1.

1 Primele definiţii
Definiţia 1 Perechea 1. se numeşte spaţiu vectorial dacă:

2.

este corp comutativ;

3.

este grup abelian;

(a)

Există o aplicaţie

astfel încât au loc,

:

(b)

(c)

(d) Observaţia 1 Pentru aceste obiecte abstracte se vor folosi următoarele denumiri, convenţii şi/sau notaţii:
       

se numeşte spaţiu vectorial (liniar); elementele mulţimii se numesc vectori ; se numeşte corp de scalari ; elementele mulţimii se numesc scalari ; Operaţia ,, Operaţia ,, '' se numeşte adunarea scalarilor şi va fi notată ,,+''; '' se numeşte înmulţirea scalarilor şi va fi notată ,, '';

Operaţia ,, '' se numeşte adunarea vectorilor şi va fi notată ,,+''; Operaţia ,, '' se numeşte înmulţ irea vectorilor cu scalari şi va fi notată ,, '' iar pentru fiecare fixat, operaţia parţială va fi numită omotetie (de parametru ). Distincţia între diferitele operaţii notate la fel se va face din context;

   

Elementul Elementul

este elementul neutru la adunarea vectorilor şi va fi notat în continuare cu 0; este elementul neutru la adunarea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 0;

Elementul este elementul neutru la înmulţirea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 1; Distincţia între diferitele elemente notate la fel se va face din context.

Să observăm că noţiunea de spaţiu vectorial cuprinde două mulţimi şi patru operaţii distincte.Definiţia 2 Fie 1. spaţiu vectorial şi ; se numeşte subspaţiu vectorial al lui dacă:

2.

Definiţia 3 Dacă funcţie liniar) dacă: 1.

şi

sunt spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari, o se numeşte morfism de spaţii vectoriale (aplicaţie liniară , operator

2. (

(

este morfism de grupuri);

este omogen).

Se notează cu mulţimea tuturor morfismelor dintre şi . Definiţia 4 Spaţiile vectoriale între care există un morfism bijectiv (izomorfism ) se numesc izomorfe. Se va nota . orice operator liniar între ). Mulţimea tuturor funcţionalelor liniare pe ) şi se numeşte dualul algebric al lui . şi

Definiţia 5 Se numeşte funcţională liniară pe (orice element al mulţimii se notează cu (

Definiţia 6 Pentru

,

şi

elementul

se

numeşte combinaţie liniară a elementelor xi cu scalarii (scalarii care participă la sumă se mai numesc ponderi iar combinaţia liniară se mai numeşte sumă ponderată ). Definiţia 7 Dacă este o mulţime oarecare de vectori, mulţimea

este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare cu elemente din Observaţia 2

. este spaţiu vectorial atât

se modifică la modificarea corpului de scalari:

peste corpul cât şi peste corpul combinaţii liniare:

, dar aceeaşi mulţime de vectori genereaz ă alte mulţimi de

Definiţia 8 Vectorii se numesc liniar dependenţi dacă cel puţin unul dintre ei se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori. Dacă nici unul nu poate fi scris ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori, atunci familia de vectori se numeşte liniar independentă .Observaţia 3 (Definiţii echivalente ale independenţei liniare ) Familia dintre afirmaţiile: 1. este liniar independentă dacă şi numai dacă are loc una

(unic). (relaţia

are loc numai pentru scalari nuli);

2. atunci combinaţia liniară este nenulă) Demonstraţie: Cele două afirmaţii se obţin una din cealaltă din relaţia logică . . . au loc relaţiile: . Dacă pentru o bază fixată se ţine cont şi de ordinea vectorilor în bază. echivalenţa cu definiţia are loc pentru că. se subînţelege că . Definiţia 12 Funcţia definită prin 1. dacă măcar un vector este combinaţie liniară de ceilalţi vectori. . . astfel încât . . Familia se mai numeşte sistem de generatori pentru mulţimea . atunci există scalarii Definiţia 9 Fiind dată mulţimea nu toţi nuli. se spune că familia generează mulţimea dacă .2 Primele proprietăţi Propoziţia 1 (Reguli de calcul într-un spaţiu vectorial ) 1.2. Definiţia 11 Un spaţiu vectorial se va numi de tip finit dacă admite o bază finită şi se va numi de tip infinit în caz contrar. (dacă măcar un scalar este nenul. Dacă mulţimea nu este specificată. Definiţia 10 Se numeşte bază orice familie de vectori care este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care o conţine este egală cu ea). atunci în locul cuvântului bază se va folosi cuvântul reper . 3.

aleşi arbitrar. sau .4. Demonstraţie: Fie 1. 4. 5. . 3. . şi Propoziţia 2 (Proprietăţi ale operatorilor liniari ) Fie 1. liniar . . 5. (a) liniar . . şi Atunci au loc: 2. 2. (b) .

Subspaţiul notează . atunci: (b) Fie .(c) subspaţiu . astfel încât (c) Fie Definiţia 13 1. evident . este subspaţiu în . subspaţiu în . 2. Demonstraţie: Fie 1. (al codomeniului) se numeşte imaginea operatorului şi se 2. este subspaţiu (a) Dacă este liniar. Subspaţiul notează . (al domeniului) se numeşte nucleul operatorului şi se .

Următoarele două propoziţii arată că inversarea şi compunerea funcţiilor păstrează calitatea de morfism de spaţii vectoriale. este morfism de spa ţii vectoriale (calitatea de morfism se păstrează prin operaţia de Demonstraţie: Fie . Demonstraţie: Se ştie că au loc Fie loc şi pentru are deci operatorul invers este aditiv. Propoziţia 3 Fie două spaţii vectoriale peste acelaşi corp şi este morfism bijectiv fie morfism bijectiv. are loc . Atunci definit prin morfisme peste spaţii vectoriale compunere) . Fie loc şi are Propoziţia 4 Fie peste acelaşi corp . Atunci (inversa unui morfism inversabil este morfism).

Omogenitatea analog.. deci Observaţia 5 Mulţimea admite împreună cu operaţiile obişnuite între funcţii şi ) pentru că. Demonstraţie: Reflexivitatea rezultă din faptul că operatorul identitate şi bijectiv. morfism bijectiv şi iar noua este liniar păstrează prin compunere şi proprietatea de liniaritate şi pe cea o structură de spaţiu vectorial peste corpul vectorial peste corpul ). Tranzitivitatea rezultă din Propoziţia ( atunci există izomorfismele funcţia de bijectivitate. '' ( Definiţia (4 )) este o relaţie de echivalenţă între spaţii vectoriale peste acelaşi corp (este reflexivă. dacă . pentru că dacă morfism bijectiv . deci atunci Simetria rezultă din Propoziţia (3). Observaţia 4 Relaţia . simetrică şi tranzitivă) (această relaţie este definită pe o mulţime de spaţii vectoriale şi cu ajutorul ei se pot stabili clase de echivalenţă). Demonstraţie: (Deci în particular şi dualul algebric ( ) este spaţiu este evident grup (din proprietăţile adunării pe ) şi are ca element neutru .

Să presupunem că proprietatea are loc pentru arbitrar şi fie n+1 vectori şi scalari ale şi . Fie şi astfel încât . Atunci. un subspaţiu vectorial al spaţiului .operatorul identic nul . Celelalte axiome sunt satisfăcute evident Observaţia 6 Demonstraţie: este subspaţiu liniar. Atunci are loc: . (orice subspaţiu conţine toate combinaţiile liniare ale elementelor lui) Demonstraţie: Prin inducţie după orice : pentru şi pentru orice scalar din axioma 2 a subspaţiului vectorial rezultă că pentru are loc . atunci iar Observaţia 7 Fie . .

aşa că are loc participă la intersecţie.Observaţia 8 conţine familia Demonstraţie: ). pentru că intersecţia este inclusă în orice mulţime care 2. Sunt echivalente afirmaţiile: . incluziunea inversă rezultă din Propoziţia ( familia ): este subspaţiu vectorial şi cum conţine urmează că face parte dintre subspaţiile care participă la intersecţie.1 Generalităţi Propoziţia 5 (Definiţii echivalente ale bazei ) Fie B o familie de vectori. (este cel mai mic subspaţiu liniar care pentru că orice subspaţiu care conţine familia conţine şi toate combinaţiile liniare ale acestei familii (Propoziţia ( )).

să presupunem prin reducere la absurd că familia B n-ar fi care să fie combinaţie liniară de ceilalţi vectori şi liniar independentă. Atunci nu este combinaţie liniară de vectorii din B (pentru că altfel n-ar fi liniar independentă) ceea ce este o contradicţie cu faptul . (2) (3) Se ştie că B este liniar independentă şi maximală. 2. B este bază. B este sistem de generatori minimal (în sensul că orice sistem de generatori inclus în B este chiar egal cu B). pentru început se va studia calitatea familiei de a fi sistem de generatori. Demonstraţie: (1) (2). 3. . B este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care include B este chiar egală cu B). se va demonstra după schema: (2) (3) (4) (2). contradicţie cu maximalitatea lui B (ca familie liniar independentă). atunci v0 ar fi combinaţie liniară de elementele lui B) şi include strict familia B. Fie . v1 este combinaţie liniară a elementelor din B0 (în care v1nu se află) deci B nu este familie liniar independentă. iar în combinaţiile liniare la care participă şi v2 acesta poate fi înlocuit cu o combinaţie liniară din combinaţii liniare numai cu elementele lui (4) ) contradicţie. Să presupunem prin reducere la absurd că B ca sistem de generatori n-ar fi minimal. B este sistem de generatori şi familie liniar independentă. 4.1. Atunci există B0 inclus strict în B şi care este sistem de generatori. dacă n-ar fi maximală (ca familie liniar independentă) ar exista o familie liniar independentă şi care conţine B. atunci şi noua familie este liniar independentă (dacă nar fi. Să presupunem prin reducere la absurd că B nu ar fi sistem de generatori. (3) (4) Cum B este sistem de generatori. obţinându-se (2) Cum B este liniar independentă. adică ar exista un vector atunci noua familie ar fi strict inclusă în B şi ar păstra proprietatea de sistem de generatori (pentru că fiecare vector poate fi scris ca o combinaţie liniară de vectorii din B. contradicţie. Deci familia B este sistem de generatori.

Demonstraţie:Fie sistem de generatori. ceea ce contrazice construcţia (maximalitatea) lui B în . ar urma că şi . atunci este liniar independent ă şi conţine strict pe B. există măcar un vector nenul (dacă toţi ar fi nuli. Din alegerea lui B urmează că numărul de elemente din B este mai mic sau egal cu n. în elementele .că B este sistem de generatori. aşa că printre există măcar unul care nu este ar fi în şi care se notează y0. atunci există o bază B a lui Demonstraţie: Fie B un sistem de elemente liniar independente. este inclus în şi este maximal cu această proprietate. Dacă toate elementele . care se notează cu v0. Fie . care include . cu cu o eventuală renumerotare a vectorilor. B este bază a spaţiului. Au loc: . dar S este sistem de generatori aşa că x0 este combinaţie liniară de elemente din S. atunci astfel încât . este sistem de generatori pentru de tip finit astfel este liniar independentă. n-ar mai fi sistem de generatori). Se presupune prin reducere la absurd că B nu ar fi bază. Teorema 1 (Existenţa bazei ) Dacă familia în care subfamilia încât . Corolarul 1 Din orice sistem finit de generatori se poate extrage o bază.

şi se aplică teorema precedentă bază astfel încât Corolarul 2 Orice familie liniar independentă de vectori poate fi completată până la o bază. este sistem de generatori (orice familie finită liniar independentă de r vectori poate înlocui anumiţi r vectori din orice sistem finit de generatori. Atunci. Teorema 2 (Teorema schimbului. se poate presupune că vectorii : . deci există o bază care conţine familia liniar independentă. dacă procesul nu se opreşte după un număr finit de paşi atunci se contrazice faptul că spaţiul este de tip finit) şi se aplică teorema precedentă. se poate scrie u1 ca o combinaţie liniară de generatori. Demonstraţie: Familia liniar independentă este inclusă într-un sistem finit de generatori (se adaugă noi vectori cu verificarea proprietăţii de generare şi a proprietăţii de independenţă liniară. Steinitz ) Fie fie o familie liniar independentă şi un sistem de generatori. astfel încât : dacă toţi scalarii familiei ar fi nuli atunci v1 ar fi nul ceea ce contrazice independenţa liniară a . Pentru j=1. eventual cu o renumerotare a vectorilor. deci măcar un scalar este nenul şi printr-o renumeroatare a sistemului de . Demonstraţie: Inducţie după numărul vectorilor din familia liniar independentă. cu păstrarea calităţii de sistem de generatori).

(2. .1) Fie oarecare.1. astfel încât dar din (1. deci ar fi nuli. atunci ar urma o este liniar independentă.1) urmează: deci v este combinaţie liniară de . adică este un sistem de : dacă r-1=n. generatori. Să presupunem afirmaţia adevărată pentru contradicţie cu faptul c ă mai există un vector. se presupune şi atunci ur poate fi scris ca o combinaţie liniară de : . atunci astfel încât contradicţie cu independenţa . vr astfel încât deci r-1<n ş i este sistem de generatori dacă toţi scalarii liniară a familiei printr-o renumerotare că vectorii .

Definiţia 14 Numărul de elemente al oricărei baze din spaţiul de tip finit se numeşte dimensiunea spaţiului şi se notează cu .2) din faptul că că este sistem de generatori şi din (1. şi din corolarul precedent urmează că cele două numere sunt fiecare mai mic sau egal decât celălalt.1.2) urmează este sistem de generatori: ceea ce înseamnă că orice vector al spaţiului este combinaţ tie liniară de vectorii familiei . Corolarul 4 Într-un spaţiu vectorial de tip finit. Demonstraţie: Din demonstraţia la Teorema schimbului (2). orice două baze au acelaşi număr de vectori. orice vector al spaţiului se poate scrie . Demonstraţie: Cele două baze pot fi privite în acelaşi timp ca familii liniar independente şi ca sisteme de generatori.(2. adică este sistem de generatori. Corolarul 3 Într-un spaţiu de tip finit. numărul de vectori al oric ărei familii finite liniar independente este mai mic sau egal decât numărul de vectori al oricărui sistem finit de generatori. adică egale. Propoziţia 6 Fiind fixată o bază într-un spaţiu vectorial de tip finit.

şi cum B este liniar independentă. Deci unde scalarii vectorii bazei sunt unicii scalari care participă la scrierea vectorului dat ca o combinaţie liniară de . urmează că vectorului în baza B este unică. Atunci are loc . . . Demonstraţie: Fie o baz ă şi fie . În continuare. . sistemul de scalari care participă la combinaţia liniară este unic determinat de baza fixată. fiind fixat spaţiul vectorial . pentru fiecare vector v al spaţiului se va nota reprezentarea vectorului în baza B(coordonatele vectorului în baza B ) cu . . cum B este sistem de generatori. ceea ce înseamnă că scrierea şi baza a acestui spaţiu (în care contează ordinea vectorilor în bază). Mai mult.ca o combinaţie liniară de vectorii bazei. fie încă un sistem de scalari .

Aplicaţia . cu este izomorf Fie aplicaţia spaţiu vectorial de tip finit şi fie B o bază fixată în definită prin . Se consideră este liniară: . Propoziţia 7 Orice spaţiu vectorial de tip finit cu Demonstraţie: 4. Modul în care se petrece această schimbare şi legătura dintre diferite reprezent ări ale aceluiaşi obiect este studiată în secţiunile următoare.scrierea lor făcându-se (prin convenţie) pe verticală iar ordinea scalarilor fiind unic determinată de ordinea vectorilor în bază. cu toate că vectorul nu se schimbă (acelaşi obiect fixat se vede diferit din diferite puncte de vedere). Trebuie remarcat că reprezentarea unui vector depinde de baza fixată. în sensul că schimbarea bazei atrage schimbarea reprezent ării.

Spaţiile vectoriale de forma . Semnificaţia reprezentării este unic determinată de spaţiul vectorial şi de reperul ales în spaţiul vectorial. adică aplicaţia este liniară. 2. deci . vor fi în continuare modul de reprezentare al spaţiilor vectoriale de tip finit şi de dimensiune n. Analog. Aplicaţia este bijectivă: injectivitatea rezultă din proprietatea de liniar independenţă a bazei (deci din unicitatea coordonatelor) iar surjectivitatea din proprietatea de sistem de generatori a bazei. .2.deci pentru are loc (din unicitatea reprezentării într-o bază). Se observă că prin aceste reprezentări se pierde o parte din informaţia originală despre spaţiul vectorial reprezentat. unde este un corp comutativ.1 Reprezentarea vectorilor într-o bază Fie spaţiu vectorial de tip finit peste corpul şi fie Coordonatele (reprezentările) vectorilor reperului în raport cu reperul sunt: un reper al său. în sensul că aceeaşi reprezentare poate avea semnificaţii diferite în funcţie de reperul ales în spaţiu şi/sau de spaţiul reprezentat.

Observaţia 9 Între vectorii are loc relaţia dacă şi numai dacă între coordonatele (reprezentările) lor în aceeaşi bază are loc relaţia Demonstraţie: Evident Observaţia 10 Fie baza fixată şi fie o familie oarecare de vectori (este importantă ordinea vectorilor în ambele familii). următoarele: Se notează cu ( vectorilor familiei B1 î n baza B. în baza B. ) matricea care are drept coloane coordonatele . Coordonatele vectorilor consideraţi sunt.

Familia B1 este bază dacă şi numai dacă 2. Vectorii sunt consideraţi membrii ai spaţiului aritmetic n-dimensional (adică numărul de linii din matrice).2. se pune problema reprezentării vectorilor în noua bază şi a găsirii legăturii dintre vechea reprezentare şi noua reprezentare. Numărul vectorilor este egal cu m (numărul coloanelor).Următoarele calităţi ale familiei B1 pot fi studiate cu ajutorul acestei matrici: 1. 2. Reprezentarea noii baze în vechea bază este (matricial): . Vectorii familiei B1 formează un sistem de generatori dacă şi numai dacă 5. Vectorii familiei B1 sunt liniar independenţi dacă şi numai dacă 4.2 Schimbarea reprezentării vectorilor la schimbarea bazei În ipoteza că familia B1 este bază. 3.

matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor vechii baze (B) în .Această matrice este formată din reprezentările vectorilor noii baze (pe coloane) în vechea bază. În noua reprezentare. vectorii familiei B1 vor avea coordonatele iar vectorii bazei vechi vor avea coordonatele Să notăm cu noua bază (B1).

Fie x un vector oarecare al spaţiului. coordonatele lui în baza B sunt iar în baza B1 sunt Legătura dintre cele două reprezentări ale aceluiaşi vector este dată de relaţiile: .

are loc este matricea de trecere de la B la B1) ceea ce înseamnă că. Scrierea deci are loc relaţia: ( Se mai spune că este matricea de trecere de la B1 la B ). deci matricială a acestei relaţii este: (din unicitatea reprezentării într-o bază). are loc şi relaţia ( Se mai spune că orice vector x. aceste legături pot fi reprezentate în felul . pentru adică următor: . Schematic. Analog.dar .

pivotând'' pe baza de referinţă: fie vectorilor bazei B în baza E şi bazei B1 în baza E..Dacă se dau două baze B1 şi B2. amândouă raportate la baza de referinţă E. trecerea de la B1 la B2 se face . Atunci matricea care are drept coloane coordonatele matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor şi atunci au loc relaţiile: deci are loc schema desfăşurată şi schema restrânsă .

În urma acestor operaţii. Pentru aceasta se fac următoarele operaţii:    se împarte linia i la aij iar rezultatul se scrie în locul liniei i. calculele se sistematizează astfel: elementul aij din vechiul sistem se va numi PIVOT iar noii coeficienţi ai sistemului se vor obţine din vechii coeficienţi urmând REGULA PIVOTULUI : . se adună la ecuaţia k ecuaţia i înmulţită cu -akj.3 Metoda eliminării a lui Gauss Metoda eliminării a lui Gauss este generalizarea metodei reducerii de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare din ciclul gimnazial. În continuare se descrie această procedură. metoda alege o necunoscută şi o ecuaţie (astfel încât coeficientul necunoscutei din ecuaţia aleasă să fie nenul) şi elimină necunoscuta aleasă din toate celelalte ecuaţii. pentru fiecare ecuaţie . Se alege să se elimine necunoscuta xj din toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i (cu alte cuvinte coeficienţii necunoscutei xj să devină nuli în toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i) iar pentru ecuaţia i coeficientul să devină 1. Înlocuirea unei cantităţi dintr-o ecuaţie cu o cantitate egală nu modifică soluţiile ecuaţiei. Metoda se bazează pe principiile de lucru cu relaţii de echivalenţă (egalitatea) folosite pentru ecuaţii. Adunarea aceleiaşi cantităţi la ambii termeni nu modifică soluţiile ecuaţiei. Fie sistemul: în care coeficientul aij este nenul.2. Fiind dat un sistem liniar de ecuaţii. se scrie rezultatul în locul liniei k. acestea sunt:    Multiplicarea ambilor termeni ai unei egalităţi cu acelaşi scalar nenul nu modifică soluţiile ecuaţiei. . Gauss a descoperit că aceste principii pot fi folosite pentru formularea unei proceduri sistematice de găsire a soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare.2. noul sistem va conţine necunoscuta xj numai în ecuaţia i. folosind înmulţirea ecuaţiilor cu numere convenabile şi adunarea între ele a ecuaţiilor (transform ări elementare).

se ataşează dreptunghiul de vârfuri aij. noul element care ocupă locul este obţinut cu formula: produsul pe diagonala care conţine pivotul minus produsul pe diagonala care nu conţine pivotul şi totul împărţit la pivot. Locurile de indici locul 2. Locurile de indici împarte la pivot). (linia pivotului) sunt ocupate de (linia pivotului se Celelalte locuri REGULA DREPTUNGHIULUI : (nici pe linia i şi nici pe coloana j) sunt ocupate cu Pentru fiecare akl. akl (generat de pivot şi de elementul ales). (coloana pivotului) sunt ocupate de elemente nule iar (locul pivotului) este ocupat de valoarea 1.1. . akj. Formula este: unde înseamnă noul ocupant al locului . ail. 3.

vectorii bazei şi ordinea vectorilor în bază. din punct de vedere al coordonatelor (reprezentărilor) vectorilor. este:    Prima coloană din stânga reprezintă. şi ale căror coordonate sunt aflate la fiecare pas. iar pentru tabelele ulterioare în baze intermediare. Prima linie reprezintă vectorii care participă la transformare.  .Toate calculele se vor pune într-un tabel iar semnificaţia acestor calcule. Coloanele (numerice) sunt coordonatele vectorilor din prima linie (dintr-un spaţiu vectorial real de dimensiune n). Tabelul iniţial (cu toate amănuntele necesare) arată în felul următor: iar al doilea tabel se va obţine din primul cu regula pivotului: . dar este vorba despre aceeaşi vectori reprezentaţi altfel. Alegerea pivotului aij înseamnă înlocuirea în bază a vectorului de bază de rang i cu vectorul reprezentat de coloana j. reprezentaţi pentru tabelul iniţial într-o bază iniţială notată .La fiecare alegere de pivot se schimbă baza şi coordonatele vectorilor care sunt capete de coloană. la fiecare pas.

2. tabelul final este de forma în care necunoscutele (ecuaţiile) corespunzătoare matricii identitate I sunt necunoscutele (ecuaţiile) . Se aplică metoda pivotului până când nu se mai poate aplica pentru nici un element. Se formează tabelul iniţial. 3.Cu această metodă se pot rezolva sistemele liniare (neomogene) Ax=b în modul următor: 1. Se scrie rezultatul astfel: cu o eventuală renumerotare de necunoscute (coloane) şi ecuaţii (linii).

un subspaţiu generat de sistemul de vectori liniar independenţi Dacă atunci şi .principale. este o nouă bază a lui iar legătura dintre vechile coordonate (în baza B) şi noile coordonate (în baza ) ale unui vector oarecare este . Suportul teoretic este oferit de Teorema 3 (Lema substituţiei ) Fie spaţiu vectorial de tip finit. cu păstrarea semnificaţiilor reprezentărilor în bazele iniţiale. necunoscutele corespunzătoare coloanelor matricii sunt necunoscutele secundare ale sistemului iar soluţia sistemului (dacă este compatibil) se scrie sub forma Inversarea unei matrici se poate face folosind aceeaşi schemă. dacă . Reciproc. cu tabelul iniţial şi final în forma: Folosind această metodă şi acest mod de organizare a calculelor se pot efectua majoritatea cerinţelor specifice algebrei liniare. intermediare şi finale. ecuaţiile corespunzătoare liniilor de zerouri sunt ecuaţiile care decid compatibilitatea sistemului ( ).

atunci . de dimensiune n. Să presupunem că spaţiile vectoriale sunt de tip finit. şi este sistem de generatori pentru . respectiv m şi să alegem câte o bază .este liniar independent. Fie astfel încât bază în 2. noile coordonate sunt .3. mai mult.1 Generalităţi Fie un operator liniar între două spaţii vectoriale peste acelaşi corp .

Fie în domeniul de definiţie şi în codomeniul reprezentările imaginilor vectorilor bazei domeniului de definiţie în baza codomeniului. Reciproc. definit prin formula de mai sus. atunci deci scrierea lui în baza Bc este . Dacă baza Bd este . Matricea astfel obţinută fiecare matrice se nume şte matricea asociată lui în bazele Bd şiBc .în fiecare spaţiu. pentru şi pentru fiecare alegere de baze în domeniu şi în codomeniu şi scrierea lui x în există câte un operator liniar asociat. operatorului.

Se consideră o combinaţie liniară nenulă de coloanele matricii a cărei valoare să fie vectorul nul. care odată cu soluţia x acceptă şi soluţii de forma . '' Dacă este bijectiv. '' Dacă matricea A este inversabilă. . ar urma . Deci există A-1. adică este inversabil deci bijectiv. Se presupune prin reducere la absurd că matricea n-ar fi inversabilă. rangul matricii ataşate lui pentru o alegere oarecare este chiar bază în fiecare spaţiu operatorul operatorul invers pentru Definiţia 15 Se numeşte rangul operatorului a bazelor. contradicţie care provine din ipoteza că matricea n-ar fi inversabilă.Propoziţia 8 Operatorul este bijectiv dacă ş i numai dacă matricea ataşată lui pentru o alegere oarecare a bazelor din domeniu şi codomeniu este inversabilă. adică matricea are coloanele liniar dependente. Aceasta este o contradicţie cu faptul că sistemul Ax=0 are o unică soluţie. atunci spaţiile sunt de aceeaşi dimensiune şi păstrând aceeaşi definit prin . Observaţia 11 1. Demonstraţie: . matricial înseamnă o soluţie nenulă a sistemului Ax=0. atunci cele două spaţii au aceeaşi dimensiune (deci matricea ataşată este pătratică) şi pentru fiecare sistemul Ax=y are o unică soluţie. .. ..

2 Reprezentarea funcţionalelor Fiind fixată o bază funcţională liniară în şi o bază în . În scriere matricială. familia de funcţionale în .3. Această bază se numeşte baza duală bazei Bd din . dacă pentru o bază fixată în vector în baza fixată (baza în se notează cu coordonata i a fiecărui este o bază nu se schimbă). Observaţia 12 Schimbarea reprezentării operatorilor la schimbarea bazei se face astfel: .Un operator este injectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea domeniului de definiţie. are loc: Mai mult. Demonstraţie: Evident 2. orice admite o unică reprezentare: deci valoarea funcţionalei în v este unic determinată de valorile funcţionalei în vectorii bazei şi de coordonatele vectorului. Urmează că pentru spaţii vectoriale de tip finit spaţiul este izomorf cu dualul său. Un operator este surjectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. 2.

deci 3. Atunci au loc: şi se obţine un şir crescător de numere care reprezintă dimensiunile subspaţiilor: şi urmează că de fapt există numai un număr finit de subspaţii vectoriale distincte (cel mult n) iar restul . Propoziţia 9 (Principiul ruperii lanţurilor ) Orice lanţ de subspaţii ale unui spaţiu de tip finit este finit.1 Generalităţi Definiţia 16 Orice şir monoton (în sensul incluziunii) de subspaţii se numeşte lanţ . Demonstraţie: Fie un lanţ crescător de subspaţii ale lui care este de tip finit.

 Tranzitivitatea: decât subspaţ iile subspaţiile iile . aceste lanţuri maximale nu sunt unice. pentru că fiecare element al fiecărui lanţ este element al celuilalt lanţ. pentru că dacă . este mai fin decât este mai fin decât sunt printre subspaţiile . (parţială) pe mulţimea lanţurilor. spunem că sunt elemente ale este mai dacă toate elementele lanţului Observaţia 13 Relaţia . care la rândul lor sunt printre sunt printre subspaţ  Antisimetria: Dacă este mai fin decât şi este mai fin decât atunci cele două lan ţuri sunt egale.. atunci subspaţiile şi este mai fin . Observaţia 14 Pentru fiecare lanţ. este mai fin decât '' este o relaţie de ordine şi . Definiţia 17 Date fiind două lanţuri fin decât lanţului .  Reflexivitatea: Evident este mai fin decât el însuşi. se poate vorbi despre lanţuri mai fine fa ţă de el şi despre cele mai fine lanţuri faţă de el (maximale în sensul relaţiei de ordine).coincid cu acestea. Observaţia 15 Un lanţ dimensiunea spaţiului +1 (s=n+1) şi Propoziţia 10 Pentru fiecare lanţ este maximal dacă şi numai dacă numărul de subspaţii este egal cu . adică lanţul este finit.

cu proprietatea că pentru fiecare Demonstraţie: Orice bază din V0 este inclusă în V1. Prin inducţie se găseşte o bază în cel mai mare subspaţiu obţinută prin completări succesive ale bazelor din subspaţii. în ordine crescătoare. Demonstraţie: j=1.dacă . 3.2 astfel încât Analog. deci poate fi completată până la o bază în V1. există o bază în este bază în . pentru Propoziţia 13 Suma subspaţiilor coincide cu subspaţiul generat de reuniunea subspaţiilor .2 Operaţii cu subspaţii vectoriale Propoziţia 11 Intersecţia unei familii de subspaţii este subspaţiu . Demonstraţie: Evident Definiţia 18 Se numeşte suma unei familii de subspaţii mulţimea Propoziţia 12 Suma unei familii de subspaţii este este un subspaţiu. familia de vectori .

fie Pentru fiecare j deci Propoziţia 14 Pentru prima inegalitate. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: .Definiţia 19 Suma a două subspaţii şi se numeşte direct ă dacă orice vector al sumei admite o unică descompunere într-o sumă dintre un vector din şi un vector din . are loc deci . Suma este directă. Demonstraţie: Fie astfel încât Reciproc. deci orice bază a sumei are cel mult tot atâţia vectori cât are suma dimensiunilor subspaţ iilor. Suma directă a două subspaţ ii se notează cu şi . suma lor.(este cel mai mic subspaţiu care conţine reuniunea familiei). fie câte o bază în fiecare subspaţiu şi fie familia obţinută prin reunirea lor. această nouă familie este sistem de generatori în . 2. Pentru a doua inegalitate.Propoziţia două subspaţii 15 (Definiţii echivalente pentru suma directă a două subspa ţii ) Fie şi 1.

fie ca descompunerea este unică dacă şi numai dacă bază Atunci familia fie o combinaţie liniară nulă în fiecare subspaţiu. aşa că reprezentarea oricărui vector al sumei poate fi modificată prin adunarea reprezentării lui x în şi scăderea reprezentării lui x în . Extragerea din ea a unei baze conduce la micşorarea strictă a num ărului de vectori. pentru că vectorul nenul x admite două reprezentări distincte în cele două subspaţ ii. adică suma este directă. Dimensiunea sumei subspaţiilor este egală cu suma dimensiunilor subspaţiilor.Intersecţia celor două subspaţii este subspaţ iul nul. este bază în Pentru : familia este sistem de generatori. '' Se presupune că deci 3. dar nu mai este liniar independentă. 2 şi 3.Definiţia 20 Două . presupun prin reducere la absurd că ar exista .. 3.2 a şa cu şi 2. deci contradicţie cu ipoteza. 2. '' Fie . 1. şi cum sunt baze în adică familia este liniar independentă şi deci bază în că respectiv urmează că toţi scalarii sunt nuli. . Familia formată din cele două baze este sistem de generatori. Fie câte o .. şi Se va demonstra echivalen ţa afirmaţiilor 1 şi 2. Fie o sumă directă i=1. Deci intersecţia conţine numai elementul nul. .

Următoarele afirmaţii sunt echivalente: Suma este directă. adică orice element al intersecţ iei este nul. are dimensiunea n-k. adică suma spaţiilor este directă.subspaţii 16 Dacă Fie o baz ă şi se numesc suplimentare în dacă .Observaţia 16 Dacă atunci suplimentul lui în este subspaţiu în astfel încât şi . Dimensiunea suplimentului se mai se numeşte codimensiunea lui .Definiţia 21 Suma unei familii oarecare de subspaţii numeşte directă dacă fiecare vector x al sumei se descompune în mod unic Teorema 4 (Definiţii echivalente ale sumei directe )Fie 1. .Propoziţia astfel încât cu vectorii . atunci există un subspaţiu care se completează la o bază a lui Atunci este suplimentul lui în : exprimă în acelaşi timp ca o combinaţie liniară de vectorii fiecărei subfamilii. vectorul x se deci deci toţi scalarii sunt nuli. 2. este subspaţiu al lui a lui . şi .

.1 2'' Se presupune că există astfel încât şi şi Atunci şi pentru un vector oarecare al sumei loc are care este o altă descompunere pentrux. dacă . atunci şi dacă astfel încât atunci contradicţie. Reciproc.. contradicţie cu unicitatea descompunerii. distinctă de prima din cauză că . .3.

Teorema 5 (Formula lui Grassmann ) Pentru orice două subspa ţii şi are loc: Fie suplimentul direct al lui în în şi . . iar din condiţia 2 rezultă independenţa liniară a reuniunii de baze: dacă reuniunea de baze n-ar fi liniar independentă..2 3'' Fie câte o bază în fiecare subspaţiu. Urmează că are loc 3. reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei. adică contradicţie... aşa că dacă are loc atunci pentru şi pentru v oarecare o scriere a lui v în reuniunea bazelor ar putea fi modificată prin intermediul lui x în altă scriere distinctă de prima. folosind cele două reprezentări ale lui x în şi în : x= adică reuniunea familiei de baze n-ar fi liniar independentă.3 2'' Reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei ţ si din 3 urmează că este şi liniar independentă (ca fiind minimală). are loc relaţia: suplimentul direct al lui . atunci ar exista un indice j şi un vector în care să fie sumă de vectori din celelalte subspaţii. contradicţie.

 şi .  Aşadar descompunerea sumei relaţia dintre dimensiuni: este directă şi atunci are loc .pentru că au loc:  (din ipoteză) şi în plus  (din ipoteză) şi în plus Trebuie demonstrate relaţiile:  şi analog u2=0 deci x=0.

Simetrie: Tranzitivitate: şi . se notează . Definiţia 22 Se numeşte mulţime factor (mulţime cât) mulţimea tuturor claselor de echivalenţă. este Această relaţie este o relaţie de echivalenţă pe lui ). Reflexivitate: Relaţia de echivalenţă .3 Izomorfisme de spaţii vectoriale Observaţia 17 Fie şi subgrup al grupului un spaţiu vectorial şi ..cum urmează că ceea ce încheie demonstraţia. fiind subspaţiu. 3. . pentru că clase de echivalenţă: se va nota cu şi (deocamdată este necesară numai calitatea de grup a . mulţimea tuturor elementelor lui generează pe care sunt echivalente cu x: Două clase de echivalenţă pot numai să coincidă sau să fie disjuncte (evident) iar familia tuturor claselor de echivalenţă formează o partiţie a lui (sunt disjuncte două câte două iar reuniunea lor este ). Se consideră pe relaţia un subspaţiu al său.

dacă atunci <tex2htmlcommentmark> x-x1 şi deci : . Operaţia este bine definită pentru c ă. dacă deci . Înmulţirea unei clase de echivalenţă . Deci este spaţiu vectorial (cu operaţ iile între clase de echivalenţă definite mai sus) . deci o mulţ ime de mulţimi) Observaţia 18 Pentru fiecare prin Evident este bijectivă. iar opusul este . elementul neutru este cu un scalar: atunci definiţia spaţiului vectorial: . Au loc şi proprietăţ ile din . funcţia definită Propoziţia 17 Pe mulţimea se poate defini o stuctură de spaţiu vectorial.(este o mulţime de clase de echivalenţă. . Asociativitatea rezultă din asociativitatea operaţ iei pe este o operaţie bine şi . adică . este spaţiu vectorial cu operaţiile: adunarea definită (nu depinde de reprezentanţi) între clasele de echivalenţă pentru că. .

omogenitatea surjectiv: injectiv: . Deci este izomorfism de spaţii vectoriale. Nucleul operatorului este şi este chiar . este bine . Definiţia 23 Spaţiul vectorial construit mai sus se numeşte spaţiul vectorial factor (cât) al spaţ iului în raport cu subspaţiul . . Teorema 6 (Teorema fundamentală de izomorfism ) Fie două spaţii vectoriale. un morfism între şi prin atunci sunt izomorfe.Observaţia 19 Funcţia vectoriale iar nucleul acestui morfism este chiar definită prin . Atunci spa ţiile vectoriale Se defineşte definit (definiţia nu depinde de reprezentanţi) pentru că dacă adică . . este morfism de spaţii iar deci funcţia este morfism de spaţii vectoriale. . este morfism de spaţii vectoriale: aditivitatea . este este .

sunt izomorfe. este morfism de spaţii vectoriale pentru că şi surjectivă) iar nucleul ei este : dacă şi adică deci dacă şi numai . Atunci spaţiile vectoriale . un spaţiu vectorial. ). şi şi subspaţii sunt Teorema 8 (Teorema II de izomorfism ) Fie vectoriale ale lui izomorfe. şi subspaţii . (func ţia este evident de izomorfism şi se obţine că adică şi şi sunt izomorfe. . Se aplică Teorema fundamentală . Atunci spaţ iile vectoriale Se notează cu cu (deci elementul lui ) şi (deci elementul lui . se defineşte funcţia este bine definită pentru că . clasa lui x în raport cu clasa lui x în raport cu prin un spaţiu vectorial.Teorema 7 (Teorema I de izomorfism ) Fie vectoriale astfel încâ t şi sunt izomorfe.

adică deci formează sistem de generatori în . în în şi se completează până la o .Se define şte funcţia este morfism de spaţii vectoriale: . sunt izomorfe. Funcţia funcţia este surjectivă. Atunci un spa ţiu vectorial de tip finit şi un Se alege o bază bază . . deci . Fie astfel încât . adică spaţiile vectoriale şi sunt Teorema 9 (Dimensiunea spaţiului factor ) Fie subspaţ iu al său. Se consideră familia aşa că în astfel este bază în încât . Fie prin şi şi . Din Teorema fundamentală de izomorfism urmează că spaţiile şi izomorfe.

contradicţie cu calitatea de bază. deci au aceeaşi dimensiune. atunci din faptul că v0 este reprezentabil şi ca o combinaţie liniară acceptă o combinaţie liniară nulă cu coeficienţi sunt liniar independenţi nenuli. Atunci Din Teorema II de izomorfism se ştie că spaţiile vectoriale sunt izomorfe. adică un spaţiu vectorial. a şadar v0 este nul şi cum în şi Corolarul 5 Fie urmează că toţi scalarii sunt nuli.dacă de xi ar urma că vectorii . Deci şi şi din corolarul anterior iar aşa că Corolarul 6 Fie . un . Atunci au loc afirmaţiile: 1. Aşadar . două spaţii vectoriale de tip finit şi morfism de spaţii vectoriale. şi este o bază în spaţiul factor subspa ţii vectoriale ale lui .

surjectiv Evident. 4. 3.2.1 Generalităţi Definiţia 24 Se numeşte funcţională pe spaţiul vectorial valori în . Definiţia 25 O funcţională orice funcţie definită pe şi cu se numeşte aditivă dacă Definiţia 26 O funcţională reală se numeşte subaditivă dacă Definiţia 27 O funcţională se numeşte omogenă dacă Definiţia 28 O funcţională reală se numeşte pozitiv omogenă dacă Definiţia 29 O funcţională reală subaditivă şi cu proprietatea se numeşte seminormă . injectiv . . dim . .

Definiţia 32 Se numeşte con pozitiv un obiect 1.. '' este o relaţie de ordine (parţială) pe care are proprietăţile: (a) (b) (c) astfel încât 0 este cel mai mic element din . prelungirea funcţionalelor liniare ) Fie subliniară pe un spaţiu liniar real satisfăcând condiţia şi o funcţională . 3. şi Teorema 10 (H. Banach. S. este operaţie externă (cu proprietăţile obişnuite de compatibilitate). o funcţional ă liniară definită pe un subspaţiu liniar . unde: ). Hahn. crescătoare şi -pozitiv omogenă ( adică are loc relaţia: .Definiţia 30 O funcţională reală se numeşte subomogenă dacă ( ) Definiţia 31 O funcţională reală. . este semigrup (monoid) comutativ cu element unitate 0. pozitivă şi extinsă se numeşte seminormă dacă este netrivială (adică atinge şi alte valori în afara celor infinite). subaditivă. 2.

În aceste condiţii. funcţionala poate fi prelungită pe tot spaţiul a şa ca cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii. adică există o funcţională liniară Fie fie pentru orice au loc: Notăm Atunci are loc fie Are loc În continuare se observă că orice vector se poate scrie unic sub forma Se defineşte funcţionala liniară prin .

cu aplicarea teoremei lui Zorn. acest lucru înseamnă că într-un număr finit de paşi funcţionala iniţială poate fi prelungită pe tot spaţiul. Corolarul 7 Dacă în teorema Hahn-Banach funcţionala este în plus şi subomogenă. Observaţia 20 Teorema are loc pe un spaţiu vectorial oarecare (nu neapărat de tip finit). pentru inegalitatea: Pentru are loc. Observaţia 21 Fiind fixată funcţionala ţionale subliniară şi subomogenă. trebuie demonstrat că Pentru inegalitatea are loc. se pot defini explicit două func definită prin . Pentru spaţiu liniar de tip finit.Funcţionala este liniară (evident) ş i verifică pe inegalitatea. pentru inegalitatea: Deci funcţionala iniţială se poate prelungi pe un subspaţiu liniar mai larg decât cu păstrarea liniarită ţii şi a inegalităţii. atunci funcţ ionala este prelungibilă pe tot spaţ iul cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii fa ţă de funcţionala subliniară şi subomogenă. Pentru are loc.

două funcţ ii cu (a) are proprietăţile: (b) . are loc: În aceste condiţii Fie cu astfel încât . . este subaditivă. (c) este crescătoare.şi . este multiplicativă: este crescătoare: . 2. definită prin Teorema 11 Fie proprietăţile: 1. şi este neconstant ă. un con pozitiv şi fie .

atunci şi (deci are sens expresia care va fi folosită mai jos). Se va folosi numai că există un punct de continuitate. adică are loc pentru fiecare şi . Din proprietatea de deci există două cazuri: multiplicitate rezultă pentru a=b=0 că sau . Fie a>0. Cum şi pentru fiecare deci în acest caz funcţia relaţia .În particular. . este identic egală cu 1. .  Pentru . . . Mai mult. din monotonie . din faptul că este cresc ătoare rezultă că este continuă în afara unei mulţ imi cel mult este subaditivă: numărabile.

. Din continuitatea pe . iar dac . contradicţ ie cu netrivialitatea funcţiei . Deci pentru ă pentru a=0. contradicţie cu ipoteza. adică a funcţiei . Funcţia . Deci . urmează că şi continuă pe deci rezultă continuitatea pe este continuă măcar într-un punct. Din este crescătoare deci . Cum un punct. Deci se consideră funcţia . din multiplicitatea lui .pentru a=0 rezultă valoare  deci funcţia . . adică . Deci astfel încât este continuă măcar întreste soluţie şi a funcţiei a ecuaţiei lui Cauchy. definită rezultă că are loc este constantă de Pentru prin este aditivă (este soluţie a ecuaţiei lui Cauchy). Observaţia 22 (Ecuaţia lui Cauchy ) . deci este subaditivă deci pentru a=b=1 are loc . .

 .Să studiem funcţiile care satisfac ecuaţia lui Cauchy:   Pentru x=y=0. atunci are . în general.  şi cu acelaşi raţionament ca la pasul anterior urmează că pentru orice . are loc: Pentru x=y=1. are loc şi fie . raţionamentul se extinde şi are loc pentru orice număr Dacă o soluţie a ecuaţiei Cauchy este continuă într-un punct. pentru orice număr n natural strict pozitiv. pentru orice (prin inducţie). deci relaţia are loc pentru orice n număr întreg. are loc are loc deci . Are loc. Fie că loc cu . atunci este continuă în orice punct. aşa că relaţia raţional. se notează . relaţia . are loc  deci pentru m un alt număr natural are loc pentru numere raţionale negative.

Caracterul special al funcţionalei subliniare şi subomogene este dat de forma ei: discount-ul procentual oferit pentru o cantitate mai mare dintr-un bun fa ţă de bunul iniţial nu depinde de bunul iniţial. ci numai de modificarea de cantitate.pentru că şirul  tinde la x0. Se 2. Observaţia 23 Din ipoteza şi din demonstraţia teoremei de mai sus rezultă că şi cum adică pentru pentru a=1 asemenea din concluzie cu are loc adică pentru pentru . Există soluţii ale ecuaţiei Cauchy care nu sunt continue în nici-un punct (şi care sunt numite funcţii Hamel ). 4. Deci teorema de mai sus poate fi privită ca o teoremă de structură pentru un tip special de valoare de piaţă rezultată dintr-o negociere (funcţionale subliniare şi subomogene). pentru b=1 pentru ). are loc şi (de . o familie cu proprietăţile: . .2 Aplicaţii în Analiza matematică Definiţia 33 (Definiţia cu deschişi a unei topologii ) Fie o mulţime oarecare numeşte topologie pe 1.

Aici vor fi prezentate numai unele aspecte legate de caracterul algebric al structurilor topologice.3. o mulţime V se numeş te vecinătate a lui x (în raport cu topologia definită pe ) dacă există un deschis care conţine x şi este inclus în V: Se notează cu Propoziţia 18 Familia 1. are proprietăţile: 2. Definiţia 34 Pentru . se numeşte spa ţiu topologic . familia tuturor vecinătăţilor lui x . Spaţiile topologice vor fi studiate pe larg în cadrul cursului de Analiză matematică. Observaţia 24   Mulţimile familiei Perechea se numesc mulţimi deschise . 4. . 3.

3. fie funcţionalele liniare şi ..Propoziţia 19 (Definiţia cu vecinătăţi a unei topologii ) Fie X o mulţime oarecare. restul urmând definiţiile obişnuite. atunci există o singură topologie pe pentru care din .bună'' este unică ţ si este de natură algebrică. Această structură poate fi introdusă definind vecinătăţile elementelor spaţ iului. Se notează . . dacă pentru fiecare 1. Această topologie este definită prin să reprezinte vecinătăţile punctelor Pe spaţii finit-dimensionale. s-a dat câte o familie de submulţ imi ale lui notată cu proprietăţile: 2. 4. Fie . topologia .

definită prin atunci familia de vecinătăţi descrisă mai sus . fie . 2. şi . .Dacă formeaz ă bază în formează un sistem fundamental de vecinătăţi . 4. . atunci 0x15fi End Proof ] Se nume şte vecinătate a lui fundamentală. Propoziţia 20 Fie aplicaţia bază în . . 0x15fi . Se numeşte mulţime deschisă în orice mulţime V care conţine o vecinătate orice mulţ ime care este vecinătate pentru fiecare punct al său. Familia tuturor mulţimilor deschise este topologie pe . Atunci are proprietăţile: 1. 3. .

k=1. şi din liniaritatea în fiecare variabilă rezult ă: . Observaţia 25 Fie ş i are loc .3 Funcţionale biliniare şi pătratice Definiţia 35 Fie şi două spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari. Atunci vectorii x şi y se reprezintă unic în bazele alese prin . atunci se spune că funcţionala biliniară baze fixate în spaţiile .2 şi o funcţ ională biliniară. Se liniară în fiecare variabilă. numeşte funcţională biliniară orice funcţie Dacă în plus relaţia este simetrică .4.

Aceste posibilit ăţi pot fi manevrate din interpretările spaţiilor vectoriale pe care este definită funcţionala biliniară: şi pot fi spaţii diferite. Observaţia 27 Schimbarea bazelor în cele două spaţii atrage schimbarea reprezentării vectorilor x şi y şi deci ş i a matricii asociate funcţionalei biliniare. dacă se consideră operatorul liniar prin definită prin definit şi funcţionala liniară ( F1 fiind o bază a lui ( aleasă corespunză tor). unde A este matricea de mai sus. bazele pot fi construite în cel puţin două feluri: expresie valorică şi expresie cantitativă. Observaţia 26 Scrierile succesive de mai sus ale unei funcţionale biliniare conduc pe de-o parte la posibile interpretări economice şi pe de alt ă parte la precizări privind obiectele abstracte definite. pot fi spaţii egale cu baze diferite sau pot fi spaţii egale cu aceeaşi bază.2 şi baze fixate ale spaţiilor o funcţională biliniară. Definiţia 36 Fie <tex2htmlcommentmark> k=1. Legătura dintre coordonatele în vechea bază şi coordonatele în noua bază ale unui vector fixat x într-unul dintre cele două spaţii este şi rezultă . funcţionala ) biliniară poate fi privită ca o compunere: .2 iar matricile de trecere (coloanele sunt reprezentările vectorilor noii baze în vechea bază). Modul în care are loc această schimbare este următorul: fie Bk vechea bază şi B1k noua bază. Mai mult. se numeşte matrice asociată funcţionalei biliniare (caracterizează în mod unic funcţionala biliniară şi este dependentă de cele două baze).. Matricea . cu k=1. O funcţională biliniară poate fi privită în multe moduri şi poate să însemne lucruri diferite. Astfel.

se ajunge în acelaş i loc). atunci coloanele matricii A ar fi liniar dependente. matricea ei pentru o alegere a bazelor este pătratică. `` Fie . contradic ţie cu . urmează că sistemul este de tip Cramer şi admite cum <tex2htmlcommentmark> x numai soluţia banală. TA=0 şi A inversabilă. Funcţionala fiind simetrică. În relaţia este interesant de 1 şiB2 dar membrul drept nu depinde (adică remarcat că membrul stâng depinde de vechile baze B indiferent de unde s-ar porni.. se numeş te nucleu mulţimea Funcţionala biliniară simetrică se numeşte nedegenerat ă dacă . adică sistemul de ecua ţii xTA=0 ar avea cel puţin o soluţie nenulă. atunci o funcţ . Definiţia 38 Se numeşte funcţională pătratică pe spa ţiul vectorial ie astfel încât pentru care există o funcţională biliniară simetrică . '' Dacă matricea A n-ar fi inversabilă.. Definiţia 37 Pentru o funcţională biliniară simetrică. deci . Observaţia 28 O funcţională biliniară simetrică este nedegenerată dacă şi numai dacă matricea ataşată pentru o alegere de baze este inversabilă.. . Dacă este dată funcţionala pătratică .

unde în care matricea funcţionalei este diagonală. se reduce la 1. astfel încât aii=0. iar baza este aleasă aceeaşi în ambele spaţii. . O asemenea transformare se va numi aducere la forma canonică . Observaţia 29 Din punct de vedere al interpretării economice. se consideră astfel înc (dacă nu există. Teorema 12 (Metoda Gauss de aducere la forma canonică ) Fie .: dacă ât aii=0. 2. Din multitudinea de variante se va alege în continuare una singur ă: spaţiile şi sunt aceleaşi şi reprezintă bunuri măsurate cu aceeaşi unitate de măsură pe fiecare coordonată (de exemplu unitate monetară) (exprimare valorică).negativi sau nuli. Una dintre problemele centrale ale studierii funcţionalelor reale pă tratice este transformarea ei printr-o schimbare de bază într-o sum ă de pătrate cu coeficienţi pozitivi. înseamnă c ă funcţionala este identic nulă) şi se face transformarea: . o funcţională pătratică . Cazul 2.funcţionala biliniară se numeşte funcţionala biliniar ă simetrică polară . Observaţia 30 Forma matricială găsită pentru funcţionale biliniare se particularizează şi pentru funcţionale pătratice: . Acest lucru poate fi obţinut prin stabilirea . pentru a avea sens noţiunea de funcţională pătratică trebuie să aibă sens termenul unei unităţi de măsur ă adecvate pentru coeficientul . Atunci există o bază a lui Exist ă două cazuri: 1.

care este o schimbare de bază

în care element nenul pe locul <tex2htmlcommentmark> ai0i0:

şi care provoacă apariţia unui

deci prin această transformare cazul 2. este redus la cazul 1. (exist ă şi alte posibilităţi de reducere a cazului 2. la cazul 1.) Cazul 1.: fie i0 astfel încât . Atunci

. Fie

transformarea:

. Determinantul matricii este nenul aşa că transformarea este o schimbare de bază; exprimarea funcţionalei pătratice în această bază

este

, adică matricea ataşată funcţionalei liniare are

elementele liniei şi coloanei i0 nule ( în afara locului , ocupat de ai0i0). Mai mult, spaţiul se descompune în sumă (directă) dintre două subspaţii, primul corespunzător coordonatei i0 (spa ţiu 1dimensional) şi al doilea format din celelalte coordonate,

iar

este o nouă funcţională liniară

căreia i se

poate aplica acelaş i procedeu; din cauză că , procedeul se opreşte într-un număr finit de paşi, adică după un număr finit de repetări ale procedeului se va obţine o sum ă de pătrate perfecte ale coordonatelor (transformate) cu coeficien ţi scalari reali (de semn oarecare), adică exact forma canonică a funcţionalei liniare. Teorema 13 (Metoda Jacobi de aducere la forma canonică ) Dac ă

cu aij=aji şi pentru fiecare forma

minorii matricii

de

sunt nenuli, atunci există o bază î n care funcţionala are forma

unde Observaţia 31 Baza se construieşte astfel:

iar yk sunt coordonatele vectorului x în noua bază.

iar coeficienţii

se determină din condi ţiile

care determină coeficienţii

în mod unic din condiţiile din enunţ (pentru fiecare k se obţ ine câte un

sistem Cramer cu determinantul matricii sistemului ). Teorema 14 (Teorema de inerţie Sylvester ) Numărul de coeficienţi strict pozitivi, strict negativi şi nuli din forma canonică a funcţionalei pătratice este constant.

Fie

dou ă scrieri ale funcţionalei

pătratice în formă canonică în bazele şi , unde pentru scrierea j, <tex2htmlcommentmark> pj coeficienţi sunt strict pozitivi, qj coeficienţi sunt negativi şi coeficienţi sunt nuli. Fie ;

atunci iar . Definiţia 40 Se numeşte spaţiu vectorial euclidian real orice spaţ iu vectorial real pe care s-a fixat un produs scalar real. ceea ce înseamnă că p1=p2. . adică .1 Generalităţi Definiţia 39 Se numeşte produs scalar (real. analog urmează că . distanţa dintre doi vectori nu vor fi definite univoc. aşa că lungimea unui vector. Observaţia 32 O funcţională biliniară simetrică a cărei funcţ ională pătratică ataşată este pozitiv definită se poate alege în mai multe moduri într-un spaţiu vectorial real fixat. . deci are loc: . deci v=0. euclidian) pe orice funcţională biliniară simetrică a c ărei funcţională pătratică ataşată este pozitiv definită. 5. Măsurările geometrice rezultate vor fi dependente de aceast ă alegere. unghiul dintre doi vectori. Se demonstrează la fel că <tex2htmlcommentmark> q1=q2.

Observaţia 33 Pentru orice produs scalar real Schwarz : are loc inegalitatea Cauchy-Buniakowski- Evident că dacă este pozitiv definită. Pentru simplitate notăm funcţ ionala şi o considerăm de forma: Notăm funcţionala pătratică ataşată cu . atunci există o schimbare de bază în care aceast ă funcţională este biliniară cu şi se poate considera polara ataşată. Funcţionala loc relaţia: este pozitiv definită şi din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz urmează că are .

2.Observaţia 34 Radicalul funcţionalei pătratice ataşate are propietă ţile: 1. 3. (inegalitatea triunghiului ). se va numi normă euclidiană şi va fi considerat de forma: Definiţia 41 Pentru orice doi vectori se numeşte cosinusul unghiului dintre vectori Observaţia 35 Din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz urmează că Definiţia 42 Pentru orice doi vectori se numeşte distanţa dintre vectori lungimea diferenţ ei: Observaţia 36 Distanţa dintre doi vectori are proprietăţile:    Evident. Radicalul funcţionalei pătratice ataşate se va nota cu . Definiţia 43 Pentru un vector x şi o mulţime . se numeşte distanţa de la x la .

sunt ortogonali doi câte doi.Observaţia 37 Are loc regula paralelogramului Definiţia 44 Doi vectori ă . Două submulţimi se numesc ortogonali şi se notează ale lui se numesc ortogonale dacă dac Observaţia 38 Dacă Evident. Observaţia 39 Dacă vectorii generalizată : . atunci are loc Teorema lui Pitagora Demonstraţie Definiţia 45 Dacă al lui . mulţimea se nume şte complementul ortogonal . atunci . .

cu deci aşadar că . astfel încât <tex2htmlcommentmark> x=x1+x2. Două subspaţii vectoriale sunt ortogonale dacă şi numai dacă fiecare vector al unei baze din primul subspaţiu este ortogonal pe fiecare vector al unei baze din cel de-al doilea subspaţiu. şi se numeşte proiecţie . . 3. 5. Suma a două subspaţii vectoriale ortogonale este directă . 2. Evident. . Suma unei familii oarecare de subspaţii vectoriale ortogonale două câte două este directă. x1 se va numi proiecţia lui x pe Definiţia 48 Un operator liniar (proiector) dacă Teorema 15 Pentru un operator Fie care este proiec ţie are loc: . Suma este directă pentru şi deci Definiţia 49 O proiecţie se numeşte ortogonală dacă în plus are loc . pentru fiecare şi în direcţia .2 Proiecţii Definiţia 47 Fie . . Definiţia 46 O bază se numeşte ortonormală dacă vectorii ei sunt de normă unitară şi ortogonali doi câte doi. şi . Observaţia 41 1.Observaţia 40 este subspaţiu vectorial.

perpendiculara din v pe efectiv această descompunere. Vectorul v se descompune într-un vector din '' . Exist ă o proiecţie astfel încât şi v un vector oarecare.piciorul perpendicularei din v pe . din condiţia ca vectorul să fie ortogonal pe .. adică pe Ultima relaţie este un sistem liniar neomogen în necunoscutele şi care are matricea .Fie un subspaţiu vectorial. ortogonal cu . Se cere să se g ăsească deci Se află coeficienţii fiecare dintre fi. în şi în care este chiar notată ş i un general care nu aparţine lui plus . adică proiecţia ortogonală a lui v pe vector notat u. care este . o baz ă notată B0 în .. Are loc ''.

. de dimensiune k) a proiec ţiei ortogonale a vectorului v pe subspaţiul Vectorul u fiind se va reprezenta în baza canonică astfel: Observaţia 42 Are loc Teorema lui Pitagora: pentru că vectorii şi <tex2htmlcommentmark> u sunt perpendiculari.Această matrice este nesingulară pentru că reprezintă matricea în baza ionalei pozitiv definite care determină produsul scalar la subspaţ iul a restricţiei funcţ Deci sistemul este compatibil determinat şi admite o unică soluţie subspaţiului vectorial . Observaţia 43 Lungimea perpendicularei este mai mică sau egală decât lungimea oricărei oblice . care este chiar reprezentarea în baza (a : .

Atunci au loc rela ţiile: urmează că este adică lungimea oricărei oblice este mai mare decât lungimea perpendicularei. . Teorema 16 Pentru fiecare funcţia şi pentru fiecare subspaţiu al lui .Orice oblic ă este de forma v0-v. Din faptul că u este ortogonal pe . . cu ortogonal pe fiecare vector din . deci pe v0. definit ă prin are un unic minim pe .

Există o bază o bază şi cu propietăţile: 2. Fie u1=v1. Prin Mai mult.Definiţia 50 Se numeşte distanţa de la un subspaţiu la un vector v şi se notează Teorema 17 (Teorema de ortogonalizare Gram-Schmidt ) Fie fie 1. . respectiv oblică faţ ă de subspaţiul generat de loc . ui şi vi sunt în poziţia urmează că are de perpendiculară. pentru că pentru fiecare i. u2 este un vector din care este ortogonal pe u1: u3 este un vector din V3 ortogonal cu u1 şi cu u2: inducţie se află la fel toţi vectorii ui.

Prin această operaţie în coloana doi ocupantul locului din dreapta al produsului scalar v2 este înlocuit cu u2. Apoi se adaugă la linia doi prima linie înmulţită cu acelaşi scalar. aşa că determinantul va avea elemente nenule numai pe diagonala principală: Pentru k=1. apoi se adaugă la coloana a doua coloana întâi înmulţită cu (care este atribuit locului doi din produsul scalar). atribuit de această dată locului din stânga al produsului scalar. Se înlocuie şte peste tot v1 cu u1. Astfel se înlocuieşte peste tot în determinantul Gram v2 cu u2. volumul 2-dimensional al paralelogramului format de v1 şi v2 este aria acestui paralelogram şi este . Se procedează la fel până când se înlocuiesc toţi vectorii vi cu vectorii ui care sunt ortogonali doi câte doi.3 Volume Fiind daţi vectorii liniar independenţi Fie determinantul (numit determinant Gram ) se pune problema măsurării volumului k-dimensional. volumul 1-dimensional al lui v1 este chiar lungimea lui Deci Pentru k=2.5. Pentru calcularea acestui determinant se aplică procedeul de ortogonalizare: fie v1=u1.

Urmează că volumul paralelipipedului k -dimensional este radicalul . cu coordonatele determinantul Gram va fi atunci .În general. volumul kdimensional al paralelipipedului format de va fi Să considerăm vectorii reprezentaţi î ntr-o bază ortonormală. Din proprietăţile minorilor şi ale produsului fiecărui vector ( are n linii şi k coloane) iar A matricial se ştie că (unde este minorul obţinut din liniile ţinând seama de faptul că pentru matricea transpusă are loc şi din coloanele ) şi urmează că adică determinantul Gram este egal cu suma pătratelor tuturor minorilor de ordin k din matricea coordonatelor într-o bază ortonormală. unde este matricea care are drept coloane coordonatele T este transpusa sa.

În particular. va fi un singur minor de ordin n ş i atunci volumul paralelipipedului n-dimensional este chiar modulul determinantului format de coordonatele vectorilor în orice bază ortonormală. . iar egalitatea are loc dacă şi numai dacă laturile sunt ortogonale două câte două.acestei sume de pătrate. De aici rezultă interpretarea modulului determinantului ca volum. Din inegalitatea anterioară urmează că adică volumul paralelipipedului este cel mult egal cu produsul lungimilor laturilor . c ând numărul vectorilor este acelaşi cu dimensiunea spaţiului şi sunt liniar independenţi.

9047L397 4-.g.0.8.     :3/0 08902.0550/::1472..947 .g47943472.447/43.44.70/7059. .7.4:2:5.447/43.90479:9:747234747/047/3/32.9/0 .39:7.0.0.97.30.900 /090723.   :720.44.80 90. 30307.5g97./.0.g  /3.g.g7:.900 %089097.: ../..g &720.0.300        ..:.7 2.385:8.208900.1.g50397:2.2.39:7.g/090723. .7./01..97.0574/:8:: 10.7033 .4:2: /203843. 35745709gx0234747 .59:.704.947 70570039.xL397 4-.9:3.97.g .447/43.44.g47943472.5.:8:2.97.385:8g..g   :3/0 08902347:4-x3:9/330 x33/80.438/07g2 .0550/:: /203843.g.08907.70.97.30 ...1 $g.2.

947470890..90/4:g    .0.90.39::.:/2038:30. .724/::/090723./.02:90. 0890.g.9:3..7g:720..0....g 0.:.70.85.9.9.08908:20/05g97.0550/::0890.9/0.900....g    .90  35.g47943472..7.94747L347.73/0503/03x .x::  8:393.1:383:72347/047/33 .79.g..9:708:39479443..g.0550/::3 /203843.7 .4:2 330.39074.g 3:2.0-.704.4:2:5.7..447/43./. 70:9g39075709.9:747 .0/4:g.0. /.39::1472.4:2:5.24/:::/090723.3/3:2g7:..70.:574/:8::3247.90.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.