1.

1 Primele definiţii
Definiţia 1 Perechea 1. se numeşte spaţiu vectorial dacă:

2.

este corp comutativ;

3.

este grup abelian;

(a)

Există o aplicaţie

astfel încât au loc,

:

(b)

(c)

(d) Observaţia 1 Pentru aceste obiecte abstracte se vor folosi următoarele denumiri, convenţii şi/sau notaţii:
       

se numeşte spaţiu vectorial (liniar); elementele mulţimii se numesc vectori ; se numeşte corp de scalari ; elementele mulţimii se numesc scalari ; Operaţia ,, Operaţia ,, '' se numeşte adunarea scalarilor şi va fi notată ,,+''; '' se numeşte înmulţirea scalarilor şi va fi notată ,, '';

Operaţia ,, '' se numeşte adunarea vectorilor şi va fi notată ,,+''; Operaţia ,, '' se numeşte înmulţ irea vectorilor cu scalari şi va fi notată ,, '' iar pentru fiecare fixat, operaţia parţială va fi numită omotetie (de parametru ). Distincţia între diferitele operaţii notate la fel se va face din context;

   

Elementul Elementul

este elementul neutru la adunarea vectorilor şi va fi notat în continuare cu 0; este elementul neutru la adunarea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 0;

Elementul este elementul neutru la înmulţirea scalarilor şi va fi notat în continuare cu 1; Distincţia între diferitele elemente notate la fel se va face din context.

Să observăm că noţiunea de spaţiu vectorial cuprinde două mulţimi şi patru operaţii distincte.Definiţia 2 Fie 1. spaţiu vectorial şi ; se numeşte subspaţiu vectorial al lui dacă:

2.

Definiţia 3 Dacă funcţie liniar) dacă: 1.

şi

sunt spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari, o se numeşte morfism de spaţii vectoriale (aplicaţie liniară , operator

2. (

(

este morfism de grupuri);

este omogen).

Se notează cu mulţimea tuturor morfismelor dintre şi . Definiţia 4 Spaţiile vectoriale între care există un morfism bijectiv (izomorfism ) se numesc izomorfe. Se va nota . orice operator liniar între ). Mulţimea tuturor funcţionalelor liniare pe ) şi se numeşte dualul algebric al lui . şi

Definiţia 5 Se numeşte funcţională liniară pe (orice element al mulţimii se notează cu (

Definiţia 6 Pentru

,

şi

elementul

se

numeşte combinaţie liniară a elementelor xi cu scalarii (scalarii care participă la sumă se mai numesc ponderi iar combinaţia liniară se mai numeşte sumă ponderată ). Definiţia 7 Dacă este o mulţime oarecare de vectori, mulţimea

este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare cu elemente din Observaţia 2

. este spaţiu vectorial atât

se modifică la modificarea corpului de scalari:

peste corpul cât şi peste corpul combinaţii liniare:

, dar aceeaşi mulţime de vectori genereaz ă alte mulţimi de

Definiţia 8 Vectorii se numesc liniar dependenţi dacă cel puţin unul dintre ei se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori. Dacă nici unul nu poate fi scris ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori, atunci familia de vectori se numeşte liniar independentă .Observaţia 3 (Definiţii echivalente ale independenţei liniare ) Familia dintre afirmaţiile: 1. este liniar independentă dacă şi numai dacă are loc una

(unic). (relaţia

are loc numai pentru scalari nuli);

atunci în locul cuvântului bază se va folosi cuvântul reper . . 2. Definiţia 12 Funcţia definită prin 1. atunci combinaţia liniară este nenulă) Demonstraţie: Cele două afirmaţii se obţin una din cealaltă din relaţia logică . . . se spune că familia generează mulţimea dacă . atunci există scalarii Definiţia 9 Fiind dată mulţimea nu toţi nuli. Dacă mulţimea nu este specificată. astfel încât . au loc relaţiile: . 3. Familia se mai numeşte sistem de generatori pentru mulţimea . Definiţia 10 Se numeşte bază orice familie de vectori care este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care o conţine este egală cu ea). (dacă măcar un scalar este nenul. echivalenţa cu definiţia are loc pentru că. . Definiţia 11 Un spaţiu vectorial se va numi de tip finit dacă admite o bază finită şi se va numi de tip infinit în caz contrar.2 Primele proprietăţi Propoziţia 1 (Reguli de calcul într-un spaţiu vectorial ) 1. . se subînţelege că .2. Dacă pentru o bază fixată se ţine cont şi de ordinea vectorilor în bază. dacă măcar un vector este combinaţie liniară de ceilalţi vectori.

4. 5. 2. sau . . (a) liniar . (b) . . aleşi arbitrar. liniar . . Demonstraţie: Fie 1. şi Atunci au loc: 2. 5. 3. 4. şi Propoziţia 2 (Proprietăţi ale operatorilor liniari ) Fie 1. .

subspaţiu în . Demonstraţie: Fie 1. este subspaţiu în . 2. astfel încât (c) Fie Definiţia 13 1. (al codomeniului) se numeşte imaginea operatorului şi se 2. Subspaţiul notează . (al domeniului) se numeşte nucleul operatorului şi se . Subspaţiul notează . evident . atunci: (b) Fie . este subspaţiu (a) Dacă este liniar.(c) subspaţiu .

Fie loc şi are Propoziţia 4 Fie peste acelaşi corp . Demonstraţie: Se ştie că au loc Fie loc şi pentru are deci operatorul invers este aditiv. Propoziţia 3 Fie două spaţii vectoriale peste acelaşi corp şi este morfism bijectiv fie morfism bijectiv. are loc . Atunci definit prin morfisme peste spaţii vectoriale compunere) . Atunci (inversa unui morfism inversabil este morfism). este morfism de spa ţii vectoriale (calitatea de morfism se păstrează prin operaţia de Demonstraţie: Fie .Următoarele două propoziţii arată că inversarea şi compunerea funcţiilor păstrează calitatea de morfism de spaţii vectoriale.

deci Observaţia 5 Mulţimea admite împreună cu operaţiile obişnuite între funcţii şi ) pentru că. Demonstraţie: (Deci în particular şi dualul algebric ( ) este spaţiu este evident grup (din proprietăţile adunării pe ) şi are ca element neutru . dacă . pentru că dacă morfism bijectiv . simetrică şi tranzitivă) (această relaţie este definită pe o mulţime de spaţii vectoriale şi cu ajutorul ei se pot stabili clase de echivalenţă). Tranzitivitatea rezultă din Propoziţia ( atunci există izomorfismele funcţia de bijectivitate. '' ( Definiţia (4 )) este o relaţie de echivalenţă între spaţii vectoriale peste acelaşi corp (este reflexivă. morfism bijectiv şi iar noua este liniar păstrează prin compunere şi proprietatea de liniaritate şi pe cea o structură de spaţiu vectorial peste corpul vectorial peste corpul ). Observaţia 4 Relaţia . Demonstraţie: Reflexivitatea rezultă din faptul că operatorul identitate şi bijectiv.Omogenitatea analog.. deci atunci Simetria rezultă din Propoziţia (3).

Să presupunem că proprietatea are loc pentru arbitrar şi fie n+1 vectori şi scalari ale şi . Atunci are loc: . Fie şi astfel încât . (orice subspaţiu conţine toate combinaţiile liniare ale elementelor lui) Demonstraţie: Prin inducţie după orice : pentru şi pentru orice scalar din axioma 2 a subspaţiului vectorial rezultă că pentru are loc .operatorul identic nul . un subspaţiu vectorial al spaţiului . . Atunci. Celelalte axiome sunt satisfăcute evident Observaţia 6 Demonstraţie: este subspaţiu liniar. atunci iar Observaţia 7 Fie .

aşa că are loc participă la intersecţie. Sunt echivalente afirmaţiile: . incluziunea inversă rezultă din Propoziţia ( familia ): este subspaţiu vectorial şi cum conţine urmează că face parte dintre subspaţiile care participă la intersecţie.1 Generalităţi Propoziţia 5 (Definiţii echivalente ale bazei ) Fie B o familie de vectori. pentru că intersecţia este inclusă în orice mulţime care 2. (este cel mai mic subspaţiu liniar care pentru că orice subspaţiu care conţine familia conţine şi toate combinaţiile liniare ale acestei familii (Propoziţia ( )).Observaţia 8 conţine familia Demonstraţie: ).

B este liniar independentă şi maximală (în sensul că orice familie liniar independentă care include B este chiar egală cu B). 3. B este bază. contradicţie cu maximalitatea lui B (ca familie liniar independentă).1. 2. dacă n-ar fi maximală (ca familie liniar independentă) ar exista o familie liniar independentă şi care conţine B. (2) (3) Se ştie că B este liniar independentă şi maximală. iar în combinaţiile liniare la care participă şi v2 acesta poate fi înlocuit cu o combinaţie liniară din combinaţii liniare numai cu elementele lui (4) ) contradicţie. atunci şi noua familie este liniar independentă (dacă nar fi. adică ar exista un vector atunci noua familie ar fi strict inclusă în B şi ar păstra proprietatea de sistem de generatori (pentru că fiecare vector poate fi scris ca o combinaţie liniară de vectorii din B. să presupunem prin reducere la absurd că familia B n-ar fi care să fie combinaţie liniară de ceilalţi vectori şi liniar independentă. Să presupunem prin reducere la absurd că B nu ar fi sistem de generatori. B este sistem de generatori minimal (în sensul că orice sistem de generatori inclus în B este chiar egal cu B). . Atunci nu este combinaţie liniară de vectorii din B (pentru că altfel n-ar fi liniar independentă) ceea ce este o contradicţie cu faptul . 4. Atunci există B0 inclus strict în B şi care este sistem de generatori. B este sistem de generatori şi familie liniar independentă. atunci v0 ar fi combinaţie liniară de elementele lui B) şi include strict familia B. (3) (4) Cum B este sistem de generatori. pentru început se va studia calitatea familiei de a fi sistem de generatori. v1 este combinaţie liniară a elementelor din B0 (în care v1nu se află) deci B nu este familie liniar independentă. Să presupunem prin reducere la absurd că B ca sistem de generatori n-ar fi minimal. Fie . Deci familia B este sistem de generatori. contradicţie. obţinându-se (2) Cum B este liniar independentă. Demonstraţie: (1) (2). se va demonstra după schema: (2) (3) (4) (2).

dar S este sistem de generatori aşa că x0 este combinaţie liniară de elemente din S. în elementele . atunci astfel încât . care include . este inclus în şi este maximal cu această proprietate. aşa că printre există măcar unul care nu este ar fi în şi care se notează y0. există măcar un vector nenul (dacă toţi ar fi nuli. Teorema 1 (Existenţa bazei ) Dacă familia în care subfamilia încât . care se notează cu v0. Au loc: . atunci există o bază B a lui Demonstraţie: Fie B un sistem de elemente liniar independente. Fie . ar urma că şi . cu cu o eventuală renumerotare a vectorilor. B este bază a spaţiului. n-ar mai fi sistem de generatori). Corolarul 1 Din orice sistem finit de generatori se poate extrage o bază. atunci este liniar independent ă şi conţine strict pe B. Dacă toate elementele . Se presupune prin reducere la absurd că B nu ar fi bază. Demonstraţie:Fie sistem de generatori. este sistem de generatori pentru de tip finit astfel este liniar independentă. ceea ce contrazice construcţia (maximalitatea) lui B în . Din alegerea lui B urmează că numărul de elemente din B este mai mic sau egal cu n.că B este sistem de generatori.

deci măcar un scalar este nenul şi printr-o renumeroatare a sistemului de . se poate scrie u1 ca o combinaţie liniară de generatori. eventual cu o renumerotare a vectorilor. cu păstrarea calităţii de sistem de generatori). este sistem de generatori (orice familie finită liniar independentă de r vectori poate înlocui anumiţi r vectori din orice sistem finit de generatori. Atunci. Pentru j=1. Demonstraţie: Familia liniar independentă este inclusă într-un sistem finit de generatori (se adaugă noi vectori cu verificarea proprietăţii de generare şi a proprietăţii de independenţă liniară. se poate presupune că vectorii : . astfel încât : dacă toţi scalarii familiei ar fi nuli atunci v1 ar fi nul ceea ce contrazice independenţa liniară a . deci există o bază care conţine familia liniar independentă. Steinitz ) Fie fie o familie liniar independentă şi un sistem de generatori.şi se aplică teorema precedentă bază astfel încât Corolarul 2 Orice familie liniar independentă de vectori poate fi completată până la o bază. Teorema 2 (Teorema schimbului. dacă procesul nu se opreşte după un număr finit de paşi atunci se contrazice faptul că spaţiul este de tip finit) şi se aplică teorema precedentă. Demonstraţie: Inducţie după numărul vectorilor din familia liniar independentă.

atunci ar urma o este liniar independentă.1. atunci astfel încât contradicţie cu independenţa . generatori. se presupune şi atunci ur poate fi scris ca o combinaţie liniară de : . adică este un sistem de : dacă r-1=n.1) Fie oarecare. Să presupunem afirmaţia adevărată pentru contradicţie cu faptul c ă mai există un vector. astfel încât dar din (1. deci ar fi nuli.1) urmează: deci v este combinaţie liniară de .(2. . vr astfel încât deci r-1<n ş i este sistem de generatori dacă toţi scalarii liniară a familiei printr-o renumerotare că vectorii .

1.2) din faptul că că este sistem de generatori şi din (1.2) urmează este sistem de generatori: ceea ce înseamnă că orice vector al spaţiului este combinaţ tie liniară de vectorii familiei . şi din corolarul precedent urmează că cele două numere sunt fiecare mai mic sau egal decât celălalt.(2. orice vector al spaţiului se poate scrie . adică este sistem de generatori. orice două baze au acelaşi număr de vectori. Propoziţia 6 Fiind fixată o bază într-un spaţiu vectorial de tip finit. Demonstraţie: Din demonstraţia la Teorema schimbului (2). adică egale. Definiţia 14 Numărul de elemente al oricărei baze din spaţiul de tip finit se numeşte dimensiunea spaţiului şi se notează cu . Demonstraţie: Cele două baze pot fi privite în acelaşi timp ca familii liniar independente şi ca sisteme de generatori. Corolarul 4 Într-un spaţiu vectorial de tip finit. numărul de vectori al oric ărei familii finite liniar independente este mai mic sau egal decât numărul de vectori al oricărui sistem finit de generatori. Corolarul 3 Într-un spaţiu de tip finit.

pentru fiecare vector v al spaţiului se va nota reprezentarea vectorului în baza B(coordonatele vectorului în baza B ) cu . . . . şi cum B este liniar independentă.ca o combinaţie liniară de vectorii bazei. Demonstraţie: Fie o baz ă şi fie . Deci unde scalarii vectorii bazei sunt unicii scalari care participă la scrierea vectorului dat ca o combinaţie liniară de . ceea ce înseamnă că scrierea şi baza a acestui spaţiu (în care contează ordinea vectorilor în bază). În continuare. . cum B este sistem de generatori. Mai mult. Atunci are loc . urmează că vectorului în baza B este unică. fiind fixat spaţiul vectorial . fie încă un sistem de scalari . sistemul de scalari care participă la combinaţia liniară este unic determinat de baza fixată.

Modul în care se petrece această schimbare şi legătura dintre diferite reprezent ări ale aceluiaşi obiect este studiată în secţiunile următoare. cu este izomorf Fie aplicaţia spaţiu vectorial de tip finit şi fie B o bază fixată în definită prin . cu toate că vectorul nu se schimbă (acelaşi obiect fixat se vede diferit din diferite puncte de vedere). Trebuie remarcat că reprezentarea unui vector depinde de baza fixată. în sensul că schimbarea bazei atrage schimbarea reprezent ării.scrierea lor făcându-se (prin convenţie) pe verticală iar ordinea scalarilor fiind unic determinată de ordinea vectorilor în bază. Propoziţia 7 Orice spaţiu vectorial de tip finit cu Demonstraţie: 4. Se consideră este liniară: . Aplicaţia .

Spaţiile vectoriale de forma . vor fi în continuare modul de reprezentare al spaţiilor vectoriale de tip finit şi de dimensiune n. în sensul că aceeaşi reprezentare poate avea semnificaţii diferite în funcţie de reperul ales în spaţiu şi/sau de spaţiul reprezentat. 2. Analog. adică aplicaţia este liniară. . Aplicaţia este bijectivă: injectivitatea rezultă din proprietatea de liniar independenţă a bazei (deci din unicitatea coordonatelor) iar surjectivitatea din proprietatea de sistem de generatori a bazei.1 Reprezentarea vectorilor într-o bază Fie spaţiu vectorial de tip finit peste corpul şi fie Coordonatele (reprezentările) vectorilor reperului în raport cu reperul sunt: un reper al său. Semnificaţia reprezentării este unic determinată de spaţiul vectorial şi de reperul ales în spaţiul vectorial. deci . Se observă că prin aceste reprezentări se pierde o parte din informaţia originală despre spaţiul vectorial reprezentat. unde este un corp comutativ.deci pentru are loc (din unicitatea reprezentării într-o bază).2.

în baza B.Observaţia 9 Între vectorii are loc relaţia dacă şi numai dacă între coordonatele (reprezentările) lor în aceeaşi bază are loc relaţia Demonstraţie: Evident Observaţia 10 Fie baza fixată şi fie o familie oarecare de vectori (este importantă ordinea vectorilor în ambele familii). ) matricea care are drept coloane coordonatele . următoarele: Se notează cu ( vectorilor familiei B1 î n baza B. Coordonatele vectorilor consideraţi sunt.

Numărul vectorilor este egal cu m (numărul coloanelor). Vectorii familiei B1 sunt liniar independenţi dacă şi numai dacă 4.Următoarele calităţi ale familiei B1 pot fi studiate cu ajutorul acestei matrici: 1.2 Schimbarea reprezentării vectorilor la schimbarea bazei În ipoteza că familia B1 este bază. Vectorii familiei B1 formează un sistem de generatori dacă şi numai dacă 5. Reprezentarea noii baze în vechea bază este (matricial): .2. 3. 2. Familia B1 este bază dacă şi numai dacă 2. se pune problema reprezentării vectorilor în noua bază şi a găsirii legăturii dintre vechea reprezentare şi noua reprezentare. Vectorii sunt consideraţi membrii ai spaţiului aritmetic n-dimensional (adică numărul de linii din matrice).

matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor vechii baze (B) în . vectorii familiei B1 vor avea coordonatele iar vectorii bazei vechi vor avea coordonatele Să notăm cu noua bază (B1). În noua reprezentare.Această matrice este formată din reprezentările vectorilor noii baze (pe coloane) în vechea bază.

Fie x un vector oarecare al spaţiului. coordonatele lui în baza B sunt iar în baza B1 sunt Legătura dintre cele două reprezentări ale aceluiaşi vector este dată de relaţiile: .

Analog. pentru adică următor: . deci matricială a acestei relaţii este: (din unicitatea reprezentării într-o bază). aceste legături pot fi reprezentate în felul . are loc este matricea de trecere de la B la B1) ceea ce înseamnă că. Scrierea deci are loc relaţia: ( Se mai spune că este matricea de trecere de la B1 la B ).dar . Schematic. are loc şi relaţia ( Se mai spune că orice vector x.

pivotând'' pe baza de referinţă: fie vectorilor bazei B în baza E şi bazei B1 în baza E.Dacă se dau două baze B1 şi B2. Atunci matricea care are drept coloane coordonatele matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor şi atunci au loc relaţiile: deci are loc schema desfăşurată şi schema restrânsă . trecerea de la B1 la B2 se face .. amândouă raportate la baza de referinţă E.

se scrie rezultatul în locul liniei k. pentru fiecare ecuaţie .2. Se alege să se elimine necunoscuta xj din toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i (cu alte cuvinte coeficienţii necunoscutei xj să devină nuli în toate ecuaţiile în afară de ecuaţia i) iar pentru ecuaţia i coeficientul să devină 1. folosind înmulţirea ecuaţiilor cu numere convenabile şi adunarea între ele a ecuaţiilor (transform ări elementare).2. Fie sistemul: în care coeficientul aij este nenul. acestea sunt:    Multiplicarea ambilor termeni ai unei egalităţi cu acelaşi scalar nenul nu modifică soluţiile ecuaţiei. Gauss a descoperit că aceste principii pot fi folosite pentru formularea unei proceduri sistematice de găsire a soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare. În urma acestor operaţii. noul sistem va conţine necunoscuta xj numai în ecuaţia i. Metoda se bazează pe principiile de lucru cu relaţii de echivalenţă (egalitatea) folosite pentru ecuaţii. metoda alege o necunoscută şi o ecuaţie (astfel încât coeficientul necunoscutei din ecuaţia aleasă să fie nenul) şi elimină necunoscuta aleasă din toate celelalte ecuaţii. . Înlocuirea unei cantităţi dintr-o ecuaţie cu o cantitate egală nu modifică soluţiile ecuaţiei. se adună la ecuaţia k ecuaţia i înmulţită cu -akj. calculele se sistematizează astfel: elementul aij din vechiul sistem se va numi PIVOT iar noii coeficienţi ai sistemului se vor obţine din vechii coeficienţi urmând REGULA PIVOTULUI : . Fiind dat un sistem liniar de ecuaţii. În continuare se descrie această procedură.3 Metoda eliminării a lui Gauss Metoda eliminării a lui Gauss este generalizarea metodei reducerii de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare din ciclul gimnazial. Pentru aceasta se fac următoarele operaţii:    se împarte linia i la aij iar rezultatul se scrie în locul liniei i. Adunarea aceleiaşi cantităţi la ambii termeni nu modifică soluţiile ecuaţiei.

Locurile de indici împarte la pivot). se ataşează dreptunghiul de vârfuri aij. (coloana pivotului) sunt ocupate de elemente nule iar (locul pivotului) este ocupat de valoarea 1. Locurile de indici locul 2. akj. ail. Formula este: unde înseamnă noul ocupant al locului . (linia pivotului) sunt ocupate de (linia pivotului se Celelalte locuri REGULA DREPTUNGHIULUI : (nici pe linia i şi nici pe coloana j) sunt ocupate cu Pentru fiecare akl. noul element care ocupă locul este obţinut cu formula: produsul pe diagonala care conţine pivotul minus produsul pe diagonala care nu conţine pivotul şi totul împărţit la pivot. 3.1. . akl (generat de pivot şi de elementul ales).

Prima linie reprezintă vectorii care participă la transformare. din punct de vedere al coordonatelor (reprezentărilor) vectorilor.Toate calculele se vor pune într-un tabel iar semnificaţia acestor calcule. Coloanele (numerice) sunt coordonatele vectorilor din prima linie (dintr-un spaţiu vectorial real de dimensiune n). iar pentru tabelele ulterioare în baze intermediare. dar este vorba despre aceeaşi vectori reprezentaţi altfel. este:    Prima coloană din stânga reprezintă.La fiecare alegere de pivot se schimbă baza şi coordonatele vectorilor care sunt capete de coloană. Tabelul iniţial (cu toate amănuntele necesare) arată în felul următor: iar al doilea tabel se va obţine din primul cu regula pivotului: . reprezentaţi pentru tabelul iniţial într-o bază iniţială notată . Alegerea pivotului aij înseamnă înlocuirea în bază a vectorului de bază de rang i cu vectorul reprezentat de coloana j. vectorii bazei şi ordinea vectorilor în bază.  . şi ale căror coordonate sunt aflate la fiecare pas. la fiecare pas.

tabelul final este de forma în care necunoscutele (ecuaţiile) corespunzătoare matricii identitate I sunt necunoscutele (ecuaţiile) . Se formează tabelul iniţial. Se aplică metoda pivotului până când nu se mai poate aplica pentru nici un element. 3. Se scrie rezultatul astfel: cu o eventuală renumerotare de necunoscute (coloane) şi ecuaţii (linii). 2.Cu această metodă se pot rezolva sistemele liniare (neomogene) Ax=b în modul următor: 1.

intermediare şi finale.principale. cu păstrarea semnificaţiilor reprezentărilor în bazele iniţiale. ecuaţiile corespunzătoare liniilor de zerouri sunt ecuaţiile care decid compatibilitatea sistemului ( ). Suportul teoretic este oferit de Teorema 3 (Lema substituţiei ) Fie spaţiu vectorial de tip finit. dacă . necunoscutele corespunzătoare coloanelor matricii sunt necunoscutele secundare ale sistemului iar soluţia sistemului (dacă este compatibil) se scrie sub forma Inversarea unei matrici se poate face folosind aceeaşi schemă. Reciproc. un subspaţiu generat de sistemul de vectori liniar independenţi Dacă atunci şi . este o nouă bază a lui iar legătura dintre vechile coordonate (în baza B) şi noile coordonate (în baza ) ale unui vector oarecare este . cu tabelul iniţial şi final în forma: Folosind această metodă şi acest mod de organizare a calculelor se pot efectua majoritatea cerinţelor specifice algebrei liniare.

3. şi este sistem de generatori pentru . atunci . Să presupunem că spaţiile vectoriale sunt de tip finit. noile coordonate sunt . Fie astfel încât bază în 2.este liniar independent. de dimensiune n. respectiv m şi să alegem câte o bază .1 Generalităţi Fie un operator liniar între două spaţii vectoriale peste acelaşi corp . mai mult.

Dacă baza Bd este . Reciproc. operatorului.în fiecare spaţiu. pentru şi pentru fiecare alegere de baze în domeniu şi în codomeniu şi scrierea lui x în există câte un operator liniar asociat. Fie în domeniul de definiţie şi în codomeniul reprezentările imaginilor vectorilor bazei domeniului de definiţie în baza codomeniului. definit prin formula de mai sus. atunci deci scrierea lui în baza Bc este . Matricea astfel obţinută fiecare matrice se nume şte matricea asociată lui în bazele Bd şiBc .

atunci cele două spaţii au aceeaşi dimensiune (deci matricea ataşată este pătratică) şi pentru fiecare sistemul Ax=y are o unică soluţie. '' Dacă matricea A este inversabilă. '' Dacă este bijectiv. adică este inversabil deci bijectiv. care odată cu soluţia x acceptă şi soluţii de forma . contradicţie care provine din ipoteza că matricea n-ar fi inversabilă. . Se presupune prin reducere la absurd că matricea n-ar fi inversabilă.. Observaţia 11 1. matricial înseamnă o soluţie nenulă a sistemului Ax=0. Demonstraţie: . . adică matricea are coloanele liniar dependente. Aceasta este o contradicţie cu faptul că sistemul Ax=0 are o unică soluţie. . Deci există A-1. ar urma .. atunci spaţiile sunt de aceeaşi dimensiune şi păstrând aceeaşi definit prin . rangul matricii ataşate lui pentru o alegere oarecare este chiar bază în fiecare spaţiu operatorul operatorul invers pentru Definiţia 15 Se numeşte rangul operatorului a bazelor.Propoziţia 8 Operatorul este bijectiv dacă ş i numai dacă matricea ataşată lui pentru o alegere oarecare a bazelor din domeniu şi codomeniu este inversabilă. Se consideră o combinaţie liniară nenulă de coloanele matricii a cărei valoare să fie vectorul nul.

Un operator este injectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea domeniului de definiţie. orice admite o unică reprezentare: deci valoarea funcţionalei în v este unic determinată de valorile funcţionalei în vectorii bazei şi de coordonatele vectorului. dacă pentru o bază fixată în vector în baza fixată (baza în se notează cu coordonata i a fiecărui este o bază nu se schimbă). Un operator este surjectiv dacă şi numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. are loc: Mai mult.3. Observaţia 12 Schimbarea reprezentării operatorilor la schimbarea bazei se face astfel: . În scriere matricială. 2. Demonstraţie: Evident 2. familia de funcţionale în . Această bază se numeşte baza duală bazei Bd din . Urmează că pentru spaţii vectoriale de tip finit spaţiul este izomorf cu dualul său.2 Reprezentarea funcţionalelor Fiind fixată o bază funcţională liniară în şi o bază în .

1 Generalităţi Definiţia 16 Orice şir monoton (în sensul incluziunii) de subspaţii se numeşte lanţ . Atunci au loc: şi se obţine un şir crescător de numere care reprezintă dimensiunile subspaţiilor: şi urmează că de fapt există numai un număr finit de subspaţii vectoriale distincte (cel mult n) iar restul . Propoziţia 9 (Principiul ruperii lanţurilor ) Orice lanţ de subspaţii ale unui spaţiu de tip finit este finit. Demonstraţie: Fie un lanţ crescător de subspaţii ale lui care este de tip finit.deci 3.

este mai fin decât '' este o relaţie de ordine şi . pentru că fiecare element al fiecărui lanţ este element al celuilalt lanţ. Observaţia 14 Pentru fiecare lanţ. care la rândul lor sunt printre sunt printre subspaţ  Antisimetria: Dacă este mai fin decât şi este mai fin decât atunci cele două lan ţuri sunt egale..  Reflexivitatea: Evident este mai fin decât el însuşi.  Tranzitivitatea: decât subspaţ iile subspaţiile iile . Observaţia 15 Un lanţ dimensiunea spaţiului +1 (s=n+1) şi Propoziţia 10 Pentru fiecare lanţ este maximal dacă şi numai dacă numărul de subspaţii este egal cu . pentru că dacă . se poate vorbi despre lanţuri mai fine fa ţă de el şi despre cele mai fine lanţuri faţă de el (maximale în sensul relaţiei de ordine). Definiţia 17 Date fiind două lanţuri fin decât lanţului . este mai fin decât este mai fin decât sunt printre subspaţiile . atunci subspaţiile şi este mai fin . spunem că sunt elemente ale este mai dacă toate elementele lanţului Observaţia 13 Relaţia . (parţială) pe mulţimea lanţurilor. adică lanţul este finit. aceste lanţuri maximale nu sunt unice.coincid cu acestea.

Demonstraţie: Evident Definiţia 18 Se numeşte suma unei familii de subspaţii mulţimea Propoziţia 12 Suma unei familii de subspaţii este este un subspaţiu. pentru Propoziţia 13 Suma subspaţiilor coincide cu subspaţiul generat de reuniunea subspaţiilor .2 astfel încât Analog.dacă . cu proprietatea că pentru fiecare Demonstraţie: Orice bază din V0 este inclusă în V1. deci poate fi completată până la o bază în V1. Demonstraţie: j=1. Prin inducţie se găseşte o bază în cel mai mare subspaţiu obţinută prin completări succesive ale bazelor din subspaţii. în ordine crescătoare. există o bază în este bază în . familia de vectori . 3.2 Operaţii cu subspaţii vectoriale Propoziţia 11 Intersecţia unei familii de subspaţii este subspaţiu .

Suma este directă. această nouă familie este sistem de generatori în . Suma directă a două subspaţ ii se notează cu şi . 2. fie câte o bază în fiecare subspaţiu şi fie familia obţinută prin reunirea lor. suma lor. fie Pentru fiecare j deci Propoziţia 14 Pentru prima inegalitate.(este cel mai mic subspaţiu care conţine reuniunea familiei).Definiţia 19 Suma a două subspaţii şi se numeşte direct ă dacă orice vector al sumei admite o unică descompunere într-o sumă dintre un vector din şi un vector din . Demonstraţie: Fie astfel încât Reciproc. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: .Propoziţia două subspaţii 15 (Definiţii echivalente pentru suma directă a două subspa ţii ) Fie şi 1. Pentru a doua inegalitate. are loc deci . deci orice bază a sumei are cel mult tot atâţia vectori cât are suma dimensiunilor subspaţ iilor.

şi Se va demonstra echivalen ţa afirmaţiilor 1 şi 2. 1. este bază în Pentru : familia este sistem de generatori. aşa că reprezentarea oricărui vector al sumei poate fi modificată prin adunarea reprezentării lui x în şi scăderea reprezentării lui x în . Dimensiunea sumei subspaţiilor este egală cu suma dimensiunilor subspaţiilor.Intersecţia celor două subspaţii este subspaţ iul nul. şi cum sunt baze în adică familia este liniar independentă şi deci bază în că respectiv urmează că toţi scalarii sunt nuli.2 a şa cu şi 2. Fie o sumă directă i=1. '' Se presupune că deci 3. Extragerea din ea a unei baze conduce la micşorarea strictă a num ărului de vectori. adică suma este directă. Deci intersecţia conţine numai elementul nul. . Familia formată din cele două baze este sistem de generatori. deci contradicţie cu ipoteza.. '' Fie . pentru că vectorul nenul x admite două reprezentări distincte în cele două subspaţ ii.. 2 şi 3. fie ca descompunerea este unică dacă şi numai dacă bază Atunci familia fie o combinaţie liniară nulă în fiecare subspaţiu. Fie câte o .Definiţia 20 Două . 2. . dar nu mai este liniar independentă. presupun prin reducere la absurd că ar exista . 3.

subspaţii 16 Dacă Fie o baz ă şi se numesc suplimentare în dacă . şi . adică orice element al intersecţ iei este nul. este subspaţiu al lui a lui .Observaţia 16 Dacă atunci suplimentul lui în este subspaţiu în astfel încât şi .Definiţia 21 Suma unei familii oarecare de subspaţii numeşte directă dacă fiecare vector x al sumei se descompune în mod unic Teorema 4 (Definiţii echivalente ale sumei directe )Fie 1. atunci există un subspaţiu care se completează la o bază a lui Atunci este suplimentul lui în : exprimă în acelaşi timp ca o combinaţie liniară de vectorii fiecărei subfamilii. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: Suma este directă. . adică suma spaţiilor este directă. 2. Dimensiunea suplimentului se mai se numeşte codimensiunea lui .Propoziţia astfel încât cu vectorii . are dimensiunea n-k. vectorul x se deci deci toţi scalarii sunt nuli.

3. distinctă de prima din cauză că .. atunci şi dacă astfel încât atunci contradicţie. dacă . . .1 2'' Se presupune că există astfel încât şi şi Atunci şi pentru un vector oarecare al sumei loc are care este o altă descompunere pentrux. contradicţie cu unicitatea descompunerii. Reciproc.

. are loc relaţia: suplimentul direct al lui . atunci ar exista un indice j şi un vector în care să fie sumă de vectori din celelalte subspaţii. Urmează că are loc 3. contradicţie.2 3'' Fie câte o bază în fiecare subspaţiu. aşa că dacă are loc atunci pentru şi pentru v oarecare o scriere a lui v în reuniunea bazelor ar putea fi modificată prin intermediul lui x în altă scriere distinctă de prima.. . reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei..Teorema 5 (Formula lui Grassmann ) Pentru orice două subspa ţii şi are loc: Fie suplimentul direct al lui în în şi . adică contradicţie. iar din condiţia 2 rezultă independenţa liniară a reuniunii de baze: dacă reuniunea de baze n-ar fi liniar independentă.3 2'' Reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei ţ si din 3 urmează că este şi liniar independentă (ca fiind minimală). folosind cele două reprezentări ale lui x în şi în : x= adică reuniunea familiei de baze n-ar fi liniar independentă.

pentru că au loc:  (din ipoteză) şi în plus  (din ipoteză) şi în plus Trebuie demonstrate relaţiile:  şi analog u2=0 deci x=0.  Aşadar descompunerea sumei relaţia dintre dimensiuni: este directă şi atunci are loc .  şi .

cum urmează că ceea ce încheie demonstraţia. se notează . mulţimea tuturor elementelor lui generează pe care sunt echivalente cu x: Două clase de echivalenţă pot numai să coincidă sau să fie disjuncte (evident) iar familia tuturor claselor de echivalenţă formează o partiţie a lui (sunt disjuncte două câte două iar reuniunea lor este ). Simetrie: Tranzitivitate: şi . fiind subspaţiu. este Această relaţie este o relaţie de echivalenţă pe lui ). Reflexivitate: Relaţia de echivalenţă . 3. Definiţia 22 Se numeşte mulţime factor (mulţime cât) mulţimea tuturor claselor de echivalenţă. Se consideră pe relaţia un subspaţiu al său. pentru că clase de echivalenţă: se va nota cu şi (deocamdată este necesară numai calitatea de grup a ..3 Izomorfisme de spaţii vectoriale Observaţia 17 Fie şi subgrup al grupului un spaţiu vectorial şi . .

dacă atunci <tex2htmlcommentmark> x-x1 şi deci : . . este spaţiu vectorial cu operaţiile: adunarea definită (nu depinde de reprezentanţi) între clasele de echivalenţă pentru că. . Înmulţirea unei clase de echivalenţă . adică . Au loc şi proprietăţ ile din . deci o mulţ ime de mulţimi) Observaţia 18 Pentru fiecare prin Evident este bijectivă. Operaţia este bine definită pentru c ă. elementul neutru este cu un scalar: atunci definiţia spaţiului vectorial: .(este o mulţime de clase de echivalenţă. Deci este spaţiu vectorial (cu operaţ iile între clase de echivalenţă definite mai sus) . iar opusul este . funcţia definită Propoziţia 17 Pe mulţimea se poate defini o stuctură de spaţiu vectorial. Asociativitatea rezultă din asociativitatea operaţ iei pe este o operaţie bine şi . dacă deci .

un morfism între şi prin atunci sunt izomorfe. este bine . Definiţia 23 Spaţiul vectorial construit mai sus se numeşte spaţiul vectorial factor (cât) al spaţ iului în raport cu subspaţiul . este morfism de spaţii vectoriale: aditivitatea . este este . Nucleul operatorului este şi este chiar . . Deci este izomorfism de spaţii vectoriale. . Atunci spa ţiile vectoriale Se defineşte definit (definiţia nu depinde de reprezentanţi) pentru că dacă adică . este morfism de spaţii iar deci funcţia este morfism de spaţii vectoriale. omogenitatea surjectiv: injectiv: . Teorema 6 (Teorema fundamentală de izomorfism ) Fie două spaţii vectoriale.Observaţia 19 Funcţia vectoriale iar nucleul acestui morfism este chiar definită prin . .

şi subspaţii . . Atunci spaţiile vectoriale . clasa lui x în raport cu clasa lui x în raport cu prin un spaţiu vectorial. este morfism de spaţii vectoriale pentru că şi surjectivă) iar nucleul ei este : dacă şi adică deci dacă şi numai . un spaţiu vectorial. sunt izomorfe. (func ţia este evident de izomorfism şi se obţine că adică şi şi sunt izomorfe. se defineşte funcţia este bine definită pentru că .Teorema 7 (Teorema I de izomorfism ) Fie vectoriale astfel încâ t şi sunt izomorfe. şi şi subspaţii sunt Teorema 8 (Teorema II de izomorfism ) Fie vectoriale ale lui izomorfe. Atunci spaţ iile vectoriale Se notează cu cu (deci elementul lui ) şi (deci elementul lui . Se aplică Teorema fundamentală . ).

Din Teorema fundamentală de izomorfism urmează că spaţiile şi izomorfe. Funcţia funcţia este surjectivă. în în şi se completează până la o . Atunci un spa ţiu vectorial de tip finit şi un Se alege o bază bază .Se define şte funcţia este morfism de spaţii vectoriale: . deci . adică spaţiile vectoriale şi sunt Teorema 9 (Dimensiunea spaţiului factor ) Fie subspaţ iu al său. sunt izomorfe. Fie astfel încât . adică deci formează sistem de generatori în . . Se consideră familia aşa că în astfel este bază în încât . Fie prin şi şi .

Deci şi şi din corolarul anterior iar aşa că Corolarul 6 Fie . două spaţii vectoriale de tip finit şi morfism de spaţii vectoriale. şi este o bază în spaţiul factor subspa ţii vectoriale ale lui . Aşadar .dacă de xi ar urma că vectorii . adică un spaţiu vectorial. deci au aceeaşi dimensiune. contradicţie cu calitatea de bază. a şadar v0 este nul şi cum în şi Corolarul 5 Fie urmează că toţi scalarii sunt nuli. un . Atunci Din Teorema II de izomorfism se ştie că spaţiile vectoriale sunt izomorfe. Atunci au loc afirmaţiile: 1. atunci din faptul că v0 este reprezentabil şi ca o combinaţie liniară acceptă o combinaţie liniară nulă cu coeficienţi sunt liniar independenţi nenuli.

Definiţia 25 O funcţională orice funcţie definită pe şi cu se numeşte aditivă dacă Definiţia 26 O funcţională reală se numeşte subaditivă dacă Definiţia 27 O funcţională se numeşte omogenă dacă Definiţia 28 O funcţională reală se numeşte pozitiv omogenă dacă Definiţia 29 O funcţională reală subaditivă şi cu proprietatea se numeşte seminormă . . 4.1 Generalităţi Definiţia 24 Se numeşte funcţională pe spaţiul vectorial valori în . . injectiv . surjectiv Evident. 3.2. dim .

subaditivă. Banach. S. şi Teorema 10 (H. unde: ).Definiţia 30 O funcţională reală se numeşte subomogenă dacă ( ) Definiţia 31 O funcţională reală. Hahn. o funcţional ă liniară definită pe un subspaţiu liniar . prelungirea funcţionalelor liniare ) Fie subliniară pe un spaţiu liniar real satisfăcând condiţia şi o funcţională . pozitivă şi extinsă se numeşte seminormă dacă este netrivială (adică atinge şi alte valori în afara celor infinite). . Definiţia 32 Se numeşte con pozitiv un obiect 1. crescătoare şi -pozitiv omogenă ( adică are loc relaţia: . este operaţie externă (cu proprietăţile obişnuite de compatibilitate). 3. 2. este semigrup (monoid) comutativ cu element unitate 0. '' este o relaţie de ordine (parţială) pe care are proprietăţile: (a) (b) (c) astfel încât 0 este cel mai mic element din ..

adică există o funcţională liniară Fie fie pentru orice au loc: Notăm Atunci are loc fie Are loc În continuare se observă că orice vector se poate scrie unic sub forma Se defineşte funcţionala liniară prin .În aceste condiţii. funcţionala poate fi prelungită pe tot spaţiul a şa ca cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii.

pentru inegalitatea: Pentru are loc. Pentru are loc. Observaţia 20 Teorema are loc pe un spaţiu vectorial oarecare (nu neapărat de tip finit). se pot defini explicit două func definită prin . Pentru spaţiu liniar de tip finit. cu aplicarea teoremei lui Zorn. pentru inegalitatea: Deci funcţionala iniţială se poate prelungi pe un subspaţiu liniar mai larg decât cu păstrarea liniarită ţii şi a inegalităţii. Corolarul 7 Dacă în teorema Hahn-Banach funcţionala este în plus şi subomogenă.Funcţionala este liniară (evident) ş i verifică pe inegalitatea. trebuie demonstrat că Pentru inegalitatea are loc. atunci funcţ ionala este prelungibilă pe tot spaţ iul cu păstrarea liniarităţii şi a inegalităţii fa ţă de funcţionala subliniară şi subomogenă. Observaţia 21 Fiind fixată funcţionala ţionale subliniară şi subomogenă. acest lucru înseamnă că într-un număr finit de paşi funcţionala iniţială poate fi prelungită pe tot spaţiul.

are loc: În aceste condiţii Fie cu astfel încât . este multiplicativă: este crescătoare: . definită prin Teorema 11 Fie proprietăţile: 1. două funcţ ii cu (a) are proprietăţile: (b) . (c) este crescătoare. un con pozitiv şi fie . . şi este neconstant ă.şi . este subaditivă. 2.

Mai mult. Cum şi pentru fiecare deci în acest caz funcţia relaţia . . adică are loc pentru fiecare şi . Fie a>0. din monotonie . . . este identic egală cu 1. atunci şi (deci are sens expresia care va fi folosită mai jos). Din proprietatea de deci există două cazuri: multiplicitate rezultă pentru a=b=0 că sau . . Se va folosi numai că există un punct de continuitate. din faptul că este cresc ătoare rezultă că este continuă în afara unei mulţ imi cel mult este subaditivă: numărabile.  Pentru .În particular.

Deci astfel încât este continuă măcar întreste soluţie şi a funcţiei a ecuaţiei lui Cauchy. contradicţie cu ipoteza. iar dac . . . definită rezultă că are loc este constantă de Pentru prin este aditivă (este soluţie a ecuaţiei lui Cauchy). Observaţia 22 (Ecuaţia lui Cauchy ) . Funcţia . Deci . Din continuitatea pe . . deci este subaditivă deci pentru a=b=1 are loc . Deci se consideră funcţia . Deci pentru ă pentru a=0. Din este crescătoare deci . contradicţ ie cu netrivialitatea funcţiei . Cum un punct. adică . adică a funcţiei . urmează că şi continuă pe deci rezultă continuitatea pe este continuă măcar într-un punct.pentru a=0 rezultă valoare  deci funcţia . din multiplicitatea lui .

are loc: Pentru x=y=1. aşa că relaţia raţional.Să studiem funcţiile care satisfac ecuaţia lui Cauchy:   Pentru x=y=0. are loc  deci pentru m un alt număr natural are loc pentru numere raţionale negative. are loc şi fie . se notează . pentru orice (prin inducţie). Are loc. în general. Fie că loc cu .  . are loc are loc deci . atunci are . atunci este continuă în orice punct. pentru orice număr n natural strict pozitiv. raţionamentul se extinde şi are loc pentru orice număr Dacă o soluţie a ecuaţiei Cauchy este continuă într-un punct.  şi cu acelaşi raţionament ca la pasul anterior urmează că pentru orice . relaţia . deci relaţia are loc pentru orice n număr întreg.

Există soluţii ale ecuaţiei Cauchy care nu sunt continue în nici-un punct (şi care sunt numite funcţii Hamel ). pentru b=1 pentru ). Caracterul special al funcţionalei subliniare şi subomogene este dat de forma ei: discount-ul procentual oferit pentru o cantitate mai mare dintr-un bun fa ţă de bunul iniţial nu depinde de bunul iniţial. ci numai de modificarea de cantitate.2 Aplicaţii în Analiza matematică Definiţia 33 (Definiţia cu deschişi a unei topologii ) Fie o mulţime oarecare numeşte topologie pe 1. . o familie cu proprietăţile: .pentru că şirul  tinde la x0. Se 2. Deci teorema de mai sus poate fi privită ca o teoremă de structură pentru un tip special de valoare de piaţă rezultată dintr-o negociere (funcţionale subliniare şi subomogene). are loc şi (de . Observaţia 23 Din ipoteza şi din demonstraţia teoremei de mai sus rezultă că şi cum adică pentru pentru a=1 asemenea din concluzie cu are loc adică pentru pentru . 4.

o mulţime V se numeş te vecinătate a lui x (în raport cu topologia definită pe ) dacă există un deschis care conţine x şi este inclus în V: Se notează cu Propoziţia 18 Familia 1. Definiţia 34 Pentru . Spaţiile topologice vor fi studiate pe larg în cadrul cursului de Analiză matematică. se numeşte spa ţiu topologic . Aici vor fi prezentate numai unele aspecte legate de caracterul algebric al structurilor topologice. 3. Observaţia 24   Mulţimile familiei Perechea se numesc mulţimi deschise . are proprietăţile: 2. 4. familia tuturor vecinătăţilor lui x .3. .

atunci există o singură topologie pe pentru care din . s-a dat câte o familie de submulţ imi ale lui notată cu proprietăţile: 2. topologia . .. fie funcţionalele liniare şi . 4. restul urmând definiţiile obişnuite.Propoziţia 19 (Definiţia cu vecinătăţi a unei topologii ) Fie X o mulţime oarecare. Această topologie este definită prin să reprezinte vecinătăţile punctelor Pe spaţii finit-dimensionale. Această structură poate fi introdusă definind vecinătăţile elementelor spaţ iului. dacă pentru fiecare 1.bună'' este unică ţ si este de natură algebrică. Fie . Se notează . 3.

4. . Atunci are proprietăţile: 1. Se numeşte mulţime deschisă în orice mulţime V care conţine o vecinătate orice mulţ ime care este vecinătate pentru fiecare punct al său.Dacă formeaz ă bază în formează un sistem fundamental de vecinătăţi . 0x15fi . 3. Propoziţia 20 Fie aplicaţia bază în . şi . definită prin atunci familia de vecinătăţi descrisă mai sus . atunci 0x15fi End Proof ] Se nume şte vecinătate a lui fundamentală. Familia tuturor mulţimilor deschise este topologie pe . . fie . . . 2.

Observaţia 25 Fie ş i are loc . Atunci vectorii x şi y se reprezintă unic în bazele alese prin . Se liniară în fiecare variabilă.3 Funcţionale biliniare şi pătratice Definiţia 35 Fie şi două spaţii vectoriale peste acelaşi corp de scalari.4. atunci se spune că funcţionala biliniară baze fixate în spaţiile . şi din liniaritatea în fiecare variabilă rezult ă: . numeşte funcţională biliniară orice funcţie Dacă în plus relaţia este simetrică . k=1.2 şi o funcţ ională biliniară.

Aceste posibilit ăţi pot fi manevrate din interpretările spaţiilor vectoriale pe care este definită funcţionala biliniară: şi pot fi spaţii diferite. funcţionala ) biliniară poate fi privită ca o compunere: . se numeşte matrice asociată funcţionalei biliniare (caracterizează în mod unic funcţionala biliniară şi este dependentă de cele două baze). unde A este matricea de mai sus. Legătura dintre coordonatele în vechea bază şi coordonatele în noua bază ale unui vector fixat x într-unul dintre cele două spaţii este şi rezultă .2 şi baze fixate ale spaţiilor o funcţională biliniară. dacă se consideră operatorul liniar prin definită prin definit şi funcţionala liniară ( F1 fiind o bază a lui ( aleasă corespunză tor). pot fi spaţii egale cu baze diferite sau pot fi spaţii egale cu aceeaşi bază. cu k=1.. Observaţia 26 Scrierile succesive de mai sus ale unei funcţionale biliniare conduc pe de-o parte la posibile interpretări economice şi pe de alt ă parte la precizări privind obiectele abstracte definite. bazele pot fi construite în cel puţin două feluri: expresie valorică şi expresie cantitativă.2 iar matricile de trecere (coloanele sunt reprezentările vectorilor noii baze în vechea bază). Observaţia 27 Schimbarea bazelor în cele două spaţii atrage schimbarea reprezentării vectorilor x şi y şi deci ş i a matricii asociate funcţionalei biliniare. Mai mult. Matricea . Modul în care are loc această schimbare este următorul: fie Bk vechea bază şi B1k noua bază. O funcţională biliniară poate fi privită în multe moduri şi poate să însemne lucruri diferite. Astfel. Definiţia 36 Fie <tex2htmlcommentmark> k=1.

Observaţia 28 O funcţională biliniară simetrică este nedegenerată dacă şi numai dacă matricea ataşată pentru o alegere de baze este inversabilă. deci . . `` Fie . atunci o funcţ . adică sistemul de ecua ţii xTA=0 ar avea cel puţin o soluţie nenulă.. Dacă este dată funcţionala pătratică . Definiţia 38 Se numeşte funcţională pătratică pe spa ţiul vectorial ie astfel încât pentru care există o funcţională biliniară simetrică . urmează că sistemul este de tip Cramer şi admite cum <tex2htmlcommentmark> x numai soluţia banală. '' Dacă matricea A n-ar fi inversabilă. se numeş te nucleu mulţimea Funcţionala biliniară simetrică se numeşte nedegenerat ă dacă . matricea ei pentru o alegere a bazelor este pătratică. În relaţia este interesant de 1 şiB2 dar membrul drept nu depinde (adică remarcat că membrul stâng depinde de vechile baze B indiferent de unde s-ar porni.. TA=0 şi A inversabilă. Definiţia 37 Pentru o funcţională biliniară simetrică.. se ajunge în acelaş i loc). contradic ţie cu . atunci coloanele matricii A ar fi liniar dependente. Funcţionala fiind simetrică.

negativi sau nuli. 2. Din multitudinea de variante se va alege în continuare una singur ă: spaţiile şi sunt aceleaşi şi reprezintă bunuri măsurate cu aceeaşi unitate de măsură pe fiecare coordonată (de exemplu unitate monetară) (exprimare valorică).funcţionala biliniară se numeşte funcţionala biliniar ă simetrică polară . astfel încât aii=0. se consideră astfel înc (dacă nu există. O asemenea transformare se va numi aducere la forma canonică .: dacă ât aii=0. pentru a avea sens noţiunea de funcţională pătratică trebuie să aibă sens termenul unei unităţi de măsur ă adecvate pentru coeficientul . Una dintre problemele centrale ale studierii funcţionalelor reale pă tratice este transformarea ei printr-o schimbare de bază într-o sum ă de pătrate cu coeficienţi pozitivi. Acest lucru poate fi obţinut prin stabilirea . . Atunci există o bază a lui Exist ă două cazuri: 1. se reduce la 1. înseamnă c ă funcţionala este identic nulă) şi se face transformarea: . o funcţională pătratică . iar baza este aleasă aceeaşi în ambele spaţii. Teorema 12 (Metoda Gauss de aducere la forma canonică ) Fie . unde în care matricea funcţionalei este diagonală. Cazul 2. Observaţia 30 Forma matricială găsită pentru funcţionale biliniare se particularizează şi pentru funcţionale pătratice: . Observaţia 29 Din punct de vedere al interpretării economice.

care este o schimbare de bază

în care element nenul pe locul <tex2htmlcommentmark> ai0i0:

şi care provoacă apariţia unui

deci prin această transformare cazul 2. este redus la cazul 1. (exist ă şi alte posibilităţi de reducere a cazului 2. la cazul 1.) Cazul 1.: fie i0 astfel încât . Atunci

. Fie

transformarea:

. Determinantul matricii este nenul aşa că transformarea este o schimbare de bază; exprimarea funcţionalei pătratice în această bază

este

, adică matricea ataşată funcţionalei liniare are

elementele liniei şi coloanei i0 nule ( în afara locului , ocupat de ai0i0). Mai mult, spaţiul se descompune în sumă (directă) dintre două subspaţii, primul corespunzător coordonatei i0 (spa ţiu 1dimensional) şi al doilea format din celelalte coordonate,

iar

este o nouă funcţională liniară

căreia i se

poate aplica acelaş i procedeu; din cauză că , procedeul se opreşte într-un număr finit de paşi, adică după un număr finit de repetări ale procedeului se va obţine o sum ă de pătrate perfecte ale coordonatelor (transformate) cu coeficien ţi scalari reali (de semn oarecare), adică exact forma canonică a funcţionalei liniare. Teorema 13 (Metoda Jacobi de aducere la forma canonică ) Dac ă

cu aij=aji şi pentru fiecare forma

minorii matricii

de

sunt nenuli, atunci există o bază î n care funcţionala are forma

unde Observaţia 31 Baza se construieşte astfel:

iar yk sunt coordonatele vectorului x în noua bază.

iar coeficienţii

se determină din condi ţiile

care determină coeficienţii

în mod unic din condiţiile din enunţ (pentru fiecare k se obţ ine câte un

sistem Cramer cu determinantul matricii sistemului ). Teorema 14 (Teorema de inerţie Sylvester ) Numărul de coeficienţi strict pozitivi, strict negativi şi nuli din forma canonică a funcţionalei pătratice este constant.

Fie

dou ă scrieri ale funcţionalei

pătratice în formă canonică în bazele şi , unde pentru scrierea j, <tex2htmlcommentmark> pj coeficienţi sunt strict pozitivi, qj coeficienţi sunt negativi şi coeficienţi sunt nuli. Fie ;

. analog urmează că . Măsurările geometrice rezultate vor fi dependente de aceast ă alegere. Se demonstrează la fel că <tex2htmlcommentmark> q1=q2. distanţa dintre doi vectori nu vor fi definite univoc.1 Generalităţi Definiţia 39 Se numeşte produs scalar (real. adică . Definiţia 40 Se numeşte spaţiu vectorial euclidian real orice spaţ iu vectorial real pe care s-a fixat un produs scalar real. unghiul dintre doi vectori. deci v=0. Observaţia 32 O funcţională biliniară simetrică a cărei funcţ ională pătratică ataşată este pozitiv definită se poate alege în mai multe moduri într-un spaţiu vectorial real fixat. . euclidian) pe orice funcţională biliniară simetrică a c ărei funcţională pătratică ataşată este pozitiv definită.atunci iar . deci are loc: . ceea ce înseamnă că p1=p2. aşa că lungimea unui vector. 5.

Pentru simplitate notăm funcţ ionala şi o considerăm de forma: Notăm funcţionala pătratică ataşată cu . Funcţionala loc relaţia: este pozitiv definită şi din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz urmează că are . atunci există o schimbare de bază în care aceast ă funcţională este biliniară cu şi se poate considera polara ataşată.Observaţia 33 Pentru orice produs scalar real Schwarz : are loc inegalitatea Cauchy-Buniakowski- Evident că dacă este pozitiv definită.

Observaţia 34 Radicalul funcţionalei pătratice ataşate are propietă ţile: 1. 3. (inegalitatea triunghiului ). Definiţia 43 Pentru un vector x şi o mulţime . se numeşte distanţa de la x la . se va numi normă euclidiană şi va fi considerat de forma: Definiţia 41 Pentru orice doi vectori se numeşte cosinusul unghiului dintre vectori Observaţia 35 Din inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz urmează că Definiţia 42 Pentru orice doi vectori se numeşte distanţa dintre vectori lungimea diferenţ ei: Observaţia 36 Distanţa dintre doi vectori are proprietăţile:    Evident. Radicalul funcţionalei pătratice ataşate se va nota cu . 2.

Observaţia 39 Dacă vectorii generalizată : . atunci . Două submulţimi se numesc ortogonali şi se notează ale lui se numesc ortogonale dacă dac Observaţia 38 Dacă Evident. sunt ortogonali doi câte doi. mulţimea se nume şte complementul ortogonal .Observaţia 37 Are loc regula paralelogramului Definiţia 44 Doi vectori ă . . atunci are loc Teorema lui Pitagora Demonstraţie Definiţia 45 Dacă al lui .

. Două subspaţii vectoriale sunt ortogonale dacă şi numai dacă fiecare vector al unei baze din primul subspaţiu este ortogonal pe fiecare vector al unei baze din cel de-al doilea subspaţiu. Observaţia 41 1. Suma unei familii oarecare de subspaţii vectoriale ortogonale două câte două este directă. pentru fiecare şi în direcţia . 5. Suma a două subspaţii vectoriale ortogonale este directă . Suma este directă pentru şi deci Definiţia 49 O proiecţie se numeşte ortogonală dacă în plus are loc .2 Proiecţii Definiţia 47 Fie .Observaţia 40 este subspaţiu vectorial. Evident. x1 se va numi proiecţia lui x pe Definiţia 48 Un operator liniar (proiector) dacă Teorema 15 Pentru un operator Fie care este proiec ţie are loc: . 3. şi se numeşte proiecţie . şi . . 2. astfel încât <tex2htmlcommentmark> x=x1+x2. Definiţia 46 O bază se numeşte ortonormală dacă vectorii ei sunt de normă unitară şi ortogonali doi câte doi. . cu deci aşadar că .

. Vectorul v se descompune într-un vector din '' . Are loc ''.piciorul perpendicularei din v pe . Se cere să se g ăsească deci Se află coeficienţii fiecare dintre fi. din condiţia ca vectorul să fie ortogonal pe . în şi în care este chiar notată ş i un general care nu aparţine lui plus . adică pe Ultima relaţie este un sistem liniar neomogen în necunoscutele şi care are matricea .Fie un subspaţiu vectorial. adică proiecţia ortogonală a lui v pe vector notat u. o baz ă notată B0 în . care este .. Exist ă o proiecţie astfel încât şi v un vector oarecare. ortogonal cu . perpendiculara din v pe efectiv această descompunere.

. Observaţia 43 Lungimea perpendicularei este mai mică sau egală decât lungimea oricărei oblice . de dimensiune k) a proiec ţiei ortogonale a vectorului v pe subspaţiul Vectorul u fiind se va reprezenta în baza canonică astfel: Observaţia 42 Are loc Teorema lui Pitagora: pentru că vectorii şi <tex2htmlcommentmark> u sunt perpendiculari. care este chiar reprezentarea în baza (a : .Această matrice este nesingulară pentru că reprezintă matricea în baza ionalei pozitiv definite care determină produsul scalar la subspaţ iul a restricţiei funcţ Deci sistemul este compatibil determinat şi admite o unică soluţie subspaţiului vectorial .

. deci pe v0. definit ă prin are un unic minim pe . . Din faptul că u este ortogonal pe .Orice oblic ă este de forma v0-v. Teorema 16 Pentru fiecare funcţia şi pentru fiecare subspaţiu al lui . Atunci au loc rela ţiile: urmează că este adică lungimea oricărei oblice este mai mare decât lungimea perpendicularei. cu ortogonal pe fiecare vector din .

Există o bază o bază şi cu propietăţile: 2. ui şi vi sunt în poziţia urmează că are de perpendiculară. respectiv oblică faţ ă de subspaţiul generat de loc . pentru că pentru fiecare i. Prin Mai mult. u2 este un vector din care este ortogonal pe u1: u3 este un vector din V3 ortogonal cu u1 şi cu u2: inducţie se află la fel toţi vectorii ui. .Definiţia 50 Se numeşte distanţa de la un subspaţiu la un vector v şi se notează Teorema 17 (Teorema de ortogonalizare Gram-Schmidt ) Fie fie 1. Fie u1=v1.

5. Astfel se înlocuieşte peste tot în determinantul Gram v2 cu u2. Pentru calcularea acestui determinant se aplică procedeul de ortogonalizare: fie v1=u1. volumul 1-dimensional al lui v1 este chiar lungimea lui Deci Pentru k=2. aşa că determinantul va avea elemente nenule numai pe diagonala principală: Pentru k=1. volumul 2-dimensional al paralelogramului format de v1 şi v2 este aria acestui paralelogram şi este . atribuit de această dată locului din stânga al produsului scalar. Apoi se adaugă la linia doi prima linie înmulţită cu acelaşi scalar.3 Volume Fiind daţi vectorii liniar independenţi Fie determinantul (numit determinant Gram ) se pune problema măsurării volumului k-dimensional. Se înlocuie şte peste tot v1 cu u1. apoi se adaugă la coloana a doua coloana întâi înmulţită cu (care este atribuit locului doi din produsul scalar). Prin această operaţie în coloana doi ocupantul locului din dreapta al produsului scalar v2 este înlocuit cu u2. Se procedează la fel până când se înlocuiesc toţi vectorii vi cu vectorii ui care sunt ortogonali doi câte doi.

unde este matricea care are drept coloane coordonatele T este transpusa sa. cu coordonatele determinantul Gram va fi atunci . Urmează că volumul paralelipipedului k -dimensional este radicalul .În general. Din proprietăţile minorilor şi ale produsului fiecărui vector ( are n linii şi k coloane) iar A matricial se ştie că (unde este minorul obţinut din liniile ţinând seama de faptul că pentru matricea transpusă are loc şi din coloanele ) şi urmează că adică determinantul Gram este egal cu suma pătratelor tuturor minorilor de ordin k din matricea coordonatelor într-o bază ortonormală. volumul kdimensional al paralelipipedului format de va fi Să considerăm vectorii reprezentaţi î ntr-o bază ortonormală.

. va fi un singur minor de ordin n ş i atunci volumul paralelipipedului n-dimensional este chiar modulul determinantului format de coordonatele vectorilor în orice bază ortonormală. iar egalitatea are loc dacă şi numai dacă laturile sunt ortogonale două câte două.acestei sume de pătrate. c ând numărul vectorilor este acelaşi cu dimensiunea spaţiului şi sunt liniar independenţi. De aici rezultă interpretarea modulului determinantului ca volum. În particular. Din inegalitatea anterioară urmează că adică volumul paralelipipedului este cel mult egal cu produsul lungimilor laturilor .

0.947 .59:.5g97.0.5.97.08907.70/7059.4:2: /203843.300        ..g.30 .208900.9047L397 4-.2..g..g   :3/0 08902347:4-x3:9/330 x33/80.447/43.44.g . 30307..     :3/0 08902.9/0 .704.0.39:7.70.97.:.44.900 /090723.947 70570039.g47943472./.0550/:: /203843.7033 ./01.7 2. .7.97.900 %089097..2.0574/:8:: 10./.90479:9:747234747/047/3/32. .1 $g.8.80 90.g &720.385:8g.97.447/43.0550/::1472.447/43.1..385:8..g.30.g7:.   :720.7.g47943472.0.0.:8:2.44..9:3.g  /3.97.438/07g2 . 35745709gx0234747 .g/090723.g50397:2.4:2:5.xL397 4-.39:7.: .

g47943472.79.704..08908:20/05g97...4:2:5.39074.39::.:/2038:30.24/:::/090723.0-.:.g 0.90.90  35.9.4:2 330.0.:574/:8::3247.0....7.x::  8:393.g 3:2.3/3:2g7:.39::1472.0.70.g.9:747 .724/::/090723.g. /. 70:9g39075709..90.900.73/0503/03x . .90/4:g    .9:708:39479443./.g    .0/4:g.947470890..7 .70./.9/0.94747L347.9.9:3.4:2:5.447/43.g..7.7g:720.1:383:72347/047/33 ..85.0550/::3 /203843. 0890...0550/::0890.02:90...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful