Genul epic

Genul epic cuprinde totalitatea creaiilor epice, adic acele opere literare n care autorul i exprim indirect sentimentele prin povestirea unor fapte, a unor ntmplri i prin intermediul personajelor. Se desprinde de aici faptul c orice oper epica are trei elemente definitorii: naratorul (cel care povestete faptele), aciunea (totalitatea faptelor, a ntmplrilor) si personajele (persoane care svresc aciunile i sunt purtatoarele mesajului autorului). ntruct n operele epice sunt povestite fapte, ntmplri, modul de expunere caracteristic acestor creaii este naraiunea. Acesta este modul de expunere predominant, nsa el se poate mbina i cu celelalte moduri de expunere: descrierea, dialogul, monologul interior si evocarea. In ceea ce privete naratorul, acesta poate fi scriitorul nsui, i atunci relatarea faptelor se face la persoana a III-a, sau unul dintre personaje care participa la aciune, de data aceasta naraiunea fcndu-se la persoana I . Schia - D-L GOE
de Ion Luca Caragiale I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin ntreaga sa oper o adevarat comedie umana, o fresc social a Romniei de la sfaritul sec. al XIXnceputul sec XX. A abordat cele mai diverse domenii ale vieii sociale: coala, administraia de stat, presa, justiia, familia, relaiile interumane. Educaia defectuoas primit n familie i n coal, corupia, favoritismul manifestate n lumea colii constituie o tem concretizat n schie ca: Vizita, D-l Goe, Bacalaureat, Lanul slbiciunilor, Un pedagog de coal nou. Schia D-l Goe a fost inclusa in volumul Momente si schie din anul 1901. Ea nfieaz contrastul dintre pretenia familiei n privina educaiei i rezultatul acestei munci concretizat in comportamentul copilului. Schia este o oper epic, de dimensiuni reduse, cu aciune simpl, desfaurat n mod linear, surprinznd un moment semnificativ din viaa unuia sau mai multor personaje. Aciunea schiei e limitat la un singur episod, numarul personajelor dintr-o schi este, de obicei, mic. Cadrul desfurrii ntmplrilor este restrns, ritmul aciunii este viu, dinamic, iar amnuntele menionate in text sunt puine, dar semnificative. n schia D-l Goe, I.L. Caragiale nareaz faptele determinate doar de un singur moment semnificativ din viaa personajului principal, D-l Goe, i anume clatoria fcut cu trenul la Bucureti, n compania celor trei dame: mama mare, mamia si tanti Mia. Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect prin intermediul faptelor si al personajelor. Ca n orice opera epic, ntamplrile narate se constituie i n aceast schi n momente ale subiectului literar. Goe este personajul principal al operei, polariznd ntreaga aciune a schiei. Este un personaj fictiv, tipic, bine individualizat, creat de autor, inspirat din comportamentul copiilor ce aparin familiilor burgheze. Titlul schiei reprezint numele personajului principal, Goe, cruia scriitorul i ataeaz apelativul ironic si prescurtat D-l care nseamn domn, prin care anticipeaza inteniile sale satirice, dac ne gndim c Goe nu este un domn ci doar un copil certat cu

nvtura, un repetent, rsfat si obraznic. Titlul sugereaza i faptul c autorul inverseaz cele dou universuri umane pe care le nfaieaz: cel al copilului si al maturului; ntruct Goe se comport ca un om mare, pe cnd cele trei dame se maimuresc, se copilresc pentru a fi pe placul puiorului. Inc de la nceputul schiei este precizat motivul cltoriei la Bucureti ca s nu mai rmie repetent i anul acesta, ceea ce reprezint intriga schiei. In expoziiune aflm ca tnarul Goe, mpreuna cu cele trei dame, frumos gtite, ateapt cu nerbdare pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie s-i duc la Bucureti. Goe este mbrcat ntr-un costum frumos de marinar i este impacient i ncruntat deoarece trenul nu soseste. La o discuie filologica despre pronunarea corect a cuvantului marinar, Goe are atitudine necorespunztoare fa de bunica si mama sa, fcndule proaste vezi ca suntei proaste amndou? Desfaurarea aciunii cuprinde sosirea trenului si urcarea precipitat a celor patru distini pasageri. Urmeaz ntamplarile din timpul cltoriei. Goe scoate capul pe fereastra i pierde plria cu biletul de cltorie; cele trei dame pltesc biletul puiorului i o amend, pe deasupra; Goe se lovete de clana uii; se blocheaza la toalet. Aciunea atinge punctul culminant cnd n ciuda sfaturilor bunicii Goe trage semnalul de alarm i oprete trenul. Cu toate cercetrile intreprinse de personalul trenului fptaul nu este prins, deoarece bunica doarme n fundul cupeului cu puiorul n brae Deznodamantul trenul ajunge la Bucuresti, cei patru se suie in trsura si pornesc spre bulivar.

Basmul
Basmul este o specie a genului epic n proz, de ntindere medie, n care ntmplri reale se mpletesc cu ntmplri fantastice, iar personajele nzestrate cu nsuiri supranaturale intr n conflict cu forele rului pe care le nving. Basmul popular are caracteristicile unei creaii folclorice: oral, anonim, colectiv, tradiional. Trsturile basmelor sunt: 1. Prezena formulelor specifice: - iniial: A fost odat ca niciodat. Aceasta fixeaz cadrul desfurrii aciunii ntr-un timp magic, n care totul este posibil; - median (nu se regsete n toate basmele): ...i merse o zi, i merse dou...;...i se luptar, i se luptar... Are rolul de a menine treaz atenia cititorului; - final: -am nclecat pe-o a i v-am spus povestea aa. Aceasta anun ncheierea aciunii, ieirea din acest timp magic. 2. Elementele reale se mpletesc cu cele fabuloase; 3. Personajul principal este Ft-Frumos (fiu de mprat sau de oameni simpli). El este nzestrat cu urmtoarele caliti: vitejie, frumusee fizic, modestie, onestitate, capacitatea de a se metamorfoza...; 4. Personajele sunt reale sau fabuloase. Unele au puteri supranaturale, putndu-se metamorfoza, sunt pozitive sau negative. Cele pozitive sunt considerate ajuttoarele lui Ft-Frumos (calul, tiuca, tunele, Sfintele, Setil...), iar cele negative mpiedic nfptuirea binelui (zmei, balauri, zgripuroaice, Spnul...); 5. Existena a dou trmuri: acesta, unde se afl personaje reale, i cellalt. Trecerea spre trmul cellalt se face, de obicei, printr-o groap (prpastie, fntn prsit...) 6. Prezena cifrelor magice (3,7,9) i a obiectelor miraculoase (solzior, peni, ap vie, ap moart, ap dulce, nfram, palo...); 7. In final, binele nvinge ntotdeauna rul.

Schema basmului este, de regul, urmtoarea: eroul pleac la drum (prilej de iniiere), trece diferite probe n care i nfrunt pe rufctori, avnd alturi personaje pozitive, la captul drumului ateptndu-l rsplata binemeritat. Aleodor-mprat Basmul popular Aleodor-mprat a fost cules de Petre Ispirescu i a fost publicat n Legendele sau basmele romnilor(1882). Naraiunea respect schema tradiional acestei creaii epice populare. Titlul basmului conine numele eroului principal pozitiv, eroul tipic pentru basmele fantastice, fecior de mprat. Basmul ncepe cu formula A fost odat ca niciodat, c, de n-ar fi, nu s-ar povestii autorul anonim dezvluie marea suprare a unui mprat btrn, care nu avea motenitor: Se topea d-a-n picioarelea bietul mprat, s aib i el, ca toi oamenii, mcar o strpitur de feciorAceasta este expoziia Dup ndeplinirea unui ritual magic, biatul mult dorit i ateptat, vine pe lume. Ca toi feii-frumoi, Aleodor crete repede i se dovedete cuminte, inteligent i iscusit. n ceasul morii, dei Aleodor este nc un copil, mpratul i prezice un viitor strlucit i l sftuiete s nu calce pe trmul stpnit de Jumtate-de-om-clare-pe-jumtate-deiepure-chiop, un vecin urt i la nfiare i la suflet. Interdicia puncteaz intriga. Desfurarea aciunii arat cum, dup moartea mpratului-tat, Aleodor, se strduiete s mpreasc bine ara. Autorul l caracterizeaz direct printr-o comparaie i o hiperbol: ... dei copilandru, puse ara la cale ca un om matur. Toat lumea era mulumit de domnirea sa, i oamenii se fleau c le-a fost dat ca s triasc n zilele lui. Aleodor este un fiu bun, se strduiete s mpreasc bine ara i s respecte interdicia impus de tatl su: i se silea s-i pzeasc cuvintele cu sfinenie, dar ntr-o zi, ajunge din greeal pe moia pocitaniei. n acest moment, feciorul regret mai mult c nu a respectat sfatul tatlui su, dect c a intrat pe moia vecinului: Acum nu-i era lui pentru c trecuse pe pmntul omului celui slut i scrbos, ci i era ciud cum de s calce vorba tatlui su ce-i spusese cu grai de moarte. Dialogul devine mijloc de caracterizare direct, cci Aleodor se dezvinovete, artnd c a clcat fr s vrea, din neatenie, pe proprietatea vecinului. Pentru a-i pstra onoarea, tnrul se dovedete un adevrat cavaler: el va merge s caute mpria lui Verdemprat, cruia i va cere fiica, pe care o va aduce i i-o va da vecinului pentru a rscumpra ofensa. Faptele, mijloc de caracterizare indirect, evideniaz generozitatea eroului: el salveaz de la moarte o tiuc dndu-i drumul n ap, leag aripa rnit a unui corb i cru de la moarte un tune. Cele trei ntlniri cu animalele fermecate sunt prezentate n gradaie ascendent artat prin apelativele cu care acestea se adreseaz eroului: tiuca l numete Ft-Frumos, corbul Ft-Frumos, Ft-Frumos, iar tunele i spune pe nume Aleodormprat. Gradaia se vede i n promisiunile celor trei: dac tiuca i corbul i promit s-l ajute, n schimb tunele i spune c i va salva viaa. Ca orice personaj de basm, Aleodor are puteri supraomeneti: el nelege graiul acestor vieuitoare, vorbete cu ele i primete de la ele obiectele magice: un solzior, o pan i un pufule. Eroul se dovedete plin de rbdare , ateptnd la poarta mpratului trei zile (caracterizare indirect prin fapte). Pentru a o ctiga pe prines, Aleodor este supus unor probe: el trebuie s se ascund att de bine, nct ocheanul fermecat al fetei s nu-l descopere; dac este gsit, i va pierde capul. Caracterizarea direct prin vorbele personajului arat c acesta i pune ncrederea n Dumnezeu: Am ndejde la Dumnezeu, mrite mprate, c nu m va lsa s piei. O comparaie hiperbolic relev ngrijorarea lui: el rmase ntr-un neastmpr ce-l chinuia mai cumplit dect moartea. Dei are attea caliti, personajul rmne profund uman i se dovedete vulnerabil: nu tie cum s se ascund i se teme s nu-i piard capul. Prin relaiile cu celelalte personaje, eroul este caracterizat indirect: mpratul

nsui se mir de comportarea lui i se hotrte s nu-l omoare, dar l las din curiozitate s treac prin cele trei probe; uimit de modul cum s-a ascuns i cucerit de farmecul lui, fata l roag pe tatl ei s l ierte dac nu izbndete, dar mpratul i d un rspuns evaziv. Fata l caracterizeaz direct fcndu-i un scurt portret fizic cu ajutorul epitetelor: nu e prost ca ceilali. Boiul lui l arat a fi ceva mai deosebit. Cnd fac pe drum un popas, fata l srut, dar Aleodor, se dovedete cinstit i credincios cuvntului dat. Dialogul devine procedeu de caracterizare indirect: cci eu nu te-am luat pentru mine, ci pentru acela ce m-a trimis pe mine. Personajele pozitive si negative sunt puse fa n fa: pe ct de frumos este Aleodor, pe att de urt este Jumtate-de-om-clare-pe-jumtate-deiepure-chiop Desigur, autorul anonim asociaz tsturilor fizice pe cele morale.Aciunea atinge punctul culminant cnd Pocitania pleznete de necaz c nu este pe placul feteide mprat. Deznodmntul, tipic pentru basme, arat c eroul pozitiv este rspltit iar Aleodor se nsoar cu prinesa care l iubea i si ntinde mpria asupra teritoriului stpnit n trecut de pocitanie, domnind n pace pn la sfritul zilelor domni i tri n fericire pn se istovir. - NuvelaDOU LOTURI de Ion Luca Caragiale Nuvela este opera epic n proz, cu un singur fir narativ, urmrind un conflict unic, iar personajele, nu prea numeroase, sunt caracterizate succint, n funcie de contribuia lor la desfurarea aciunii. Nuvela este de mai mare ntindere dect schia i povestirea, dar mai scurt dect romanul. Nuvela "Dou loturi" de Ion Luca Caragiale, a fost publicat mai nti n "Gazeta steanului", apoi inclus n volumul "Momente i schie", aprut n 1901. Tema nuvelei realiste "Dou loturi" de I.L.Caragiale o constituie drama omului obinuit, al crui destin este situat la limita dintre comic i tragic. Locul primordial l ocup strile sufleteti ale eroului, aflat ntr-un moment esenial al vieii, cnd ansa i-ar putea schimba anonimatul n care se zbate, n aceast nuvel, Caragiale pune accent pe tragedia psihologic a personajului, reieit din mbinarea visului cu realitatea, zbuciumul luntric al eroului fiind construit cu o lucid ironie. Titlul nuvelei "Dou loturi" semnific - simbolic - ansa pe care omul obinuit o poate avea la un moment dat. Sperana c soarta s-ar putea schimba printr-un noroc pe care-1 ignorase pn atunci este concretizat prin dou bilete de loterie ce ar fi putut fi ctigtoare. Nuvela ncepe cu intriga. Personajul principal, Lefter Popescu, este agitat i transpirat de enervare pentru c nu gsete dou bilete de loterie, pe care le credea ctigtoare. Autorul, care este i naratorul acestui moment, explic n expoziiune, prin retrospectiv, mprejurrile cumprrii acestor bilete. El se adreseaz direct cititorului, povestind la persoana a III-a faptul c biletele fuseser cumprate de Lefter la berrie, cu bani mprumutai de la cpitanul Pandele. Superstiia era c se poate ctiga numai cu bani mprumutai, n cazul n care biletele vor fi ctigtoare, Lefter se angajase c va plti cpitanului zece la sut din sum, dar rsese pesimist, deoarece nu se tia deloc un om norocos. Cpitanul, mai ncreztor n noroc, i-a notat numerele biletelor de loterie pe care le cumprase Lefter. A doua zi dup extragere, cpitanul Pndele, agitat, vorbind din ce n ce mai tare, "ca i cum d. Lefter ar fi surd" i d vestea c au ctigat "loturile mari! ale mari de tot!". Verificnd listele oficiale cu numerele notate n carnetul cpitanului, ei constat c au ieit ctigtoare ambele bilete, de la loteriile: "076.384 Universitate-Constana, 109.520 Bucureti-Astronomie". Se fixeaz astfel locul i timpul desfurrii aciunii, n Bucureti, i timpul, ntr-o toamn, de la nceputul secolului al XX-lea. Agitaia soilor Popescu este - aadar - fireasc, deoarece

Lefter rtcise biletele i acum ei le cutau disperai, ntorseser casa pe dos, dar n zadar. Lefter czuse "sfrmat de oboseal" pe o canapea, madam Popescu "nu mai putea de picioare i de mijloc", amndoi erau stori "de atta alergtur i de-attea ridicaturi". EI aipete puin i se scoal brusc, "cu faa luminat de raza adevrului", aducndu-i aminte c biletele erau n buzunarul de la piept al unei jachete cenuii, n care fusese mbrcat n ziua cumprrii biletelor. Dar consoarta se face galben la fa i mrturisete c dduse jacheta unei ignci pe zece farfurii. Dei femeia spune c a cutat prin buzunare nainte s-o dea, d. Lefter se enerveaz, cere s vad farfuriile i "pac! trntete una jos... ndri! i pe urm, paf! alta asemenea (...) pn la a din urm". Dup ce termin de spart toate farfuriile, d. Popescu ncepe s-o interogheze pe soie cu tonul sever dar calm al unui judector care cerceteaz o crim. Afl, astfel, c pe chivua respectiv o cheam ca i c st n mahalaua Farfurigiilor. Desfurarea aciunii. Peste o or, Lefter, mpreun cu doi sergeni, comisarul seciei i cpitanul Pndele opresc birja pe strada Emanciprii, din mahalaua Farfurigiilor, n dreptul unei "cocioabe de pmnt", unde locuia ca. Comisarul Turtureanu fusese i el cointeresat cu cinci la sut din sum, dac i ajuta s gseasc biletele. Le deschide o copil "zdrenuit", iar n cas miroase "a carne cu prune", mncarea pentru cin pe care tocmai o pregtea "o iganc btrn". ca nu era acas i cei trei se aaz s-o atepte, deoarece este acuzat de furt. Btrna este gata s pun mna n foc pentru cinstea fiic-si, ns d. Popescu se repede la un morman de vechituri i ncepe s scotoceasc dup jacheta cenuie, dar degeaba. Cnd, n sfrit, vine ca, toi se reped la ea i i cer, rcnind, biletele. Fata este nucit de atac i ntreab nedumerit: "Care belete, boiarule?". Atunci Lefter i explic apsat c madam Popeseu, "o dam -nalt, subiric, frumoas, oache", care avea "o aluni cu pr d-asupra sprncenii din stnga" i care locuia n strada Pacienii, la numrul 13, i dduse o jachet cenuie n, schimbul a zece farfurii. ca era mbrcat, pe dedesubt, chiar cu jacheta cutat, nu ca s o ascund, ci din cauza frigului. Lefter se repede i caut n toate buzunarele, i descoase cu briceagul cptueala, dar nici urm de bilete. Acuznd-o de furt, turbat de furie, d. Lefter i trage "o palm, s-o nuceasc", apoi sunt chemai sergenii i duc chivuele la secie. Cu tot zelul su, comisarul Turtureanu nu reuete s le fac pe ignci s mrturiseasc unde sunt biletele. Mai trziu, pe cnd se aflau cu toii la berrie, d. cpitan le citete o tire publicat n gazet, conform creia, dac n ase luni ctigtorii nu depun biletele de loterie, sumele vor trece "la fondurile societilor respective". Lefter se plnge din nou de lipsa lui de noroc, glumind amar, "cu un rs vnt", c vor gsi biletele a doua zi dup termenul final. D. cpitan Pandele, care pn atunci fusese calm, a izbucnit furios "cu imputri amare de neglijen" pentru iresponsabilitatea de care dduse dovad Lefter, pe care-1 face "zevzec" i cap sec. Ca i cnd n-ar fi fost destul, eful lui Lefter Popescu vine la berrie i se uit cu o privire ncrcat de repro spre subalternul su, care fcuse cerere de concediu, motivnd c e bolnav. eful se enerveaz c-1 vede pe Lefter.,la berrie i-i cere s trimit mcar cheia de la sertar, pentru c sunt acolo "acte publice n ntrziere", apoi pleac iritat, fr s salute. Ghinionul se ine lan de d. Lefter, care mrise procentul comisarului Turtureanu de la cinci la zece la sut. Ducndu-se la secie, afl c, inspectorul le eliberase pe chivue, "mbunndu-le cu vorbe blnde". Suprat i deprimat, Lefter se duce n aceeai noapte Ia cocioaba chivuelor, i pregtete n gnd un discurs "bine simit" pentru a le ndupleca, s-i dea biletele. Femeile "dormeau duse", fiind zdrobite de mprejurrile prin care trecuser. Cnd dau cu ochii de el, chivuele se sperie i ncep s ipe ("Haoleu, mam! srii! c-a venit hala iar!"), i arunc n fa "o strachin cu prune sleite!", apoi ncep s-1 bat cu pumnii i cu palmele, aruncndu-1 n noroi. Ajuns acas, pe la apte i jumtate dimineaa, i gsete consoarta foarte ngrijorat c el nu venise peste noapte. Primise i o scrisoare de la un prieten de la minister, prin care i comunica faptul c d. Georgescu, eful, a zis c, dac a doua zi nu se duce la serviciu, l va

destitui din postul de "impiegat". Ca urmare, pe la opt i cinci d. Lefter ajunge la minister, rabd umil ameninrile i rcnetele efului (pe care-1 poreclea "turbatu"), apoi se duce n biroul su. Punctul culminant l constituie gsirea biletelor ntr-un mod cu totul neateptat. Cnd apuc nervos vraful de dosare, scap jos "o hrtiu mic ndoit" i, ipnd de bucurie, crede c "Norocul triete i va tri alturi cu Vremea, nemuritoare ca i el". Biletele fuseser tot timpul n sertarul de la birou i d. Lefter simte o linite interioar ca aceea a mrii dup, un uragan nprasnic. Calm, pune biletele n sn i scrie o demisie laconic, n care, strecoar i o ironie subtil. Deznodmntul este la, fel de surprinztor, extazul gsirii biletelor se transform rapid ntr-o tragedie sfietoare. Lefter Popescu, eliberat de "jugul nesuferitei robii", merge cu biletele la banc i le d la verificat, conform listelor oficiale. Dar ghinionul care 1-a urmrit totdeauna face ca numerele ctigtoare s fie exact invers: biletul de la Universitate-Constana avea numrul ctigtor de la Bucureti-Astronomie i "vice-versa". Cnd aude cuvntul "vice-versa", d. Lefter "se face vnt ca ficatul" i devine amenintor, rostete invective i acuzaii, dup care ncepe s plng, "s se bat cu palmele peste ochi i cu pumnii n cap i s tropie din picioare". Bancherul cere ajutorul forei publice, ntruct d. Lefter Popescu fcuse o criz de sterie alunecnd n demen. Finalul nuvelei este tipic pentru ironia att de specific lui Caragiale. El propune un final melodramatic, fcnd aluzie la "acei autori care se respect i sunt foarte respectai", n sensul sentimentalismului ieftin, cu care acetia ar fi sfrit o poveste lacrimogen. Astfel, Caragiale imagineaz o vizit la mnstirea igneti, dup muli ani de la ntmplarea relatat. Aici se poate ntlni "o mic btrn oache, nalt i uscat ca o sfnt, cu o aluni mare proas d-asupra spfncenei din stnga i cu privirea extatic". Cititorul o poate recunoate dup aceast descriere pe doamna Lefter Popescu, mai ales c femeia avea i "apuctura" de a culege toat ziulica "cioburi de strchini", Pe strzile Bucuretiului putea fi vzut "un moneag micu" i "scoflcit" care se plimba linitit, "cu acea linite a mrii" care se odihnea dup un "nprasnic uragan". El optea ntruna acelai cuvnt, viceversa" descriere sugestiv pentru ceea ce ar fi devenit Lefter Popescu n urma eecului suferit. Caragiale recunoate, cu sarcasm, c nu face parte dintre autorii de poveti lacrimogene i mrturisete, cu nonalan fermectoare, c nu tie ce s-a mai ntmplat cu eroul su i cu madam Popescu. Balada popular

Toma Alimo
Printre populare din literatura romn, se numr i balada, numit i cntec btrnesc. Una dintre cunoscutele balade populare ale literaturii romne este Toma Alimo. Balada popular Toma Alimo este o oper epic n versuri, care prezint o ntmplare din trecutul ndeprtat, sub forma unor aciuni simple, ieite din comun la care particip personaje cu nsuiri excepionale. Limbajul popular are arhaisme i regionalisme, iar faptele sunt ieite din comun, realul se mbin cu ficiunea. Personajele sunt puine, ntlnindu-se toate modurile de expunere: naraiunea, dialogul i descrierea. Ele sunt nite mijloace de caracterizare a personajelor. Apare o situaie conflictual. ntlnim arhaisme i regionalisme ca: haiduc, a priponi, sirep, poteri, mciuca; coprins, cletina, eara-de-Jos. Personajele sunt Toma Alimo, Manea i calul iar situaia de conflict este cea dintre haiduc i Manea.

n structura baladei, naraiunea se mbin cu dialogul i descrierea. Dialogul dintre personaje are un rol impotant n desfurarea aciunii i n caracterizarea personajelor. Dei sunt restrnse, pasajele dialogate se remarc prin expresivitate i dramatism. Cu ajutorul descrierii se counureaz cadrul natural n care se desfoar aciunea i se schieaz portretele personajelor. Povestirea ntmplrilor se face ntr-o anumit succesiune: expoziiunea: cadrul natural n care poposete Toma, precum i sosirea lui Manea; intriga, n care se prezint nemulumirea boierului Manea i cererea acestuia ca Tomas -I dea calul drept plat pentru pagubele ce i le-a fcut. n desfurarea aciunii se descrie atacul la al lui Manea asupra lui Toma i fuga lui Manea, n punctul culminant aflm despre pedepsirea lui Manea, iar n deznodmnt moartea haiducului i mplinirea ultimelor sale dorine. Vocea autorului este naratorul. Acesta se implic afectiv n aciunile narate, exprimnd deschis simpatia fa de erou i antipatia fa de personajul negativ. Personajul principal al acestei opere epice este Toma Alimo, care este caracterizat att n mod direct, ct i indirect. n caracterizarea direct el este prezentat a fi nalt, puternic i-nelept, viteaz, cuviincios, ospitalier, mpciuitor. Dei este frate bun cu codrul, Toma este un nsingurat (nchinar-oi codrilor,/ ulmilor/ i fagilor / brazilor / paltinilor / c-mi sunt mie froiri / de poteri ascunztori). Indirect, Toma este prezentat a avea urmtoarele trsturi de caracter: nu se las uor dobort, este contient c boierul trebuie pedepsit (Nu fugi, c n-am dat vam, nu fugi c-o s-mi dai seam). Haiducul i vorbete calului ca unui frate, cerndu-i ajutorul pentru a-i face singur dreptate. Ultimele dorine ale lui Toma dezvluie regretul c trebuie s moar, dar i dragostea lui fa de natur. n antitez cu acest actant este caracterizat personajul secundar, Manea. i acesta este caracterizat att prin mijloace de caracterizare directe: urt la nfiare i la suflet (Manea slutul / i urtul, Manea grosul / -argosul) i animat de dorina de rzbunare; ct i indirecte: viclean i fricos, nu are curajul s lupte deschis cu Toma, la, aceasta dovedindu-se din faptul c, dup ce l lovete pe erou, Manea fuge mielete. Alt personaj pe care-l ntlnim n acest text este unul animal, mai precis calul lui Toma Alimo. Cele dou personaje mai importante ale baladei sunt vzute n alb i negru. n cultura popular, omul adesea este vzut cu desvrire bun ori cu desvrire ru. Cu toate acestea, personajele nu sunt schematice, pentru c autorul popular a tiut s dozeze procedee artistice specifice literaturii culte (antiteza, epitete sugestive, personificri, metafore, hiperbole). Figurile de stil care scot n eviden trsturile personajelor sunt: comparaia (ca vntul i ca gndul), repetiia (ca vntul, ca vntul i ca...), enumeraia (plngea, srut) i hiperbola (Murgul, mre, i zbura; / i zbura tocmai ca vntul, / Fr s-ating pmntul), antiteza.

Fabula
Cinele si celul de Grigore Alexandrescu Grigore Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai epocii de dinaintea Revoluiei de la 1848. Dei remarcabil prin poeziile sale Umbra lui Mircea , La Cozia, Anul 1840, Duhului meu si altele, Grigore Alexandrescu a rmas in contiina posteritii prin fabulele sale. O fabul este i Cinele si celul ntruct este o opera epic ce conine o scurt povestire alegoric i are caracter satiric, moralizator si educativ, n care autorul pune ntmplrile pe seama animalelor criticnd, de fapt, unele defecte omeneti i transmind prin partea finala, numit moral, unele nvaminte. Principala figur de stil folosit n fabul este personificarea. Cinele si celul este o oper literara epic, deoarece este povestit o ntmplare, pus ns pe seama animalelor, iar firul narativ se desprinde implicit din dialogul dintre personaje,

cci scrierea este conceput ca o mic scenet cu 3 personaje, fiecare fiind individualizat de la nceput de catre autor: Samson dulu de curte ce ltra foarte tare, un bou oarecare i celul Samurache prezentat iniial ca simplu privitor. Fabula incepe direct cu afirmaiile ipocrite si pretenioase ale dulului Samson despre egalitatea ntre toate dobitoacele, acesta exprimndu-i dezaprobarea fa de cei care se laud cu originea lor nobil: Ct imi sunt de urte unele dobitoace /Cum lupii, urii, leii si alte cteva/ Care cred despre sine c preuiesc ceva. Pentru a fi mai convingtor n susinerea ideii de egalitate, Samson aduce argument exemplul rilor civilizate. ncntat de cuvintele si atitudinea lui Samson, celul Samurache i manifest sincer adeziunea fa de ideile exprimate, folosind chiar apelativul fraii mei: Gndirea voastra, zise, mi pare minunata/ i simmntul vostru l cinstesc, fraii mei. Deodata, mniindu-se (plin de manie) dulul trece la invective si la ameninri cu btaia: Noi fraii ti, potaie!/ O s-i dm o btaie / Care s-o pomeneti./ Cunosti tu cine suntem,/ Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?Insistena celului (dar ziceai) l nfurie si mai tare pe Samson: -Si ce-i pas? / Te ntreb eu ce ziceam?/ Adevrat vorbeam/ C nu iubesc mndria i c ursc pe lei,/ C voi egalitate, dar nu pentru cei. Concluzia acestei dispute o conine morala fabulei: Aceasta ntre noi adesea o vedem / i numai cu cei mari egalitate vrem./ Fabula Cinele i celul nfieaz doar prima etap a parventismului, i anume doar aspiraia spre parvenire i de aceea discursul lui Samson este nsoit de demagogie. El sugereaz prin numele lui cu rezonane mitice puterea, dar este nemulumit de poziia lui social i de aceea i dorete mai mult pentru sine, dorete s parvin. Pentru a-i atinge scopul apeleaza la minciun, la demagogie. Ipocrit peste msur, el afieaz o fals modestie, vorbete mult in fraze sforitoare, ntr-un limbaj bombastic, la inceput, apelnd i la unele argumente, ca n discursul ltrtor al orcarui politician demagog, cci aa cum precizeaz autorul Samson este dulu de curte ce ltra foarte tare. Falsitatea afirmaiilor sale iese n eviden odata cu intervenia celului Samurache. Acesta, chiar prin rezonana numelui terminat in che sugereaza omul simplu si naiv, care ia drept adevruri vorbele nesincere ale dulului i va plti pentru credulitatea sa. El simbolizeaza totodata minciuna, slbicunea, moliciunea i o anume limitare la nelegerea discursului cinelui. Cel de-al treilea personaj, cel figurant, este un bou oarecare , care face parte din categoria celor care au reuit sa se ajung, au accses deja n rndul boierimii, fiind un parvenit recent. De aceea el nici nu reacioneaz la spusele dulului i l ascult nepstor. Este evident faptul c primele doua personaje- Samson si Samurache- sunt prezentate n antitez, acest proceeu fiind utilizat i pentru a realiza nepotrivirea ntre esen si aparen. Oricine poate observa deosebirea dintre cuvintele si expresiile ca nobil , ri civilizate , domnia voastra etc. si cele adresate celului: poataie , lichea neruinat, o sa-i dam o btaie . Povestirea IAPA LUI VODA de Mihail Sadoveanu Povestirea Iapa lui Voda care face parte volumului Hanu Ancuei scris de Mihail Sadoveanu este o povestire n ram. Povestirea n ram (povestirea n povestire) este o specie a genului epic, n care se nareaz ntmplri neobinuite. Timpul narativ se situeaz ntr-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea. Spaiul desfurrii aciunii este unul ocrotitor, n care muli povestitori relateaz ntmplripilduitoare, respectnd un ceremonial prestabilit. n ram apare naratorul omniscent, omniprezent. Se disimuleaza autorul. Al doilea plan narativ aparine naratorului ordonator anume comisului Ionita , iar al treilea plan narativ aparine naratorului personaj sau naratorului martor. n al doilea plan narativ se creeaza un adevarat ceremonial al povestirii. Se obine atenia, ascultarea, se nfirip aciunea narativ.

Povestirea ncepe prin descrierea de ctre narator a mprejurrilor locul: Hanu Ancutei, ara Moldovei, Drgneti, din inutul Sucevei. timpul naraiunii: o toamn aurie, naratorul precizeaz c ntmplrile ce urmeaz a fi povestite s-au petrecut demult, ntr-un timp neprecizat Timpul ramei : ntr-o departat vreme, demult, n anul cand au czut de Sntilie ploi . Locul ramei Hanul Ancuei , Moldova . Moduri de expunere :naraiunea , dialogul ,descrierea. Expozitiunea : Comisul Ioni i ncepu istorisirea amintindu-i de vremurile tinereii cnd se afla tot la Hanu-Ancuei , ns la care era hangi alt Ancuta, mama acesteia. Venise cu iapa pe care tot o luda i statea cu ali oameni care ,,acuma-s oale si ulcele''. Deodata toi cei prezeni vzur un boier ieind dintr-o droc i ndreptndu-se spre ei. Intriga : era un boier voinic , cu barba ro , i cu un lnug de aur la gt. Politicoi , oamenii l invitar la masa i-i spuser Ancuei s-i aduca o oal cu vin pe care a pltit-o comisul ,,trei parale''. Desfurarea aciunii :intrnd n vorb rzul ncepu sa i se plnga boierului de o ,,pricina'' pe care a motenit-o de la strmoii si. Era vorba despre un vecin de la Drgnesti care i-a furat pe nedrept o bucata de pmnt . Hotrt, Ioni comisul insist spunand ca este n stare s mearg, narmat cu acte i dovezi, i la Voda , iar dac nici el nu-i va face dreptate s-i pupe iapa nu departe de coad. La aceast replic toi cei prezeni ncepur s rda , inclusiv boierul. Pus pe fapte, rzul plec , iar a doua zi se nfai la curte. Punctul culminant : imediat o sluga apru i-l ntreb cu ce treab a venit. Dupa ce auzi totul soldatul ii dadu voie sa intre la Voda. Lundu-i inima n dini, comisul intr si czu n genunchi in faa domnitorului. Acesta i porunci imediat s se ridice , iar rzul recunoscu mai intai vocea, iar apoi pe boierul cu care vorbise la Hanul Ancuei. Dupa ce i art toate actele i dovezile pe care le avea domnitorul i recunoscu dreptatea i imediat trimise sluga la locul faptei pentru a clarifica lucrurile. nainte de a pleca vod l lua deoparte pe comis i-l ntreb ce s-ar fi intamplat dac nu i se fcea dreptate. Ioni comisul , vznd c vod are simul umorului, rspunse hotarat : ,,Eu vorba nu mi-o iau napoi. Iapa-i peste drum''. Mult haz a fcut voda de rspunsul rzului i btndu-l iar pe umar i aminti de oala cu vin rou pe care i-a pltit-o comisul la han. Deznodamint :i iat de aceea se mndrete acum Ioni comisul cu roibul su: pentru c se trage din iapa lui vod. Terminnd de povestit ntmplarea, comisul Ioni mai cere vin n ulcele i se pregtete s spun o alt poveste, mai incitant dect cea precedent.

Genul liric
Apartin genului liric creaiile literare n care se exprim n mod direct idei, sentimente, triri interioare ale eului liric, ce i face simit prezena prin mrcile lexico-gramaticale: limbaj expresiv, frecvena verbelor i a pronumelor de persoana I si a II-a, punctuaia expresiv. Limbajul artistic este sugestiv, fiind prezente figuri de stil (epitete, personificri, enumeraii, metafore,inversiuni, comparaii, etc) precum si imagini artistice (imagini vizuale, imagini auditive, imagini olfactive) prin intermediul carora eul liric isi exprima sentimentele si trairile. Genul liric are ca principal mod de expunere descrierea, realizata prin folosirea imaginilor artistice si a figurilor de stil care surprind strile fiinei poetice. Alturi de descriere apar uneori monologul, confesiunea liric sau dialogul imaginarTimpul si modul verbelor folosite in text evideniaz strile eului liric caracterul liric al textului este subliniat si prin structurarea n versuri ce pot fi grupate n strofe, valorificnd muzicalitatea limbajului obinut prin rim (mbriat, mperecheat, ncruciat, monorim) msur i ritm. Titlul poeziei dezvaluie de obicei subtil continutul ideatic al creatiei artistice.

ODA
Versul rii de Ion Pillat "E graiul tau ca frunza/Cu freamat de padure:/Grai de cioban noptnd pe plaiuri/Cu turmele la foc de stni. Grai de plaies pornind la munte/ Cu cal, desaga si secure./ Grai de pru legnd luceferi/ n zori, prin claile de-fn." Ion Pillat (1891 - 1944) este poet interbelic, lirica sa fiind puternic ancorat n pamntul strmoesc, exprimnd profunda dragoste pentru neam si ar, pentru limba romneasc. Oda este o specie a genului liric, prin care autorul i exprim direct sentimentele de admiraie si veneraie pentru ar, popor, o personalitate glorioas, o idee mrea sau un eveniment de interes naional. Tonul este elogiativ, autorul scond n eviden meritele deosebite ale celui laudat, omagiat. Poezia "Versul tarii" de Ion Pillat este o oda nchinata limbii romne, poetul exprimndu-si admiratia pentru frumusetea, forta de expresie si rezistenta acesteia de-a lungul veacurilor, n pofida tuturor vicisitudinilor istoriei nationale. Titlul poeziei este o metafora expresiva, alcatuita din substantivul "vers", care sugereaza ideea ca limba are muzicalitate si sensibilitate, este armonioasa, poetica si determinantul n genitiv - "tarii", ce exprima faptul ca acest grai strabun i apartine pe deplin si dintotdeauna neamului romnesc. Poezia "Versul rii" de Ion Pillat este alctuita din doua strofe de cte patru versuri fiecare si exprima succint, dar cu profunzime ideatic, nsusirile alese ale limbii romne. Prima strofa ncepe cu o afirmatie ferma privind existenta de veacuri a limbii romne -"este"-, prin prezentul verbului "a fi", care implica imediat apartenena la tara, exprimat prin adjectivul pronominal posesiv "tu". Poetul se adreseaz direct rii, exprimndu-si admiraia pentru vechimea limbii romne, care vine din vremuri ancestrale (stramoeti -n.n.) i care i are Originea n limbajul popular. Aceasta idee este ilustrata de comparatia "graiul (...) ca frunza /Cu freamat de padure: /Grai de cioban". Autorul sugereaz astfel principala ndeletnicire a romnilor, care din vremuri stravechi s-au ocupat cu pstoritul. Limba strmoeasc este definit prin opoziia care explic proveniena limbii si permanena ei pe aceste meleaguri: "Grai de cioban noptnd pe plaiuri / Cu turmele la foc de stni". Strofa a doua accentueaza ideea c limba romna a rezistat de-a lungul istoriei, fiind aprat, ca si ara, avnd un trecut glorios si nvingnd toate vicisitudinile. Dragostea fa de limba

stramoeasc este definit metaforic prin "Grai de plie", acesta fiind simbolul romnului care a aparat dintotdeauna frontierele rii, sugernd aici aceeai grij pentru pstrarea expresivitii i puritaii cuvntului strbun. Enumeraia "Cu cal, desaga si secure" compune portretul plieului, accentund asupra obiceiurilor si vietii traditionale a romnului. Versurile urmatoare evideniaz nsuirile limbii, care este melodioas ca un "grai de pru", idee exprimata printr-o metafor personificatoare. Limba romna este strlucitoare si luminoas asemeni luceferilor care lumineaza n zori si are permanena peste veacuri, fiind dintotdeauna limba poporului romn: "prin clile de fn". Limba romna este ancestrala, permanenta si vie ca frunza codrilor, s-a nascut din limbajul popular al ciobanilor, a fost aparat cu dragoste de plaiesi, este muzicala ca susurul apelor curgatoare si stralucitoare ca astrii care lumineaza ntreaga fire. Prozodia. Versurile poeziei sunt inegale, masura variind ntre 7 si 9 silabe, rima nu exista. Deoarece Ion Pillat si exprima sentimentele de admiratie si pretuire fata de expresivitatea, muzicalitatea si vechimea limbii romne, folosind mijloace artistice si un ton solemn, elogiativ, poezia "Versul tarii" este o oda.

PASTELUL
Iarna de Vasile Alecsandri PASTELUL este o specie a genului liric care are la baz descrierea unui col de natur, poetul exprimndu-i n mod direct sentimentele n faa tabloului zugrvit. Poetul apeleaz la imagini vizuale, olfactive, auditive precum i la figuri de stil i motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Vasile Alecsandri este o personalitate marcant a epocii paoptiste. Compune primele pasteluri in 1867, el fiind cel care creeaza aceasta specie si o impune in literatura romana. Pastelul Iarna a aparut la 1 aprilie 1868 in revista Convorbiri literare, printre alte pasteluri dedicate acestui anotimp. Pastelul este o poezie descriptiva, in care autorul isi exprima trairile sufletesti legate de un colt de natura, un anotimp (V.Alecsndri-Sfarsit de toamna) sau aspecte din viata plantelor si a animalelor (V. Alecsandri-Oaspetii primaverii). Poezia este compusa din patru catrene cu masura de 15-16 silabe. Ritmul este iambic. In aceasta opera este descris anotimpul alb. Poezia poate fi structurata pe doua parti, prima cuprinzand primele trei strofe, unde ne este prezentat un peisaj in care gerul este cumplit si satele sunt ingropate in nameti. Partea a doua, care este de fapt ultima strofa, tabloul este insufletit de aparitia soarelui si de oprirea ninsorii. Prima strofa contureaza tabloul unei ierni cumplite, dominata de ninsoare si ger. Elementele din planul terestru se imbina in aceasta strofa cu cele din planul cosmic: din vazduh, plutesc in aer, pe ai tarii umeri dalbi. Imaginea vizuala este subliniata prin folosirea personificarilor: iarna cerne norii de zapada(care subliniaza multimea fulgilor de zapada care cad din vazduh) si comparatiilor: ca un roi de fluturi albi (care subliniaza multimea fulgilor de zapada care cad din vazduh). Acestea au ca fundal culoarea alba conturata prin intermediul epitetelor: norii de zapada, fluturi albi, umeri dalbi. Strofa a doua reprezinta o iarna care pare a nu se mai sfarsi: Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iar!. Repetitia din primul vers creeaza impresia unei ninsori care nu se va opri niciodata. Figurile de stil care se regasesc in aceasta strofa sunt: personificare (se

imbraca mandra tara), pentru a scoate in evidenta abundenta ninsorii si faptul ca peste tot s-a asezat zapada, formand o zale argintie; epitete (mandra tara, rotund si palid), folosite pentru a realiza mai bine tabloul iernii; iar in final este o comparatie(ca un vis de tinerete), care duce cu gandul la faptul ca peisajul este vazut din perspectiva batranetii, provocand o stare de melancolie (anii trecatori). In strofa a treia este terminat peisajul prezentat, acesta fiind dominat de elementele terestre. Prezenta iernii este redata prin enumeratii(pe camp, pe dealuri, in departare; fara urme, fara drum), iar pustietatea tinuturilor prin epitete si comparatii (satele pierdute; ca fantasme albe). Totul pare ireal in aceasta strofa, plopii par a fi niste fantasme, iar satele se pierd sub viscolul iernii. Ultima strofa readuce frumusete si insufletire peisajului, acestea fiind datorate soarelui, a carui importanta este evidentiata prin epitetul si inversiunea doritul soare, pentru ca apoi sa fie personificat ca cel care dismiarda oceanul de ninsoare. In aceasta ultima strofa, imaginea vizuala creata prin figurile de stil este completata de cea auditiva: clinchete de zurgalai, care rupe tacerea care predomina in intreaga poezie. Pe parcursul intregii opere exista o corespondenta sentiment-natura, transmisa prin prezenta unei fiinte umane in acel tablou, care nu este descrisa. In prima strofa se simte sentimentul de singuratate, faptul ca peste tot se zareste doar zapada(lungi troiene calatoare). Strofa a doua pare a fi dominata de frica de o iarna fara de sfarsit, de a ajunge la batranete cu regretul trecerii anilor(ca un vis de tinerete). Ultima strofa din primul tablou creeaza impresia de o lume ireala, de ceva ce in nici un caz nu se poate intampla(satele perdute sub clabuci albii de fum). In ultima strofa, spre deosebire de celelalte, se simte sentimentul de iubire de frumos si inviorare, si chiar sentimentul de bucurie al vietii. Verbele sunt folosite la timpul prezent cu scopul de a reda eternitatea timpului si pentru a apropia descrierea de artele plastice.

DOINA POPULAR Mi bdi, floare dulce

Doina este o specie a liricii populare, caracteristic numai folclorului romnesc, n care omul, aflat ntr-o strans legtur cu natura, exprim sentimentele de dor i jale, stri puternic nrdcinate n structura spiritual a romnului. n funcie de cauzele care determin exprimarea strilor sufleteti doinele pot fi: de dor i jale, de dragoste, de ctnie, de srcie, doine pstoreti, de nstrinare. Doina populara este o specie a genului liric n care poetul popular i exprim n mod direct sentimentele. Literatura popular a servit ca surs de inspiraie scriitorilor notri, ei au gasit aici filonul de aur al geniului creator al poporului nostru. Astfel, au realizat culegeri de folclor Petre Ispirescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu sau Lucian Blaga. Doina "Mai badita floare dulce" face parte din antologia de poezie populara a lui Lucian Blaga si este o creatie de dragoste. Titlul este constituit dintr-o construcie format dintr-o interjecie si un substantiv n vocativ, urmata de metafora "floare dulce"; titlul apare si in primul vers al poeziei. ntreaga doin este o confesiune tulburatoare a nevoii de dragoste, a dorinei de realizare in iubire pe care o face o tanara fat iubitului ei. De aceea, 11 din cele 12 verbe sunt folosite la persoana I, modul conditional-optativ. Sentimentele sunt exprimate direct, fata se adreseaza tnrului ndragit, verbele fiind la persoana a II-a, singular (te-a smulge, te-a gasi, te-a duce). Fata i dorete cu ardoare ca iubitul sa fie aproape de ea i de aceea dragostea sa este grijulie, ocrotitoare si plin de afeciune. De aceea tnara dorete ca iubitul ei sa se afle in gradin sau pe campul unde au loc muncile agricole ("te-as secera a mila", "te-as imblandi cu drag"). Verbele "a secera", "a face stoc", "a macina", "a cerne" sugereaza prin succesiunea lor, muncile evocate

de plugari. Toate aceste munci agricole sunt prezentate cronologic, iar iubirea fetei in acest peisaj devine o alinare a sufletului ndragostit, dar si un zbucium sufletesc. Finalul doinei sugereaza faptul ca dragostea presupune i jale, durere, suferint, care nu pot lua sfarit dect prin mplinirea ei : "Si te-a da inimii mele/Sa se stampere de jele." Intensitatea sentimentelor exprimate, gingia i puritatea lor sunt exprimate n poezie prin cateva epitete ale substantivelor sau ale verbelor: "te-a secera cu mil", "floare dulce", "moric de argint". Aceast doin popular este de dragoste, dar n finalul ei, rzbate o not de tristee si de suferin exprimat plastic cu adjectivele "jele", "sa se stmpere de jele". Versurile doinei au masura de opt silabe, ritmul este trohaic, iar poezia nu este structurata in strofe. Intreaga poezie apare ca un discurs liric care curge fluent pana in final, cand este aratat motivul zbuciumului sufletesc al fetei. Rima imperecheata sau monorima confera poeziei o muzicalitate deosebita. La acestea se adauga cuvinte populare sau regionale care imprima sonoritate discursului poetic: "stog", "a imblati". Profunzimea sentimentului iubirii, dar mai ales oscilatia intre tristete si speranta fac din doina o adevarata bijuterie a literaturii folclorice romanesti. Aceasta impreuna cu alte poezii populare constituie, asa cum arata Vasile Alecsandri "o adevarata avere naional demn de a fi scoas la lumin cu un titlu de glorie pentru naia romn". ELEGIA O, rmi de Mihai Eminescu Elegia este specia genului liric, n care poetul i exprim direct sentimentele de tristee metafizic, de nostalgie, de regret, ntr-o gam ascendent, mergnd de la melancolie la nefericire. Poezia O,ramai... de Mihai Eminescu pune n lumina comuniunea poetului cu natura pe care aceasta a simtit-o profund inca din vremea copilariei . Padurea il cheam, tie s l neleag, l ocrotete i-l ncnt cu universul ei tainic i plin de vraj. Titlul concentreaza n doua cuvinte cu adanci ecuori emotionale chemarea arztoare a pdurii. Imperativul ramai, subliniat prin interjecie , insist pe ideea refuzului despririi. Chemarea ramne fr rspuns , fiindc poetul nu mai poate intelege soapta vrajita a padurii , asa cum se intmpla in copilarie . Uimirea si fericirea din ochii copilului au disparut, facand loc amaraciunii si neputintei omului matur care nu mai poate intoarce timpul inapoi . Punctele de suspensie dau senzatia amplificarii acestor sentimente. Poezia structurata sub forma unui dialog imaginar este alcatuit din doua parti . Partea I cuprinde primele 5 strofe exprimand chemarea tainica a padurii , iar ultima raspunsul poetului. Strofa intai emotioneaza prin chemarea adresata de padure poetului de a ramane in lumea de basm a copilariei . Padurea personificata i se adreseaza direct poetului ca unui prieten drag . Invitatia este plina de afectiune si bazata pe intelegerea adanca a sufletului si aspiratiilor copilului: O, ramai, ramai la mine,/ Te iubesc atat de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu stiu sa le ascult . Repetitia imperativul intarita de interjectia si de superlativul expresiv atat de mult subliniaza intensitatea sentimentelor ce il leaga. Strofa a doua exprima intelegerea si admiratia padurii izvorate din cunoasterea sufletului curat si visator al baiatului . Ea ii devine confidenta, dar ii ofera si ocrotire in acest univers miraculos al copilariei . Ea il aseamana unui print al padurii , frumos si nobil , dornic sa inteleaga tainele naturii si inzestrat cu o fire sensibila si visatoare: Te asaman unui print ,/ Ce se uit-adanc in ape / Cu ochi negri si cuminti Strofa a treia dezvaluie misterele acestei lumi fermecate care il atrage atat de mult pe copil. El incepe sa inteleaga glasul naturii. Prin vuietul apei si prin miscarea naltei ierbi el poate auzi

in taina mersul cardului de cerbi Strofa a patra descrie starea de incantare a baiatului in mijlocul padurii.Fermecat de acest univers tainic, eliberat de orice griji , baiatul murmura cu glas domol , in timp ce ce simte racoarea apei ce straluceste in soare : Eu te vad rapit de farmec/ Cum ingani cu glas domol,/ In a apei stralucire/ Intinzand piciorul gol. Strofa a cincea aduce tema trecerii timpului . Vrajit de acest univers tainic, de noptile cu luna plina, de stralucirea de pe lacuri la vapaia de pe lacuri , poetul traieste intens fericirea. El nu si-a dat seama de trecerea timpului. Anii au zburat ca niste clipe , iar clipele acestea fericite ale copilariei par foarte indepartate: Anii tai se par ca clipe, / Clipe dulci se par ca veacuri. Partea a doua exprima raspunsul poetului la chemarea padurii. Odata cu trecerea copilariei. poetul se indeparteaza de padure, intra intr-un alt spatiu, in care campul sugereaza viata, tineretea. La inceput ghicim o atitudine de uoara nepasare, tipica tinerilor, fata de dulcea chemare de odinioara a padurii: Suieram la ei chemare/ S-am iesit in camp razand/ Ultima strofa aduce in prim plan sentimentele de regret si tristete pe care le incearca poetul aflat in plina maturitate. Amintindu-si de minunata lume a copilariei, poetul este constient ca este imposibil sa se intoarca in aceasta lume fabuloasa, sa intoarca timpul inapoi pentru ca nu mai poate privi lumea cu ochi visatori si cuminti ai copilului de odinioara. Poetul, matur acum, intelege altfel lumea, nu mai poate trai fericirea copilului: Astazi chiar de m-a ntoarce/ A-nelege n-o mai pot.../ Unde eti copilrie,/ cu pdurea ta cu tot?

IMNUL DESTEAPTA-TE, ROMANE!

de Andrei Muresanu IMNUL este o specie a genului liric nchinat unei personaliti, unui eveniment sau unei idei. Cntec de biruin dup originea greac a cuvntului, imnul are, n general, semnificaia unei meditaii solemne. "Deteapt-te, romne, din somnul cel de moarte,/ In care te-adncir barbarii de tirani!/ Acum ori niciodat croiete-i alt soarte,/ La care s se-nchine i cruzii ti dumani!/ Acum ori niciodat s dm dovezi la lume/ C-n aste mni mai curge un snge de roman,/ i c-n a noastre piepturi pstrm cu fal-un nume /Triumftori n lupte, un nume de Traian!/Privii, mree umbre, Mihai, tefan, Corvine,/ Romna naiune, ai votri strnepoi,/ Cu braele armate, cu focul vostru-n vine,/ Via-n libertate ori moarte!" strig toi./ Preoi, cu crucean frunte! cci oastea e cretin, /Deviza-i libertate i scopul ei prea snt, /Murim mai bine-n lupt, cu glorie deplin, /Dect s fim sclavi iari n vechiul nost' pmnt!/" Andrei Muresanu [1816-1863] este un poet pasoptist din Ardeal, care a creat poezia "Un rasunet", devenita imnul revolutiei de la 1848. Poezia a aparut, alaturi de "Proclamatia de la Islaz" ntr-una din primele reviste culturale ale romnilor, intitulata sugestiv "Foaie pentru minte, inima si literatura", n numarul din 21 iunie 1848. Titlul poeziei a fost schimbat ulterior, prelund o parte din primul vers, n "Desteapta-te, romne" si a fost cntat pe o muzica a lui Anton Pann la manifestarea Marii Uniri de pe Cmpia Libertatii din Alba Iuiia, la 1 decembrie 1918. Dupa Revolutia romna din 1989 poezia devine imnul national al Romniei, pastrnd textul lui Andrei Muresanu si muzica lui Anton Pann. "Imnul national este un cntec patriotic adoptat de natiunea unei tari pentru a fi intonat n cadrul unor ceremonii publice nationale si internationale". Titlul este format dintr-un verb la imperativ, "desteapta-te" si un substantiv n vocativ, "romne", urmate de semnul exclamarii si exprima un ndemn hotart adresat tuturor romnilor de a se trezi la lupta mpotriva tiraniei si a tuturor dusmanilor tarii, precum si pentru apararea libertatii si independentei nationale.

Poezia "Desteapta-te, romne!" de Andrei Muresanu este alcatuita din unsprezece strofe de cte patru versuri fiecare. In cuprinsul poeziei se manifesta o nsiruire de ndemnuri, toate, avnd ca principala modalitate de exprimare verbe la imperativ, implicnd si adresare directa catre neamul romnesc, idee conturata prin vocativul "romne", care are valoare de sinecdoca, deoarece prin acest substantiv se subntelege toata colectivitatea nationala [sinecdoca este figura de stil care consta n folosirea ntregului n locul partii componente sau a particularului n locul generalului; aici prin "romn" se subntelege toata natiunea romna, trecuta, prezenta si viitoare - n.n.]. Prima strofa reia titlul, ndemnnd pe toti romnii la desteptare nationala, la eliberare de sub tiranie, ncurajndu-i totodata sa-si construiasca o alta soarta, mai buna, mai frumoasa, pe care s-o invidieze pna si dusmanii: "Desteapta-te. romne, din somnul cel de moarte, / n care te-adncira barbarii de tirani! / Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte, / La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!". Fermitatea tonului prin care romnii sunt impulsionati sa-si croiasca o viata demna - "Acum ori niciodata" - se continua si n strofa a doua, poetul adaugnd argumentul originii poporului romn. Mndria de a fi urmasi ai romanilor este exprimata prin faima de care se bucura si astazi ginta latina: "Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume,/ Triumfator n lupte, un nume de Traian!". Strofa a treia. Vitejia romanilor se regaseste n sngele fiecarui romn, idee exprimata prin comparatii - "Cum stau ca brazi n munte vonici sute de mii", "si sar ca lupi n stne" -urmate de o enumeratie care sugereaza unitatea ntregului popor: "Batrni, barbati, juni, tineri, din munti si din cmpii!". Strofa a patra ncepe printr-o invocatie retorica adresata direct eroicelor figuri istorice ale neamului, care pot vedea ca romnii sunt demni urmasi ai luptei lor de independenta si libertate nationala. Indemnul este exprimat prin verbul la imperativ, "priviti" si prin enumerarea unor domnitori exemplari, "Mihai, Stefan, Corvine", ca simboluri ale celor trei provincii romnesti - Tara Romneasca, Moldova, Transilvania. Curajul si spiritul lor de sacrificiu s-a transmis generatiilor urmatoare, nsetate, la rndul lor, de libertatea si independenta tarii: "Viata-n libertate, ori moarte! striga toti". Idealul de unire a tuturor romnilor este exprimat n strofa a cincea, prin doua simboluri sugestive - "Milcov si Carpati" -si prin juramntul pe care acestia l fac n numele libertatii ntregii natiuni: "Dar noi, patrunsi la suflet de snta libertate, / Juram ca vom da mna, sa fim pururea frati!". In urmatoarele doua strofe se compune imaginea patriei prin metafora personiftcatoare "O mama vaduvita", sugernd ideea ca nerealizarea unitatii nationale este dureroasa si tara cere sprijinul fiilor ei, rostind n acelasi timp o imprecatie, mpotriva tradatorilor: "Si blastama cu lacrimi n ochi pe orisicare / In astfel de pericol s-ar face vnzatori!". Blestemul continua n strofa a saptea, n care, tara, personificata, invoca urgiile naturii care sa se abata asupra lasilor, atunci cnd patria trebuie aparata: "De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa, / Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, / Cnd Patria sau mama, cu inima duioasa, / Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!". Strofele a opta si a noua aduc n memoria romnilor asuprirea otomana, exprimata prin sinecdoca metaforica "iataganul barbarei Semilune" ce a provocat suferinte si chinuri attor generatii. Romnii jura sa nu mai ndure niciodata tirania nimanui, fiind constienti ca oricnd tara este pndita de primejdii, ntre care aceea de a-i fi rapita limba stramoseasca. Ideile sunt exprimate prin interogatii retorice, ncarcate de revolta: "N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui robie, / Al carui jug din secuii ca vitele-l purtam?". Penultima strofa exprima o adresare directa catre "Romni din patru unghiuri", cu aceeasi fermitate de la nceputul poeziei, "acum ori niciodata", ndemnnd la unire n "cuget" si n

"simtiri". Neamul romnesc are datoria de a aduce la cunostinta ntregii lumi faptul ca teritoriul tarii a fost ciuntit prin siretenie si intrigi politice: "Strigati n lumea larga ca Dunarea-i furata, / Prin intriga si sila, viclene uneltiri!". Indemnurile din aceasta strofa sunt realizate prin substantivul la vocativ -"romni" - si verbele la imperativ - "uniti-va" si "strigati". Ultima strofa se adreseaza preotilor, parintii spirituali ai romnilor, pe care autorul i ndeamna, prin vocativul "Preoti", la lupta pentru libertatea poporului si a tarii, care este sfnta: "Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina, / Deviza-i libertatea si scopul ei prea sfnt". O alta idee ce se desprinde din aceste versuri este aceea ca neamul romnesc este crestin, credinta lor n Dumnezeu fiind ilustrata prin metafora "oastea e crestina". Ultimele doua versuri ale poeziei exprima ideea sacrificiului suprem pe care romnii sunt capabili sa-l faca din dragoste pentru pamntul strabun, pentru patria si poporul lor: "Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, / Dect sa fim sclavi iarasi n vechiul nost-pamnt!". De aici se desprind sugestiv si principalele trasaturi care caracterizeaza neamul romnesc: curajul, setea de libertate si demnitate nationala, spiritul de sacrificiu, dragostea de neam si tara, mndria de a fi romn. De remarcat n aceasta poezie este tonul solemn si retoric, ilustrat si prin semnele de exclamare asezate la sfrsitul strofelor, sugernd imperativ datoria romnilor de a-si apara tara si poporul, de a lupta mereu pentru libertate si demnitate nationala. Prozodia. Versurile sunt lungi, masura fiind de 13-14 silabe, rima este ncrucisata, iar ritmul iambic. Poezia "Desteapta-te, romne!" are evidente calitati de imn, constituindu-se ntr-un adevarat manifest ce militeaza pentru unitatea si independenta poporului romn si a tarii, fapt remarcat de Nicolae Balcescu, care-a numit-o "Marseilleza romnilor".