Genul epic cuprinde totalitatea creațiilor epice în care autorul își exprimă indirect sentimentele prin intermediul actiunii

si al personajelor.Opera epica este opera literara in care ideile,sentimtele si gandurile sunt exprimate cu ajutorul personajelor si ale actiunii. În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului: Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului) Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii) Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică) Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului) Deznodământul (momentul rezolvării conflictului) Există termeni noi pentru structura genului epic: Situația inițială(momentul actual) Evenimentul care schimbă situația inițială Desfășurarea acțiunii(la fel ca și termenul vechi) Depășirea situației dificile sau Punctul de maximă tensiune Situația finala Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare: În versuri Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte) Legendă (vezi precizarea de mai sus) Epopee (sau Cântec epic) Fabulă În proză Anecdotă Autobiografie Basm Biografie Jurnal intim Memorii Mit Nuvelă Povestire Reportaj Roman Schiță Parabola Genul epic: -intr-o opera epica exista un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine) - modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea. -cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte. -este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri,în care un narator povestește ceva. - elementele definitorii ale operei epice sunt:naratorul,acțiunea,personajele,preponderența narațiunii ca mod de expunere. -autorul este persoana care imaginează și scrie un text.

Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care face descrierea.cât și pe acela de personaj implicat în evenimentele relatate.Alternanța este procedeul prin care sunt prezentate în paralel două fire narative într-un text.Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică ). subiectivă oferă informații filtrate prin viziunea autorului. -Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte.intențiile și sentimentele personajelor. El își asumă astfel atât rolul de narator.Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului ). 2.Inserția este procedeul care constă în includerea unei povești în alta(povestirea în ramă) într-o operă epică. Spațiu și timp: . .Deznodământul (momentul rezolvării conflictului ).Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică. Ea creează o anumită impresie și/sau emoție asupra cititorului.Indicii de spațiu vizează așezarea în spațiu a obiectelor și deplasarea în spațiu a personajelor. 5. -Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici.personajele și motivul/motivele conflictului ).Narațiunea la persoana a III-a (când naratorul povestește despre alții). personaje si fenomene ale naturii. .despre gândurile .prin care se reproduce o discuție între două sau mai multe personaje.Expozițiunea ( fixează spațiul . El pare .Indicii de timp fac referire la momentul acțiunii. -Dialogul ca mijloc de caracterizare a personajului se referă la: felul de a vorbi . Personajul este cel care participă la acțiunile narate. Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie. . -înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor într-o operă epică. Descrierea și Dialogul . 3. .adesea. . 4. Perspectiva narativă .felul de a gândi .care constă în dispunerea cronologică a întâmplărilor unele după altele.-naratorul este vocea care relatează întâmplarile Structura narativă: .Narațiunea la persoana I (când naratorul povestește despre sine). b. Modalități de expunere: Modalitățile de expunere sunt : Narațiunea . Descrierea : a. Momentele subiectului 1. obiectivă oferă informații într-o anumită manieră .Intriga ( momentul în care se declanșează conflictul între personaje ). .Narațiunea poate fi relatată la persoana I sau la persoana a III-a.conform cu realitatea.timpul .comportamentul și atitudinile personajului caracterizat. că știe totul despre întâmplările relatate .

Exemple de persoanaje stereotip: femme fatale. Hamlet).Personajul poate fi: 1.Personajele dinamice se schimba in timp. dar moral.Aceasta personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura principala). Acesta nu este intotdeauna o persoana admirabila. 6. cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne. detectivul cinic. simbolizeaza tendintele violente. De obicei. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii audientei. Cu alte cuvinte. De abia în epoca modernă. lirismul s-a identificat cu poezia. Este. 2. de obicei. stofa. 8. personalitatea lor nu se transforma si nici nu evolueaza). pozitiva. Figurant(simplu martor). poate fi un anti-erou. 3.Personajele statice(nu se schimba in timp. 9. tocilarul cu ochelari. In literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric si poezie. Piggy este simbolul atat al ratiunii. caruia ii lipseste nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile). ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. 4. este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca). Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile. 13. Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. trebuie sa ceara implicare din partea cititorului sau chiar empatie).Protagonistul(e personajul principal.Personaj simbolic(poate fi oricare dintre ele. omul de stiinta nebun. 7. etc. pe de alta parte. autorul apelând la tehnici aludive si asociative.11Anti-eroul(este.Personajele stereotip(sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de povestiri. discursul genului liric este la persoana întâi. de obicei. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică. poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Mai mult chiar. ritmul sau rima. zeul luminii. în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. . personajele dinamice tind sa fie personajele principale mai degraba decat cele secundare. genul literar al discursului subiectiv. al muzicii si al poeziei la greci. uneori au stari conflictuale profunde. existând și opere lirice în proză. Episodic(nu apare decat in 1-2 episoade) ). Aceasta era însemnul lui Apollo. Aceste personaje sunt in mod normal unidimensionale plate. creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. in Stapanul mustelor. In Grecia Antica s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal. cu toate acestea.Personajele plate(sunt opusul celor complexe. din acest motiv. a carei existenta reprezinta o idee majora sau aspect al societatii. 10.Personajele complexe(sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii). De obicei. 12. dar este folosită și persoana a II-a. in urma rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. De exemplu. exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. pentru ca rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale. Principal . Secundar(are un rol mai puțin important).Antagonistul(este personajul (sau chiar situatia) opozant/a protagonistului. 5. dar. supusă unor mijloace formale cum sunt versul. De exemplu. Specii ale genului liric . pe care William Golding le considera parte din natura umana). și anume acompaniamentul de liră. Treptat. Jack. protagonistul.

(exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor") Gazelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri. Mihai Eminescu) Satira este o operă în general în versuri. Puskin) Pastelul este un termen provenit din limba germana semnificând pictura cu creioane moi. Leonardo da Vinci. (exemple Victor Hugo. melancolic . (exemple Grigore Alexandrescu. (exemple Mihai Eminescu. ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. (exemplu Vasile Alecsandri . sentimental. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură. poem liric de înaltă inspirație. Asemenea cântecelor corului. în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor sau le conturează viciile. (exemple Grigore Alexandrescu. Ovidiu etc. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Goethe) Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. șase. "Meditație". Imnul este un cântec de preamărire a divinității. originară din literaturile orientale. duios. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. trist și melancolic. Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată. (exemple George Coșbuc. compus din strofe simetrice. societății cu intenția îndreptării. "Satira. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt. Prima strofă este alcătuită din patru. La moderni.creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura română Meditația (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale cărui concluzii devin valabile și pentru oameni. „Glossa”) Romanța are un aspect erotic. Este dedicat celibrării faptelor istorice vetejești . sau opt versuri ce conțin tema de bază.Mihai Eminescu.Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru. oda avea o compoziție triagică. Petrarca. sau conțin exclamații ori chemări. Duhului meu") Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane. .Grigore Alexandrescu). Michelangelo etc. conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn.) Oda este un poem cântat la vechii greci. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu. elegia tinde să dobândească un caracter filozofic (exemple Tibul. În secolul al XV-lea. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. definind delicatețea unei descrieri lirice. (exemple Dante.) Rondelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene și un vers izolat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful