Consiliul de Minitri 1.Coordonarea politicilor economice generale 2. Reprezentana permanent 3.Secretariatul general 4.

Sistemul de votare Consiliul de Minitri este instituia Uniunii Europene care reprezint direct statele membre i n care particip fiecare prin reprezentani la edinele care se in, de obicei la Bruxelles. Conform Tratatului Comunitii Europene, Consiliul a fost creat pentru a asigura coordonarea politicilor economice generale, pentru a aciona ca organ de luare a deciziilor i pentru a defini operaiile de management general ale Comisiei. Aceste atribuii i confer Consiliului rolul de principal organism de luare a deciziilor. S-a ales denumirea de Consiliul European a crui prim ntrunire s-a realizat n 1975. Actul Unic European a specificat nevoia a cel puin dou ntruniri pe an ale efilor de stat i de guvern din rile Comunitii, membri de drept n Consiliului European. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevzut s furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltrii i s defineasc respectivele direcii generale de evoluie politic (Art. 1). Comunitatea se bazeaz pe cei trei piloni. n interiorul pilonului unu, deciziile se realizeaz prin patru clase legislative din categoriile: Reglementri, cu aplicabilitate general n toate statele membre. Ele nu trebuie confirmate de parlamentele naionale pentru a avea efect legal. Dac intervine un conflict ntre reglementare i legea naional prevaleaz reglementarea. Directive, obligatorii pentru statele membre n privina rezultatului de obinut ntr-o perioad dat, dar care las metoda de implementare la latitudinea guvernelor naionale. Decizii, obligatorii n ntregime pentru cei crora le sunt adresate, fie acetia state membre, companii sau persoane fizice; Recomandri sau avize care nu sunt obligatorii, ci reprezint doar punctul de vedere al Comunitii. Dreptul de iniiativ legislativ revine Comisiei, dar Consiliul poate s-i cear o propunere ntr-un domeniu specific. O dat propunerea fcut, depinde de baza legal a Tratatului dac (a) propunerea e votat n unanimitate, cu majoritate simpl sau calificat i (b) Parlamentul European trebuie doar consultat (facultativ) de ctre Consiliu sau, de un larg organ legislativ conectat cu piaa unic, dac este vorba despre procedura de codecizie. O propunere supus votului n Consiliu se adopt cu majoritate calificat (54 de voturi favorabile). ntrunirile ministeriale sunt combustibilul Consiliului. Tratatul Merger (1965, intrat n vigoare n 1967), a prevzut un singur Consiliu de Minitri. n practic, ns, munca Consiliului este mprit pe domenii. De pild, Consiliul de Relaii Generale are ca membri Minitri de Externe i se ocup de problemele generale ale iniierii i coordonrii politicilor, de relaiile politice externe i cu problemele politice sensibile. Consiliul Tehnic este alctuit din Minitri de resort ai statelor membre, n funcie de domeniul vizat: Minitri Agriculturii, Energiei, Mediului. Administrarea ntregii game a Consiliului de Minitri, de la cel mai mic grup de lucru pn la Consiliul European, este n responsabilitatea statului care asigur Preedenia, schimbat o dat de 6 luni. Preedenia Consiliului ofer avantaje, dar i dezavantaje. Un avantaj este corelat prestigiului i statutului deinut de aceast funcie: pe durata a ase luni, ara preedintelui este centrul relaiilor UE; minitri n special primul ministru i ministrul de externe sunt reprezentanii UE. Un alt avantaj este acela c pe durata mandatului, Preedenia are o putere mai mare, i poate coordona prioritile i viteza politicii UE. Cu toate acestea, potenialul Preedeniei de a dezvolta politici nu trebuie exagerat; chiar dac la preluarea mandatului i stabilete prioritile, nu pornete la drum doar cu probleme noi; sunt de rezolvat cele rmase n desfurare i, de multe ori, ele consum energie i timp. Apoi, ase luni nu este o perioad suficient pentru a realiza politici ambiioase, mai ales dac sunt necesare i legislaii. Consiliul realizeaz circa 90 de ntlniri pe an. Ele se desfoar la Bruxelles, cu excepia lunilor aprilie, iunie i octombrie, cnd sunt planificate n Luxemburg. Regularitatea ntlnirilor pe domenii reflect importana, direciile, prioritile i interesele politicilor UE. Minitrii de Externe, apoi Minitrii Agriculturii i Minitrii Economiei i Finanelor Consiliul ECOFIN) se ntlnesc de regul o dat pe lun, i mai des, dac este necesar. Minitrii Pieei Unice, Minitrii Mediului, Minitrii Pescuitului i Minitrii Transporturilor au patrucinci ntlniri pe an; Cercetarea, Socialul, Energia i Industria se ntlnesc doar de doutrei ori pe an, Sntatea i Cultura au doar unadou reuniuni. Comitetul Permanent pentru Angajai este n serviciul Consiliului, i se particularizeaz sub dou aspecte: n primul rnd, membrii si nu sunt numai reprezentani ai guvernelor, ci i ai grupurilor de interese;

 n al doilea rnd, reprezentanii guvernelor sunt condui de minitri, iar dac acetia nu pot participa, de ctre reprezentanii lor personali. Comitetul se ntrunete de dou ori pe an, discut probleme de interes major i elaboreaz recomandri Consiliului de Relaii Sociale i de Munc. Diferite comitete, care tehnic sunt Comitete /Comisie/ (lucreaz pentru Consiliu i Comisie). Comitetul Monetar, nfiinat sub Art. 105 din Tratatul CEE investit cu o autoritate considerabil prin Art. 109 c din Tratatul asupra UE acoper Sistemul Monetar European (SME); micarea de capital; relaiile monetare internaionale i multe aspecte legate de Uniunea Economic i Monetar (UEM). n plus, are acces privilegiat n Comisie i n Consiliu. eful Comitetului raporteaz de mai multe ori pe an direct Consiliului ECOFIN. Secretariatul General este suportul principal al Consiliului cu peste 2.000 de persoane, din care, n jur de 200, cu grad A, personal diplomatic. Sediul Secretariatului, unde se in ntlnirile Consiliului, este la Bruxelles. Structura ierarhic a Consiliului nu este ncrcat sau rigid. Procedurile, n cazul unor propuneri venite din partea Comisiei sau a Parlamentului European, se realizeaz dup modelul: examinarea iniial a textului Comisiei este efectuat de un grup de lucru, sau dac are un domeniu larg, de mai multe grupuri de lucru. n cazul n care nu exist un grup de lucru permanent pe problema respectiv, el se constituie. La prima reuniune se abordeaz problemele generale; urmtoarele ntlniri au loc n funcie de problemele ridicate din examinarea textului Comisiei. Dac toate aspectele merg bine, se creeaz un document n care se indic punctele cu care sunt i cu care nu sunt de acord. A doua etap consemneaz naintarea documentului la COREPER sau n cazul problemelor din agricultur la CSA. COREPER fiind situat ntre grupurile de lucru i Consiliul de Minitri, acioneaz ca un fel de agenie de filtraj, pentru ntlnirile ministeriale. Se ncearc, pe ct posibil, s se elimine, prin rezolvare, problemele litigioase. n cazul n care n grupurile de lucru s-au atins condiiile de adoptare a unei msuri, COREPER confirm opinia respectiv i o nainteaz minitrilor pentru adoptare. Dac nu s-a ajuns la o soluie, COREPER poate s fac trei lucruri: s rezolve problemele n litigiu; s trimit napoi la grupul de lucru documentul cu indicaiile necesare obinerii unei nelegeri sau s-l trimit, mai sus, minitrilor. Oricum ar fi facil sau nu, documentul n discuie se adopt la nivel ministerial. Tratatele asigur Consiliului trei modaliti de a lua decizii: vot n unanimitate, vot cu majoritate calificat i vot cu majoritate simpl.

Votul n unanimitate n cadrul Consiliului este limitat, dei cmpul de aplicare nu este neglijabil. Chiar dup expirarea perioadei de tranziie, n Tratatul CEE, 27 dispoziii prevedeau recurgerea la unanimitate. AUE a meninut-o n domeniile de natur constituional sau cvasi-constituional, dar i-a redus aplicarea n domeniile politicilor comune i mai ales a armonizrii legislaiilor naionale. Mai mult, pentru ca unanimitatea s se poat forma, nu este necesar ca toate statele s voteze n favoarea deciziei. n acest sens Art. 148, din Tratatul CEE, stabilete c abinerile membrilor prezeni sau reprezentani nu constituie un obstacol n adoptarea deciziilor Consiliului, care cer unanimitate. Este necesar ns, ca toate statele membre s fie prezente sau reprezentate. Prin aceasta se las o poart de scpare care conciliaz eficacitatea decizional a instituiei cu respectarea poziiei naionale. Votul cu majoritate calificat. Pentru obinerea majoritii, statele membre au o pondere special, n funcie de criterii generale, demografice, politice i economice. Minoritatea este protejat prin propunerea Comisiei care se consider c reprezint interesul comunitar i deci, i interesele statelor mici; b). n celelalte cazuri, n care Consiliul statueaz fr propunerea Comisiei, pe lng un numr de voturi se ine seama i de numrul statelor, n sensul ca cele 62 voturi s exprime votul favorabil a cel puin zece state. Ideea principal care se desprinde din analiza mecanismului de vot este c majoritatea calificat s nu lase vreunuia din statele posibilitatea de veto. Prin lrgirea de la 12 la 15 state membre, ponderea voturilor pentru formarea majoritii calificate a fost revizuit. n privina competenelor deja existente n Tratatul CEE, n Tratatul de la Maastricht votul cu majoritatea calificat a fost introdus numai n ceea ce privete mediul (celelalte domenii, cum ar fi ale programelor de cercetare, organizarea fondurilor, fiscalitatea, armonizarea legislaiilor, politica vizelor au rmas s fie guvernate de regula unanimitii). Se poate spune c prin Tratatul asupra UE votul cu majoritate calificat conduce procesul decizional n cel mai mare numr de domenii.

Votul cu majoritate simpl. Deciziile i deliberrile Consiliului sunt adoptate potrivit principiului general stabilit de Art. 148. Acesta prevede c n afar de dispoziii contrarii ale Tratatului, deliberrile Consiliului sunt ncheiate, iar actele adoptate cu majoritatea membrilor care l compun. Majoritatea simpl este calculat n raport cu membrii Consiliului i nu n raport cu membrii prezeni. Fiecare ar a primit un vot folosit, n principal, n scopuri procedurale. (ncepnd din februarie 1994, se folosete la tarife anti-dumping i anti-subvenie n contextul Politicii Comerciale Comune). Preedenia Consiliului se exercit prin rotaie de fiecare stat membru, pe o durat de ase luni, dup o ordine fixat prin Tratat. Tratatul de la Maastricht indic ordinea ntr-un prim ciclu de ase ani. n ciclul urmtor, tot de ase ani, ordinea membrilor este alfabetic. Ordinea prevzut nainte de 1 ianuarie 1995, era urmtoarea: ntr-un prim ciclu de ase ani: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda Portugalia, Regatul Unit; n ciclul urmtor de ase ani Danemarca, Belgia, Grecia, Germania, Frana, Spania, Italia, Irlanda, Olanda, Luxemburg, Regatul Unit, Portugalia. Aceast ordine s-a modificat dup lrgirea UE la 15 ri. n 1995 Frana a deinut preedenia n prima jumtate a anului. Au urmat Spania, Italia, Irlanda, Olanda, Luxemburg, Regatul Unit, Austria, Germania. ncepnd cu iulie 1999 ordinea este: Finlanda, Portugalia, Frana, apoi ncepnd cu 2001: Suedia, Belgia, Spania, Danemarca, Grecia.[1] Sugestii pentru studei: Reinei Competenele Comisiei Europene Privii harta politic a Europei i raportai numrul voturilor fiecrei ri la: suprafa, populaie, fora economic, istoria ei Notai cteva din atributele fiecrei comisii Comparai sistemul de vot cu alte modaliti ntlnite la nivel guvernamental sau organizatoric

[1] Nicolae Pun, Istoria constructiei europene, Editura Fundaia pentru Studii Europene, 1999, pp. 5157 . Consiliul de Ministrii este institutia UE care reprezinta direct statele membre si n care participa fiecare - prin reprezentanti la sedintele care se tin, de obicei la Bruxelles. Conform Tratatului Comunitatii Europene, Consiliul a fost creat pentru a asigura coordonarea politicilor economice generale pentru a actiona ca organ de luare a deciziilor si pentru a defini operatiile de management general ale Comisiei. Aceste atributii i confera Consiliului rolul de principal organism de luare a deciziilor. n anii '70 pentru a corecta tendinta Consiliului de Ministri de a fi un forum pentru negocierea exclusiva a problemelor legate de interesele nationale restrnse sau specifice, s-a impus instaurarea unei autoritati politice. Initial, Monnet a propus ca institutia sa fie Guvernul European Provizoriu. Ideea sa viza nlocuirea situatiei n care ministrii actionau n Consiliu pe baza instructiunilor nationale, cu o alta noua, n care ei sa primeasca instructiuni de la o sursa comuna - un organ compus din superiorii lor politici. Nu s-a acceptat propunerea lui Monnet privind titulatura noii institutii, n schimb a fost preluata partea cu atributiile, reprezentarea etc. S-a ales denumirea de Consiliul European a carui prima ntrunire s-a realizat n 1975. Actul Unic European va specifica necesitatea a cel putin doua ntruniri pe an ale sefilor de stat si de guvern din tarile Comunitatii, membri de drept n Consiliului European. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevazut: sa furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltarii si sa defineasca respectivele directii generale de evolutie politica (Art. 1). Comunitatea - si i-am evidentiat semnificatia - se bazeaza pe cei trei piloni. n interiorul pilonului unu deciziile se realizeaza prin patru clase legislative din categoriile: Reglementari, cu aplicabilitate generala n toate statele membre. Ele nu trebuie confirmate de parlamentele nationale pentru a avea efect legal. Daca intervine un conflict ntre reglementare si legea nationala prevaleaza reglementarea. Directive, obligatorii pentru statele membre n privinta rezultatului de obtinut ntr-o perioada data, dar care lasa metoda de implementare la latitudinea guvernelor nationale. Decizii, obligatorii n ntregime pentru cei carora le sunt adresate, fie acestia state membre, companii sau persoane fizice; Recomandari sau avize care nu sunt obligatorii, ci reprezinta doar punctul de vedere al Comunitatii.

Dreptul de initiativa legislativa revine Comisiei, dar Consiliul poate sa-i ceara o propunere ntr-un domeniu specific. O data propunerea facuta, depinde de baza legala a Tratatului daca (a) propunerea e votata n unanimitate, cu majoritate simpla sau calificata si (b) Parlamentul European trebuie doar consultat (facultativ) de catre Consiliu sau, de un larg organ legislativ conectat cu piata unica, daca este vorba despre procedura de codecizie. O propunere supusa votului n Consiliu, se adopta cu majoritate calificata (54 de voturi favorabile). ntrunirile ministeriale sunt motorul Consiliului. Tratatul Merger (1965, intrat n vigoare n 1967), a prevazut un singur Consiliu de Ministri. n practica, nsa, munca Consiliului este mpartita pe domenii. De pilda, Consiliul de Relatii Generale are ca membri Ministri de Externe si se ocupa de problemele generale ale initierii si coordonarii politicilor, de relatiile politice externe si cu problemele politice sensibile. Consiliul Tehnic este alcatuit din Ministri de resort ai statelor membre, n functie de domeniul vizat: Ministri Agriculturii, Energiei, Mediului. Administrarea ntregii game a Consiliului de Ministri, de la cel mai mic grup de lucru pna la Consiliul European, este n responsabilitatea statului care asigura Presedentia - schimbata o data de 6 luni. Presedentia Consiliului ofera avantaje dar si dezavantaje. Un avantaj este corelat prestigiului si statutului detinut de aceasta functie: pe durata a sase luni, tara presedintelui este centrul relatiilor UE; ministrii - n special primul ministru si ministrul de externe - sunt reprezentantii UE. Un alt avantaj este acela ca pe durata mandatului, Presedentia are o putere mai mare, si poate reglementa (dirija) prioritatile si viteza politicii UE. Cu toate acestea, potentialul Presedentiei de a dezvolta politici nu trebuie exagerat; chiar daca la preluarea mandatului si stabileste prioritatile, nu porneste la drum doar cu probleme noi; sunt de rezolvat cele ramase n desfasurare si, de multe ori, ele consuma energie si timp. Apoi, sase luni nu este o perioada suficienta pentru a realiza politici ambitioase, mai ales daca sunt necesare si legislatii. Consiliul realizeaza circa 90 de ntlniri pe an. Ele se desfasoara la Bruxelles, cu exceptia lunilor aprilie, iunie si octombrie, cnd sunt planificate n Luxemburg. Regularitatea ntlnirilor pe domenii reflecta importanta, directiile, prioritatile si interesele politicilor UE. Ministrii de Externe, apoi Ministrii Agriculturii si Ministrii Economiei si Finantelor Consiliul ECOFIN) se ntlnesc de regula o data pe luna, si mai des, daca este necesar. Ministrii Pietei Unice, Ministrii Mediului, Ministrii Pescuitului si Ministrii Transporturilor au patru-cinci ntlniri pe an; Cercetarea, Socialul, Energia si Industria se ntlnesc doar de doua-trei ori pe an, Sanatatea si Cultura au doar una-doua reuniuni. n afara ntlnirilor formale, Ministri de Externe si Ministri ECOFIN au ntlniri saptamnale, de regula n tara Presedentiei, unde discuta fara a fi presati n a lua hotarri. Fiecare stat membru are o delegatie nationala, Reprezentanta Permanenta la Bruxelles si actioneaza ca un ambasador n UE. Reprezentanta Permanenta este condusa de un Reprezentant Permanent, de regula un diplomat de cel mai nalt grad, ajutat de douazeci-treizeci de oficiali, n cazul tarilor mari. Cam jumatate din oficiali sunt alesi din serviciul diplomatic, iar cealalta jumatate din diferite ministere - Agricultura, Comert si Finante. Sefii delegatiilor se reunesc o data pe saptamna n cadrul Comitetelor de Reprezentanti Permanenti, COREPER. La reuniuni ambasadorii si functionarii de stat pregatesc proiectele si materialele pentru Consiliu. O retea de comitete si grupuri de lucru asista si pregatesc materialele Consiliului de Ministri, COREPER-ului si Comitetului Special n Agricultura (CSA). Comitetele Consiliu sunt compuse din functionari nationali si rolul lor este de a produce analize si evaluari necesare luarii deciziilor n Consiliu si Comisie. Un astfel de comitet este Comitetul Articolul 113 care se ocupa de politica comerciala. (Orice actiune semnificativa luata de UE n comertul international este precedata de coordonarea interna prin acest comitet (se ntruneste o data pe saptamna)). Comitetul Permanent pentru Angajati este n serviciul Consiliului, si se particularizeaza sub doua aspecte: n primul rnd, membrii sai nu sunt numai reprezentanti ai guvernelor, ci si ai

grupurilor de interese; n al doilea rnd, reprezentantii guvernelor sunt condusi de ministri iar daca acestia nu pot participa, de catre reprezentantii lor personali. Comitetul se ntruneste de doua ori pe an discuta probleme de interes major si elaboreaza recomandari Consiliului de Relatii Sociale si de Munca. Diferite comitete - care tehnic sunt Comitete /Comisii/ (lucreaza pentru Consiliu si Comisie). Comitetul Monetar, nfiintat sub Art. 105 din Tratatul CEE investit cu o autoritate considerabila prin Art. 109 c din Tratatul asupra UE acopera Sistemul Monetar European (SME); miscarea de capital; relatiile monetare internationale si multe aspecte legate de Uniunea Economica si Monetara (UEM). n plus, are acces privilegiat n Comisie, si n Consiliu. Seful Comitetului raporteaza de mai multe ori pe an direct Consiliului ECOFIN. n afara de comitetele constituite formal (n sensul ca au fost nfiintate de tratate sau legislatii), alte comitete ajuta munca Consiliului. Nu ntotdeauna ele sunt numite comitete si cteodata apar sub denumirea de grupuri sau ntlniri. Rolul grupurilor de lucru este mai bine precizat chiar dect al multor comitete si deseori ele produc analize pentru Consiliu la propunerile Comisiei sau a Parlamentului European. Numarul lor variaza n functie de natura problemelor, respectiv de preferintele Presedintelui. n anii precedenti au fost n jur de 150. Grupurile de lucru sunt structuri ad-hoc formate din cte trei-patru persoane din fiecare tara membra, oficiali nationali permanenti sau experti de ministere. Secretariatul General este suportul principal al Consiliului cu peste 2.000 de persoane, din care n jur de 200 cu grad A, personal diplomatic. Sediul Secretariatului, unde se tin ntlnirile Consiliului, este la Bruxelles. Structura ierarhica a Consiliului nu este ncarcata sau rigida. Procedurile, n cazul unor propuneri venite din partea Comisiei sau a Parlamentului European se realizeaza dupa modelul: examinarea initiala a textului Comisiei este efectuata de un grup de lucru, sau daca are un domeniu larg, de mai multe grupuri de lucru. n cazul n care nu exista un grup de lucru permanent pe problema respectiva, el se constituie. La prima reuniune se abordeaza problemele generale; urmatoarele ntlniri au loc n functie de problemele ridicate din examinarea textului Comisiei. Daca toate aspectele merg bine, se creeaza un document n care se indica punctele cu care sunt si cu care nu sunt de acord. A doua etapa consemneaza naintarea documentului la COREPER, sau n cazul problemelor din agricultura la CSA. COREPER fiind situat ntre grupurile de lucru si Consiliul de Ministri, actioneaza ca un fel de agentie de filtraj, pentru ntlnirile ministeriale. Se ncearca pe ct posibil sa se elimine, prin rezolvare, problemele litigioase. n cazul n care n grupurile de lucru s-au atins conditiile de adoptare a unei masuri, COREPER confirma opinia respectiva si o nainteaza ministrilor pentru adoptare. Daca nu s-a ajuns la o solutie, COREPER poate sa faca trei lucruri: sa rezolve problemele n litigiu; sa trimita napoi la grupul de lucru documentul cu indicatiile necesare obtinerii unei ntelegeri sau sa-l trimita, mai sus, ministrilor. Oricum ar fi - facil sau nu, documentul n discutie se adopta la nivel ministerial. Tratatele asigura Consiliului trei modalitati de a lua decizii: vot n unanimitate, vot cu majoritate calificata si vot cu majoritate simpla. Votul n unanimitate n cadrul Consiliului este limitat, desi cmpul de aplicare nu este neglijabil. Chiar dupa expirarea perioadei de tranzitie, n Tratatul CEE, 27 dispozitii prevedeau recurgerea la unanimitate. AUE a mentinut-o n domeniile de natura constitutionala sau cvasi-constitutionala, dar i-a redus aplicarea n domeniile politicilor comune si mai ales a armonizarii legislatiilor nationale. Mai mult, pentru ca unanimitatea sa se poata forma, nu este necesar ca toate statele sa voteze n favoarea deciziei. n acest sens Art. 148 din Tratatul CEE stabileste ca abtinerile membrilor prezenti sau reprezentanti nu constituie un obstacol n adoptarea deciziilor Consiliului, care cer unanimitate. Este, necesar nsa, ca toate statele membre sa fie prezente sau reprezentate. Prin aceasta se lasa o poarta de scapare care conciliaza eficacitatea decizionala a institutiei cu respectarea pozitiei nationale. De remarcat ca tratatele nu au prevazut sa se renunte la unanimitate cu privire la stabilirea unei proceduri uniforme pentru alegerea Parlamentului European prin vot universal direct, pentru fixarea numarului membrilor Comisiei, n dispozitii relative la sistemul resurselor proprii ale Comunitatii, regimul lingvistic sau cnd se solicita decizia Consiliului asupra cererilor de aderare.

 Votul cu majoritate calificata. Pentru obtinerea majoritatii, voturile statelor membre sunt dotate cu o pondere speciala, n functie de criterii generale, demografice, politice si economice. Art. 148 distinge doua situatii pe care le supune unui regim diferit: a). cnd Consiliul statueaza pe baza propunerii Comisiei, se socotesc numai voturile, nu si numarul de state, deliberarile fiind ncheiate si actele adoptate, daca ntrunesc 62 din totalul de 87 (nainte de 1995, cu 12 state membre acest numar era de 54 din totalul de 76). Minoritatea este protejata prin propunerea Comisiei care se considera ca reprezinta interesul comunitar si deci, si interesele statelor mici; b). n celelalte cazuri, n care Consiliul statueaza fara propunerea Comisiei, pe lnga un numar de voturi se tine seama si de numarul statelor, n sensul ca cele 62 voturi sa exprime votul favorabil a cel putin zece state. Ideea de baza care se desprinde din analiza mecanismului de vot este ca majoritatea calificata sa nu lase vreunuia din statele posibilitatea de veto. Prin largirea de la 12 la 15 state membre, ponderea voturilor pentru formarea majoritatii calificate a fost revizuita.* n privinta competentelor deja existente n Tratatul CEE, n Tratatul de la Maastricht votul cu majoritatea calificata a fost introdus numai n ceea ce priveste mediul (celelalte domenii, cum ar fi ale programelor de cercetare, organizarea fondurilor, fiscalitatea, armonizarea legislatiilor, politica vizelor au ramas sa fie guvernate de regula unanimitatii). Se poate spune ca prin Tratatul asupra UE votul cu majoritate calificata conduce procesul decizional n cel mai mare numar de domenii. Votul cu majoritate simpla. Deciziile si deliberarile Consiliului sunt adoptate potrivit principiului general stabilit de Art. 148. Acesta prevede ca n afara de dispozitii contrarii ale Tratatului, deliberarile Consiliului sunt ncheiate iar actele adoptate cu majoritatea membrilor care l compun. Majoritatea simpla este calculata n raport cu membrii Consiliului si nu n raport cu membrii prezenti. Fiecare tara a primit un vot folosit n principal n scopuri procedurale. (ncepnd din februarie 1994, se foloseste la tarife anti-dumping si anti-subventie n contextul Politicii Comerciale Comune). Presedentia Consiliului se exercita prin rotatie de fiecare stat membru, pe o durata de sase luni, dupa o ordine fixata prin Tratat. Tratatul de la Maastricht indica ordinea ntr-un prim ciclu de sase ani. n ciclul urmator, tot de sase ani, ordinea membrilor este alfabetica. Ordinea prevazuta nainte de 1 ianuarie 1995, era urmatoarea: ntr-un prim ciclu de sase ani - Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda Portugalia, Regatul Unit; n ciclul urmator de sase ani- Danemarca, Belgia, Grecia, Germania, Franta, Spania, Italia, Irlanda, Olanda, Luxemburg, Regatul Unit, Portugalia. Aceasta ordine s-a modificat dupa largirea UE la 15 tari. n 1995 Franta a detinut presedentia n prima jumatate a anului. Au urmat Spania, Italia, Irlanda, Olanda, Luxemburg, Regatul Unit, Austria, Germania. ncepnd cu iulie 1999 ordinea este: Finlanda, Portugalia, Franta, apoi ncepnd cu 2001 - Suedia, Belgia, Spania, Danemarca, Grecia...