poate fi introdusă definind vecinătăţile elementelor spaţ iului.Propoziţia 19 (Definiţia cu vecinătăţi a unei topologii ) Fie X o mulţime oarecare.. atunci există o singură topologie pe pentru care din . Se notează . dacă pentru fiecare 1.bună'' este unică ţ si este de natură algebrică. fie funcţionalele liniare şi .

. Familia tuturor mulţimilor deschise este topologie pe . 4. atunci 0x15fi End Proof ] Se nume şte vecinătate a lui fundamentală. fie . Atunci are proprietăţile: 1. şi . Propoziţia 20 Fie aplicaţia bază în . . 3. definită prin atunci familia de vecinătăţi descrisă mai sus . 2. .Dacă formeaz ă bază în formează un sistem fundamental de vecinătăţi . 0x15fi . Se numeşte mulţime deschisă în orice mulţime V care conţine o vecinătate orice mulţ ime care este vecinătate pentru fiecare punct al său. .

3 Funcţionale biliniare şi pătratice Definiţia 35 Fie şi două spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari. şi din liniaritatea în fiecare variabilă rezult ă: . atunci se spune că funcţionala biliniară baze fixate în spaţiile . numeşte funcţională biliniară orice funcţie Dacă în plus relaţia este simetrică . k=1. Observaţia 25 Fie ş i are loc .2 şi o funcţ ională biliniară.4. Atunci vectorii x şi y se reprezintă unic în bazele alese prin . Se liniară în fiecare variabilă.

Aceste posibilit ăţi pot fi manevrate din interpretările spaţiilor vectoriale pe care este definită funcţionala biliniară: şi pot fi spaţii diferite. funcţionala ) biliniară poate fi privită ca o compunere: . se numeşte matrice asociată funcţionalei biliniare (caracterizează în mod unic funcţionala biliniară şi este dependentă de cele două baze). Legătura dintre coordonatele în vechea bază şi coordonatele în noua bază ale unui vector fixat x într-unul dintre cele două spaţii este şi rezultă .2 iar matricile de trecere (coloanele sunt reprezentările vectorilor noii baze în vechea bază). Definiţia 36 Fie <tex2htmlcommentmark> k=1. Observaţia 26 Scrierile succesive de mai sus ale unei funcţionale biliniare conduc pe de-o parte la posibile interpretări economice şi pe de alt ă parte la precizări privind obiectele abstracte definite. Mai mult. Astfel.. Observaţia 27 Schimbarea bazelor în cele două spaţii atrage schimbarea reprezentării vectorilor x şi y şi deci ş i a matricii asociate funcţionalei biliniare. dacă se consideră operatorul liniar prin definită prin definit şi funcţionala liniară ( F1 fiind o bază a lui ( aleasă corespunză tor). Matricea .2 şi baze fixate ale spaţiilor o funcţională biliniară. unde A este matricea de mai sus. cu k=1. O funcţională biliniară poate fi privită în multe moduri şi poate să însemne lucruri diferite. Modul în care are loc această schimbare este următorul: fie Bk vechea bază şi B1k noua bază. pot fi spaţii egale cu baze diferite sau pot fi spaţii egale cu aceeaşi bază. bazele pot fi construite în cel puţin două feluri: expresie valorică şi expresie cantitativă.

deci . '' Dacă matricea A n-ar fi inversabilă. TA=0 şi A inversabilă. urmează că sistemul este de tip Cramer şi admite cum <tex2htmlcommentmark> x numai soluţia banală.. adică sistemul de ecua ţii xTA=0 ar avea cel puţin o soluţie nenulă. matricea ei pentru o alegere a bazelor este pătratică. se numeş te nucleu mulţimea Funcţionala biliniară simetrică se numeşte nedegenerat ă dacă . Observaţia 28 O funcţională biliniară simetrică este nedegenerată dacă şi numai dacă matricea ataşată pentru o alegere de baze este inversabilă. se ajunge în acelaş i loc). atunci o funcţ . contradic ţie cu . `` Fie . Funcţionala fiind simetrică. Dacă este dată funcţionala pătratică . . Definiţia 38 Se numeşte funcţională pătratică pe spa ţiul vectorial ie astfel încât pentru care există o funcţională biliniară simetrică .. atunci coloanele matricii A ar fi liniar dependente. Definiţia 37 Pentru o funcţională biliniară simetrică. În relaţia este interesant de 1 şiB2 dar membrul drept nu depinde (adică remarcat că membrul stâng depinde de vechile baze B indiferent de unde s-ar porni..

înseamnă c ă funcţionala este identic nulă) şi se face transformarea: . Observaţia 30 Forma matricială găsită pentru funcţionale biliniare se particularizează şi pentru funcţionale pătratice: . pentru a avea sens noţiunea de funcţională pătratică trebuie să aibă sens termenul unei unităţi de măsur ă adecvate pentru coeficientul . O asemenea transformare se va numi aducere la forma canonică . 2. Din multitudinea de variante se va alege în continuare una singur ă: spaţiile şi sunt aceleaşi şi reprezintă bunuri măsurate cu aceeaşi unitate de măsură pe fiecare coordonată (de exemplu unitate monetară) (exprimare valorică). astfel încât aii=0. Atunci există o bază a lui Exist ă două cazuri: 1. iar baza este aleasă aceeaşi în ambele spaţii. o funcţională pătratică . Cazul 2. se reduce la 1.funcţionala biliniară se numeşte funcţionala biliniar ă simetrică polară . unde în care matricea funcţionalei este diagonală.: dacă ât aii=0. Observaţia 29 Din punct de vedere al interpretării economice. Una dintre problemele centrale ale studierii funcţionalelor reale pă tratice este transformarea ei printr-o schimbare de bază într-o sum ă de pătrate cu coeficienţi pozitivi.negativi sau nuli. Teorema 12 (Metoda Gauss de aducere la forma canonică ) Fie . Acest lucru poate fi obţinut prin stabilirea . . se consideră astfel înc (dacă nu există.

care este o schimbare de bază

în care element nenul pe locul <tex2htmlcommentmark> ai0i0:

şi care provoacă apariţia unui

deci prin această transformare cazul 2. este redus la cazul 1. (exist ă şi alte posibilităţi de reducere a cazului 2. la cazul 1.) Cazul 1.: fie i0 astfel încât . Atunci

. Fie

transformarea:

. Determinantul matricii este nenul aşa că transformarea este o schimbare de bază; exprimarea funcţionalei pătratice în această bază

este

, adică matricea ataşată funcţionalei liniare are

elementele liniei şi coloanei i0 nule ( în afara locului , ocupat de ai0i0). Mai mult, spaţiul se descompune în sumă (directă) dintre două subspaţii, primul corespunzător coordonatei i0 (spa ţiu 1dimensional) şi al doilea format din celelalte coordonate,

iar

este o nouă funcţională liniară

căreia i se

poate aplica acelaş i procedeu; din cauză că , procedeul se opreşte într-un număr finit de paşi, adică după un număr finit de repetări ale procedeului se va obţine o sum ă de pătrate perfecte ale coordonatelor (transformate) cu coeficien ţi scalari reali (de semn oarecare), adică exact forma canonică a funcţionalei liniare. Teorema 13 (Metoda Jacobi de aducere la forma canonică ) Dac ă

cu aij=aji şi pentru fiecare forma

minorii matricii

de

sunt nenuli, atunci există o bază î n care funcţionala are forma

unde Observaţia 31 Baza se construieşte astfel:

iar yk sunt coordonatele vectorului x în noua bază.

iar coeficienţii

se determină din condi ţiile

care determină coeficienţii

în mod unic din condiţiile din enunţ (pentru fiecare k se obţ ine câte un

sistem Cramer cu determinantul matricii sistemului ). Teorema 14 (Teorema de inerţie Sylvester ) Numărul de coeficienţi strict pozitivi, strict negativi şi nuli din forma canonică a funcţionalei pătratice este constant.

Fie

dou ă scrieri ale funcţionalei

pătratice în formă canonică în bazele şi , unde pentru scrierea j, <tex2htmlcommentmark> pj coeficienţi sunt strict pozitivi, qj coeficienţi sunt negativi şi coeficienţi sunt nuli. Fie ;

atunci iar . Definiţia 40 Se numeşte spaţiu vectorial euclidian real orice spaţ iu vectorial real pe care s-a fixat un produs scalar real. . unghiul dintre doi vectori. 5. . Măsurările geometrice rezultate vor fi dependente de aceast ă alegere. deci v=0. distanţa dintre doi vectori nu vor fi definite univoc. Se demonstrează la fel că <tex2htmlcommentmark> q1=q2. ceea ce înseamnă că p1=p2. adică . analog urmează că . deci are loc: . euclidian) pe orice funcţională biliniară simetrică a c ărei funcţională pătratică ataşată este pozitiv definită. aşa că lungimea unui vector.1 Generalităţi Definiţia 39 Se numeşte produs scalar (real. Observaţia 32 O funcţională biliniară simetrică a cărei funcţ ională pătratică ataşată este pozitiv definită se poate alege în mai multe moduri într-un spaţiu vectorial real fixat.

atunci există o schimbare de bază în care aceast ă funcţională este biliniară cu şi se poate considera polara ataşată.Observaţia 33 Pentru orice produs scalar real Schwarz : are loc inegalitatea Cauchy-Buniakowski- Evident că dacă este pozitiv definită. Pentru simplitate notăm funcţ ionala şi o considerăm de forma: Notăm funcţionala pătratică ataşată cu . Funcţionala loc relaţia: este pozitiv definită şi din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz urmează că are .

(inegalitatea triunghiului ). Definiţia 43 Pentru un vector x şi o mulţime . se numeşte distanţa de la x la . Radicalul funcţionalei pătratice ataşate se va nota cu . 3. 2.Observaţia 34 Radicalul funcţionalei pătratice ataşate are propietă ţile: 1. se va numi normă euclidiană şi va fi considerat de forma: Definiţia 41 Pentru orice doi vectori se numeşte cosinusul unghiului dintre vectori Observaţia 35 Din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz urmează că Definiţia 42 Pentru orice doi vectori se numeşte distanţa dintre vectori lungimea diferenţ ei: Observaţia 36 Distanţa dintre doi vectori are proprietăţile:    Evident.

Observaţia 39 Dacă vectorii generalizată : . mulţimea se nume şte complementul ortogonal .Observaţia 37 Are loc regula paralelogramului Definiţia 44 Doi vectori ă . atunci . atunci are loc Teorema lui Pitagora Demonstraţie Definiţia 45 Dacă al lui . Două submulţimi se numesc ortogonali şi se notează ale lui se numesc ortogonale dacă dac Observaţia 38 Dacă Evident. sunt ortogonali doi câte doi. .

. 2. Suma a două subspaţii vectoriale ortogonale este directă . cu deci aşadar că . . astfel încât <tex2htmlcommentmark> x=x1+x2. x1 se va numi proiecţia lui x pe Definiţia 48 Un operator liniar (proiector) dacă Teorema 15 Pentru un operator Fie care este proiec ţie are loc: . Suma este directă pentru şi deci Definiţia 49 O proiecţie se numeşte ortogonală dacă în plus are loc . pentru fiecare şi în direcţia . Evident. şi se numeşte proiecţie . şi . Observaţia 41 1. . 3. 5.Observaţia 40 este subspaţiu vectorial. Definiţia 46 O bază se numeşte ortonormală dacă vectorii ei sunt de normă unitară şi ortogonali doi câte doi.2 Proiecţii Definiţia 47 Fie . Suma unei familii oarecare de subspaţii vectoriale ortogonale două câte două este directă. Două subspaţii vectoriale sunt ortogonale dacă şi numai dacă fiecare vector al unei baze din primul subspaţiu este ortogonal pe fiecare vector al unei baze din cel de-al doilea subspaţiu.

o baz ă notată B0 în . din condiţia ca vectorul să fie ortogonal pe . în şi în care este chiar notată ş i un general care nu aparţine lui plus . Vectorul v se descompune într-un vector din '' .Fie un subspaţiu vectorial. ortogonal cu ... Se cere să se g ăsească deci Se află coeficienţii fiecare dintre fi. Exist ă o proiecţie astfel încât şi v un vector oarecare.piciorul perpendicularei din v pe . Are loc ''. perpendiculara din v pe efectiv această descompunere. adică pe Ultima relaţie este un sistem liniar neomogen în necunoscutele şi care are matricea . care este . adică proiecţia ortogonală a lui v pe vector notat u.

Observaţia 43 Lungimea perpendicularei este mai mică sau egală decât lungimea oricărei oblice . . care este chiar reprezentarea în baza (a : . de dimensiune k) a proiec ţiei ortogonale a vectorului v pe subspaţiul Vectorul u fiind se va reprezenta în baza canonică astfel: Observaţia 42 Are loc Teorema lui Pitagora: pentru că vectorii şi <tex2htmlcommentmark> u sunt perpendiculari.Această matrice este nesingulară pentru că reprezintă matricea în baza ionalei pozitiv definite care determină produsul scalar la subspaţ iul a restricţiei funcţ Deci sistemul este compatibil determinat şi admite o unică soluţie subspaţiului vectorial .

deci pe v0. . Din faptul că u este ortogonal pe .Orice oblic ă este de forma v0-v. Teorema 16 Pentru fiecare funcţia şi pentru fiecare subspaţiu al lui . . cu ortogonal pe fiecare vector din . definit ă prin are un unic minim pe . Atunci au loc rela ţiile: urmează că este adică lungimea oricărei oblice este mai mare decât lungimea perpendicularei.

u2 este un vector din care este ortogonal pe u1: u3 este un vector din V3 ortogonal cu u1 şi cu u2: inducţie se află la fel toţi vectorii ui. Prin Mai mult. ui şi vi sunt în poziţia urmează că are de perpendiculară. Fie u1=v1. pentru că pentru fiecare i. Există o bază o bază şi cu propietăţile: 2. . respectiv oblică faţ ă de subspaţiul generat de loc .Definiţia 50 Se numeşte distanţa de la un subspaţiu la un vector v şi se notează Teorema 17 (Teorema de ortogonalizare Gram-Schmidt ) Fie fie 1.

Astfel se înlocuieşte peste tot în determinantul Gram v2 cu u2. Prin această operaţie în coloana doi ocupantul locului din dreapta al produsului scalar v2 este înlocuit cu u2. aşa că determinantul va avea elemente nenule numai pe diagonala principală: Pentru k=1. apoi se adaugă la coloana a doua coloana întâi înmulţită cu (care este atribuit locului doi din produsul scalar). Apoi se adaugă la linia doi prima linie înmulţită cu acelaşi scalar.3 Volume Fiind daţi vectorii liniar independenţi Fie determinantul (numit determinant Gram ) se pune problema măsurării volumului k-dimensional. volumul 2-dimensional al paralelogramului format de v1 şi v2 este aria acestui paralelogram şi este . atribuit de această dată locului din stânga al produsului scalar.5. volumul 1-dimensional al lui v1 este chiar lungimea lui Deci Pentru k=2. Pentru calcularea acestui determinant se aplică procedeul de ortogonalizare: fie v1=u1. Se înlocuie şte peste tot v1 cu u1. Se procedează la fel până când se înlocuiesc toţi vectorii vi cu vectorii ui care sunt ortogonali doi câte doi.

cu coordonatele determinantul Gram va fi atunci .În general. volumul kdimensional al paralelipipedului format de va fi Să considerăm vectorii reprezentaţi î ntr-o bază ortonormală. unde este matricea care are drept coloane coordonatele T este transpusa sa. Urmează că volumul paralelipipedului k -dimensional este radicalul . Din proprietăţile minorilor şi ale produsului fiecărui vector ( are n linii şi k coloane) iar A matricial se ştie că (unde este minorul obţinut din liniile ţinând seama de faptul că pentru matricea transpusă are loc şi din coloanele ) şi urmează că adică determinantul Gram este egal cu suma pătratelor tuturor minorilor de ordin k din matricea coordonatelor într-o bază ortonormală.

iar egalitatea are loc dacă şi numai dacă laturile sunt ortogonale două câte două. . De aici rezultă interpretarea modulului determinantului ca volum. Din inegalitatea anterioară urmează că adică volumul paralelipipedului este cel mult egal cu produsul lungimilor laturilor . În particular. c ând numărul vectorilor este acelaşi cu dimensiunea spaţiului şi sunt liniar independenţi.acestei sume de pătrate. va fi un singur minor de ordin n ş i atunci volumul paralelipipedului n-dimensional este chiar modulul determinantului format de coordonatele vectorilor în orice bază ortonormală.

.g/090723.1.4:2: /203843.g7:.xL397 4-.90479:9:747234747/047/3/32.0574/:8:: 10.0.   :720.: .900 /090723.97.7033 .438/07g2 .7. 35745709gx0234747 .g &720.g47943472.     :3/0 08902..9047L397 4-. ./.0.385:8g./01.g50397:2.947 ..97.7..59:.0550/::1472..447/43.g .g47943472.9/0 .4:2:5..80 90.44.447/43.0.:.97.8.g   :3/0 08902347:4-x3:9/330 x33/80.208900.947 70570039.385:8.0550/:: /203843..:8:2.704./. 30307.2.g.300        .08907.70/7059.44.g.5.30.70. .97.39:7.900 %089097.0..9:3.2.39:7.g  /3.5g97.447/43.0.1 $g.g.44.30 .7 2.97.

9.1:383:72347/047/33 ..900..7..9.g./.0..90.g 0.9:747 .g47943472.70..447/43.4:2:5.39074. 0890.g    ./.9:708:39479443.94747L347..g 3:2. 70:9g39075709.39::.704.. .79.0/4:g.9/0.90  35.g.85...9:3.724/::/090723.7.4:2 330..0.0-.0.39::1472.0550/::0890.7g:720.g.7 .3/3:2g7:.02:90..0550/::3 /203843..4:2:5.x::  8:393..70.90.24/:::/090723.:/2038:30.08908:20/05g97.90/4:g    . /.:.73/0503/03x .947470890..:574/:8::3247.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->