Sunteți pe pagina 1din 16

ASPECTE GENERALE

CADRUL NATURAL

  • 1. Asezare

Municipiul Giurgiu, resedinta judetului cu acelasi nume este situat in partea sudica a tarii, in lunca si pe malul stang al Dunarii, la altitudinea de 23-26 m. Teritoriul sau este strabatut de paralela de 45°53´ latitudine nordica si de meridianul de 25°24´ longitudine estica.

Giurgiu se afla la 64 km de capitala tarii, pe ruta Bucuresti - Sofia - Atena sau Bucuresti - Istambul. Dunarea ne leaga de Marea Neagra si de Marea Nordului, iar magistrala feroviara europeana care porneste din Ostende trece prin Berlin, Praga, Budapesta, Brasov, Bucuresti, Giurgiu, Sofia, Istambul sau, prin Salonic, face legatura cu Atena

  • 2. Principalele forme de relief

Cadrul natural in care este situat Giurgiu, apartinand “culoarului Dunarii de sub Burnaz”, il constituie lunca Dunarii si terasele acesteia.

Orasul propriu zis este situat pe lunca joasa (7-10m), acolo unde aceasta se apropie mult de Dunare. Terasa inferioara pe care este asezat orasul vechi se desfasoara neuniform. Astfel, la contactul cu lunca, in partea sa sudica, este mult mai inalta si fragmentata. O buna parte a orasului vechi este construita pe un rest al acestei terase , care domina lunca, destul de joasa (13-14 m altitudine absoluta) si se reduce pe aceasta portiune la circa 1km. In partea nordica si nord-vestica – Slobozia si Smarda, relieful este mult mai jos, coborand aproape de nivelul luncii. In partea de sud a orasului, in lunca, se dezvolta insulele Ramadam si Cioroiu, care se confunda cu lunca si pe care se afla portul, Santierul Naval si intreprinderea Dunapref.

Insulele Ramadam si Cioroiu sunt despartite de oras prin canalul Plantelor si garla Cama. In aval de oras se afla insulele Mocanul si Mocanasul, despartite de mal prin canalele Smarda si Ara, formate la bifurcarea canalului Plantelor. Latimea luncii variaza intre 2 km la vest de Giurgiu si 0,5 km in est. In cuprinsul luncii distingem grindul principal al Dunarii a carui inaltime domina restul luncii (16,5 m), prima terasa fiind situate la 3-4 m deasupra luncii. Din punct de vedere morphologic, Giurgiu si imprejurimile sale actuale, in nord si nord-est, se desfasoara pe a doua terasa a Dunarii, cu altitudine intre 22-25 m, ajungand in

cartierul Smarda, blocurile Oinacu si Tineretului, la cele mai inalte cote ale orasului, 22-31 m. In spatiul municipiului Giurgiu lunca are altitudini de 20-27 m, fiind indiguita si canalizata de mari suprafete si transformata in teren agricol. Spre nord se profileaza Campia Burnazului, care domina cu peste 80 m nivelul apelor fluviului, avand o suprafata tabulara slab fragmentata, cu mici denivelari datorate crovurilor sau vailor temporare. In apropierea Giurgiului se intalnesc brate si canale adapatate pe foste garle si a caror utilitate este legata de navigatie, agricultura sau potential turistic.

3. Clima

Conditia geografica si geomorfica a municipiului a determinat o clima predominant continentala (cu accente frecvente meridionale), caracterizata prin ierni reci si veri calduroase si cu contraste marcante de la zi la noapte si de la vara

la iarna. Temperatura medie anuala este de 11,5°C. Cele mai scazute temperaturi inregistrate in timp au coborat la -30,2°C (in februarie 1954), iar cele mai ridicate au fost de 43,5°C in vara anului 2008. Radiatia solara globala depaseste 125 kcal/cm², determinand peste 60 de zile tropicale in cursul anului.

Caracterul continental este dat si de regimul precipitatiilor, care, annual, inregistreaza 500-600 mm, avand mare variabilitate in timp. De aceea, uscaciunea si seceta sunt prezente aproape tot anul ..

Zona orasului Giurgiu se afla sub influenta maselor de aer, a caror frecventa, durata si intensitate difera de la o directie la alta. Astfel , Crivatul – vant puternic si rece – bate iarna dinspre nord-est si determina geruri, ingheturi intense , polei si viscole. Austrul este cunoscut ca un vant uscat, aproape in toate anotimpurile, batand dinspre suds au sud-est. Aduce ger iarna si seceta vara. Baltaretul – vant umed specific baltilor Dunarii, bate mai ales toamna si primavera dinspre sud-est, spre nord-vest, fiind insotit de nori negrii si grosi, care aduc o ploaie marunta si calda. Suhoveiul este specific sezonului cald, bate cu frecventa mai mare dinspre est, fiind un vant fierbinte si uscat, aducand seceta, eroziunea solului si furtuni de praf.

  • 4. Reteaua hidrografica

Teritoriul administrativ al municipiului Giurgiu este marginit spre sud-est, pe distanta de 7,3 km, de fluviul Dunarea. Debitul mediu al acestuia este de cca. 5600 mc/s, atingand primavara, dupa topirea zapezilor, peste 10 000 mc/s. In prezent, din Dunare, in dreptul intravilanului municipiului, pornesc canalele Cama şi Sfantul Gheorghe, precum si, in extravilan, in aval de localitate, bratele Smarda şi Ara. Din fostul brat Veriga, modificat initial in 1905 prin realizarea portului în Ostrovul Ramadan si mai apoi, in penultimul deceniu al secolului XX prin amplasarea Combinatului Chimic, au mai ramas trei ochiuri de apa statatoare. Restul balţilor se pastreaza in Ostrovul Cioroiu (Lacul Neamtului), Insula Mocanu (Lacul Lung şi Lacul Mare) la vest de canalul Sfantul Gheorghe, in dreptul legaturii cu fluviul si la vest de bratul Smarda (Lacul Ciobanasul). Suprafata totala a luciului de apa este de 423 ha, reprezentand 8,54% din teritoriul administrativ existent.

  • 5. Solul, resursele solului si ale subsolului

5.1. Solul

Formarea si evolutia solurilor tipice orasului Giurgiu se leaga de factorii climatici, biologici, litologici, morfologici si de timp. Tipurile de sol caracteristice sunt protosolurile aluviale si solurile aluviale, formate in conditii de pajisti mezohidrofile si paduri de sleau, unde materialul parental predominant il constituie depozitele aluviale sau aluvio-proluviale, lipsite in general de structura. Supraumezirea freatica a materialului litologic si a solului este specifica zonei, iar efectul acesteia il reprezintă gleizarea unor orizonturi, producandu-se, uneori, fenomenul de inmlastinare.

5.2 Resurse biologice 5.2.1 Flora

Teritoriul orasului Giurgiu este situat la contactul dintre silvostepa si lunca. La nord de Lunca Dunarii se afla padurile de stejar pedunculat, stejar pufos, stejar brumariu, garnita, ulm, par paduret, artar tataresc, jugastru in amestec cu numerosi arbusti, in care frecventa cea mai mare o au lemnul cainesc, sangerul, cornul. Pajistile stepice primare si derivate sau restrans datorita activitătii omului, ocupand suprafete mai mari de-a lungul cailor ferate si drumurilor sau la marginea asezarilor, constituind vegetatia ruderala, in timp ce vegetatia segetala insoteste

mai ales culturile agricole. Culturile de plante paioase mai des intalnite sunt comunitatile de pir, jales, iarba sarpelui, firuta. Pe solurile sau aluviunile de lunca, cu umiditate mai mare, plantele ierboase din cuprinsul pajistilor sunt formate din graminee: iarba campului, coada vulpii, firuta, pir si jales. Padurile de lunca sunt constituite din specii lemnoase moi:

salcie, plop, aninul negru intalniti mai ales pe suprafetele nisipoase mai inalte, rar inundabile sau in locurile joase ale luncii, in asociere cu specii mezofile, higrofile sau halofile.

In spatiile inmlastinate sau acoperite permanent cu apa se dezvolta stuful, rogozul, sageata apei, vascul de apa, nufarul, izma de balta, papura, cucuta si matasea broastei.

5.2.2 Fauna

Fauna este constituita in general din specii termofile. Ca formatiuni faunistice zonale se distinge mai intai fauna stejaretelor: orbetele, soarecele pitic, soarecele de padure, sobolanul de camp, turturica, privighetoarea, ciocanitoarea, gaia rosie, gusterul si soparla de padure.

Fauna pajistilor de lunca, a stufarisurilor si zavoaielor grupeaza un mozaic de formatiuni animale a caror distributie depinde atat de durata perioadei de vegetatie, cat si de raportul dintre celelalte elemente ale mediului, un rol important avandu-l inundatiile. Aici isi gasesc adapost si loc de cuibarit starcul cenusiu, starcul de noapte, broasca raioasa, sarpele de apa, broasca de lac, buhaiul de balta, rata mare, fazanul de camp, nagatul, garlita, pitigoiul de stuf, prepelita, rata salbatica, gaita, mierla, pupaza, graurul si cucul. Multe dintre aceste pasari atrag după ele rapitoare: gaia neagra, codalbul, soimul randunelelor, acvila tipatoare si cucuveaua comuna.

Putin variate, mamiferele cuprind doar cateva specii: mistretul, dihorul, harciogul, popandaul, soarecele de camp, iepurele si vulpea.

Zona de paduri cuprinsa in extravilanul municipiului Giurgiu, intinsa pe 615,2 ha, este propusa ca zona naturala protejata (aceste paduri sunt de grupa I, avand functiuni speciale de protectie si nu de productie). In intravilan, in perimetrul Zonei Libere, se afla 40,8 hectare de padure.

5.3 Resurse minerale

Municipiul Giurgiu nu dispune de exploatari de resurse minerale, cu exceptia exploatarilor balastiere din albia Dunarii.

6. Terenuri degradate

In anul 2001 Inspectoratul de Protectie a Mediului a analizat probe de sol de-a lungul DN5 (intrarea in municipiu km.5, Parc Vlad Ţepes, Parc Alei) din zona industriala Verachim, C.E.T. si din jurul gropii de gunoi a orasului.

Poluarea din traficul rutier se face simtita de-a lungul arterelor rutiere unde concentratiile de plumb si cadmiu sunt peste valorile normale, dar nu depasesc concentratia maxima admisa.

In zona industriala nu s-a inregistrat degradarea solului.

7. Populatia

Cele mai vechi marturii ale unei asezari omenesti in arealul Giurgiului dateaza din Mezolitic (mileniile 10-7 i.Hr). Dupa cum atesta cercetarile arheologice, zona Giurgiului a fost dens populata in perioada daca (secolul I i.Hr). Se ipotizeaza ca in apropiere era localizata capitala lui Burebista, la Popesti, pe raul Arges. Imparatul roman Iustinian (483-565) a construit aici orasul Theodorapolis. Conform rezultatelor recensamantului populatiei si al locuintelor din 18 martie 2002, populatia stabila a judetului Giurgiu, este de 297.859 persoane.

Din totalul populatiei, 88.537 persoane locuiesc in mediul urban (29,72%) si 209.322 persoane locuiesc in mediul rural (70,27%).

Densitatea populatiei judetului este de 84,5 locuitori/km2.

Potrivit liberei declaratii a persoanelor recenzate, 96,03% din populatia judetului sunt romani, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.

Dupa religie populatia este preponderent ortodoxa (98,5%).

Evolutia demografica 8. Lista oraselor din judetul Giurgiu ∑ <a href=Giurgiu ∑ Bolintin-Vale ∑ Mihailesti 9. Lista comunelor din judetul Giurgiu Adunatii-Copaceni ; Baneasa ; Bolintin-Deal ; Bucsani ; Bulbucata ; Buturugeni ; Calugareni ; Clejani ; Colibasi ; Comana ; Cosoba ; Crevedia Mare ; Daia ; Floresti- Stoenesti ; Frateşti ; Gaiseni ; Gaujani ; Ghimpati ; Gogosari ; Gostinari ; Gostinu ; Gradinari ; Greaca ; Herasti ; Hotarele ; Iepuresti ; Izvoarele ; Joita ; Letca Noua ; Malu ; Marsa ; Mihai Bravu ; Ogrezeni ; Oinacu ; Prundu ; Putineiu ; Rasuceni ; Roata de Jos ; Sabareni ; Schitu ; Singureni ; Slobozia ; Stanesti ; Stoenesti ; Toporu ; Ulmi ; Valea Dragului ; Varasti ; Vanatorii Mici ; Vedea ; " id="pdf-obj-6-3" src="pdf-obj-6-3.jpg">

Evolutia demografica

  • 8. Lista oraselor din judetul Giurgiu

Mihailesti

  • 9. Lista comunelor din judetul Giurgiu

Adunatii-Copaceni ; Baneasa ; Bolintin-Deal ; Bucsani ; Bulbucata ; Buturugeni ; Calugareni ; Clejani ; Colibasi ; Comana ; Cosoba ; Crevedia Mare ; Daia ; Floresti- Stoenesti ; Frateşti ; Gaiseni ; Gaujani ; Ghimpati ; Gogosari ; Gostinari ; Gostinu ; Gradinari ; Greaca ; Herasti ; Hotarele ; Iepuresti ; Izvoarele ; Joita ; Letca Noua ; Malu ; Marsa ; Mihai Bravu ; Ogrezeni ; Oinacu ; Prundu ; Putineiu ; Rasuceni ; Roata de Jos ; Sabareni ; Schitu ; Singureni ; Slobozia ; Stanesti ; Stoenesti ; Toporu ; Ulmi ; Valea Dragului ; Varasti ; Vanatorii Mici ; Vedea ;

  • 10. Personalitati

Tudor Vianu (1898 - 1964), critic, istoric literar, poet, filosof si traducator.

Ioan A. Bassarabescu (1870 - 1952), scriitor, membru corespondent al Academiei Romane

  • 11. Legenda numelui GIURGIU

Se spune ca de mult, cand inca turcii umblau pe meleagurile de pe malul stang al Dunarii si strangeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla aici un cioban, pe nume San Giorgio ce isi adusese oile la pascut in lunca Dunarii. Acesta a eliberat un mare grup de oameni ce trebuiau dusi in Imperiul Otoman. Acesti oameni au ramas aici dupa eliberare si au format dintr-un loc de trecere un targ. Acest targ a purtat numele celui care a fost eliberatorul lor, San Giorgio.

  • 12. Stema

Semnificatia elementelor:

in dreapta Sfantul Gheorghe ucigand balaurul - reprezinta patronul spiritual si protector al orasului. in stanga Turnul Ceasornicului reprezinta simbolul municipiului, este principalul monument si totodata amintirea locuitorilor ca odinioara a fost sub ocupatia otomana.

jos Podul Prieteniei de peste Dunare dintre Romania si Bulgaria. Singura legatura de peste fluviu dintre aceste două tari

sus Coroana cu 7 turnuri care reprezinta Giurgiul ca municipiu.

in centru se afla Crucea Franceza care se afla si pe monumentul din Parcul Alei

ridicat in cinstea soldatilor morti pe front in timpul razboiului, ce ne-a fost acordata de catre francezi drept mulumire.

  • 13. Cai de acces

Ferovial: Prima cale ferata din Romania a fost Giurgiu - Bucuresti, realizata din perioada lui Alexandru Ioan Cuza. In prezent aceasta face legătura dintre Romania si Bulgaria prin intermediul podului peste Dunare Podul Prieteniei.

Fluvial: Fluviul Dunarea reprezinta o importanta cale de acces, fiind principala legatura a Europei cu Marea Neagra. Giurgiu are un important port, se realizeaza transport de persoane si de marfuri.

Rutier:

Detine o importanta sosea europeana ce traverseaza Dunarea peste Podul

Prieteniei.

ISTORIE

Giurgiu (genoveza: San Giorgio, bugara: Giurgevo(Гюргево), turca:

Yergöğü) este reşedinta si cel mai mare oras al judetului Giurgiu, Muntenia, Romania. Cele mai vechi marturii ale unei aşezari omenesti in arealul Giurgiului dateaza din Mezolitic (mileniile 10-7 i.Hr). Dupa cum atesta cercetarile arheologice, zona Giurgiului a fost dens populata in perioada daca (secolul I i.Hr).

Se ipotizeaza ca in apropiere era localizata capitala lui Burebista, la Popesti, pe raul Argeş. Imparatul roman Iustinian (483-565) a construit aici orasul Theodorapolis.

ISTORIE Giurgiu <a href=(genoveza : San Giorgio , bugara : Giur g evo ( Гю р гево ) , turca : Yergöğü ) este reşedinta si cel mai mare oras al judetului Giurgiu , Muntenia , Romania . Cele mai vechi marturii ale unei aşezari omenesti in arealul Giurgiului dateaza din Mezolitic (mileniile 10-7 i.Hr). Dupa cum atesta cercetarile arheologice, zona Giurgiului a fost dens populata in perioada daca (secolul I i.Hr). Se i p otizeaza ca in apro p iere era localizata ca p itala lui Burebista , la Popesti , pe raul Argeş . Imparatul roman Iustinian (483- 565) a construit aici orasul Theodorapolis. Giurgiu 1837 Giurgiu 1848 " id="pdf-obj-8-57" src="pdf-obj-8-57.jpg">

Giurgiu 1837

ISTORIE Giurgiu <a href=(genoveza : San Giorgio , bugara : Giur g evo ( Гю р гево ) , turca : Yergöğü ) este reşedinta si cel mai mare oras al judetului Giurgiu , Muntenia , Romania . Cele mai vechi marturii ale unei aşezari omenesti in arealul Giurgiului dateaza din Mezolitic (mileniile 10-7 i.Hr). Dupa cum atesta cercetarile arheologice, zona Giurgiului a fost dens populata in perioada daca (secolul I i.Hr). Se i p otizeaza ca in apro p iere era localizata ca p itala lui Burebista , la Popesti , pe raul Argeş . Imparatul roman Iustinian (483- 565) a construit aici orasul Theodorapolis. Giurgiu 1837 Giurgiu 1848 " id="pdf-obj-8-61" src="pdf-obj-8-61.jpg">

Giurgiu 1848

Giurgiu 1837 - Giurgiu 1848: Orasul Giurgiu a fost cel mai probabil intemeiat in secolul XIV, ca port la Dunare, de catre comerciantii genovezi, care s-au aventurat pana aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfantul Gheorghe. Ei au construit o banca si o piata pentru matasuri si catifele. Orasul l-au numit dupa sfantul protector al Genovei, sfantul Gheorghe (in italiana San Giorgio), de la care se trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima data mentionat in documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, in timpul domniei lui Mircea cel Batran. In 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel sa detina controlul traficului pe Dunare. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oras fortificat, Giurgiul a jucat un rol important in razboaiele frecvente dintre romani si turci pentru controlul Dunarii, in special in incercarile lui Mihai Viteazu de a stavili atacurile turcesti, iar mai apoi in razboaiele ruso- turce. In 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. In 1829 zidurile si fortificatiile au fost complet distruse, astfel ca singura aparare care-i mai ramanea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legata de ţarm cu un pod.

Prima cale ferata din Regatul Romaniei a fost construita intre Bucuresti si Giurgiu, statia de la Giurgiu fiind inaugurata la 1 noiembrie 1869. Pana la instaurarea regimului comunist in Romania a fost resedinta judetului Vlasca.

Intre 1952-1954, regimul comunist, spjinit de URSS, a construit Podul Giurgiu- Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunare care leaga Romania de Bulgaria. Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

I. GIURGIU IN ANII PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

Dupa o perioada de neutralitate (1914-1916), in vara anului 1916 Antanta a facut cunoscut guvernului roman, primului ministru I.I.C.Bratianu, pe un ton ultimativ, ca „ori intra acum in razboi ori niciodata”. La 4 august 1916, guvernul roman a semnat la Bucuresti cu reprezentantii Angliei, Frantei, Rusiei si Italiei un tratat de alianta dublat de o conventie militara.

In noaptea de 14/15 august 1916 a fost declarata mobilizarea generala pentru participarea Romaniei la Razboiul de Reintregire a Neamului. Ostasii giurgiuveni si vlasceni din regimentele 5 Vlasca si 10 Obuziere s-au prezentat la unitati. La 15 august 1916 Giurgiu a fost evacuat, fiind bombardat de inamic.

Cum generalul Anastasiade, alarmat de bombardarea Giurgiului de catrea artileria inamica, cere intariri pentru a preveni debarcarea, maresalul Averescu, desi considera absurda o astfel de ipoteza, se deplaseaza la divizia a 16-a . Maresalul observa, dupa cum relatau ziarele timpului, ca „locuitorii orasului Giurgiu, alungati, rataceau prin satele din jur. Cei ramasi indurau lipsurile si umilintele unei ocupatii care transformase oraselul intr-o transformare moarta. Infatisarea orasului era jalnica, centrul, numeroase cladiri au fost distruse, doua strazi principale, Olari si Independentei, erau de la un cap la altul un morman de ruine”.

Perioada ocupatiei germane in Giurgiu a avut consecinte dramatice. In 1916-1917 cursurile liceului si celorlalte scoli au fost intrerupte. Localul gimnaziului „Ion Maiorescu” a fost transformat de autoritatile germane in lagar de prizonieri. Bulgarii provocau incendieri, furturi distrugeri de locuinte. Populatia orasului a intrat de nenumarate ori in conflict cu autoritatile de ocupatie. Profesorul Nicolae Cartojan a fost anchetat de politia germana pentru ca ceruse prefectului „sa ia sub potectia sa biblioteca gimnaziului”. Contributia giurgiuvenilor la realizarea Marii Uniri a fost deosebita, un mare numar de locuitori ai orasului cazand la datorie in timpul campaniilor in 1916-1918.

In mausoleul Eroilor din Giurgiu, ridicat in 1936, sunt inhumati 632 de ostasi romani si germani neindentificati. In cele doua camere de la subsolul Mausoleului sunt sapate in piatra numele a 420 de eroi giurgiuveni, iar la intrarea in capela exista o lisa a ostasilor francezi si germani mori in spitalul francez din Giurgiu in timpul primului Razboi Mondial.

Poza : Mausoleul Eroilor pag 22

Intr-un cabinet al Primariei Municipiului Giurgiu se afla o placa de marmura cuprinzand un text ce exprima admiratia si prietenia Frantei fata de oras si multumirile pentru colaborarea romano-franceza din Primul Razboi Mondial. Ca semn al pretuirii relatiilor romano-franceze, in apropierea parcului Alei a fost ridicat un monument in cinstea eroilor francezi care au luptat in Primul Razboi Mondial in Giurgiu.

Poza: Monumentul Eroilor francezi pag 23

II. GIURGIU IN TIMPUL CELUI DE – AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Izbucnirea celui de al doilea Razboi Mondial, la 1 septembrie 1939 a adus schimbari importante in viata social-economica si politica a orasului giurgiu, determinand scaderea activitatii economice si a nivelului de trai. Ordinele de concentrare afisate la Primaria orasului si Prefectura judetului Vlasca au generat o stare de nemultumire generala.

Primele trupe germane si-au facut aparitia la Giurgiu in toamna anului 1940. Orasul era un punct strategic foarte important deoarece asigura legatura cu Russe, in Bulgaria, si de acolo mai departe in Grecia. Terminalul petrolier de la Giurgiu, legat prin conducta cu Ploiesti si zona petroliera a Vaii Prahovei, permitea aprovizionarea pe Dunare a masinii de razboi germane din toata Europa Centrala si de sud-est.

Dupa 22 iunie 1941, data intrarii Romaniei in razboi, aproae zilnic soseau instiintari de moarte prin care familiile giugiuvene erau anuntate ca fii sau sotii au cazut pentru apararea patriei. Pierderile mari suferite de armata romana in Rusia, vacarmul provocat de armata germana in trecere prin Giurgiu, precum si lipsurile de tot felul au determinat o stare de spirit potrivnica razboiului si trupelor hitleriste, care este reflectata in rapoartele informative ale Politiei orasului si judetului ce contin date despre acte de sabotaj si arestari, in special printre simpatizantii ideilor comuniste.

Primele atacuri aeriene anglo-americane asupra Giurgiului a avut loc in iunie 1944, urmate de alte atacuri masive in iulie acelasi an. Populatia s-a refugiat in satele invecinate iar unitatile germane s-au retras in zona padurii Balanu, la Remus, Slobozia si Malu. Riposta germana din padurea Balanu a fost sporadica, armata romana capturand o mare cantitate de armament. In aceeasi zi de 26 august, trupele germane au abandonat pozitiile cucerite in Giurgiu, retragandu-se in Bulgaria. Acest lucru s-a datorat puternicei ofensive a armatei romane, si in special a Regimentului 5, din randurile caruia au cazut la datorie 15 ostasi, iar 71 au fost raniti. Au fost facuti 102 prizonieri germani, numarul mortilor nefiind cunoscut cu certitudine. In toate actiunile lor, trupele romane au fost sprijinite de populatia oasului atit moral cat si material. Contributia giurgiuvenilor la efortul de razboi al intregii tari nu poate fi uitata.

Transformarile democratice de dupa decembrie 1989 au permis restituirea adevarului istoric. Prin grija Prefecturii Giurgiu, Primariei orasului, Ministerului de Interne, Asociatiei Veteranilor de Razboi in parcul Elevilor a fost inaugurat un Monument al Eroilor din cel de-al doilea Razboi Mondial, pe care este inscris „Ostasi, va ordon treceti Prutul”- Gen.Ion Antonescu, 22 iunie 1941.

ASPECTE ALE EVOLUTIEI SOCIAL – ECONOMICE A ORASULUI GIURGIU

Secolul al XIX

In studierea dezvoltarii economice a orasului Giurgiu in secolul al XIX – lea se disting doua etape: prima, cea de pana in 1830, data la care se aplica prevederile Regulamentului Organic, si a doua, care dureaza intre 1830 si sfarsitul veacului. In prima etapa, Giurgiu – raia turceasca – era sub dominatia Portii. Comertul era in mare masura monopolizat. Roadele muncii locuitorilor aprovizionau Constantinopolul si cetatatile turcesti din dreapa Dunarii. Productia agricola era stanjenita de privilegiile feudale, lipsita de cai de transport, iar numarul de vite de tractiune insuficient. Toate acestea au determinat necultivarea unor mari suprafete de pamant. Dupa veacuri de stapanire si asuprire turceasca, prin pacea de la Adrianopol, Giurgiu devine oras liber. La retragerea turcilor din oras, aici ramasesera numai 500 de case si o populatie de 700 locuitori. Deschiderea navigatiei pe Dunare a fost cea mai indicata solutie, deoarece Schela Giurgiu, unde se facea comert cu cereale, vite, miere etc. era foarte apropiata de Bucuresti.

Datorita pozitiei sale in zona, Giurgiu devine capitala judetului Vlasca, aceasta mutandu-se de la Gaiesti. Din acest motiv, ca si prin aplicarea prevederilor planului Kiseleff, Giurgiu devine centru economic polarizator. In el se stabilesc locuitori din cuprinsul fostei raiale si din satele din jur, precum si un numar mare de straini (bulgari, israeliti, greci, gremani, unguri), fiecare cu indeletniciri specifice si locuind in cartiere diferite, de ”culori” diverse. Bulgarii bivolari se stabilesc in vestul orasului, in culoarea ” verde”. Romanii bivolari locuiesc in est, in culoarea de ”negru”. Dupa bulgari, israelitii spanioli erau cei mai vechi (se stabilisera in Giurgiu incepand cu 1812) si se ocupau cu mestesugurile. Grecii erau negustori de cereale. Germanii, care s-au stabilit treptat in oras, se ocupau cu „medicina si spiteria”. Toti acestia produceau marfuri pentru consumul local, dar si pentru schimb. Giurgiu devine astfel portul principal al Romaniei. Atelierele navale Giurgiu lanseaza, in 1834, prima nava comercial cu panza sub pavilion romanesc, apartinand lui Alex Villara si avand comandant pe Ioan Hristescu. Vasul a fost numit „Marita” iar la lansare a participat si Cezar Billiac. Vapoarele au inceput sa circule pe Dunare dupa 1837. Cele austriece, apoi si cele romanesti intrebuinteaza aburi ca forta motrice. Intre 1837-1847 s-a deschis comertul cu cereale in Romania si navigatia pe Dunare a luat o mare dezvoltare. Pana in 1870 Schela portului se afla pe un bratal Dunarii, langa oras.

POZA !!!!!!

Actualul port a inceput sa se construiasca in 1902 pe insula Ramanan, chiar pe Dunarea navigabilaiar din 1845-1846 a fost ridicat un dig impotriva inundatiilor. Prima societate de navigatie pe Dunare a fost D.D.S.G., firma austriaca creata in 1834. La

sfarsitul secolului trecut Regia Monopolului Statului Roman a infiintat un sector de navigatie pe Dunare si o agentie principala la Giurgiu. In afare de aceste doua agentii la Giurgiu mai functionau inca doua societati de navigatie, una ruseasca si una bulgara.Ca mijloc de transport se mai folosea in prima parte a secolului al XIX-lea si diligenta trasa de cai. Unul din principalele trasee era drumul bucuresti – Giurgiu care era dat la inceput (1832) in antrepriza, apoi „prin licitatie”. Populatia care se ocupa cu industria si mestesururile producea tesaturi din canepa, bumbac, borangic. In oras erau dogari, caramidari, boiangii, olari. Negustorii si meseriasii erau organizati in bresle, avand in frunte un staroste cu drept de judecata, aplicare de amenzi, supraveghere a marfurilor si regimului de functionare a pravaliilor. Cei mai multi negustori aveau locuinta la un loc cu pravalia, care de obicei ocupa camera din fata. Cu timpul, cererea de ceriale pentru schimb a crescut si, odata cu aceasta, agricultura a inceput sa progreseze. Prin legile din 1864, 1879, 1881, 1882 si 1896 s-au impartit terenurile agricole ale domeniului Giurgiu satelor din jur. Se cultivau cereale – grau, orz, mei, porumb – precum si floarea soarelui si vita de vie. Cel mai mult se cresteau animale de tractiune (bivoli, boi, cai), dar si animale mici (oi, porci, pasari). Incepand cu legea comunala din 1864, emisa de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, forma de administratie a orasului a fost, in general, primaria. In secolul al XIX-lea, este demn de consemnat participarea in 1864, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza la lansarea la Giurgiu a primului vapor de razboi cu aburi, numit „Romania”. In 1864 s-a marit si raza orasului prin deschiderea a sase bulevarde care s-au format pe locul santului vechi al cetatii. Tot in aceasta perioada se modernizeaza soselele judetene Giurgiu- Targoviste, Giurgiu-Pitesti, Giurgiu-Alexandria si Giurgiu-Zimnicea. Dezvoltarea economiei tarii in urma Reformei agrare din 1864 a condus la necesitatea imbunatatirii mijloacelor de transport pe uscat. Pentru zona Munteniei legatura cea mai indicata era intre Bucuresti si portul cel mai apropiat, tinand cont de faptul ca Dunarea ar fi constituit, datorita navigatiei cu aburi, o prelungire a caii ferate. Prin Monitorul Oficial din 10 noiembrie 1865, domnitorul Cuza emite un Decret – fara incuviintarea Camerelor – prin care se autoriza constructia primei cai ferate din Romania, bucuresti – Giurgiu, in lungime de 70 km, acordata consortiului englez John Travor Barklay & Staniford. Anulata dupa abolirea lui Cuza, reluata ulterior,Conventia este aprobata definitiv in Monitorul Oficial din 7 aprilie 1867. Lucrarile de constructie au inaintat destul de repede, astfel incat inaugurarea liniei s-a facut la 19 octombrie 1869. Prima linie telegrafica din Muntenia s-a infiinta de catre o firma autriaca in 1854 intre Giurgiu si Bucuresti, iar prima cablare telefonica prin anii 1890. in 1886 s-a inceput constructia Canalului Sf. Gheorghe. De asemenea, se continua pavarea strazilor si sistematizarea edilitara a orasului. Din ultima jumatate a secolului al XIX-lea s-au pastrat cateva constructii monumentale: localul „Zalomit” (actuala cladire a Casei de cCultura „Ion Vinea”), construit in 1868, majoritatea lacasurilor de cult ortodox, cladirile Colegiului „Ion Majorescu”, Muzeului Judetean, Primariei, etc. De la mijlocul secolului trecut dateaza si continuarea ca element urbanistic valoros prin originalitatea sa, :farfuria” din piata centrala a orasului dominata de „Turnul cu ceas”. Spre sfarsitul secolului trecut apar si primele banci in Giurgiu. Acestea acordau credite firmelor si negustorilor, contribuind la dezvoltarea economica a orasului. In 1883 se construieste Craditul Agricol si Viticol. Banca Agricola, cu sediul in Bucuresti

infiinteaza o sucursala in Giurgiu in 1897, iar in 1899 ia fiinta Sucursala Giurgiu a Bancii Nationale din Romania. Istoria orasului consemneaza si evenimentele din 1872-1873 referitoare la conflictul de munca dintre carutasii bivolari, mosieri si arendasi. Marii negustori de cereale sustinuti de mosieri si arendasi, au alcatuit un memoriu cerand Prefecturii de Vlasca sa reglementeze raporturile lor cu carutasii bivolari, muncitori in portul Giurgiu care transportau cerealele cu carute trase de boi si le incarcau pe vapoare. Din ordinul Prefecturii, Camera de Comert din Giurgiu a intocmit un regulament continand prevederi grele pentru bivolari, care nemultumiti, au manifestat in fata cladirilor Politiei si Primariei. La interventia primului ministru Lazar Catargiu, regulamentul a fost anulat in 1873. Actiunea de protest a avut ecou in toata tara datorita participarii la procesul bivolarilor a avocatului apararii, Alexandru Papiu Ilarion, unul dintre tribunii revolutiei de la 1848, care a redactat o scrisoare – manifest catre „Cetatenii bivolari si toti giurgiuvenii raspanditi in Giurgiu si in tara”. La sfarsitul secolului al XIX-lea, industria orasului era slab reprezentata pri „doua mor, o fabrica de cherestea, o manotanta, o fabrica de sapun, o fabrica de caramida si o fabrica de oale”. Infiintarea asezamintelor de cult si invatamant in Giurgiu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a contribuit decisiv la ridicarea nivelului educational. Majoritatea elevilor erau copii de negustori si meseriasi.

Perioada interbelica