Ceva ce nu va muri...

In urma cu 8 ani te-am vazut la gradinita.Timp de 1 an m-am uitat la tine fara ca tu sa stii ca eu te plac.Dar intr-o zi cand tu aveai serbare am indraznit sa iti fac cu mana.Am fost foarte surprins cand tu mi-ai raspuns. Din ziua aceea am inceput sa te caut.Te vedeam aproape zilnic dar nu aveam curajul sa vorbesc cu tine.Imi era frica de respingere. Am inceput scoala: noi fiind boboci in clasa 1.Vazandu-te zilnic am inceput sa ne imprietenim mai mult si prin decembrie am iesit afara.Aici a fost pasul crucial: ecrus ti-a spus ca te iubesc.In seara aceea am vorbit dar cand a venit timpul sa te intrebi daca ma iubesti am plecat si ti-am dat mesaj deoarece mi-a fost foarte rusine.Dar tu mi-ai raspuns tot prin mesaj ca vrei sa fii prietena mea iar apoi m-am intors.De atunci am iesit afara ca prieteni si nu ca amici. Prima intalnire a fost in parcul de la unitate.Stateam la pietrele de langa copacul mare pe care copiii isi scriau initialele cu un plus intre ele.Mereu mi-am dorit sa scriem impreuna "R+D" pe acel trunchi.Acesta era visul meu in primul an de cand eram impreuna. Debea in al doilea an am inceput sa ne apropiem mai mult si tot atunci am avut primul nostru sarut: eram in parcul de la 37 si ne dadeam in leagan si cand s-a oprit eu te-am apucat de mana si te-am sarutat iar tu mi-ai zambit. Timp de 3 ani am fost impreuna si am fost fericiti cu o dragoste inocenta de copii.Dar acuma eram clasa a 4 a: mai mari,mai maturi.Incepusem sa iesim afara fara alti prieteni pe langa noi.Aceasta a fost cea mai frumoasa perioada: am inceput sa ne plimbam tinandu-ne de maini,ne cunosteam mai bine,incepeam sa devenim un "tot". Ne completam perfect.Dar intr-o zi ne-am despartit din cauza unui alt baiat. In prima saptamana eram foarte trist si

nervos dar mi-am dat pana la urma seama ca inca te mai iubeam si mereu mi-am dorit sa fii fericita si mi-am spus: "-Daca ea e fericita cu el de ce sa ma impotrivesc eu?" N-ai stat foarte mult timp cu el dar, de atunci parca s-a racit relatia intre noi.Mi-am facut prietene noi dar, pe toate le comparam cu tine.In clasa a 5 a si a 6 a am tot incercat sa ne impacam(ca relatie) dar, fara rost iar eu am incetat sa te mai contactez crezand ca nu mai simti nimic pentru mine. Acum o saptamana tu mi-ai aratat ca inca tii la mine si eu am fost prea entuziasmat incat le-am spus asta catorva prieteni.Iar acest lucru a fost cel mai prostesc lucru.Am inceput sa ne distantam si eu tot nu intelegeam de ce pana cand tu mi-ai explicat.Atunci mi-am dat seama cat de mult am gresit si am impartasit acest lucru intr-un mod aparte: "In timp ce eu condamnam eram supus la moarte." Dupa ce am realizat ce am facut mi-am format niste idei despre cum pot sa ma revansez fata de tine.In primul rand trebuia sa vorbesc cu prietenii mei iar apoi trebuia sa te recuceresc.De asta am vrut sa vii la Aldu acasa: ca eu sa imi pot cere scuze intr-un mod mai frumos. Acuma visul meu este sa ma impac cu tine.In timp ce iti scriam am observat un lucru: cu cat crestem mai mult, cu atat visele se spulbera incet pana cand nu vor mai fi.Eu nu vreau sa imi termin visele legate de tine deoarece te iubesc. Daca vrei sa vrei sa imi dai o sansa de a ma recompensa te rog sa porti bratara la scoala si cine stie poate vom continua relatia fara ca nimeni sa stie deoarece eu mi-am invatat lectia.De asemenea daca nu vei purta bratara inseamna ca pentru tine nu mai insemn nimic si ca ar trebui sa te las in pace. Ai fost prima mea dragoste si nu te voi uita niciodata.