Genul epic cuprinde totalitatea creațiilor epice în care autorul își exprimă indirect sentimentele prin intermediul actiunii

si al personajelor.Opera epica este opera literara in care ideile,sentimtele si gandurile sunt exprimate cu ajutorul personajelor si ale actiunii. În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului: Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului) Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii) Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică) Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului) Deznodământul (momentul rezolvării conflictului) Există termeni noi pentru structura genului epic: Situația inițială(momentul actual) Evenimentul care schimbă situația inițială Desfășurarea acțiunii(la fel ca și termenul vechi) Depășirea situației dificile sau Punctul de maximă tensiune Situația finala Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare: În versuri Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte) Legendă (vezi precizarea de mai sus) Epopee (sau Cântec epic) Fabulă În proză Anecdotă Autobiografie Basm Biografie Jurnal intim Memorii Mit Nuvelă Povestire Reportaj Roman Schiță Parabola Genul epic: -intr-o opera epica exista un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine) - modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea. -cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte. -este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri,în care un narator povestește ceva. - elementele definitorii ale operei epice sunt:naratorul,acțiunea,personajele,preponderența narațiunii ca mod de expunere. -autorul este persoana care imaginează și scrie un text.

Momentele subiectului 1.Inserția este procedeul care constă în includerea unei povești în alta(povestirea în ramă) într-o operă epică. El își asumă astfel atât rolul de narator.timpul .Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului ). .-naratorul este vocea care relatează întâmplarile Structura narativă: . Descrierea și Dialogul . -Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte.Indicii de spațiu vizează așezarea în spațiu a obiectelor și deplasarea în spațiu a personajelor.comportamentul și atitudinile personajului caracterizat. Spațiu și timp: .Narațiunea poate fi relatată la persoana I sau la persoana a III-a.felul de a gândi . 5. .Narațiunea la persoana a III-a (când naratorul povestește despre alții).conform cu realitatea. subiectivă oferă informații filtrate prin viziunea autorului. 2. .Expozițiunea ( fixează spațiul .adesea. Descrierea : a. 3. Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie.Deznodământul (momentul rezolvării conflictului ). . El pare .care constă în dispunerea cronologică a întâmplărilor unele după altele. . obiectivă oferă informații într-o anumită manieră . Modalități de expunere: Modalitățile de expunere sunt : Narațiunea . .Alternanța este procedeul prin care sunt prezentate în paralel două fire narative într-un text.cât și pe acela de personaj implicat în evenimentele relatate.Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică ). că știe totul despre întâmplările relatate . 4.Narațiunea la persoana I (când naratorul povestește despre sine). Personajul este cel care participă la acțiunile narate. -Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici.Indicii de timp fac referire la momentul acțiunii.Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică. -înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor într-o operă epică. Ea creează o anumită impresie și/sau emoție asupra cititorului. Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care face descrierea. Perspectiva narativă .despre gândurile . -Dialogul ca mijloc de caracterizare a personajului se referă la: felul de a vorbi . personaje si fenomene ale naturii. b.Intriga ( momentul în care se declanșează conflictul între personaje ).prin care se reproduce o discuție între două sau mai multe personaje.personajele și motivul/motivele conflictului ).intențiile și sentimentele personajelor.

stofa. 10. dar este folosită și persoana a II-a. 2. și anume acompaniamentul de liră. pentru ca rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale.Personajul poate fi: 1. cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne. De abia în epoca modernă. Figurant(simplu martor). Treptat. Aceste personaje sunt in mod normal unidimensionale plate. Exemple de persoanaje stereotip: femme fatale. caruia ii lipseste nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile). De exemplu. lirismul s-a identificat cu poezia. Piggy este simbolul atat al ratiunii.Aceasta personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura principala). protagonistul. De exemplu. detectivul cinic. Specii ale genului liric . 8. Jack. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică. este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca). In literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric si poezie. Aceasta era însemnul lui Apollo. cu toate acestea. dar. zeul luminii. pe care William Golding le considera parte din natura umana). Cu alte cuvinte.Antagonistul(este personajul (sau chiar situatia) opozant/a protagonistului. Mai mult chiar. 13. trebuie sa ceara implicare din partea cititorului sau chiar empatie). a carei existenta reprezinta o idee majora sau aspect al societatii.11Anti-eroul(este. dar moral. Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. Secundar(are un rol mai puțin important). simbolizeaza tendintele violente.Personaj simbolic(poate fi oricare dintre ele.Personajele plate(sunt opusul celor complexe. autorul apelând la tehnici aludive si asociative. 5. Acesta nu este intotdeauna o persoana admirabila. poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. de obicei. Este.Personajele stereotip(sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de povestiri. 3. 4. De obicei. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii audientei. Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile. în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. in urma rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. poate fi un anti-erou. pe de alta parte. In Grecia Antica s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal. 9. supusă unor mijloace formale cum sunt versul. Hamlet). omul de stiinta nebun. personalitatea lor nu se transforma si nici nu evolueaza). pozitiva. etc.Personajele complexe(sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii). existând și opere lirice în proză. discursul genului liric este la persoana întâi.Personajele dinamice se schimba in timp. in Stapanul mustelor. de obicei. exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor.Personajele statice(nu se schimba in timp. uneori au stari conflictuale profunde. ritmul sau rima. 12. . Episodic(nu apare decat in 1-2 episoade) ).Protagonistul(e personajul principal. 6. creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. 7. genul literar al discursului subiectiv. ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. tocilarul cu ochelari. Principal . personajele dinamice tind sa fie personajele principale mai degraba decat cele secundare. De obicei. al muzicii si al poeziei la greci. din acest motiv.

.) Oda este un poem cântat la vechii greci. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor.Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru. Ovidiu etc. „Glossa”) Romanța are un aspect erotic. (exemple Grigore Alexandrescu. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură. șase. Mihai Eminescu) Satira este o operă în general în versuri. societății cu intenția îndreptării. La moderni. Puskin) Pastelul este un termen provenit din limba germana semnificând pictura cu creioane moi. Imnul este un cântec de preamărire a divinității. ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. melancolic . sau opt versuri ce conțin tema de bază. elegia tinde să dobândească un caracter filozofic (exemple Tibul. "Meditație". Petrarca. (exemple Victor Hugo. (exemple Grigore Alexandrescu. originară din literaturile orientale. Prima strofă este alcătuită din patru. în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor sau le conturează viciile. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu. Este o specie a genului liric cu formă fixă. (exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor") Gazelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri. trist și melancolic. "Satira. (exemplu Vasile Alecsandri . Duhului meu") Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane. (exemple George Coșbuc. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. Leonardo da Vinci. (exemple Dante.) Rondelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene și un vers izolat. duios. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată.Grigore Alexandrescu). compus din strofe simetrice. Michelangelo etc. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt. Goethe) Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. definind delicatețea unei descrieri lirice. sentimental. Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată. oda avea o compoziție triagică.creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura română Meditația (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale cărui concluzii devin valabile și pentru oameni. conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn. Asemenea cântecelor corului.Mihai Eminescu. Este dedicat celibrării faptelor istorice vetejești . (exemple Mihai Eminescu. poem liric de înaltă inspirație. sau conțin exclamații ori chemări. În secolul al XV-lea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful