Sunteți pe pagina 1din 1

Povestire de Mihail Sadoveanu. Lectur povestit pe scurt. ntr-o diminea de primvar, autorul l ntlni pe Niculie.

Era un copila de vreo opt ani, palid i mrunel, mbrcat srccios. Privea trist i vorbea cu glas moale, ca un om ncjit. Biatul mna spre crng vreo ase oi. Era suprat c le tot muriser oile i rmseser numai acelea. i una dintre cele ase era pe duc, fiindc o lovise o cru. Era tocmai mioara pe care i-o lsase mam-sa nainte de a muri. Mama lui Niculie murise n postul Crciunului. Acum nu mai avea cine s l ngrijeasc, si spun o vorb bun. Oftnd, biatul povesti c mama avusese ari, febr mare. Fiind cel mai mic dintre copii, rmsese pe lng ea ca s-i dea ap cnd i era sete. i spunea s fie cuminte dup ce va muri ea, s l asculte pe tat-su. Tatl lui Niculie tiuse i el c femeia va muri i era mereu suprat i tot trntea i izbea. Acum uitase de moartea ei, era furios c i mureau oile, blestema i njura i l btea cteodat pe mezin, dei acesta nu avea nici o vin. Ajunser n dumbrav, la malul Siretului i oile ncepur s pasc iarba mrunt. nfloriser alunii i cornii, toporaii apruser printre frunzele uscate, psrelele cntau prin mesteceni. Aprur i alte psri, cocostrci care umblau printr-un smrc pe malul cellalt, un crd de rae n zbor, doi pescrui albi. Autorul l ls pe Niculie al lui Onior singur i porni s se plimbe pe malul apei. i amintea de mama biatului, Irina lui Avram, cu care fusese coleg de coal. Fusese o fat frumoas i foarte cuminte, cu un suflet bun i minte bogat, pe care le lsase copilului ce i semna la ochi. Mormntul Irinei nu avea nici un semn i nici o floare. Brbatu-su, Dumitru Onior, un om ursuz i cam crpnos, nu se mai gndea dect la holda de mine. Povestitorul se opri i se uit n urma lui. Copilul era sub mesteceni, cu oile n jurul lui. i-l nchipui vorbind cu mioara cea bolnav. O ntreba dac tot o mai doare, i i spunea s nu moar, c numai ea i-a rmas de la mama lui. Un piigoi venea i cnta n copacul sub care era Niculie. Omul ncjit ofta i l invidia c e bucuros i fr griji. Mai trziu autorul se ntoarse. Biatul se nseninase, cci mioara lui era mai bine, se nviorase. l privi zmbind pe scriitor i acesta fu izbit de asemnarea ochilor i zmbetului su cu ochii i zmbetul fermector al mamei sale