Genul epic cuprinde totalitatea creațiilor epice în care autorul își exprimă indirect sentimentele prin intermediul actiunii

si al personajelor.Opera epica este opera literara in care ideile,sentimtele si gandurile sunt exprimate cu ajutorul personajelor si ale actiunii. În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului: Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului) Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii) Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică) Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului) Deznodământul (momentul rezolvării conflictului) Există termeni noi pentru structura genului epic: Situația inițială(momentul actual) Evenimentul care schimbă situația inițială Desfășurarea acțiunii(la fel ca și termenul vechi) Depășirea situației dificile sau Punctul de maximă tensiune Situația finala Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare: În versuri Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte) Legendă (vezi precizarea de mai sus) Epopee (sau Cântec epic) Fabulă În proză Anecdotă Autobiografie Basm Biografie Jurnal intim Memorii Mit Nuvelă Povestire Reportaj Roman Schiță Parabola Genul epic: -intr-o opera epica exista un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine) - modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea. -cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte. -este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri,în care un narator povestește ceva. - elementele definitorii ale operei epice sunt:naratorul,acțiunea,personajele,preponderența narațiunii ca mod de expunere. -autorul este persoana care imaginează și scrie un text.

Indicii de timp fac referire la momentul acțiunii. -Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte. 5.Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică ).conform cu realitatea. subiectivă oferă informații filtrate prin viziunea autorului. . . -Dialogul ca mijloc de caracterizare a personajului se referă la: felul de a vorbi . . -Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici. Ea creează o anumită impresie și/sau emoție asupra cititorului.despre gândurile . El își asumă astfel atât rolul de narator. Descrierea și Dialogul . Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie.Inserția este procedeul care constă în includerea unei povești în alta(povestirea în ramă) într-o operă epică. personaje si fenomene ale naturii.Narațiunea la persoana a III-a (când naratorul povestește despre alții). obiectivă oferă informații într-o anumită manieră . 2.Alternanța este procedeul prin care sunt prezentate în paralel două fire narative într-un text. Spațiu și timp: .care constă în dispunerea cronologică a întâmplărilor unele după altele. 3. Modalități de expunere: Modalitățile de expunere sunt : Narațiunea . -înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor într-o operă epică. El pare .Narațiunea poate fi relatată la persoana I sau la persoana a III-a. .Narațiunea la persoana I (când naratorul povestește despre sine).timpul .intențiile și sentimentele personajelor.Intriga ( momentul în care se declanșează conflictul între personaje ).Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului ).Indicii de spațiu vizează așezarea în spațiu a obiectelor și deplasarea în spațiu a personajelor.adesea. Perspectiva narativă . Descrierea : a.prin care se reproduce o discuție între două sau mai multe personaje. că știe totul despre întâmplările relatate .Deznodământul (momentul rezolvării conflictului ). Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care face descrierea. .-naratorul este vocea care relatează întâmplarile Structura narativă: .felul de a gândi .comportamentul și atitudinile personajului caracterizat. Personajul este cel care participă la acțiunile narate. .Expozițiunea ( fixează spațiul .cât și pe acela de personaj implicat în evenimentele relatate. Momentele subiectului 1. b.Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică.personajele și motivul/motivele conflictului ). 4.

personajele dinamice tind sa fie personajele principale mai degraba decat cele secundare. discursul genului liric este la persoana întâi.Protagonistul(e personajul principal. este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca). dar este folosită și persoana a II-a. dar.Personajele dinamice se schimba in timp. autorul apelând la tehnici aludive si asociative. Figurant(simplu martor). poate fi un anti-erou. exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. lirismul s-a identificat cu poezia. In Grecia Antica s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal. In literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric si poezie. 9. cu toate acestea.Personajele plate(sunt opusul celor complexe. de obicei. 4.Personaj simbolic(poate fi oricare dintre ele. protagonistul. din acest motiv. a carei existenta reprezinta o idee majora sau aspect al societatii. genul literar al discursului subiectiv. caruia ii lipseste nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile). Jack.Aceasta personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura principala). 6. 13. Mai mult chiar. pe care William Golding le considera parte din natura umana).Personajele complexe(sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii). personalitatea lor nu se transforma si nici nu evolueaza). Cu alte cuvinte. poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini.11Anti-eroul(este. De obicei. 7.Antagonistul(este personajul (sau chiar situatia) opozant/a protagonistului. in urma rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. De obicei. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică. De exemplu. 5. supusă unor mijloace formale cum sunt versul. Hamlet). De abia în epoca modernă. în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Aceasta era însemnul lui Apollo. și anume acompaniamentul de liră. De exemplu. Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile. cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne. detectivul cinic. Piggy este simbolul atat al ratiunii. Secundar(are un rol mai puțin important). in Stapanul mustelor. pozitiva. uneori au stari conflictuale profunde. Aceste personaje sunt in mod normal unidimensionale plate. Acesta nu este intotdeauna o persoana admirabila. stofa.Personajul poate fi: 1. 10. ritmul sau rima. . omul de stiinta nebun. 8. al muzicii si al poeziei la greci. 2. Specii ale genului liric . creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. pentru ca rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale. pe de alta parte. etc. Este. Exemple de persoanaje stereotip: femme fatale. 3.Personajele stereotip(sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de povestiri. zeul luminii. tocilarul cu ochelari. 12. Episodic(nu apare decat in 1-2 episoade) ). simbolizeaza tendintele violente. de obicei. Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. dar moral. Treptat. existând și opere lirice în proză.Personajele statice(nu se schimba in timp. Principal . trebuie sa ceara implicare din partea cititorului sau chiar empatie). ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii audientei.

Grigore Alexandrescu). șase. poem liric de înaltă inspirație. (exemple Grigore Alexandrescu. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. sentimental.creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura română Meditația (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale cărui concluzii devin valabile și pentru oameni. (exemple Victor Hugo. (exemple Mihai Eminescu.) Oda este un poem cântat la vechii greci. compus din strofe simetrice. Este dedicat celibrării faptelor istorice vetejești . Mihai Eminescu) Satira este o operă în general în versuri. Michelangelo etc.) Rondelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene și un vers izolat. oda avea o compoziție triagică. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură. Imnul este un cântec de preamărire a divinității. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt. Goethe) Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn. Puskin) Pastelul este un termen provenit din limba germana semnificând pictura cu creioane moi. "Meditație". La moderni. sau opt versuri ce conțin tema de bază. duios.Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru. Este o specie a genului liric cu formă fixă. (exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor") Gazelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri.Mihai Eminescu. societății cu intenția îndreptării. „Glossa”) Romanța are un aspect erotic. . (exemplu Vasile Alecsandri . elegia tinde să dobândească un caracter filozofic (exemple Tibul. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. definind delicatețea unei descrieri lirice. Duhului meu") Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane. sau conțin exclamații ori chemări. în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor sau le conturează viciile. Leonardo da Vinci. (exemple Ion Heliade Rădulescu. "Satira. melancolic . Prima strofă este alcătuită din patru. trist și melancolic. Poate fi în proză sau în versuri. originară din literaturile orientale. În secolul al XV-lea. Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată. ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. Ovidiu etc. Petrarca. (exemple George Coșbuc. (exemple Grigore Alexandrescu. Asemenea cântecelor corului. (exemple Dante.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful