RELAIA REGIONALISM-GLOBALIZARE; ASPECTE ECONOMICE SI DE SECURITATE

LECT.UNIV.DR. ADRIAN FLOREA Universitatea din Oradea, Facultatea de tiine Economice str. Universitii nr. 1, telefon: 408410, e-mail: aflorea@uoradea.ro Globalization in the sense of connectivity in economic and cultural life across the world, has been growing for centuries. However, many believe the current situation is of a fundamentally different order to what has gone before. The speed of communication and exchange, the complexity and size of the networks involved, and the sheer volume of trade, interaction and risk give what we now label as 'globalization' a peculiar force. Muli autori si specialiti considera celalalt proces contemporan, regionalismul, ca o treapta intermediara ce duce la globalizare si la securitate globala. Cea mai avansata din formele de integrare regionala, Europa, ofer doua diferene fata de globalizare. In primul rnd, spre deosebire de globalizare, care nu este o construcie deliberata a statelor, regionalismul se bazeaz pe transferul deliberat si voluntar de suveranitate spre instituii supranaionale. In al doilea rnd, fata de globalism, care nu e nzestrat cu instituii capabile sa exercite control sau sa genereze politici comune, regionalismul dispune de astfel de instituii si promoveaz politici si strategii comune. In ambele cazuri, forele profunde sunt insa aceleai: comerul figureaz pe primul loc. Nota comuna a regiunilor consta in obiectivul lor de a crea piee largi, stimulatoare si competitive, de a crea piee comune sau zone de comer liber. In lume exista zeci de asocieri regionale de state, care difer intre ele prin gama de teme ale conlucrrii sau gradul de instituionalizare. Dac n 1990 acordurile regionale erau mai puin de 25, astzi depesc cifra de 90. In afara Europei, cele mai active dintre ele sunt Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) si ASEAN in Asia de Sud-Est. Urmeaza apoi numeroase alte regiuni ale Caraibelor, Anzilor, Africii vestice sau estice, dar si regionalismele gigantice ale NAFTA si ale Pacificului. Exista si iniiativa ca 34 de tari din America de Nord si Sud care privesc ctre o zona de comer liber in 2005. Este de amintit ca la scrierea Cartei Naiunilor Unite regionalismul a fost acceptat, la insistenta Americii Latine, ca un complement la vocaia universala a organizaiei, iar instituiile ONU corespunztoare au fost Comisiile economice create pentru fiecare continent. Dar piatra de temelie a ONU, o organizaie a guvernelor, constnd in respectarea suveranitii membrilor, a micorat considerabil rolul ONU att in cursa globalizrii, care ignora graniele, cat si a regionalismului, care le face simbolice. Multe din marile puteri, politice sau economice, ezita intre vocaia lor regionala si cea globala. Opiunea Japoniei a fost globalismul, dei numeroase voci pledau pentru asianism. SUA, o putere eminamente globala, se asigura contra izolrii de ctre diferitele regionalisme, intrnd in cat mai multe forme regionale. Cu mai puine mijloace economice, Rusia ncearc o strategie asemntoare in vecintatea imediata sau in regiunea euro-asiatica. Integrarea europeana este fenomenul cel mai cunoscut, studiat si comentat in materie de integrare. Are si vechimea cea mai mare, experiena cea mai ndelungata si realizrile cele mai vizibile. Din punct de vedere al globalizrii, Europa se uita mai mult nuntru dect in afara, atrgndu-si numele de fortreaa Europa. Se apar de acest apelativ, dnd asigurri ca nu creeaz un regim confrontational, ci unul de armonie cu globalitatea: Europa trebuie sa isi aduc contribuia la cooperarea regionala care, spre deosebire de regionalismul confrontational, nu doar repeta la un nivel mai nalt vechea politica de rivalitate intre statele-naiuni. O economie mondiala bazata pe principii multilaterale este o precondiie decisiva pentru crearea unei ordini mondiale cooperativa si panica. 158

Comerul liber trebuie garantat la scara globala in viitor1. Logica sa de formare de instituii supranationale, formata din absorbirea atributelor statelor moderne, pstreaz doua trasaturi ale acestora: centralismul birocratic si ierarhia, obiectivul fiind o federaie de state. Europa a fost nvinuita de lipsa de identitate si de profil, de neclaritatea direciei si scopurilor. Dezbaterile transparente si consultrile publice prin referendumuri, luarea pulsului societii la alegerile pentru Parlamentul European, diferentele intre viziunile statelor si partidelor, au contribuit la aceasta imagine. Rspndirea acordurilor regionale arat ca ne putem atepta din ce in ce mai mult sa vedem un tip diferit de stat pe arena mondiala, unul care isi reconstituie puterea in centru alianelor formate fie in interiorul, fie in exteriorul statului naional. Cci aceste state, construindu-si sau sporindu-si capacitatea mai degrab dect reducnd-o, ar prea sa fie lecia de integrare dinamica. Este probabil ca, pe msura ce naintam in sec.XXI, abilitatea statelor-naionale de a se adapta la globalizare va continua sa sporeasc, nu sa diminueze diferentele naionale dintre capacitatile statelor, precum si dintre avantajele asociate cu coordonarea economica naional. Adaptarea functiilor statului versus adoptarea de noi structuri Este larg rspndita ideea potrivit creia, ca urmare a globalizarii, statele naionale trec printr-o provocare sau perioada de adaptare. Cu accente mai mari sau mai mici, sustinatorii acestei idei afirma ca a inceput sau va incepe procesul dezintegrrii economiilor naionale si a stingerii puterii interne a statului. In conceptia unora, statul apare ca subrezit, golit de sens, erodat, detronat sau ngropat. Prin comparaie, numrul lucrrilor care au ca tema adaptabilitatea statului este considerabil mai mic. Exista in prezent mai multe forme de negare a statului si a rolului sau traditional. Cele mai multe converg ctre acelai set de afirmaii si presupozitii: diminuarea autoritarii naionale, slbirea puterii guvernelor in fata capitalului transnaional, atrofierea statului naional ca principiu organizatoric. La baza acestor argumente sta concepia unei economii globale, integrata doar de capitalul transnaional si de pia. Ideea unei economii globale, dominata doar de corporaii transnaionale si de finanele fara frontiere, a stat la originea teoriei ca globalizare, cu ntrirea pe care o aduce actorilor de piaa, erodeaz rapid puterea statelor naionale, ca si ideea unei economii naionale care poate fi condusa de un guvern central. Negarea statului se refera astfel la proliferarea tezelor care prevestesc diminuarea sau nlocuirea statelor ca actori ai puterii pe scenele interne si internaionale. Aceste opinii variaz de la prabusirea statului bunstrii si moartea politicii industriale pana la sfarsitul diversitatii naionale si decesul statului naional. Dei negarea statului este in mare msura tipic angloamericana, forta negrii statului a avut tendina de a creste si descrete odat cu diverse evenimente si schimbri ale contextului istoric mondial. Aceasta a devenit oarecum mai slaba ca urmare imediata a celui de-al doilea rzboi mondial, ntrindu-se apoi in timpul rzboiului rece, iar acum recastigandu-si intesitatea o data cu prabusirea Uniunii Sovietice. Daca excludem perioada curenta, putem identifica cel puin trei etape principale ale adaptrii statului, ce survin in perioade inegale de timp, o data ce statele naionale apar si se dezvolta in diferite grade. Statele moderne s-au definit iniial ca fiind colectoare de taxe in vederea sustinerii si conducerii treburilor militare (aceasta a avut prioritate pana in sec.XVIII). In al doilea rnd, statele sau definit ca protectori ai economiei naionale si ageni ai industrializrii (din secolul XIX ncoace). In fine, in al treilea rnd, statele s-au dovedit a fi constructori ai naiunii, prin expansiunea cetateniei sociale (in mare parte un fenomen al sec.XX). Transferul obiectivelor nu a nsemnat o abandonare a celor vechi, ci adugarea si suprapunerea a noi funcii si instituii. Pentru anumite tari, mai ales Japonia si Germania, militarismul si industrialismul au fost mbinate istoric, iar acest fapt a avut consecine dezastruoase. Dar a lsat in aceste ornduiri si o motenire a unei capacitati statale de a ndruma schimbarea economica. Competiia militar, industrializarea si construcia naiunii au constituit trei provocri-cheie la care statele moderne au rspuns si in relaie cu care au cristalizat functii diferite.

Hans, Dietrich Gensher, Respondind to the challenge of globalisation, The Philip Morris Institute for Public Policy Research, 1997

159

Slbirea autoritarii statului, care nu mai este considerat principal actor al globalizarii, a fost semnalul unor necrologuri premature. Dispariia statului a produs o ntreaga literatura. Cu toate acestea, statele par a fi cele mai interesate de procesul globalizarii angajate cu toate resursele de care dispun, la rezolvarea problemelor interne, in special economice si sociale. De asemenea, aceleai state enunau prioritatea interesului naional drept criteriu hotrtor in rezolvarea unor crize regionale si planetare, mobilizandu-si fortele pentru apararea nationala si securitatea planetara. Este de necontestat ca statul naiune isi schimba atribuiile. Cedarea de suveranitate in procesul integrrii, descentralizarea crescnda si transferul de atribuii ctre organele locale, pierderea controlului asupra economiei globalizate, acceptarea armonizrii legislaiei cu aceea a altor state, dependenta de deciziile si recomandrile marilor organisme financiare si bancare sunt tot atatea manifestari ale aparitiei unor noi functii ale statului. Exista un spectru larg de poziii, de la aprarea rolului si functiilor statului pana la profeia sumbra a dispariiei sale si preluarea functiilor de aparare si securitate internationala de alte structuri politice si organizatorice. Avand o poziie moderata, Paul Kennedy considera ca pe total, chiar daca autonomia si funciile statului au fost erodate de tendinele transnaionale, nu a aprut nici un substitut adecvat care sa-l nlocuiasc in a rspunde schimbrii globale2 si a asigura ordinea si securitatea planetara. Unii specialisti in problema, cum sunt Hirst si Thompson sustin ca anumite puteri tradiionale ale statului sunt in declin: puterea statului-naional privit ca agent administrativ si politic se afla in declin, in timp ce rolul statului ca manager economic se diminueaz. Abordarea trebuie insa nuanata, insistndu-se asupra importantei persistente a statului-naional, nu in termeni tradiionali, precum putere suverana sau manager economic, ci ca sursa cheie a legitimitatii si a delegrii autoritatii ctre centre de putere la nivel sub si supra naional. Statele-naionale sustin autorii respectivi -sunt acum pur si simplu o categorie de ageni politici si de putere, intr-un sistem complex al puterii, de la nivel mondial pana la niveluri locale3. Un punct de vedere original si interesant susine Linda Weiss4. In lucrarea sa cu titlul "Mitul statului lipsit de putere", ea considera ca dei volumul total al fluxurilor internaionale de produse, oameni, capital este greu de ignorat, noutatea, magnitudinea si tipul schimbrii din economia mondiala nu sunt suficiente pentru susinerea ideii de piaa transnaionala sau globala, in care constrngerile locationale si instituionale nu mai au importanta. Transformrile sunt in acord cu o economie extrem de internaionalizata, in care integrarea economica este promovata nu doar de companii, ci si de guvernele naionale. Considera greite viziunile asupra modurilor in care evolueaz puterea statului, pentru ca ignora varietatea statelor si adaptarea acestora. Schimbarea nu este ceva nou pentru stat, este chiar esena statului modern, in virtutea faptului ca este implicat intr-un sistem economic si interstatal dinamic (chiar si evoluia formelor de rzboi trebuie inclusa in acest sistem). Linda Weiss susine ca statul-naiune va avea in continuare o importanta sporita si ca, in consecina, aceasta va contribui la avansarea si nu la ncetinirea economiei mondiale. Adaptarea statului si a funciilor sale sunt de ateptat, nu declinul funciilor sale. Statele puternice sunt mai degrab moae ale globalizrii, nu victime ale acesteia. Apariia statelor catalitice, care consolideaz reelele naionale si regionale de comer si investiii, este deja evidenta. Capacitatea statelor-naiuni de a se adapta la globalizare va continua sa se mreasc, mai degrab dect sa diminueze diferenele intre puterile statelor, la fel ca si avantajele coordonrii economice naionale. Globalizarea este susinuta prin statul naional si, prin urmare isi extrage din acesta sensul si existenta. Argumentele globalizrii economice, cu imaginea lor despre o economie mondiala lipsita de granie, au neglijat unele procese mai profunde prin care statele puternice insele au modificat regulile jocului, inclusiv in ceea ce privete aprarea naionala si securitatea internaionala. Statele naiuni prezint o adaptabilitate si o varietate considerabila att in ce privete reaciile la schimbare, cat si in privina capacitaii de a media si coordona legturi internaionale si interne, in special relaiile guvern2 3

Paul Kennedy, Preparing for the twenty first century, Vintage Books, ,New York 1993 Hirst, Paul si Thompson, Globalization and the future of the Nation State, Cambridge University Press, 1996 4 Linda Weiss, Mitul statului lipsit de putere, Editura Trei, 2002, p26, p1

160

bussiness. Tendina de a privi aceste constrngeri ca fiind mai ales absolute si nu doar relative, cu finalitatea in sfritul istoriei statului, nu are multe in comun cu desfurarea procesului de adaptare a statului la provocrile externe si la cele interne generate de globalizare si de noua ordine internaionala. Departe de a deveni un anacronism, competenta statului devine astzi un avantaj important. Statul-naiune isi pstreaz importanta ca actor politic si economic, iar interesul naional se menine si se amplifica, acesta trebuind sa fie aparat prin strategii adecvate perioadei istorice. Bibliografie 1. Brzezinski, Zbigniew, The Great Chessboard, Basic Books, New York,1997 2. Gaftoniuc, Simona Finane Internaionale, Editura Economic, Bucureti, 1997 3. Gensher, Hans Dietrich, Respondind to the challenge of globalisation, The Philip Morris Institute for Public Policy Research, 1997 4. Georgescu-Roegen, Nicolae.Legea entropiei i procesul economic. Editura politic, Bucureti, 1979 5. Howard, Michael, The causes of wars, The Wilson Quarterly, 1994 6. Kennedy, Paul, Preparing for the twenty first century, Vintage Books, New York 1993 7. Lowe, Adolf, On Economic Knowledge, New York, 1965 8. Malita, Mircea, Zece mii de culturi, o singura civilizatie, Editura Nemira, 1998 9. Marin, Dinu, Economie si globalizare, in Economie, Editia a asea, Ed. Economica, Bucuresti 10. Marinescu, Cosmin: Institutii si prosperitate. De la etica la eficienta, Ed. Economica, 2003 11. Martin Hans Peter, Schuman Harold: Capcana globalizrii. Atac la democratie si bunastare, Ed.Economica, Bucuresti, 1999 12. Miron, Dumitru Comert International, Editura ASE, 2003 13. Reich, Robert B., Munca Naiunilor, Paidea, Bucuresti, 1996 14. Scholte, Jan Aart, Globalization and social change II, Transnational Associations, UIA, Bruxelles, 2/98 15. Soros, George, Criza capitalismului global 16. Thompson, Hirst, Paul, Globalization and the future of the Nation State, Cambridge University Press, 1996 17. Weber, Max: Etica protestanta si spiritul capitalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993 18. Weiss, Linda, Mitul statului lipsit de putere, Editura Trei, 2002 19. * * Gwin Prins / The Global Security Programme, Cambridge University Global Security Programme Document, 1992 20. * * Le petit Larousse, Dictionnaire Enciclopedique, Paris, 1999

161