1.

1 Primele definiţii
Definiţia 1 Perechea 1. se numeşte spaţiu vectorial dacă:

2.

este corp comutativ;

3.

este grup abelian;

(a)

Există o aplicaţie

astfel încât au loc,

:

(b)

(c)

(d) Observaţia 1 Pentru aceste obiecte abstracte se vor folosi următoarele denumiri, convenţii şi/sau notaţii:
       

se numeşte spaţiu vectorial (liniar); elementele mulţimii se numesc vectori ; se numeşte corp de scalari ; elementele mulţimii se numesc scalari ; Operaţia ,, Operaţia ,, '' se numeşte adunarea scalarilor şi va fi notată ,,+''; '' se numeşte înmulţirea scalarilor şi va fi notată ,, '';

Operaţia ,, '' se numeşte adunarea vectorilor şi va fi notată ,,+''; Operaţia ,, '' se numeşte înmulţ irea vectorilor cu scalari şi va fi notată ,, '' iar pentru fiecare fixat, operaţia parţială va fi numită omotetie (de parametru ). Distincţia între diferitele operaţii notate la fel se va face din context;

   

Elementul Elementul

este elementul neutru la adunarea vectorilor şi va fi notat în continuare cu 0; este elementul neutru la adunarea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 0;

Elementul este elementul neutru la înmulţirea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 1; Distincţia între diferitele elemente notate la fel se va face din context.

Să observăm că noţiunea de spaţiu vectorial cuprinde două mulţimi şi patru operaţii distincte.Definiţia 2 Fie 1. spaţiu vectorial şi ; se numeşte subspaţiu vectorial al lui dacă:

2.

Definiţia 3 Dacă funcţie liniar) dacă: 1.

şi

sunt spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari, o se numeşte morfism de spaţii vectoriale (aplicaţie liniară , operator

2. (

(

este morfism de grupuri);

este omogen).

Se notează cu mulţimea tuturor morfismelor dintre şi . Definiţia 4 Spaţiile vectoriale între care există un morfism bijectiv (izomorfism ) se numesc izomorfe. Se va nota . orice operator liniar între ). Mulţimea tuturor funcţionalelor liniare pe ) şi se numeşte dualul algebric al lui . şi

Definiţia 5 Se numeşte funcţională liniară pe (orice element al mulţimii se notează cu (

Definiţia 6 Pentru

,

şi

elementul

se

numeşte combinaţie liniară a elementelor xi cu scalarii (scalarii care participă la sumă se mai numesc ponderi iar combinaţia liniară se mai numeşte sumă ponderată ). Definiţia 7 Dacă este o mulţime oarecare de vectori, mulţimea

este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare cu elemente din Observaţia 2

. este spaţiu vectorial atât

se modifică la modificarea corpului de scalari:

peste corpul cât şi peste corpul combinaţii liniare:

, dar aceeaşi mulţime de vectori genereaz ă alte mulţimi de

Definiţia 8 Vectorii se numesc liniar dependenţi dacă cel puţin unul dintre ei se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori. Dacă nici unul nu poate fi scris ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori, atunci familia de vectori se numeşte liniar independentă .Observaţia 3 (Definiţii echivalente ale independenţei liniare ) Familia dintre afirmaţiile: 1. este liniar independentă dacă şi numai dacă are loc una

(unic). (relaţia

are loc numai pentru scalari nuli);

Definiţia 11 Un spaţiu vectorial se va numi de tip finit dacă admite o bază finită şi se va numi de tip infinit în caz contrar. se spune că familia generează mulţimea dacă . Familia se mai numeşte sistem de generatori pentru mulţimea . . . (dacă măcar un scalar este nenul. atunci în locul cuvântului bază se va folosi cuvântul reper . . 2. Definiţia 10 Se numeşte bază orice familie de vectori care este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care o conţine este egală cu ea). astfel încât . Definiţia 12 Funcţia definită prin 1. Dacă mulţimea nu este specificată.2. . se subînţelege că . atunci combinaţia liniară este nenulă) Demonstraţie: Cele două afirmaţii se obţin una din cealaltă din relaţia logică . 3. . dacă măcar un vector este combinaţie liniară de ceilalţi vectori. atunci există scalarii Definiţia 9 Fiind dată mulţimea nu toţi nuli. Dacă pentru o bază fixată se ţine cont şi de ordinea vectorilor în bază.2 Primele proprietăţi Propoziţia 1 (Reguli de calcul într-un spaţiu vectorial ) 1. echivalenţa cu definiţia are loc pentru că. au loc relaţiile: .

(a) liniar . liniar . . şi Atunci au loc: 2. 3. 5.4. aleşi arbitrar. şi Propoziţia 2 (Proprietăţi ale operatorilor liniari ) Fie 1. . 2. . . 4. sau . 5. (b) . Demonstraţie: Fie 1.

atunci: (b) Fie . Subspaţiul notează .(c) subspaţiu . (al codomeniului) se numeşte imaginea operatorului şi se 2. Subspaţiul notează . (al domeniului) se numeşte nucleul operatorului şi se . 2. este subspaţiu (a) Dacă este liniar. evident . Demonstraţie: Fie 1. subspaţiu în . astfel încât (c) Fie Definiţia 13 1. este subspaţiu în .

Următoarele două propoziţii arată că inversarea şi compunerea funcţiilor păstrează calitatea de morfism de spaţii vectoriale. Atunci (inversa unui morfism inversabil este morfism). Fie loc şi are Propoziţia 4 Fie peste acelaşi corp . are loc . Atunci definit prin morfisme peste spaţii vectoriale compunere) . Propoziţia 3 Fie două spaţii vectoriale peste acelaşi corp şi este morfism bijectiv fie morfism bijectiv. este morfism de spa ţii vectoriale (calitatea de morfism se păstrează prin operaţia de Demonstraţie: Fie . Demonstraţie: Se ştie că au loc Fie loc şi pentru are deci operatorul invers este aditiv.

Observaţia 4 Relaţia .Omogenitatea analog.. deci Observaţia 5 Mulţimea admite împreună cu operaţiile obişnuite între funcţii şi ) pentru că. Tranzitivitatea rezultă din Propoziţia ( atunci există izomorfismele funcţia de bijectivitate. Demonstraţie: Reflexivitatea rezultă din faptul că operatorul identitate şi bijectiv. simetrică şi tranzitivă) (această relaţie este definită pe o mulţime de spaţii vectoriale şi cu ajutorul ei se pot stabili clase de echivalenţă). '' ( Definiţia (4 )) este o relaţie de echivalenţă între spaţii vectoriale peste acelaşi corp (este reflexivă. morfism bijectiv şi iar noua este liniar păstrează prin compunere şi proprietatea de liniaritate şi pe cea o structură de spaţiu vectorial peste corpul vectorial peste corpul ). pentru că dacă morfism bijectiv . Demonstraţie: (Deci în particular şi dualul algebric ( ) este spaţiu este evident grup (din proprietăţile adunării pe ) şi are ca element neutru . dacă . deci atunci Simetria rezultă din Propoziţia (3).

(orice subspaţiu conţine toate combinaţiile liniare ale elementelor lui) Demonstraţie: Prin inducţie după orice : pentru şi pentru orice scalar din axioma 2 a subspaţiului vectorial rezultă că pentru are loc . Atunci. . un subspaţiu vectorial al spaţiului . atunci iar Observaţia 7 Fie .operatorul identic nul . Să presupunem că proprietatea are loc pentru arbitrar şi fie n+1 vectori şi scalari ale şi . Fie şi astfel încât . Atunci are loc: . Celelalte axiome sunt satisfăcute evident Observaţia 6 Demonstraţie: este subspaţiu liniar.

(este cel mai mic subspaţiu liniar care pentru că orice subspaţiu care conţine familia conţine şi toate combinaţiile liniare ale acestei familii (Propoziţia ( )). incluziunea inversă rezultă din Propoziţia ( familia ): este subspaţiu vectorial şi cum conţine urmează că face parte dintre subspaţiile care participă la intersecţie. pentru că intersecţia este inclusă în orice mulţime care 2. Sunt echivalente afirmaţiile: . aşa că are loc participă la intersecţie.Observaţia 8 conţine familia Demonstraţie: ).1 Generalităţi Propoziţia 5 (Definiţii echivalente ale bazei ) Fie B o familie de vectori.

Atunci există B0 inclus strict în B şi care este sistem de generatori. Să presupunem prin reducere la absurd că B nu ar fi sistem de generatori. contradicţie cu maximalitatea lui B (ca familie liniar independentă). B este sistem de generatori minimal (în sensul că orice sistem de generatori inclus în B este chiar egal cu B). Deci familia B este sistem de generatori. dacă n-ar fi maximală (ca familie liniar independentă) ar exista o familie liniar independentă şi care conţine B. (3) (4) Cum B este sistem de generatori. obţinându-se (2) Cum B este liniar independentă. Fie .1. 3. atunci v0 ar fi combinaţie liniară de elementele lui B) şi include strict familia B. pentru început se va studia calitatea familiei de a fi sistem de generatori. să presupunem prin reducere la absurd că familia B n-ar fi care să fie combinaţie liniară de ceilalţi vectori şi liniar independentă. atunci şi noua familie este liniar independentă (dacă nar fi. contradicţie. iar în combinaţiile liniare la care participă şi v2 acesta poate fi înlocuit cu o combinaţie liniară din combinaţii liniare numai cu elementele lui (4) ) contradicţie. Demonstraţie: (1) (2). . B este bază. 4. se va demonstra după schema: (2) (3) (4) (2). Atunci nu este combinaţie liniară de vectorii din B (pentru că altfel n-ar fi liniar independentă) ceea ce este o contradicţie cu faptul . Să presupunem prin reducere la absurd că B ca sistem de generatori n-ar fi minimal. 2. (2) (3) Se ştie că B este liniar independentă şi maximală. B este sistem de generatori şi familie liniar independentă. adică ar exista un vector atunci noua familie ar fi strict inclusă în B şi ar păstra proprietatea de sistem de generatori (pentru că fiecare vector poate fi scris ca o combinaţie liniară de vectorii din B. v1 este combinaţie liniară a elementelor din B0 (în care v1nu se află) deci B nu este familie liniar independentă. B este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care include B este chiar egală cu B).

că B este sistem de generatori. n-ar mai fi sistem de generatori). în elementele . atunci astfel încât . cu cu o eventuală renumerotare a vectorilor. Corolarul 1 Din orice sistem finit de generatori se poate extrage o bază. Au loc: . dar S este sistem de generatori aşa că x0 este combinaţie liniară de elemente din S. aşa că printre există măcar unul care nu este ar fi în şi care se notează y0. care se notează cu v0. există măcar un vector nenul (dacă toţi ar fi nuli. este sistem de generatori pentru de tip finit astfel este liniar independentă. este inclus în şi este maximal cu această proprietate. atunci este liniar independent ă şi conţine strict pe B. atunci există o bază B a lui Demonstraţie: Fie B un sistem de elemente liniar independente. Din alegerea lui B urmează că numărul de elemente din B este mai mic sau egal cu n. Se presupune prin reducere la absurd că B nu ar fi bază. Teorema 1 (Existenţa bazei ) Dacă familia în care subfamilia încât . ar urma că şi . Fie . Dacă toate elementele . Demonstraţie:Fie sistem de generatori. ceea ce contrazice construcţia (maximalitatea) lui B în . care include . B este bază a spaţiului.

astfel încât : dacă toţi scalarii familiei ar fi nuli atunci v1 ar fi nul ceea ce contrazice independenţa liniară a . Teorema 2 (Teorema schimbului. se poate scrie u1 ca o combinaţie liniară de generatori. Demonstraţie: Inducţie după numărul vectorilor din familia liniar independentă. eventual cu o renumerotare a vectorilor. se poate presupune că vectorii : . Demonstraţie: Familia liniar independentă este inclusă într-un sistem finit de generatori (se adaugă noi vectori cu verificarea proprietăţii de generare şi a proprietăţii de independenţă liniară. cu păstrarea calităţii de sistem de generatori).şi se aplică teorema precedentă bază astfel încât Corolarul 2 Orice familie liniar independentă de vectori poate fi completată până la o bază. Atunci. deci există o bază care conţine familia liniar independentă. dacă procesul nu se opreşte după un număr finit de paşi atunci se contrazice faptul că spaţiul este de tip finit) şi se aplică teorema precedentă. Pentru j=1. deci măcar un scalar este nenul şi printr-o renumeroatare a sistemului de . Steinitz ) Fie fie o familie liniar independentă şi un sistem de generatori. este sistem de generatori (orice familie finită liniar independentă de r vectori poate înlocui anumiţi r vectori din orice sistem finit de generatori.

adică este un sistem de : dacă r-1=n.1. atunci astfel încât contradicţie cu independenţa . se presupune şi atunci ur poate fi scris ca o combinaţie liniară de : . .1) Fie oarecare. atunci ar urma o este liniar independentă. vr astfel încât deci r-1<n ş i este sistem de generatori dacă toţi scalarii liniară a familiei printr-o renumerotare că vectorii . generatori.1) urmează: deci v este combinaţie liniară de . astfel încât dar din (1. Să presupunem afirmaţia adevărată pentru contradicţie cu faptul c ă mai există un vector.(2. deci ar fi nuli.

Definiţia 14 Numărul de elemente al oricărei baze din spaţiul de tip finit se numeşte dimensiunea spaţiului şi se notează cu .2) urmează este sistem de generatori: ceea ce înseamnă că orice vector al spaţiului este combinaţ tie liniară de vectorii familiei . numărul de vectori al oric ărei familii finite liniar independente este mai mic sau egal decât numărul de vectori al oricărui sistem finit de generatori. Corolarul 4 Într-un spaţiu vectorial de tip finit. Propoziţia 6 Fiind fixată o bază într-un spaţiu vectorial de tip finit.2) din faptul că că este sistem de generatori şi din (1. şi din corolarul precedent urmează că cele două numere sunt fiecare mai mic sau egal decât celălalt. adică egale. orice vector al spaţiului se poate scrie . Demonstraţie: Cele două baze pot fi privite în acelaşi timp ca familii liniar independente şi ca sisteme de generatori. Corolarul 3 Într-un spaţiu de tip finit. adică este sistem de generatori. orice două baze au acelaşi număr de vectori. Demonstraţie: Din demonstraţia la Teorema schimbului (2).(2.1.

fie încă un sistem de scalari . . În continuare. . Demonstraţie: Fie o baz ă şi fie . Deci unde scalarii vectorii bazei sunt unicii scalari care participă la scrierea vectorului dat ca o combinaţie liniară de . şi cum B este liniar independentă. pentru fiecare vector v al spaţiului se va nota reprezentarea vectorului în baza B(coordonatele vectorului în baza B ) cu .ca o combinaţie liniară de vectorii bazei. cum B este sistem de generatori. urmează că vectorului în baza B este unică. Atunci are loc . sistemul de scalari care participă la combinaţia liniară este unic determinat de baza fixată. . . Mai mult. fiind fixat spaţiul vectorial . ceea ce înseamnă că scrierea şi baza a acestui spaţiu (în care contează ordinea vectorilor în bază).

scrierea lor făcându-se (prin convenţie) pe verticală iar ordinea scalarilor fiind unic determinată de ordinea vectorilor în bază. cu toate că vectorul nu se schimbă (acelaşi obiect fixat se vede diferit din diferite puncte de vedere). Trebuie remarcat că reprezentarea unui vector depinde de baza fixată. Se consideră este liniară: . în sensul că schimbarea bazei atrage schimbarea reprezent ării. Aplicaţia . cu este izomorf Fie aplicaţia spaţiu vectorial de tip finit şi fie B o bază fixată în definită prin . Modul în care se petrece această schimbare şi legătura dintre diferite reprezent ări ale aceluiaşi obiect este studiată în secţiunile următoare. Propoziţia 7 Orice spaţiu vectorial de tip finit cu Demonstraţie: 4.

deci pentru are loc (din unicitatea reprezentării într-o bază). unde este un corp comutativ. adică aplicaţia este liniară. Se observă că prin aceste reprezentări se pierde o parte din informaţia originală despre spaţiul vectorial reprezentat. Spaţiile vectoriale de forma . deci .1 Reprezentarea vectorilor într-o bază Fie spaţiu vectorial de tip finit peste corpul şi fie Coordonatele (reprezentările) vectorilor reperului în raport cu reperul sunt: un reper al său.2. . vor fi în continuare modul de reprezentare al spaţiilor vectoriale de tip finit şi de dimensiune n. Semnificaţia reprezentării este unic determinată de spaţiul vectorial şi de reperul ales în spaţiul vectorial. Aplicaţia este bijectivă: injectivitatea rezultă din proprietatea de liniar independenţă a bazei (deci din unicitatea coordonatelor) iar surjectivitatea din proprietatea de sistem de generatori a bazei. Analog. în sensul că aceeaşi reprezentare poate avea semnificaţii diferite în funcţie de reperul ales în spaţiu şi/sau de spaţiul reprezentat. 2.

Coordonatele vectorilor consideraţi sunt. în baza B.Observaţia 9 Între vectorii are loc relaţia dacă şi numai dacă între coordonatele (reprezentările) lor în aceeaşi bază are loc relaţia Demonstraţie: Evident Observaţia 10 Fie baza fixată şi fie o familie oarecare de vectori (este importantă ordinea vectorilor în ambele familii). ) matricea care are drept coloane coordonatele . următoarele: Se notează cu ( vectorilor familiei B1 î n baza B.

Numărul vectorilor este egal cu m (numărul coloanelor). Vectorii familiei B1 formează un sistem de generatori dacă şi numai dacă 5. se pune problema reprezentării vectorilor în noua bază şi a găsirii legăturii dintre vechea reprezentare şi noua reprezentare. 3. Vectorii sunt consideraţi membrii ai spaţiului aritmetic n-dimensional (adică numărul de linii din matrice). Vectorii familiei B1 sunt liniar independenţi dacă şi numai dacă 4. 2. Familia B1 este bază dacă şi numai dacă 2.Următoarele calităţi ale familiei B1 pot fi studiate cu ajutorul acestei matrici: 1.2.2 Schimbarea reprezentării vectorilor la schimbarea bazei În ipoteza că familia B1 este bază. Reprezentarea noii baze în vechea bază este (matricial): .

matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor vechii baze (B) în . În noua reprezentare.Această matrice este formată din reprezentările vectorilor noii baze (pe coloane) în vechea bază. vectorii familiei B1 vor avea coordonatele iar vectorii bazei vechi vor avea coordonatele Să notăm cu noua bază (B1).

Fie x un vector oarecare al spaţiului. coordonatele lui în baza B sunt iar în baza B1 sunt Legătura dintre cele două reprezentări ale aceluiaşi vector este dată de relaţiile: .

Analog. aceste legături pot fi reprezentate în felul .dar . Schematic. deci matricială a acestei relaţii este: (din unicitatea reprezentării într-o bază). are loc este matricea de trecere de la B la B1) ceea ce înseamnă că. Scrierea deci are loc relaţia: ( Se mai spune că este matricea de trecere de la B1 la B ). pentru adică următor: . are loc şi relaţia ( Se mai spune că orice vector x.

trecerea de la B1 la B2 se face . Atunci matricea care are drept coloane coordonatele matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor şi atunci au loc relaţiile: deci are loc schema desfăşurată şi schema restrânsă .Dacă se dau două baze B1 şi B2.. amândouă raportate la baza de referinţă E.pivotând'' pe baza de referinţă: fie vectorilor bazei B în baza E şi bazei B1 în baza E.

.3 Metoda eliminării a lui Gauss Metoda eliminării a lui Gauss este generalizarea metodei reducerii de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare din ciclul gimnazial. metoda alege o necunoscută şi o ecuaţie (astfel încât coeficientul necunoscutei din ecuaţia aleasă să fie nenul) şi elimină necunoscuta aleasă din toate celelalte ecuaţii. În continuare se descrie această procedură. Se alege să se elimine necunoscuta xj din toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i (cu alte cuvinte coeficienţii necunoscutei xj să devină nuli în toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i) iar pentru ecuaţia i coeficientul să devină 1. pentru fiecare ecuaţie . se adună la ecuaţia k ecuaţia i înmulţită cu -akj. se scrie rezultatul în locul liniei k.2. Gauss a descoperit că aceste principii pot fi folosite pentru formularea unei proceduri sistematice de găsire a soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare. acestea sunt:    Multiplicarea ambilor termeni ai unei egalităţi cu acelaşi scalar nenul nu modifică soluţiile ecuaţiei. Metoda se bazează pe principiile de lucru cu relaţii de echivalenţă (egalitatea) folosite pentru ecuaţii. folosind înmulţirea ecuaţiilor cu numere convenabile şi adunarea între ele a ecuaţiilor (transform ări elementare). Pentru aceasta se fac următoarele operaţii:    se împarte linia i la aij iar rezultatul se scrie în locul liniei i. În urma acestor operaţii.2. Adunarea aceleiaşi cantităţi la ambii termeni nu modifică soluţiile ecuaţiei. Fiind dat un sistem liniar de ecuaţii. noul sistem va conţine necunoscuta xj numai în ecuaţia i. calculele se sistematizează astfel: elementul aij din vechiul sistem se va numi PIVOT iar noii coeficienţi ai sistemului se vor obţine din vechii coeficienţi urmând REGULA PIVOTULUI : . Fie sistemul: în care coeficientul aij este nenul. Înlocuirea unei cantităţi dintr-o ecuaţie cu o cantitate egală nu modifică soluţiile ecuaţiei.

akl (generat de pivot şi de elementul ales). noul element care ocupă locul este obţinut cu formula: produsul pe diagonala care conţine pivotul minus produsul pe diagonala care nu conţine pivotul şi totul împărţit la pivot. se ataşează dreptunghiul de vârfuri aij. akj. (coloana pivotului) sunt ocupate de elemente nule iar (locul pivotului) este ocupat de valoarea 1. Locurile de indici locul 2. 3. Formula este: unde înseamnă noul ocupant al locului . Locurile de indici împarte la pivot). ail. .1. (linia pivotului) sunt ocupate de (linia pivotului se Celelalte locuri REGULA DREPTUNGHIULUI : (nici pe linia i şi nici pe coloana j) sunt ocupate cu Pentru fiecare akl.

vectorii bazei şi ordinea vectorilor în bază.  . dar este vorba despre aceeaşi vectori reprezentaţi altfel. Alegerea pivotului aij înseamnă înlocuirea în bază a vectorului de bază de rang i cu vectorul reprezentat de coloana j. şi ale căror coordonate sunt aflate la fiecare pas. la fiecare pas. Prima linie reprezintă vectorii care participă la transformare. reprezentaţi pentru tabelul iniţial într-o bază iniţială notată . este:    Prima coloană din stânga reprezintă. Coloanele (numerice) sunt coordonatele vectorilor din prima linie (dintr-un spaţiu vectorial real de dimensiune n). din punct de vedere al coordonatelor (reprezentărilor) vectorilor.La fiecare alegere de pivot se schimbă baza şi coordonatele vectorilor care sunt capete de coloană. iar pentru tabelele ulterioare în baze intermediare.Toate calculele se vor pune într-un tabel iar semnificaţia acestor calcule. Tabelul iniţial (cu toate amănuntele necesare) arată în felul următor: iar al doilea tabel se va obţine din primul cu regula pivotului: .

Se aplică metoda pivotului până când nu se mai poate aplica pentru nici un element. tabelul final este de forma în care necunoscutele (ecuaţiile) corespunzătoare matricii identitate I sunt necunoscutele (ecuaţiile) . 2. Se scrie rezultatul astfel: cu o eventuală renumerotare de necunoscute (coloane) şi ecuaţii (linii). Se formează tabelul iniţial.Cu această metodă se pot rezolva sistemele liniare (neomogene) Ax=b în modul următor: 1. 3.

dacă . cu păstrarea semnificaţiilor reprezentărilor în bazele iniţiale. ecuaţiile corespunzătoare liniilor de zerouri sunt ecuaţiile care decid compatibilitatea sistemului ( ). un subspaţiu generat de sistemul de vectori liniar independenţi Dacă atunci şi . cu tabelul iniţial şi final în forma: Folosind această metodă şi acest mod de organizare a calculelor se pot efectua majoritatea cerinţelor specifice algebrei liniare. Suportul teoretic este oferit de Teorema 3 (Lema substituţiei ) Fie spaţiu vectorial de tip finit. intermediare şi finale. Reciproc. necunoscutele corespunzătoare coloanelor matricii sunt necunoscutele secundare ale sistemului iar soluţia sistemului (dacă este compatibil) se scrie sub forma Inversarea unei matrici se poate face folosind aceeaşi schemă.principale. este o nouă bază a lui iar legătura dintre vechile coordonate (în baza B) şi noile coordonate (în baza ) ale unui vector oarecare este .

noile coordonate sunt . de dimensiune n. Să presupunem că spaţiile vectoriale sunt de tip finit. Fie astfel încât bază în 2.este liniar independent. atunci . şi este sistem de generatori pentru .1 Generalităţi Fie un operator liniar între două spaţii vectoriale peste acelaşi corp .3. respectiv m şi să alegem câte o bază . mai mult.

definit prin formula de mai sus. Reciproc. Fie în domeniul de definiţie şi în codomeniul reprezentările imaginilor vectorilor bazei domeniului de definiţie în baza codomeniului.în fiecare spaţiu. Dacă baza Bd este . Matricea astfel obţinută fiecare matrice se nume şte matricea asociată lui în bazele Bd şiBc . pentru şi pentru fiecare alegere de baze în domeniu şi în codomeniu şi scrierea lui x în există câte un operator liniar asociat. atunci deci scrierea lui în baza Bc este . operatorului.

contradicţie care provine din ipoteza că matricea n-ar fi inversabilă. '' Dacă matricea A este inversabilă.. Se consideră o combinaţie liniară nenulă de coloanele matricii a cărei valoare să fie vectorul nul. atunci cele două spaţii au aceeaşi dimensiune (deci matricea ataşată este pătratică) şi pentru fiecare sistemul Ax=y are o unică soluţie. Aceasta este o contradicţie cu faptul că sistemul Ax=0 are o unică soluţie. matricial înseamnă o soluţie nenulă a sistemului Ax=0. . adică matricea are coloanele liniar dependente.Propoziţia 8 Operatorul este bijectiv dacă ş i numai dacă matricea ataşată lui pentru o alegere oarecare a bazelor din domeniu şi codomeniu este inversabilă. . Se presupune prin reducere la absurd că matricea n-ar fi inversabilă. care odată cu soluţia x acceptă şi soluţii de forma . Deci există A-1. Observaţia 11 1. rangul matricii ataşate lui pentru o alegere oarecare este chiar bază în fiecare spaţiu operatorul operatorul invers pentru Definiţia 15 Se numeşte rangul operatorului a bazelor. atunci spaţiile sunt de aceeaşi dimensiune şi păstrând aceeaşi definit prin . adică este inversabil deci bijectiv. '' Dacă este bijectiv.. ar urma . . Demonstraţie: .

Demonstraţie: Evident 2. familia de funcţionale în . Observaţia 12 Schimbarea reprezentării operatorilor la schimbarea bazei se face astfel: . Un operator este surjectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. dacă pentru o bază fixată în vector în baza fixată (baza în se notează cu coordonata i a fiecărui este o bază nu se schimbă). Această bază se numeşte baza duală bazei Bd din . orice admite o unică reprezentare: deci valoarea funcţionalei în v este unic determinată de valorile funcţionalei în vectorii bazei şi de coordonatele vectorului. 2.Un operator este injectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea domeniului de definiţie. În scriere matricială.3. are loc: Mai mult.2 Reprezentarea funcţionalelor Fiind fixată o bază funcţională liniară în şi o bază în . Urmează că pentru spaţii vectoriale de tip finit spaţiul este izomorf cu dualul său.

deci 3.1 Generalităţi Definiţia 16 Orice şir monoton (în sensul incluziunii) de subspaţii se numeşte lanţ . Atunci au loc: şi se obţine un şir crescător de numere care reprezintă dimensiunile subspaţiilor: şi urmează că de fapt există numai un număr finit de subspaţii vectoriale distincte (cel mult n) iar restul . Propoziţia 9 (Principiul ruperii lanţurilor ) Orice lanţ de subspaţii ale unui spaţiu de tip finit este finit. Demonstraţie: Fie un lanţ crescător de subspaţii ale lui care este de tip finit.

este mai fin decât este mai fin decât sunt printre subspaţiile . spunem că sunt elemente ale este mai dacă toate elementele lanţului Observaţia 13 Relaţia .. se poate vorbi despre lanţuri mai fine fa ţă de el şi despre cele mai fine lanţuri faţă de el (maximale în sensul relaţiei de ordine).  Reflexivitatea: Evident este mai fin decât el însuşi. este mai fin decât '' este o relaţie de ordine şi . pentru că fiecare element al fiecărui lanţ este element al celuilalt lanţ. Observaţia 15 Un lanţ dimensiunea spaţiului +1 (s=n+1) şi Propoziţia 10 Pentru fiecare lanţ este maximal dacă şi numai dacă numărul de subspaţii este egal cu . care la rândul lor sunt printre sunt printre subspaţ  Antisimetria: Dacă este mai fin decât şi este mai fin decât atunci cele două lan ţuri sunt egale.coincid cu acestea. aceste lanţuri maximale nu sunt unice. (parţială) pe mulţimea lanţurilor. Observaţia 14 Pentru fiecare lanţ. pentru că dacă . Definiţia 17 Date fiind două lanţuri fin decât lanţului .  Tranzitivitatea: decât subspaţ iile subspaţiile iile . adică lanţul este finit. atunci subspaţiile şi este mai fin .

Demonstraţie: j=1. 3. există o bază în este bază în . Demonstraţie: Evident Definiţia 18 Se numeşte suma unei familii de subspaţii mulţimea Propoziţia 12 Suma unei familii de subspaţii este este un subspaţiu. cu proprietatea că pentru fiecare Demonstraţie: Orice bază din V0 este inclusă în V1. familia de vectori .dacă . Prin inducţie se găseşte o bază în cel mai mare subspaţiu obţinută prin completări succesive ale bazelor din subspaţii.2 Operaţii cu subspaţii vectoriale Propoziţia 11 Intersecţia unei familii de subspaţii este subspaţiu .2 astfel încât Analog. deci poate fi completată până la o bază în V1. în ordine crescătoare. pentru Propoziţia 13 Suma subspaţiilor coincide cu subspaţiul generat de reuniunea subspaţiilor .

suma lor.(este cel mai mic subspaţiu care conţine reuniunea familiei). Suma directă a două subspaţ ii se notează cu şi . Demonstraţie: Fie astfel încât Reciproc. deci orice bază a sumei are cel mult tot atâţia vectori cât are suma dimensiunilor subspaţ iilor. are loc deci . fie Pentru fiecare j deci Propoziţia 14 Pentru prima inegalitate. această nouă familie este sistem de generatori în .Propoziţia două subspaţii 15 (Definiţii echivalente pentru suma directă a două subspa ţii ) Fie şi 1. Pentru a doua inegalitate. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: .Definiţia 19 Suma a două subspaţii şi se numeşte direct ă dacă orice vector al sumei admite o unică descompunere într-o sumă dintre un vector din şi un vector din . 2. Suma este directă. fie câte o bază în fiecare subspaţiu şi fie familia obţinută prin reunirea lor.

fie ca descompunerea este unică dacă şi numai dacă bază Atunci familia fie o combinaţie liniară nulă în fiecare subspaţiu. Dimensiunea sumei subspaţiilor este egală cu suma dimensiunilor subspaţiilor. Fie o sumă directă i=1. şi cum sunt baze în adică familia este liniar independentă şi deci bază în că respectiv urmează că toţi scalarii sunt nuli... Extragerea din ea a unei baze conduce la micşorarea strictă a num ărului de vectori. pentru că vectorul nenul x admite două reprezentări distincte în cele două subspaţ ii. .2 a şa cu şi 2. . Familia formată din cele două baze este sistem de generatori. aşa că reprezentarea oricărui vector al sumei poate fi modificată prin adunarea reprezentării lui x în şi scăderea reprezentării lui x în . 2.Definiţia 20 Două .Intersecţia celor două subspaţii este subspaţ iul nul. şi Se va demonstra echivalen ţa afirmaţiilor 1 şi 2. este bază în Pentru : familia este sistem de generatori. '' Se presupune că deci 3. presupun prin reducere la absurd că ar exista . 2 şi 3. '' Fie . deci contradicţie cu ipoteza. Deci intersecţia conţine numai elementul nul. adică suma este directă. 1. 3. Fie câte o . dar nu mai este liniar independentă.

2. şi . vectorul x se deci deci toţi scalarii sunt nuli.subspaţii 16 Dacă Fie o baz ă şi se numesc suplimentare în dacă .Observaţia 16 Dacă atunci suplimentul lui în este subspaţiu în astfel încât şi . este subspaţiu al lui a lui . adică orice element al intersecţ iei este nul. are dimensiunea n-k.Propoziţia astfel încât cu vectorii . atunci există un subspaţiu care se completează la o bază a lui Atunci este suplimentul lui în : exprimă în acelaşi timp ca o combinaţie liniară de vectorii fiecărei subfamilii. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: Suma este directă.Definiţia 21 Suma unei familii oarecare de subspaţii numeşte directă dacă fiecare vector x al sumei se descompune în mod unic Teorema 4 (Definiţii echivalente ale sumei directe )Fie 1. Dimensiunea suplimentului se mai se numeşte codimensiunea lui . adică suma spaţiilor este directă. .

3. .1 2'' Se presupune că există astfel încât şi şi Atunci şi pentru un vector oarecare al sumei loc are care este o altă descompunere pentrux.. distinctă de prima din cauză că . contradicţie cu unicitatea descompunerii. dacă . . Reciproc. atunci şi dacă astfel încât atunci contradicţie.

. folosind cele două reprezentări ale lui x în şi în : x= adică reuniunea familiei de baze n-ar fi liniar independentă..Teorema 5 (Formula lui Grassmann ) Pentru orice două subspa ţii şi are loc: Fie suplimentul direct al lui în în şi . reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei. atunci ar exista un indice j şi un vector în care să fie sumă de vectori din celelalte subspaţii. .3 2'' Reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei ţ si din 3 urmează că este şi liniar independentă (ca fiind minimală).. are loc relaţia: suplimentul direct al lui . contradicţie. aşa că dacă are loc atunci pentru şi pentru v oarecare o scriere a lui v în reuniunea bazelor ar putea fi modificată prin intermediul lui x în altă scriere distinctă de prima.2 3'' Fie câte o bază în fiecare subspaţiu. iar din condiţia 2 rezultă independenţa liniară a reuniunii de baze: dacă reuniunea de baze n-ar fi liniar independentă. adică contradicţie. Urmează că are loc 3.

 şi .  Aşadar descompunerea sumei relaţia dintre dimensiuni: este directă şi atunci are loc .pentru că au loc:  (din ipoteză) şi în plus  (din ipoteză) şi în plus Trebuie demonstrate relaţiile:  şi analog u2=0 deci x=0.

. Se consideră pe relaţia un subspaţiu al său. 3. . fiind subspaţiu. mulţimea tuturor elementelor lui generează pe care sunt echivalente cu x: Două clase de echivalenţă pot numai să coincidă sau să fie disjuncte (evident) iar familia tuturor claselor de echivalenţă formează o partiţie a lui (sunt disjuncte două câte două iar reuniunea lor este ). este Această relaţie este o relaţie de echivalenţă pe lui ). Definiţia 22 Se numeşte mulţime factor (mulţime cât) mulţimea tuturor claselor de echivalenţă. Reflexivitate: Relaţia de echivalenţă .cum urmează că ceea ce încheie demonstraţia. Simetrie: Tranzitivitate: şi .3 Izomorfisme de spaţii vectoriale Observaţia 17 Fie şi subgrup al grupului un spaţiu vectorial şi . se notează . pentru că clase de echivalenţă: se va nota cu şi (deocamdată este necesară numai calitatea de grup a .

Asociativitatea rezultă din asociativitatea operaţ iei pe este o operaţie bine şi . adică . Au loc şi proprietăţ ile din . Deci este spaţiu vectorial (cu operaţ iile între clase de echivalenţă definite mai sus) . Operaţia este bine definită pentru c ă. elementul neutru este cu un scalar: atunci definiţia spaţiului vectorial: . este spaţiu vectorial cu operaţiile: adunarea definită (nu depinde de reprezentanţi) între clasele de echivalenţă pentru că. funcţia definită Propoziţia 17 Pe mulţimea se poate defini o stuctură de spaţiu vectorial. iar opusul este . . dacă deci . dacă atunci <tex2htmlcommentmark> x-x1 şi deci : .(este o mulţime de clase de echivalenţă. . deci o mulţ ime de mulţimi) Observaţia 18 Pentru fiecare prin Evident este bijectivă. Înmulţirea unei clase de echivalenţă .

Deci este izomorfism de spaţii vectoriale. Definiţia 23 Spaţiul vectorial construit mai sus se numeşte spaţiul vectorial factor (cât) al spaţ iului în raport cu subspaţiul . este bine . este morfism de spaţii iar deci funcţia este morfism de spaţii vectoriale. un morfism între şi prin atunci sunt izomorfe.Observaţia 19 Funcţia vectoriale iar nucleul acestui morfism este chiar definită prin . omogenitatea surjectiv: injectiv: . Atunci spa ţiile vectoriale Se defineşte definit (definiţia nu depinde de reprezentanţi) pentru că dacă adică . Nucleul operatorului este şi este chiar . . . este morfism de spaţii vectoriale: aditivitatea . . este este . Teorema 6 (Teorema fundamentală de izomorfism ) Fie două spaţii vectoriale.

se defineşte funcţia este bine definită pentru că . este morfism de spaţii vectoriale pentru că şi surjectivă) iar nucleul ei este : dacă şi adică deci dacă şi numai . sunt izomorfe. Se aplică Teorema fundamentală . . şi şi subspaţii sunt Teorema 8 (Teorema II de izomorfism ) Fie vectoriale ale lui izomorfe.Teorema 7 (Teorema I de izomorfism ) Fie vectoriale astfel încâ t şi sunt izomorfe. şi subspaţii . un spaţiu vectorial. ). Atunci spaţiile vectoriale . clasa lui x în raport cu clasa lui x în raport cu prin un spaţiu vectorial. Atunci spaţ iile vectoriale Se notează cu cu (deci elementul lui ) şi (deci elementul lui . (func ţia este evident de izomorfism şi se obţine că adică şi şi sunt izomorfe.

adică deci formează sistem de generatori în . Fie prin şi şi .Se define şte funcţia este morfism de spaţii vectoriale: . Atunci un spa ţiu vectorial de tip finit şi un Se alege o bază bază . . Din Teorema fundamentală de izomorfism urmează că spaţiile şi izomorfe. în în şi se completează până la o . adică spaţiile vectoriale şi sunt Teorema 9 (Dimensiunea spaţiului factor ) Fie subspaţ iu al său. Funcţia funcţia este surjectivă. deci . sunt izomorfe. Se consideră familia aşa că în astfel este bază în încât . Fie astfel încât .

Atunci au loc afirmaţiile: 1. atunci din faptul că v0 este reprezentabil şi ca o combinaţie liniară acceptă o combinaţie liniară nulă cu coeficienţi sunt liniar independenţi nenuli. Aşadar . două spaţii vectoriale de tip finit şi morfism de spaţii vectoriale. contradicţie cu calitatea de bază. deci au aceeaşi dimensiune. a şadar v0 este nul şi cum în şi Corolarul 5 Fie urmează că toţi scalarii sunt nuli. un . şi este o bază în spaţiul factor subspa ţii vectoriale ale lui . Atunci Din Teorema II de izomorfism se ştie că spaţiile vectoriale sunt izomorfe.dacă de xi ar urma că vectorii . Deci şi şi din corolarul anterior iar aşa că Corolarul 6 Fie . adică un spaţiu vectorial.

surjectiv Evident.2. . 3. . injectiv . dim . 4.1 Generalităţi Definiţia 24 Se numeşte funcţională pe spaţiul vectorial valori în . Definiţia 25 O funcţională orice funcţie definită pe şi cu se numeşte aditivă dacă Definiţia 26 O funcţională reală se numeşte subaditivă dacă Definiţia 27 O funcţională se numeşte omogenă dacă Definiţia 28 O funcţională reală se numeşte pozitiv omogenă dacă Definiţia 29 O funcţională reală subaditivă şi cu proprietatea se numeşte seminormă .

o funcţional ă liniară definită pe un subspaţiu liniar .Definiţia 30 O funcţională reală se numeşte subomogenă dacă ( ) Definiţia 31 O funcţională reală.. 2. 3. S. pozitivă şi extinsă se numeşte seminormă dacă este netrivială (adică atinge şi alte valori în afara celor infinite). este semigrup (monoid) comutativ cu element unitate 0. subaditivă. . Banach. şi Teorema 10 (H. Definiţia 32 Se numeşte con pozitiv un obiect 1. prelungirea funcţionalelor liniare ) Fie subliniară pe un spaţiu liniar real satisfăcând condiţia şi o funcţională . '' este o relaţie de ordine (parţială) pe care are proprietăţile: (a) (b) (c) astfel încât 0 este cel mai mic element din . unde: ). este operaţie externă (cu proprietăţile obişnuite de compatibilitate). crescătoare şi -pozitiv omogenă ( adică are loc relaţia: . Hahn.

adică există o funcţională liniară Fie fie pentru orice au loc: Notăm Atunci are loc fie Are loc În continuare se observă că orice vector se poate scrie unic sub forma Se defineşte funcţionala liniară prin . funcţionala poate fi prelungită pe tot spaţiul a şa ca cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii.În aceste condiţii.

pentru inegalitatea: Deci funcţionala iniţială se poate prelungi pe un subspaţiu liniar mai larg decât cu păstrarea liniarită ţii şi a inegalităţii. atunci funcţ ionala este prelungibilă pe tot spaţ iul cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii fa ţă de funcţionala subliniară şi subomogenă. Pentru spaţiu liniar de tip finit. Observaţia 21 Fiind fixată funcţionala ţionale subliniară şi subomogenă. Corolarul 7 Dacă în teorema Hahn-Banach funcţionala este în plus şi subomogenă. se pot defini explicit două func definită prin . pentru inegalitatea: Pentru are loc. trebuie demonstrat că Pentru inegalitatea are loc. cu aplicarea teoremei lui Zorn. Pentru are loc. acest lucru înseamnă că într-un număr finit de paşi funcţionala iniţială poate fi prelungită pe tot spaţiul.Funcţionala este liniară (evident) ş i verifică pe inegalitatea. Observaţia 20 Teorema are loc pe un spaţiu vectorial oarecare (nu neapărat de tip finit).

. este subaditivă. definită prin Teorema 11 Fie proprietăţile: 1. şi este neconstant ă.şi . 2. (c) este crescătoare. are loc: În aceste condiţii Fie cu astfel încât . un con pozitiv şi fie . două funcţ ii cu (a) are proprietăţile: (b) . este multiplicativă: este crescătoare: .

 Pentru . din faptul că este cresc ătoare rezultă că este continuă în afara unei mulţ imi cel mult este subaditivă: numărabile. Cum şi pentru fiecare deci în acest caz funcţia relaţia . Mai mult. din monotonie . . Din proprietatea de deci există două cazuri: multiplicitate rezultă pentru a=b=0 că sau . . este identic egală cu 1. . adică are loc pentru fiecare şi . atunci şi (deci are sens expresia care va fi folosită mai jos). . Fie a>0.În particular. Se va folosi numai că există un punct de continuitate.

contradicţie cu ipoteza. . . Deci pentru ă pentru a=0. adică a funcţiei . Din continuitatea pe . Cum un punct. Deci astfel încât este continuă măcar întreste soluţie şi a funcţiei a ecuaţiei lui Cauchy. definită rezultă că are loc este constantă de Pentru prin este aditivă (este soluţie a ecuaţiei lui Cauchy). din multiplicitatea lui . deci este subaditivă deci pentru a=b=1 are loc . Din este crescătoare deci . Deci . iar dac . adică . urmează că şi continuă pe deci rezultă continuitatea pe este continuă măcar într-un punct. Observaţia 22 (Ecuaţia lui Cauchy ) . contradicţ ie cu netrivialitatea funcţiei . Funcţia .pentru a=0 rezultă valoare  deci funcţia . Deci se consideră funcţia . .

Are loc. deci relaţia are loc pentru orice n număr întreg. atunci este continuă în orice punct. atunci are . Fie că loc cu . pentru orice (prin inducţie). relaţia .  şi cu acelaşi raţionament ca la pasul anterior urmează că pentru orice . are loc  deci pentru m un alt număr natural are loc pentru numere raţionale negative. pentru orice număr n natural strict pozitiv. aşa că relaţia raţional. are loc are loc deci . în general. raţionamentul se extinde şi are loc pentru orice număr Dacă o soluţie a ecuaţiei Cauchy este continuă într-un punct.  . are loc: Pentru x=y=1. are loc şi fie . se notează .Să studiem funcţiile care satisfac ecuaţia lui Cauchy:   Pentru x=y=0.

o familie cu proprietăţile: .pentru că şirul  tinde la x0. 4. Există soluţii ale ecuaţiei Cauchy care nu sunt continue în nici-un punct (şi care sunt numite funcţii Hamel ).2 Aplicaţii în Analiza matematică Definiţia 33 (Definiţia cu deschişi a unei topologii ) Fie o mulţime oarecare numeşte topologie pe 1. Observaţia 23 Din ipoteza şi din demonstraţia teoremei de mai sus rezultă că şi cum adică pentru pentru a=1 asemenea din concluzie cu are loc adică pentru pentru . Deci teorema de mai sus poate fi privită ca o teoremă de structură pentru un tip special de valoare de piaţă rezultată dintr-o negociere (funcţionale subliniare şi subomogene). are loc şi (de . . ci numai de modificarea de cantitate. pentru b=1 pentru ). Se 2. Caracterul special al funcţionalei subliniare şi subomogene este dat de forma ei: discount-ul procentual oferit pentru o cantitate mai mare dintr-un bun fa ţă de bunul iniţial nu depinde de bunul iniţial.

Aici vor fi prezentate numai unele aspecte legate de caracterul algebric al structurilor topologice. . Observaţia 24   Mulţimile familiei Perechea se numesc mulţimi deschise . Spaţiile topologice vor fi studiate pe larg în cadrul cursului de Analiză matematică. o mulţime V se numeş te vecinătate a lui x (în raport cu topologia definită pe ) dacă există un deschis care conţine x şi este inclus în V: Se notează cu Propoziţia 18 Familia 1.3. se numeşte spa ţiu topologic . Definiţia 34 Pentru . 3. 4. familia tuturor vecinătăţilor lui x . are proprietăţile: 2.

s-a dat câte o familie de submulţ imi ale lui notată cu proprietăţile: 2. dacă pentru fiecare 1. . 4. topologia . Fie . Această structură poate fi introdusă definind vecinătăţile elementelor spaţ iului. fie funcţionalele liniare şi .bună'' este unică ţ si este de natură algebrică. restul urmând definiţiile obişnuite.. Se notează .Propoziţia 19 (Definiţia cu vecinătăţi a unei topologii ) Fie X o mulţime oarecare. Această topologie este definită prin să reprezinte vecinătăţile punctelor Pe spaţii finit-dimensionale. 3. atunci există o singură topologie pe pentru care din .

. 4. Familia tuturor mulţimilor deschise este topologie pe . şi . 3. definită prin atunci familia de vecinătăţi descrisă mai sus . 0x15fi . Atunci are proprietăţile: 1. . . .Dacă formeaz ă bază în formează un sistem fundamental de vecinătăţi . fie . Se numeşte mulţime deschisă în orice mulţime V care conţine o vecinătate orice mulţ ime care este vecinătate pentru fiecare punct al său. Propoziţia 20 Fie aplicaţia bază în . 2. atunci 0x15fi End Proof ] Se nume şte vecinătate a lui fundamentală.

şi din liniaritatea în fiecare variabilă rezult ă: . numeşte funcţională biliniară orice funcţie Dacă în plus relaţia este simetrică . Observaţia 25 Fie ş i are loc .4.3 Funcţionale biliniare şi pătratice Definiţia 35 Fie şi două spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari. Se liniară în fiecare variabilă.2 şi o funcţ ională biliniară. k=1. atunci se spune că funcţionala biliniară baze fixate în spaţiile . Atunci vectorii x şi y se reprezintă unic în bazele alese prin .

Aceste posibilit ăţi pot fi manevrate din interpretările spaţiilor vectoriale pe care este definită funcţionala biliniară: şi pot fi spaţii diferite. cu k=1.2 şi baze fixate ale spaţiilor o funcţională biliniară. bazele pot fi construite în cel puţin două feluri: expresie valorică şi expresie cantitativă. dacă se consideră operatorul liniar prin definită prin definit şi funcţionala liniară ( F1 fiind o bază a lui ( aleasă corespunză tor). Astfel. Modul în care are loc această schimbare este următorul: fie Bk vechea bază şi B1k noua bază. Legătura dintre coordonatele în vechea bază şi coordonatele în noua bază ale unui vector fixat x într-unul dintre cele două spaţii este şi rezultă .2 iar matricile de trecere (coloanele sunt reprezentările vectorilor noii baze în vechea bază). Mai mult. unde A este matricea de mai sus. O funcţională biliniară poate fi privită în multe moduri şi poate să însemne lucruri diferite. Observaţia 26 Scrierile succesive de mai sus ale unei funcţionale biliniare conduc pe de-o parte la posibile interpretări economice şi pe de alt ă parte la precizări privind obiectele abstracte definite. funcţionala ) biliniară poate fi privită ca o compunere: . Definiţia 36 Fie <tex2htmlcommentmark> k=1. Matricea . Observaţia 27 Schimbarea bazelor în cele două spaţii atrage schimbarea reprezentării vectorilor x şi y şi deci ş i a matricii asociate funcţionalei biliniare. pot fi spaţii egale cu baze diferite sau pot fi spaţii egale cu aceeaşi bază. se numeşte matrice asociată funcţionalei biliniare (caracterizează în mod unic funcţionala biliniară şi este dependentă de cele două baze)..

Funcţionala fiind simetrică. atunci o funcţ . '' Dacă matricea A n-ar fi inversabilă.. se ajunge în acelaş i loc). contradic ţie cu . se numeş te nucleu mulţimea Funcţionala biliniară simetrică se numeşte nedegenerat ă dacă . . urmează că sistemul este de tip Cramer şi admite cum <tex2htmlcommentmark> x numai soluţia banală. Observaţia 28 O funcţională biliniară simetrică este nedegenerată dacă şi numai dacă matricea ataşată pentru o alegere de baze este inversabilă. deci . Definiţia 38 Se numeşte funcţională pătratică pe spa ţiul vectorial ie astfel încât pentru care există o funcţională biliniară simetrică . TA=0 şi A inversabilă. Dacă este dată funcţionala pătratică . Definiţia 37 Pentru o funcţională biliniară simetrică.. adică sistemul de ecua ţii xTA=0 ar avea cel puţin o soluţie nenulă. matricea ei pentru o alegere a bazelor este pătratică. `` Fie .. atunci coloanele matricii A ar fi liniar dependente. În relaţia este interesant de 1 şiB2 dar membrul drept nu depinde (adică remarcat că membrul stâng depinde de vechile baze B indiferent de unde s-ar porni.

se reduce la 1. o funcţională pătratică . Atunci există o bază a lui Exist ă două cazuri: 1. Acest lucru poate fi obţinut prin stabilirea .funcţionala biliniară se numeşte funcţionala biliniar ă simetrică polară . Observaţia 29 Din punct de vedere al interpretării economice. Una dintre problemele centrale ale studierii funcţionalelor reale pă tratice este transformarea ei printr-o schimbare de bază într-o sum ă de pătrate cu coeficienţi pozitivi.negativi sau nuli. Din multitudinea de variante se va alege în continuare una singur ă: spaţiile şi sunt aceleaşi şi reprezintă bunuri măsurate cu aceeaşi unitate de măsură pe fiecare coordonată (de exemplu unitate monetară) (exprimare valorică). O asemenea transformare se va numi aducere la forma canonică . Observaţia 30 Forma matricială găsită pentru funcţionale biliniare se particularizează şi pentru funcţionale pătratice: . Teorema 12 (Metoda Gauss de aducere la forma canonică ) Fie . astfel încât aii=0. iar baza este aleasă aceeaşi în ambele spaţii. . se consideră astfel înc (dacă nu există. pentru a avea sens noţiunea de funcţională pătratică trebuie să aibă sens termenul unei unităţi de măsur ă adecvate pentru coeficientul .: dacă ât aii=0. unde în care matricea funcţionalei este diagonală. 2. înseamnă c ă funcţionala este identic nulă) şi se face transformarea: . Cazul 2.

care este o schimbare de bază

în care element nenul pe locul <tex2htmlcommentmark> ai0i0:

şi care provoacă apariţia unui

deci prin această transformare cazul 2. este redus la cazul 1. (exist ă şi alte posibilităţi de reducere a cazului 2. la cazul 1.) Cazul 1.: fie i0 astfel încât . Atunci

. Fie

transformarea:

. Determinantul matricii este nenul aşa că transformarea este o schimbare de bază; exprimarea funcţionalei pătratice în această bază

este

, adică matricea ataşată funcţionalei liniare are

elementele liniei şi coloanei i0 nule ( în afara locului , ocupat de ai0i0). Mai mult, spaţiul se descompune în sumă (directă) dintre două subspaţii, primul corespunzător coordonatei i0 (spa ţiu 1dimensional) şi al doilea format din celelalte coordonate,

iar

este o nouă funcţională liniară

căreia i se

poate aplica acelaş i procedeu; din cauză că , procedeul se opreşte într-un număr finit de paşi, adică după un număr finit de repetări ale procedeului se va obţine o sum ă de pătrate perfecte ale coordonatelor (transformate) cu coeficien ţi scalari reali (de semn oarecare), adică exact forma canonică a funcţionalei liniare. Teorema 13 (Metoda Jacobi de aducere la forma canonică ) Dac ă

cu aij=aji şi pentru fiecare forma

minorii matricii

de

sunt nenuli, atunci există o bază î n care funcţionala are forma

unde Observaţia 31 Baza se construieşte astfel:

iar yk sunt coordonatele vectorului x în noua bază.

iar coeficienţii

se determină din condi ţiile

care determină coeficienţii

în mod unic din condiţiile din enunţ (pentru fiecare k se obţ ine câte un

sistem Cramer cu determinantul matricii sistemului ). Teorema 14 (Teorema de inerţie Sylvester ) Numărul de coeficienţi strict pozitivi, strict negativi şi nuli din forma canonică a funcţionalei pătratice este constant.

Fie

dou ă scrieri ale funcţionalei

pătratice în formă canonică în bazele şi , unde pentru scrierea j, <tex2htmlcommentmark> pj coeficienţi sunt strict pozitivi, qj coeficienţi sunt negativi şi coeficienţi sunt nuli. Fie ;

adică . aşa că lungimea unui vector. . deci are loc: . distanţa dintre doi vectori nu vor fi definite univoc. unghiul dintre doi vectori. Măsurările geometrice rezultate vor fi dependente de aceast ă alegere. deci v=0. 5. Observaţia 32 O funcţională biliniară simetrică a cărei funcţ ională pătratică ataşată este pozitiv definită se poate alege în mai multe moduri într-un spaţiu vectorial real fixat. euclidian) pe orice funcţională biliniară simetrică a c ărei funcţională pătratică ataşată este pozitiv definită. Se demonstrează la fel că <tex2htmlcommentmark> q1=q2. analog urmează că . ceea ce înseamnă că p1=p2. .1 Generalităţi Definiţia 39 Se numeşte produs scalar (real.atunci iar . Definiţia 40 Se numeşte spaţiu vectorial euclidian real orice spaţ iu vectorial real pe care s-a fixat un produs scalar real.

Funcţionala loc relaţia: este pozitiv definită şi din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz urmează că are . Pentru simplitate notăm funcţ ionala şi o considerăm de forma: Notăm funcţionala pătratică ataşată cu .Observaţia 33 Pentru orice produs scalar real Schwarz : are loc inegalitatea Cauchy-Buniakowski- Evident că dacă este pozitiv definită. atunci există o schimbare de bază în care aceast ă funcţională este biliniară cu şi se poate considera polara ataşată.

se numeşte distanţa de la x la . Definiţia 43 Pentru un vector x şi o mulţime . se va numi normă euclidiană şi va fi considerat de forma: Definiţia 41 Pentru orice doi vectori se numeşte cosinusul unghiului dintre vectori Observaţia 35 Din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz urmează că Definiţia 42 Pentru orice doi vectori se numeşte distanţa dintre vectori lungimea diferenţ ei: Observaţia 36 Distanţa dintre doi vectori are proprietăţile:    Evident. 2. 3. (inegalitatea triunghiului ). Radicalul funcţionalei pătratice ataşate se va nota cu .Observaţia 34 Radicalul funcţionalei pătratice ataşate are propietă ţile: 1.

Observaţia 39 Dacă vectorii generalizată : . sunt ortogonali doi câte doi. atunci .Observaţia 37 Are loc regula paralelogramului Definiţia 44 Doi vectori ă . . atunci are loc Teorema lui Pitagora Demonstraţie Definiţia 45 Dacă al lui . mulţimea se nume şte complementul ortogonal . Două submulţimi se numesc ortogonali şi se notează ale lui se numesc ortogonale dacă dac Observaţia 38 Dacă Evident.

Evident. 5. şi se numeşte proiecţie . cu deci aşadar că . astfel încât <tex2htmlcommentmark> x=x1+x2. Definiţia 46 O bază se numeşte ortonormală dacă vectorii ei sunt de normă unitară şi ortogonali doi câte doi. . pentru fiecare şi în direcţia . Suma a două subspaţii vectoriale ortogonale este directă . x1 se va numi proiecţia lui x pe Definiţia 48 Un operator liniar (proiector) dacă Teorema 15 Pentru un operator Fie care este proiec ţie are loc: . Două subspaţii vectoriale sunt ortogonale dacă şi numai dacă fiecare vector al unei baze din primul subspaţiu este ortogonal pe fiecare vector al unei baze din cel de-al doilea subspaţiu. .Observaţia 40 este subspaţiu vectorial. 3. Observaţia 41 1. Suma unei familii oarecare de subspaţii vectoriale ortogonale două câte două este directă. Suma este directă pentru şi deci Definiţia 49 O proiecţie se numeşte ortogonală dacă în plus are loc . .2 Proiecţii Definiţia 47 Fie . şi . 2.

. ortogonal cu .piciorul perpendicularei din v pe . adică pe Ultima relaţie este un sistem liniar neomogen în necunoscutele şi care are matricea . din condiţia ca vectorul să fie ortogonal pe . Vectorul v se descompune într-un vector din '' . Are loc ''. Se cere să se g ăsească deci Se află coeficienţii fiecare dintre fi. o baz ă notată B0 în . Exist ă o proiecţie astfel încât şi v un vector oarecare. în şi în care este chiar notată ş i un general care nu aparţine lui plus . adică proiecţia ortogonală a lui v pe vector notat u.. perpendiculara din v pe efectiv această descompunere. care este .Fie un subspaţiu vectorial.

de dimensiune k) a proiec ţiei ortogonale a vectorului v pe subspaţiul Vectorul u fiind se va reprezenta în baza canonică astfel: Observaţia 42 Are loc Teorema lui Pitagora: pentru că vectorii şi <tex2htmlcommentmark> u sunt perpendiculari. .Această matrice este nesingulară pentru că reprezintă matricea în baza ionalei pozitiv definite care determină produsul scalar la subspaţ iul a restricţiei funcţ Deci sistemul este compatibil determinat şi admite o unică soluţie subspaţiului vectorial . Observaţia 43 Lungimea perpendicularei este mai mică sau egală decât lungimea oricărei oblice . care este chiar reprezentarea în baza (a : .

Teorema 16 Pentru fiecare funcţia şi pentru fiecare subspaţiu al lui . . Din faptul că u este ortogonal pe . cu ortogonal pe fiecare vector din .Orice oblic ă este de forma v0-v. Atunci au loc rela ţiile: urmează că este adică lungimea oricărei oblice este mai mare decât lungimea perpendicularei. deci pe v0. definit ă prin are un unic minim pe . .

Există o bază o bază şi cu propietăţile: 2. Fie u1=v1. . pentru că pentru fiecare i. u2 este un vector din care este ortogonal pe u1: u3 este un vector din V3 ortogonal cu u1 şi cu u2: inducţie se află la fel toţi vectorii ui. ui şi vi sunt în poziţia urmează că are de perpendiculară. Prin Mai mult.Definiţia 50 Se numeşte distanţa de la un subspaţiu la un vector v şi se notează Teorema 17 (Teorema de ortogonalizare Gram-Schmidt ) Fie fie 1. respectiv oblică faţ ă de subspaţiul generat de loc .

Se procedează la fel până când se înlocuiesc toţi vectorii vi cu vectorii ui care sunt ortogonali doi câte doi.3 Volume Fiind daţi vectorii liniar independenţi Fie determinantul (numit determinant Gram ) se pune problema măsurării volumului k-dimensional. volumul 2-dimensional al paralelogramului format de v1 şi v2 este aria acestui paralelogram şi este . apoi se adaugă la coloana a doua coloana întâi înmulţită cu (care este atribuit locului doi din produsul scalar). Prin această operaţie în coloana doi ocupantul locului din dreapta al produsului scalar v2 este înlocuit cu u2. Apoi se adaugă la linia doi prima linie înmulţită cu acelaşi scalar. volumul 1-dimensional al lui v1 este chiar lungimea lui Deci Pentru k=2. Astfel se înlocuieşte peste tot în determinantul Gram v2 cu u2. Pentru calcularea acestui determinant se aplică procedeul de ortogonalizare: fie v1=u1. atribuit de această dată locului din stânga al produsului scalar.5. Se înlocuie şte peste tot v1 cu u1. aşa că determinantul va avea elemente nenule numai pe diagonala principală: Pentru k=1.

volumul kdimensional al paralelipipedului format de va fi Să considerăm vectorii reprezentaţi î ntr-o bază ortonormală. Din proprietăţile minorilor şi ale produsului fiecărui vector ( are n linii şi k coloane) iar A matricial se ştie că (unde este minorul obţinut din liniile ţinând seama de faptul că pentru matricea transpusă are loc şi din coloanele ) şi urmează că adică determinantul Gram este egal cu suma pătratelor tuturor minorilor de ordin k din matricea coordonatelor într-o bază ortonormală.În general. Urmează că volumul paralelipipedului k -dimensional este radicalul . cu coordonatele determinantul Gram va fi atunci . unde este matricea care are drept coloane coordonatele T este transpusa sa.

acestei sume de pătrate. va fi un singur minor de ordin n ş i atunci volumul paralelipipedului n-dimensional este chiar modulul determinantului format de coordonatele vectorilor în orice bază ortonormală. c ând numărul vectorilor este acelaşi cu dimensiunea spaţiului şi sunt liniar independenţi. Din inegalitatea anterioară urmează că adică volumul paralelipipedului este cel mult egal cu produsul lungimilor laturilor . În particular. iar egalitatea are loc dacă şi numai dacă laturile sunt ortogonale două câte două. . De aici rezultă interpretarea modulului determinantului ca volum.

.8./.0. 35745709gx0234747 .7033 .2.4:2: /203843.447/43.08907.90479:9:747234747/047/3/32.7. .30.97.0574/:8:: 10.9:3.g  /3.g.447/43.300        .5g97../.:.g &720.g.80 90.44.900 /090723.44.0.59:.9047L397 4-.0550/::1472..947 .70/7059.1.g7:.g47943472.0..97.g50397:2.44.7.g47943472.447/43.0.5.39:7.97.208900.900 %089097.97.g.:8:2..438/07g2 ..7 2.39:7.g   :3/0 08902347:4-x3:9/330 x33/80.g .g/090723.4:2:5.xL397 4-.: .0550/:: /203843. .97.385:8g. 30307.2.9/0 .30 ..947 70570039.1 $g.   :720.704..385:8.0.70./01.     :3/0 08902.

39::.90  35.g 0.:/2038:30.70.39074.4:2:5.4:2:5. /.447/43.79.7.0./..g47943472.900.9:708:39479443.9.02:90...1:383:72347/047/33 .:574/:8::3247...g    .x::  8:393.704.9:3.. 70:9g39075709.7g:720.g.9/0.g 3:2..7.90/4:g    .. .724/::/090723.9:747 .94747L347.85.0.90.0/4:g...:.70.7 . 0890.24/:::/090723.9.08908:20/05g97.0-.90.947470890..73/0503/03x ..4:2 330.g..39::1472.0./..0550/::3 /203843.g.0550/::0890.3/3:2g7:.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.