Sunteți pe pagina 1din 9

Comunicarea la om, Latura cantitativa, semantica, pragmatica, Niveluri de comunicare

Comunicarea la om. Comunicarea presupune transmiterea informatiei. Drep continut al comunicarii sunt considerate cunostintele stiintifice si de viata. In cominicare pot fi transmise deprinderile si pricepirile. Comunicarea devine nu numai un atribut al omului,respectiv al sistemelor socio-umane se sustinea in mod traditional, ci si al sistemelor fizice si biologice, la nivelul carora se realizeaza procese de reglare. Procesul de comunicare se caracterizeaza prin frecventa si periodicitate, prin amolitidine sau intensitate, prin natura substantial-calitativa a semnalelor si prin continutul mesajelor. Procesul de comunicare ne dezvaluie trei laturi esentiale: a) Latura cantitativa, statistica b)Latura semantica 44161xbf67ksk2t c)Latura pragmatica

a) Latura cantitativa exprima comstituirea generala de informatiei pe care procesul de comunicare dat o realizeaza pe durata desfasurarii lui. Ea se determina in functie de numarul evenimentelor elementare (independente sau dependente) si de probabilitatile lor (neconditionate si conditiomate). Latura cantitativa a procesului de comunicare nu se refera la continutul mesajului si la conditia obiectiva necesara pentru ca mesajul sa poarte o minima cantitate de informatie. bs161x4467kssk b)Latura semantica a procesului de comunicare consta in stabilirea unei relatii de corespondenta designativa, pe de oparte, intre semnal si un anumit continut informational, ear pe de alta parte, intre mesajul emis de sursa tezaurul intern al destinatarului. In relatia emitent-receptor, se va realiza latura semantica a procesului de comunicare, cind primul emite un mesaj, cel de al doilea isi va modifica starea tezaurului sau intern in concordanta cu continul informational al mesajului. Latura semantica prezinta un nivel calitativ superior de prelucrare si integrare a informatiei despre obiectul comunicarii la nivelul receptorului, care trebuie sa fie special pregatit pentru aceasta.

Emitentul va trebui: sa organizeze transmiterea semnalelor in asa fel, incit, sa corespunda relucrarii a destinatarului; sa codifice mesajul cu ajutorul unui alfabet pe care-l poseda si destinatarul; Sa organizeze flucsul mesajelor in corcondanta cu regulile logico-gramaticale ale limbii in care se face codificarea. Receptorul trebuie sa cunoasca dinainte alfabetul si limba in care se transmit mesajele; sa posede modelele tezaurizate ale combinatiilor-cod prin care se transmit mesajele; sa despuna de operatori de comparare a combinatiilor-cod premite si modelele sale tezaurizate; sa posede un minimu de experienta anterioara in legata cu continutul mesajelor primite. Daca reactia sau raspunsul sau concorda cu continutul informational al mesajului, se conchide ca latura semantica a comunicarii s-a realizat; daca raspunsul nu concorda se conchide ca latura semantica nu s-a realizat. c) Latura pragmatica a procesului comunicarii presupune stabilirea unei relatii intre mesajul emis de sursa ti o anumita stare de necesitate sau o sarcina de reglare a receptorului. Daca mesajul respectiv contribuie la satisfacerea starii de necesitate sau la rezolvarea sarcinii de reglare date, atunci se conchide ca s-a realizat latura pragmatica; daca nu dinpotriva. Desfasurarea proceselor specifice de reglare devine posibila numai in masura in care se realizeaza latura pragmatica a comunicarii. Comunicarea pune in evidenta citeva caracteristici dupa care o putem evalua, si anume: complititudibea, promptitudinea si fidelitatea. Complititudinea este data de diferenta dintre cantitatea de informatie emisa si ce real transmisa destinatarului. Promptitudinea se masoara prin durata dintre momentul aparitiei necesitatii unui mesaj si momentul emiterii si receptionarii lui. Fidelitatea exprima gradul de corespondenta pe elimente de continut intre mesajul emis si cel real transmis si receptionat de catre destinatar. Pentru atinjerea nivelului corespunzator de fidelitate a comunicarii, se recurge la procedeul redundarii: dublarea sau triplarea numarului de semnale in codificarea mesajelor, repetarea de mai multe ori a aceluiasi mesaj; crearea unor raporturi de conditionare semantica intre secventele componente ale mesajului etc. (M. Golu Fundamentele Psihologiei II, Bucuresti 2000)

Deosibim citeva feluri de comunicare: -comunicarea mijlocita si nemijlocita

-comunicarea de scurta durata si cea indelungata -comunicarea incheiata si cea neincheiata -comunicarea in masa -comunicarea mijlocita si nemijlocita. Comunicarea mijlocita are loc atunci cind in ea se include a treia persoana, un al treilea mecanizm obiect. Mijlocirea poate fi minima si considerata. Comunicarea nemijlocita consta in faptul ca fiecare patrticipant il percepe pe celalalt si lealizeaza contactul aplicind toate mijloacele de care dispune. -comunicarea de scurta durata si cea indelungata. Comunicarea de scurta durata cu un om necunoscut se deosibeste de actul de comunicare cu un cunoscut. Comunicarea indelungata constituie calea de spre intelegerea reciproca, dar ea este si calea spre saturatie. O comunicare indelungata creaza premise fieca pentru aparitie si consolidarea relatiilor pozitive de lucru si prietenesti.

- comunicarea incheiata si cea neincheiata Drept indiciu de comunicarii serveste epuizarea continutului temei sau actiunii comune. In comunicarea neincheiata continutul temei sau actiunei comune se dovedeste a nu fi dus pina la capat, pina la rezultatul urmarit de fiecare dintre partile participante.

-comunicarea in masa

Are loc prin trasmiterea informatiei la radiou televiziune si presa. Continutul comunicarii in masa il constituie conceptia dominanta despre lume, aprecierea fenomenelor sociale. Demonstrarea valorilor sociale, distractii. Continutul comunicarii in masa trebuie sa atinga mintea si simtul, de aceea ea trebuie sa fie accesibila sa se bazeze pe un nivel mediu de informareal recipientului. Principalul mijloc de comunicare in comunicarea umana este limbajul care este realizat prin limba. Ca mijloc de comunicare pot fi folosite diferite semne de matematica, vocabularul Morza, gesturi, mimice... Se desting doua forme ale limbajului: interior exterior

Limbajul exterior cuprinde citeva forme specifice din punct de vedere psihologic: limbajul oral (dialogat si monologat) limbajul scris

Limbajul oral dialogat. Dialogul este comunicarea nemijlocita a doi sau mai multi oameni. El decurge sub forma de convorbire sau replici, pareri. Dialogul este un limbaj sustinut, are loc in procesul contactului imotional-expresiv al vorbitorilor.

Limbajul oral monologat. Este expunerea de lunga durata, a unui sistem de ginduri si cunostinte de catre o persoana. Se desfasoara sub forma de povestire, lectie, cuvintare. Monologul este de mai multe feluri: povestirea orala lectie

raportul si cuvintarea discursul in fata microfonului si camerii de teliviziune

Limbajul scris. A aparut mai tirziu decit cel oral. Destinjem urmatoarele forme de dezvoltare a limbajului scris: Limbajul ideografic (evenimente desenate) Scrisul ieroglific (semne ale obiectelor) Scris alfabiotic legat de limbajul oral:cu grafema (semnele literei) se inseamna fonema (sunetul vorbirii) exprimarea in scris a oricarui gind. (Bogoslovschi V.V. Psihologia Generala) Nivelurile de comunicare Psihologii evidentiaza trei neveluri de comunicare: 1.

2.

macro nivelul comunicarea este considerata una din cele mai importante laturi ale modului de viata al personalitatii, in care se reliefeaza clar continutul dominant al activitatii. mezanivelul -comunicarea la acest nivel presupune contacte pe o anumita tema. Realizarea temei se poate produce cu o singura persoana sau cu un grup se poate termina intr-o singura sedinta sau poate necesita citeva intilniri, acte de comunicare. Convorbirea in limitele temei are inceput, mijloc si sfirsit; Adica ea prezinta un proces.

micronivelul acest nivel presupune actul de comunicare, caruia ii revine rolul de unitate elementara specifica. Un astfel de act de comunicare poate fi considerat intrebare-raspuns, stringerea de mina o privire semnificativa.

INTRODUCERE N TIINA COMUNICRII I A RELAIILOR PUBLICE

Specializarea: Jurnalism IDD an I tiine Politice IDD an I

I. Explicai cele cinci nelesuri majore ale comunicrii (dou pagini). n esen, omul este o entitate bio-psiho-social. Aceste trei laturi se ntreptrund i formeaz un tot unitar care cuprinde mii i mii de nuane. Dintr-un alt punct de vedere, omul poate fi considerat ca o ntreptrundere a dou existene: cea material care are rol att de suport ct i de transformator energetic i cea imaterial care ofer valoare i profunzime acestui suport. Cele dou laturi ale existenei noastre se difereniaz una de cealalt dar nu sunt separate, ele amestecndu-se n acelai tot unitar i crend mpreun Gestaltul numit om. mbinarea i ntreptrunderea dintre existena noastr material i cea imaterial nu este un proces static ci unul dinamic iar Gestaltul format se transform i totodat se consum cu fiecare zi ce trece. Din fericire, omul nu triete singur pe pmnt, n preajma sa existnd un alt om i un altul, i un altul, fiecare dintre acetia reprezentnd, la rndul lor, un Gestalt. n mod evident, existnd mai multe entiti distincte, dar de acelai fel, a aprut i nevoia acestora de a se nelege, de a se cunoate reciproc. Procesul care satisface aceste trebuine ale omului i care este n strns legtur cu latura

social a acestuia este comunicarea. Procesul comunicrii, n sine, poart cinci nelesuri majore: 1. Comunicarea reprezint nelegerea dintre dou sau mai multe entiti Aceast nelegere se bazeaz pe transfer i contratransfer informaional. Altfel spus, nelegerea se bazeaz pe emisie de informaie, pe percepia i darea unui sens acestei informaii. nelegerea dintre dou entiti se realizeaz n baza unui principiu i anume: orice entitate emitent trebuie s aib capacitatea de a se transforma ntr-o entitate receptoare i orice entitate receptoare trebuie s aib capacitatea de a se transforma ntr-o entitate emitent. Procesul comunicrii, ca nelegere, este unul circular n care cele dou entiti participante i schimb mereu rolurile. 2. Comunicarea nseamn i comunitate Pe baza procesului de comunicare-nelegere, mai multe entiti ce comunic ntre ele pot ajunge la concluzii, eluri, norme, valori i principii comune fiind capabile, astfel, s creeze structuri sociale intragrup. Prin procesul de comunicare comunitile nu numai c se creeaz dar ele se i dezvolt i din pcate se i distrug. 3. Comunicarea vzut ca participare sau coparticipare Comunicarea este un proces n care se cedeaz i se primesc informaii. Este un proces implicativ n care participarea membrilor unui anumit grup este necesar. Aceast participare nu trebuie neleas ca fiind existent doar la nivelul procesului de comunicare deoarece existena grupurilor i a aciunilor comune ale acestora implic participarea. Coparticiparea reprezint o implicare parial. n orice grup exist un nucleu constant care particip efectiv la realizarea elului propus i duce tot greul aciunilor i exist i anumite elemente care nu sunt nici ostile dar nici pasive dar care particip, uneori, doar la anumite aciuni n vederea atingerii acelui el comun. Putem considera, deci, comunicarea-participare i coparticiparea deosebit de important n crearea, meninerea i dezvoltarea fenomenului coeziunii att n ceea ce privete interiorul grupului ct i n ceea ce privete legtura individ-grup sau legtura dintre dou sau mai multe grupuri. 4. Comunicarea poate fi neleas i ca organizare Existena grupurilor i mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora implic, alturi de norme, legi, reguli, ierarhizare, automat i organizarea. Putem afirma c unul dintre marile avantaje ale organizrii aciunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp n care se atinge elul propus. Un alt mare avantaj al organizrii este creterea nivelului de siguran al membrilor grupului precum i ncrederii n ceea ce privete atingerea elului propus. Ultimul mare avantaj pe care o s-l evideniem legat de organizare este reprezentat de posibilitatea controlului aciunilor. La nivel macro, comunicarea-organizare se mparte n dou, rezultnd comunicareaorganizare intrasistemic, caz n care focalizarea se manifest n interiorul sistemului i comunicarea-organizare intersistemic, situaie n care aciunile sunt axate pe legtura sistem-sistem. 5. Comunicarea este i nenelegere nelegerea este valena pozitiv sub care recunoatem, n general, comunicarea iar nenelegerea este cea negativ ce poate avea, de cele mai multe ori, efect pozitiv. Nenelegerea poate s apar ntre emitor i un receptor atunci cnd fluxul informaional

este bruiat sau cnd sursa de zgomot este prea puternic. Comunicarea-nenelegere se poate datora ns i neintersectrii sau intersectrii pe falii foarte restrnse a repertoriilor entitilor participante la transferul i contratransferul informaional. O alt cauz a nenelegerii dintre dou sau mai multe entiti este reprezentat de diferena de opinii, de preri dar mai cu seam de diferena dintre interesele acestora. Nenelegerea este benefic ntr-un grup dac acest fenomen nu depete anumite limite, dac aceasta duce la o confruntare constructiv de idei. Ea mai poate fi o surs a nemonotoniei dar i un motiv de a se mpri grupul n subgrupuri bazate pe interese contrare. Putem afirma, deci, c acutizarea nenelegerii dintre dou sau mai multe entiti poate da natere unor conflicte cu urmri incalculabile pentru acestea. Putem concluziona c prin cele cinci mari nelesuri ale sale, procesul comunicrii st la baza crerii, meninerii i dezvoltrii structurilor sociale. Comunicarea realizeaz puni de legtur ntre diferite pri ale sistemelor precum i legturi ntre sisteme diferite. Cu ajutorul procesului de comunicare societatea reuete s-i menin echilibrul ntre consens i nonconsens, factor care genereaz energie, creaie i dezvoltare. II. Precizai, dintr-o perspectiv personal, n care din cele 16 forme de comunicare predomin comunicarea verbal. Argumentai (1 pagin). n urma studierii celor 16 forme de comunicare: comunicarea verbal, comunicarea nonverbal, comunicarea interpersonal, comunicarea intrapersonal, comunicarea de grup, comunicarea mediatizat, comunicarea aa-zis de mas, comunicarea esopic, comunicarea politic i electoral, comunicarea de ntreprindere, comunicarea public, comunicarea publicitar, comunicarea educativ, comunicarea organizaiilor societii civile, comunicarea paradoxal i comunicarea internaional am ajuns la concluzia c n comunicarea intrapersonal predomin comunicarea verbal. Comunicarea verbal se bazeaz pe cuvntul vorbit sau cuvntul scris. El folosete o limb i un limbaj comun sprijinindu-se pe funcia semiotic. Procesul de comunicare intrapersonal este caracteristic fiecrui individ n parte. Comunicarea intrapersonal se refer la fiecare persoan care gndete pentru ea nsi, la un moment dat, sau chiar care gndete cu voce tare, verbalizndu-i gndurile i ideile i n tot acest proces i poate pune siei ntrebri i tot persoana n cauz s fie cea care rspunde. Comunicarea intrapersonal transform dialogul cu sine nsui ntr-un monolog interior sau verbalizat n cazul n care acesta este manifestat n exterior prin viu grai. Putem spune, astfel, c pentru ca un individ s se afle ntr-un proces de comunicare intrapersonal trebuie s foloseasc cuvntul vorbit chiar dac acesta nu este rostit de multe ori cu voce auzit, folosete o limb i un limbaj comun chiar dac acestea i sunt personale, specifice. Mai mult: toate aceste lucruri se ntmpl n cea mai mare parte a timpului activ de via al individului. Putem spune chiar c toate celelalte 15 tipuri de procese comunicative la un loc nu ocup atta timp din viaa individului ct ocup comunicarea intrapersonal. O astfel de comunicare este perfect normal s apar la orice fiin uman i este chiar necesar n cazul unor situaii speciale cnd ea ne ajut la fixarea unor noiuni sau la clarificarea anumitor probleme.
Daca ar fi sa definim fiecare termen in parte, relatiile publice sunt activitati dirijate spre castigarea de spatiu sau timp in media electronica pentru a face publicitate organizatiei, serviciului sau unei persoane. Prin

castigarea spatiului sau a timpului relatiile publice dobandesc niste beneficii, cea mai importanta fiind credibilitatea. Relatiile publice nu au controlul total asupra mesajului sau a timing-ului precum il are cel ce face publicitatea. Reclama se poate definii ca achizitionarea de spatiu sau timp in media electronica (radio si televiziune) pentru a face publicitate unei organizatii, serviciu sau produs. Odata cu achizitionarea de spatiu sau timp, cel ce face reclama beneficiaza de controlul asupra timing-ului si continutului mesajului. Publicitatea este, in cel mai larg sens al sau, punerea la dispozitie a informatiilor depsre o persoana, produs, organizatie sau oricare alta entitate. Termenul se refera la o activitate, nu la o metoda. Exista, de fapt, mai multe metode de a castiga publicitate si multe locuri sau oportunitati in care si din care sa faci publicitate. Este necesar sa intelegem ca aceste doua elemente majore din intreg pachetul publicitar nu sunt competitive ci mai de graba complementare, fiecare aducand ceea ce cealalta nu poate. Activitatea pe care cuvantul lobby o descrie este fundamentala operatiunilor unei societati pluraliste. Nu este nici mai mult si nici mai putin decat exprimarea libera a unei opinii sau punct de vedere si promovarea publica sau privata a acestei opinii. Intr-o societate libera, exista puncte de vedere adesea concurente sau chiar conflictuale in orice problema. La toate nivelele intr-o asemenea societate, exista mecanisme care rezolva aceste competitie de idei. In acceptiunea cea mai simpla, orice activitate organizata de lobby are ca obiectiv persuasiunea factorilor de decizie asupra meritelor unui anume punct de vedere. Totodata lobby-ul este o functie a relatiilor publice.