Sunteți pe pagina 1din 8

DIN LUMEA CAPITANULUI de Sebastian Mocanu n curnd se mplinesc dou milenii de la nasterea miraculoas n lume a ntemeietorului lumii.

Dumnezeu ntrupat a venit n lume ca s mntuiasc lumea cu dragostea Sa pentru creatia Sa, adic pentru lume. Toat creatia vine de la Dumnezeu si prin existenta ce o duce tinde s se ntoarc la Dumnezeu prin dobndirea perfectiunii, care nseamn iesirea din lume si intrarea n starea edenic din care omul, regele creatiunii, s-a alungat singur prin nclcarea poruncii divine. Dar tot atunci omul a obtinut darul cunostintei binelui si rului si s-a instituit ordinea etic a existentei sale. Spre deosebire de toate celelalte vietuitoare, omul are ordinea moral si notiunea de nclcare a ei, de pcat. Si n timp ce toate vietuitoarele si duc existenta dup >legea firii< , adic ntr-un singur plan existential, omul, avnd cunostint de ordinea moral, de bine si ru, se si zbate ntre ele, fiecare cutnd s-l atrag si s-l cstige de partea sa. De aici instabilitatea naturii umane ca efect al luptei contrariilor ce se duce n sinea sa de la nceputul cderii sale n pcat, adic pe pmnt, de cnd are libertatea de a alege ntre bine si ru, cunoscndu-le. El vede lumina si ntunericul si le transpune n plan etic, identificnd lumina cu binele si ntunericul cu rul, constatnd implicit si inevitabil un conflict ntre ele. Fiecare are putere de atractie si dispune de argumente justificative n constiinta omului, ntre care nu singur dorinta de a cunoaste st pe primul loc. n lupta tragic din sufletul uman, pe lng dorinta de cunoastere pur, cu o tent de inocent, a germinat setea de a cunoaste pentru a poseda si stpni, aceasta lund primul loc. Aceasta ns nu nseamn altceva dect continuarea revoltei satanice, uzurparea puterii absolute si a cunostintei absolute a Creatorului, a lui Dumnezeu, culminnd cu aberatia supraomului de dincolo de bine si ru. Omul mntuit ns, omul care si-a redobndit starea edenic nu este un imaginar supraom atotputernic -nssi conditia uman i atest imposibilitatea- ci omul care printr-o existent de fapte bune si penitent a nvins rul si a realizat starea de inocent, revenind n paradisul pierdut, care este o stare de bine perfect, nu una de dincolo sau de dincoace de bine si ru. Toat lupta aceasta a omului pentru redobndirea paradisului, pierdut prin propria-i vinovtie, toate eforturile de obtinere a ceea ce se numeste generic fericire, alctuiesc istoria omenirii, adic strdania omului, cu mplinirile si esecurile sale, rezultate din predominarea binelui sau rului n anumite momente. Prin om ntelegnd specia uman, omenirea. Care omenire ns se concretizeaz n neamuri, recunoscute si consfintite de nsusi Dumnezeu. >Mergnd nvtati toate neamurile< spune Mntuitorul apostolilor, iar Duhul Sfnt, pogort n form de limbi de foc asupra lor, le-a dat darul cunoasterii limbilor neamurilor pentru a le nvta pe acestea Calea, Adevrul si Viata. Fiecare neam va avea astfel un mod al su propriu, specific, de a-si face istoria, de a se mntui, o misiune a sa, toate ns convergnd ntru Dumnezeu. Istoria omenirii va rmne altfel doar un concept. Ea nu va avea un caracter unic ci un tel unic, realizat n modalitti proprii, armonizate de ctre acest tel. Istoria omenirii nu va fi nici mcar o sum de istorii ale neamurilor, ci o consemnare a acestor istorii, a fiecrei istorii aparte, fiecare neam avnd n ea aport propriu si diferent specific, dup spiritul su. Dar n felul acesta fiecare ins va purta si dezvolta n sine trsturile specifice ale neamului su, pe care le va afirma mai mult sau mai putin constient. Le va afirma sau le va lsa n latent pn la atrofiere si disparitie.
1

Iat astfel descoperit ierarhia treptelor existentiale, scara ascendent si descendent a lor : ins sau individ, neamul din care face parte, Dumnezeu ; sau de sus n jos, prin legtur haric : Dumnezeu sau absolutul, neamul si insul care tinde sau se rentoarce purificat n Eden. Ierarhia aceasta exist din vesnicie si de la nceputul vremurilor, permanent si imuabil. Neamurile si indivizii se ncadreaz sau nu n ea, dup constiinta si posibilittile lor. Ea le este descoperit n mod fizic, revelate n mod firesc si uneori de ctre cei hrziti si trimisi de Dumnezeu, care iubeste oamnenii, pentru a-i ndruma. Cartea Sfnt ne atest existenta prorocilor, iar istoria o confirm la toate neamurile. Pentru c prorocii nu sunt de fapt dect niste oamneni cu darul deosebit de a prevedea, propovdui si pregti n neamul lor cile Domnului pentru mntuirea semenilor si. Oameni luminati, ducnd o viat curat si trind ca naintemergtori mprtia lui Dumnezeu, prorocii sunt instrumente ale vointei divine, prin care se vesteste si uneori se mplineste aceast voint. Ei sunt deschiztori de drumuri pentru multimi si ndrumtori pentru fiecare ins. Vocea lor este ascultat uneori, alte ori si de cele mai multe ori ea >strig n pustiu< n vremea lor, pentru a fi tlmcit si nteleas de ctre urmasi, n care va rsuna, ndrumndu-le pasii. Vocea profetilor nu rmne niciodat zadarnic n decursul istoriei neamurilor, dac nu altfel prin mituri si legende, fiindc si acestea au un caracter revelator de ci de urmat sau de combtut. Dar tot n istorie se marcheaz si consemneaz evenimente si oameni cu o nsemntate deosebit pentru prezent si viitor. Istoria le arat succesiunea n timp, descoperindu-le semnificatia si avnd grij s fie pstrati n memoria colectiv, ca modele de urmat, izvortoare de lumin. Comemorrile si srbtorile nationale, cronicile si istoria retin vie si continu calea neamului respectiv spre mntuirea lui. Reactualizarea creatiilor din trecut, patrimoniul cultural, istoric si spiritual mbogtit mereu, atest n suflete justetea actiunilor si trirea n aspiratia spre bine a naintasilor ca si ndemnul acestora de a le continua drumul. Firul evenimentelor istorice ale unui neam este de fapt un fir profetic, revelator al unei ci care duce la mntuirea sau la pierzania acelui neam, dup cum nvinge n succesiunea generatiilor binele sau rul, lumina sau ntunericul. Comemorrile la intervale de timp, fixe sau spontan impuse de alte evenimente, sunt momentele de oprire a curgerii vremii pentru a cstiga noi puteri din cele trecute si petrecute. n istoria neamului romnesc se mplinesc acum o sut de ani, un secol cum se spune, de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu, profetul national care n aparent a strigat pn acuma n pustie. Care, mai mult, a fost omort pentru strigtul lui de trezire a constiintei acestui neam si aducerea lui pe cile paradisului lumesc si ale celui ceresc. Pentru c n fond profetii aceasta vor : s se realizeze aici pe pmnt conditiile trecerii n paradisul ceresc la plinirea vremurilor. ndeplinit-a Corneliu Codreanu aceast cerint ? Cercetnd cele gndite si cele realizate de el, putem afirma cu toat tria c de . nainte de toate el ne-a fcut s ne cunoastem pe noi nsine. S stim cine suntem, de unde venim si s ne dm seama ncotro trebuie s mergem. Cu alte cuvinte s ne cunoastem rostul existentei noastre ca romni, misiunea noastr istoric pe care, ndeplinind-o, s ne putem prezenta n fata Creatorului, la judecata din urm cu constiinta linistit si cu ncrederea c neam fcut cel putin datoria, generatie dup generatie, n lupta cu puterile rului. Dar tot el ne-a fcut s ne cunoastem locul nostru n lume, locul nostru sub soare, pozitia
2

noastr fat de alte neamuri si fat de Dumnezeu n lupta pentru existent. Relevndu-ne constiinta acestui loc ne-a repus pe drumul naintasilor nostri cu rol de conductori profetici. Tot trecutul nostru, cu cele bune si cele rele ale lui, s-a lmurit prin el si ne-am putut cunoaste pr noi nsine ca neam, cu nsusirile si pcatele noastre. S-a restabilit astfel firul rupt al traditiei, ne-am adpat din nou duin spiritul de sacrificiu aldacilor, din spiritul de lupt dreapt al lui Stefan si Mhai, din martiriul lui Brncoveanu si Horea, din acela al ostasilor lupttori pentru Romnia Mare, ntr-un cuvnt din romnismul sintetizat de geniul lui Eminescu. Dar n acelasi timp ne-am clarificat n noi si cu defectele, patimile si pcatele noastre, persistente de-a lungul veacurilor noastre, ntre care dezbinarea, mpins pn la oribila trdare, satanic, ocup primul loc. Dobndind astfel constiinta de neam si de ins le-am armonizat n destin unit. Stim c neamul romnesc este singurul neam care nu si-a cstigat prin lupt cu alte neamuri tara, locul su sub soare. Suntem un neam nscut si crescut pe pmntul su, pe care a psit odat si cel dinti chemat dintre apostolii Mntuitorului. Romnii nu au purtat niciodat vreun rzboi de cucerire a teritoriului altor neamuri. Dimpotriv, au cutat frtietatea si buna ntelegere cu vecinii, iar luptele si rzboaiele ce au trebuit s le poarte au fost numai de aprare a ceea ce era al lor. Romnii nu au fost expansionisti niciodat. Dezvoltarea, cresterea lor fireasc ei au simtit-o si trit-o spre nltime, pe vertical, pe care au loc, paralel, toate cte exist sub soarele ce le lumineaz pe toate ca s creasc si sub ocrotirea lui Dumnezeu cel iubitor si drept. Aceast atitudine a intuit-o si potentat-o Corneliu Codreanu n sufletul generatiei sale, transmitnd-o si generatiilor viitoare. Si cum el a voit o Romnie curat si supus crestineste legilor divine, a vzut si c pmntul nostru este mai druit de Dumnezeu dect acela al multor neamuri. Si duhul crestin din el s-a oprit la neamurile mai srace n cele lumesti. >Noi avem marea, cu bunttile ei. Sunt neamuri care nu au mare. Ei bine, ntr-o Romnie legionar vom aduce n fiecare var copii de-ai acelor neamuri si-i vom tinea oaspeti pe litoralul nostru, s se mprtseasc si ei din aceste daruri ce ni le-a dat Dumnezeu<, spunea el odat ntr-o sedint educativ de tabr. n acelasi timp vedea neamul ca un fel de matrice fireasc pentru individ si categorii sociale. >Dreptatea ta n cadrul drepttii neamului tu< era o alt maxim educativ a lui. n cadrul neamului ca entitate ontic se armonizeaz toate pornirile si necesittile individuale. ntr-un neam bogat oamenii si trebuie s fie bogati. Altfel este o contradictie n sine, insuportabil. Pentru realizarea acestei armonii spirituale si sociale n cadrul neamului, ca ea s nu rmn un simplu deziderat fr aplicabilitate, Codreanu a nceput opera sa educativ, opera sa de construire si renvigorare a sufletului romnesc, care se afla atunci ca n fata unui pustiu, dar nu ca material sufletesc. Istovit de nedrepttile istoriei si de luptele pentru a iesi din ele, neamul romnesc se afla ntr-un fel de letargie, lipsit de o directie stabil. Corneliu Codreanu a fcut apel la energiile sale creatoare, i-a insuflat noii generatii atractia idealului de consolidare national si viza dezvoltarea unei culturi romnesti majore, care de altfel a si aprut n deceniul al patrulea cnd tot ce s-a creat mai de seam n cultura romneasc poart -direct sau indirect- stigmatul viziunii legionare despre lume si viat, romnii ptrunznd cu cteva nume celebre si n cultura universal. Politic ns Codreanu s-a aflat n fata unei clase oligarhice de politicieni corupti. Tara, ntregit, >ca o pit cald< , cum se exprimau unii trani privindu-i harta, ncpuse pe mna acestora si nu pe acea a unor adevrati oameni politici. Fenomenul n sine a fost sesizat usor de tineret, dar si de anumiti oameni mai n vrst, druiti cu har. Articolele lui Octavian Goga din acei ani , de exemplu, sunt si azi o dovad gritoare n acest sens. Toate neamurile si toti
3

profetii au si naintemergtorii lor sau mcar nteleptii lor, care-i presimt si uneori i si vestesc. Exemplul lui Gamaliel nu este singular, dar cecitatea contemporanilor, puternici ai zilei, nu-l recunoaste si nu-l ascult, fcnd s se ntind rul. Corneliu Codreanu, nzestrat cu puteri vizionare creatoare a pornit la crearea unui nou romn si a unei noi Romnii, asa cum a dorit-o firile luminate si lupttoare din trecut ; curat si cinstit, n care cuvntul s fie cuvnt si fapta izvort din el temelie pentru viitor. Si astfel, n vreme ce politicienii considerau tara un bun al lor pe care puteau s-l risipeasc si s-l vnd, tinerii -sub ndemnul si conducerea lui Codreanu- au nceput s creeze tara pe care o vedeau strlucind n viitor. Cu fapta, prin efort propriu, trezind n trnimea romneasc talp a trii, rvsit de srcie, boal si alcool- dorinta puternic a unei vieti sntoase si liber de toti parazitii ce se aseaz imediat pe un organism bolnav. >Tar nou s cldim< a fost cuvntul de ordine si tara nou a nceput s nmugureasc. Proteste, revendicri si manifestatii la nceput, pentru a-si afirma prezenta si dorinta, toate zdrnicite de refuzul politicianist care se vedea frustat de afacerile lui. Iar apoi, cnd miscarea aceasta dttoare de suflu si suflet nou a luat form organizat, munc constructiv n tabere si santiere si educatie n spirit crestin si romnesc, aceste dou atribute mbinndu-se armonios n sufletele tinerilor. Pentru c, nchinndu-se Mntuitorului si iubindu-si tara pe care o construiau din nou, legionarii, cum s-au numit de la ntemeierea Legiunii Arhanghelul Mihail, au nteles cele stabilite de Codreanu, c Biserica crestin are o linie mult superioar oricrei linii lumesti si ca atare au sustinut cu vorba si fapta institutia sfnt a lui Iisus. Si aceasta chiar si atunci cnd Corneliu Codreanu, Cpitanul -cum l-au numit ei si cum a rmas n istorie- a fost asasinat dup un ritual talmudic de un guvern al crui presedinte era nsusi patriarhul trii. Si nici nu o vor prsi vreodat deoarece credinta crestin pe care o cultiv Biserica este credinta lor nscut si ei stiu c dogmele Bisericii si ritualul liturgic au fost stabilite nainte cu secole de ctre sinoade compuse din ierarhi, dintre care unii sunt canonizati pentru sfintenia vietii lor. Chiar dac azi rsun strident n timpul slujbei, ca o somatie, acel >Mai nti pomeneste Doamne< dup care urmeaz o serie de titluri si apoi un nume , ca de exemplu acela al lui Bartolomeu Valeriu Anania, mestrit jongleur cu cele sfinte si cu propria-i onoare. Sunt pcate lumesti si micimi omenesti nesemnificative si reprobabile n eternitatea credintei si Bisericii crestine. Legionarii se integreaz n biseric n lupta comun mpotriva materialismului ateu, drmtor de altare, de cruce si lege, asasin de nesfrsite milioane de vieti omenesti prin uneltele lui concrete, partidele comuniste din toat lumea. Astzi, dup o jumtate de secol de stpnire satanic comunist a trii noastre, combaterea comunismului pare ceva de la sine nteles, un loc comun, dar Corneliu Codreanu a dat semnalul de alarm nc din 1919, demascnd pe protagonistii lui si pe politicienii complici care-i nlesneau ptrunderea la noi. Fie mentionat doar cazul concret al >marelui om politic< cum uneori i se mai spune si azi lui Nicolae Titulescu. Si mai fie spus c lupta legionarilor mpotriva comunismului nu a avut si nu are n ea nimic demolator, ca la comunisti, ci din contra, ea are un caracter pozitiv, de afirmare si sustinere a binelui mpotriva spiritului distructiv al rului. Legionarii, de pe aceast pozitie au >beneficiat< prioritar si din plin de criminalitatea ateismului comunist. Aceast perspectiv legionar s-a lrgit si amplificat prin actiunea si lupta tineretului, ncurajat de minti luminate si inimi sensibile din generatiile n vrst, deschiznd zorii unei Romnii autentice. Tinerii munceau si luptau cu bratele si cu mintea. Sufletul nou romnesc se descoperea din traditia neamului batjocorit de politicieni. Toat suflarea romneasc vibra la noua chemare din adncurile vesniciei. Tara nou ncepea s prind consistent si legile ei de viat, date de spiritul profetic al Cpitanului, ptrundeau constiintele. Legea muncii, legea
4

tcerii, legea ajutorului reciproc sau legea onoarei, cu corolarul ei sublim : >Dect s nvingi printr-o miselie, mai bine s cazi luptnd pe cile indicate de onoare< . Clocotul subteran al studentimii din primii ani de dup unire, pe care-l simtea n acea vreme si-l prevestea Octavian Goga, poeta rates, acum avea o fat n fata lumii si tara legionar crestea, din legile ei, din munc si cntec nou, n santiere mai mici sau mai mari, n biserici si scoli ridicate de brate legionare, n drumuri si poduri, n comert cinstit spre spaima tuturor profitorilor si speculantilor, toate izvorte din spiritul de sacrificiu pentru neam si Dumnezeu al noii lumi legionare si ncoronate de jertfa suprem a lui Ion Mota si Vasile Marin n Spania, unde comunistii ucideau n mas preotimea si pe credinciosi ca s poat ncerca uzurparea lui Dumnezeu. Asa s-a ajuns ca la un moment dat Cpitanul s poat spune : >Am fost cinci. Suntem un milion. Vom fi tara toat !< . Si atunci, ca s mpiedice aceasta, rii pmntului din lume si din tar, ultimii personificati si condusi de un rege irodian si o femeie nerusinat, au reeditat istoria vechiului testament a lui Aman si Estera si l-au ucis pe Cpitan. Nu s-au multumit numai s-l judece dup legile lor, ale celor fr de lege, ci l-au omort dup un ritual ocult, dictat de adeptii talmudului, pentru a-i nspimnta pe ucenicii lui, nestiutori de unde le poate veni sfrsitul lumesc. Omorrea Cpitanului are toate caracteristicile crimei puse la cale n umbre tainice. Dup un proces fr martori ai acuzrii si mpotriva tuturor martorilor aprrii, acuzat fiind de tot ce nu a fcut si ce nu era n caracterul su, dar fr dovezi, i s-a stabilit prin sentint un statut juridic dup legile lor : 10 ani de munc silnic. Si a fost trimis ntr-o nchisoare strasnic pzit, desi nu i-ar fi trecut prin minte s evadeze, spre executarea pedepsei de ei fixat. Era deci n minile lor, condamnat si detinut dup legile lor. Legi pe care de altfel ei nsisi le-au nclcat, nerespectnd procedura prevzut de ele. Si totusi ntr-o noapte cumplit l-au scos din nchisoare si l-au omort mpreun cu alti treisprezece, fr alt judecat, ntr-un mod nemaintlnit pn atunci. Pentru c au realizat ceva unic : s legi omul de mini si de picioare de scaunul pe care st si asa s-l strangulezi, pe la spate. Cine ar putea nega caracterul ritual, satanic, al acestui act ? Toate ns dup ndrumarea celor din umbr, care aveau alte legi, tainice, ale lor, dup care puteau s-l acuze pe omul din fata judectorului tocmai de vinovtia lor. Nu I-au spus oare iudeii lui Iisus : Ai demon ! Lui, care era Fiul Dumnezeului celui viu ? De cteva ori I-au repetet : Ai demon ! cum reiese din Evanghelia lui Ioan. Ba n unele traduceri acuza este mai direct si mai brutal : Ai drac ! Iar pentru ca perfidia s fie mpins pn la capt, la judecata lui Iisus iudeii i-au cerut lui Pilat s-l condamne la moarte dintr-un curat formalism, fiindc de fapt tot ei l condamnau : >Deci le-a zis Pilat : Luati-L voi si judecati-L dup legea voastr. Iudeii ns i-au rspuns : Nou nu ne este ngduit s omorm pe nimeni< .(Ioan,18,31). Asa L-au condamnat la moarte iudeii pe Mntuitor si L-au ucis cu mna altora. Pstrnd cu veneratie proportiile, oare nu tot asa au fcut cei ce l-au judecat pe Cpitan ? Doar c ei au stiut cu sigurant mai bine dect Pilat ce judec, deci sunt mai vinovati. Acesta, n cele din urm, s-a adresat lui Iisus cu cuvintele : >Neamul Tu si arhiereii Te-au predat mie. Ce-ai fcut ?<. (Ioan,18,35), iar iudeilor le-a spus
5

c el nu gseste nici o vin la omul acesta. Oare nu tot asa gndesc si actioneaz iudeii de azi cnd afirm nevinovtia naintasilor lor, spunnd c nu ei ci romanii L-au condamnat la moarte pe Iisus ? Sau nu tot asa gndesc politicienii care insinueaz c nu au stiut si nu au aprobat asasinarea Cpitanului ? Iar dac este asa, dac attia oameni politici si primulministru, patriarhul, nu au stiut, de ce nu au protestat si nu au plecat din functii atunci cnd au aflat ? Foarte simplu, pentru c politicianul cu coruptorul, de regul evreu, se afla ntr-o unitate perfect, inseparabil ca perechea din >Srutul< lui Brncusi (rog memoria geniului s m ierte de ndrzneala comparatiei), formeaz un bloc si nu se poate lovi -de exemplu- n unul fr s-l doar si pe cellalt. A urmat apoi, dup pedepsirea mai mult dect fireasc, a principalului executant al Cpitanului, un mcel ca-n cele mai crunte istorii, n care ntr-o singur noapte regele clu si camarila lui politicianist au ucis fr nici o judecat peste trei sute de legionari, spicuiti dintre cei mai buni, creznd c astfel vor nmormnta definitiv aceast miscare nnoitoare. Nu au reusit ns dect s le-o ia nainte comunistilor si s introduc ei la noi genocidul, pe care comunistii l-au multiplicat la puteri nebnuite si l-au desvrsit ca metodologie satanic secret. Ucigasii, att cei din umbr ct si executantii, nu au stiut ns de ndemnul dat de Mntuitorul apostolilor si : >S nu v temeti de cei ce ucid trupul, cci sufletul nu-l pot ucide< . Si nici nu au putut ucide sufletul legionar, cu toate eforturile pentru aceasta ale unui general (maresal) nimit si nrit, ca si ale comunistilor, n decurs de aproape cincizeci de ani. Din rezerva vie dar nebnuit a neamului s-a ivit exact cnd trebuia continuatorul vrednic al Cpitanului, purtnd corabia Legiunii prin furtunile istoriei, fr a-i altera sensul si misiunea si fcnd Legiunea cunoscut pe toate dimensiunile orizontale si longitudinale ale globului pmntesc. Pentru c, printr-o analogie proportionat la cuviincioas scar, Horia Sima este pentru Legiune si implicit pentru Romnia, ceea ce reprezint apostolul Pavel, apostolul neamurilor, pentru crestinism : omul care si-a fcut cunoscut n lumea toat idealul cruia sia dedicat viata. Si dup cum un scriitor german l numea pe Pavel poetul lui Dumnezeu, se poate afirma si despre Horia Sima c a fost poetul Cpitanului n lume, adic sufletul devotat care l-a prezentat pe Cpitan lumii n deplina lui autenticitate. Fr a se reliefa pe sine ntr-un fel oarecare, dar reliefnd omenia, umanismul cum s-ar mai spune, adic universalitatea Cpitanului, care const n realizarea istoriei tuturor neamurilor pe vertical, spre Dumnezeu. Pe orizontal n mod fatal te lovesti de fratele, de rudenia, de vecinul tu, pe care cauti s-l nfrngi, s-i iei locul pentru a te extinde tu. Extinderea, expansionismul sunt inevitabile pe orizontal si -prin nssi natura situatiei- generatoare de conflicte, mpinse pn la nelegiuiri. Pe acest drum si pentru natiuni ca si pentru indivizi, cnd socoteste vointa divin, rsun de sus ntrebarea cutremurtoare de dup omorul primordial : Cain, unde este fratele tu Abel ? n planul strict lumesc, politic deci, pozitia Cpitanului este unic n lume : el tinde, nici mai mult nici mai putin dect la mpcarea politicii cu morala. Moralizarea politicii, introducerea si recunoasterea normelor etice n relatiile dintre state, este un deziderat aproape generalizat pe plan afectiv n sufletul multimilor. Practic ns s-a ajuns la formularea unor principii de-a dreptul opuse. S se enunte ritos c sentimentele si morala nu au loc n politic, pentru cine vrea s aib cstig de cauz, reducndu-se astfel politica la primitivismul fortei. Si aceasta pentru c dintre toate valorile pe care se strduieste s le realizeze omul, cea material, economicul, este pe primul loc ca obiectiv al politicii. n ochii lumii omul politic este totuna cu omul economic ca misiune, ceea ce l mpinge la materialism cras si n conceptie. Solutia
6

? n aparent cea mai simpl si mai usoar din lume : persuasiunea prin educatie moral. Pragmatic ns apar dificultti ce par de netrecut si trebuie o personalitate ca a Cpitanului pentru a mpune n lume ideea. Necesitatea impunerii ei n timp rmne ns un postulat ce-si va deschide calea spre realizare. Pentru c, la gradul de evolutie a civilizatiei actuale, dac nu se lucreaz asupra sufletului uman, asupra sentimentului de omenie si demnitate al omului, aceast civilizatie se ntoarce asupra creatorului ei, asupra omului, distrugndu-l. Pn acum rzboiul -de exemplu- mai pstra o not uman : l cstiga cel mai tare n lupt, sau cel mai inteligent pe teren, sau cel mai perseverent, ori o alt calitate uman pozitiv triumfa cu o armat sau n lupta individual. Notiunea de cavalerism mai trezea sentimentul ales al onoarei personale. Ceea ce s-a ntmplat ns, sub ochii nostri, cum se spune, la Cosovo, te ndeamn la consideratii triste si pesimiste asupra viitorului omenirii. Fiindc, a arunca cele mai perfectionate si sofisticate bombe n capul unei populatii neputincioase de a se apra si care nu stie de unde i vin si poate nici pentru ce le primeste, este un fapt care nu are nimic cu etica rzboiului -exist sau a existat si asa ceva- ci pur si simplu o mcelrire, un abator al umanittii. Oricine poate s aprecieze distanta de nnobilare a omului, de la acest moment pn la gndul netranspus n fapt al Cpitanului, din cauza faunei politicianiste, de a chema copii din tri care nu au acces la mare s se mprtseasc din binefacerile litoralului romnesc. Categoric, n lumea de azi trebuie s intervin o schimbare, dac vrea s supravietuiasc. O schimbare de gndire, mai mult, de orientare general a sufletului uman se impune ca o necesitate implacabil. Viziunea despre lume si viat a Cpitanului, viziunea legionar anticipativ, ofer perspectiva iesirii din acest impas, pornind de la realitatea imediat. Pe plan teoretic si chiar educativ, omenirea de azi, care trieste nc sub principiile revolutiei franceze, de libertate, egalitate, fraternitate, nu are dect s salte aceste principii si pentru oameni si pentru state n domeniul etic si va gsi solutiile cele mai bune. Aceste principii pot lua n viat forme pure si forme corupte. Din nefericire pn acuma s-au vzut mai mult dac nu exclusiv- doar formele corupte. Si aceasta pentru c nu s-a urmrit realizarea simultan si global a acestor principii, rmnndu-se n domeniul strict material. Libertatea a dus astfel la libertinaj si la egoismul cel mai cras, la o rapacitate capitalist de-a dreptul revolttoare, care de fapt a si determinat revolte crude. Egalitatea a fost trmbitat de ctre apologetii comunismului, care au exclus cu totul factorul spiritual, lsnd fru liber instinctelor primare. Egalitatea nu se poate realiza dect la nivelul cel mai de jos n cazul de fat n moarte, nu n viat, fiindc numai cadavrele nu se diferentiaz n miscri, pentru c nu mai misc. Si este adevrat c n materie de ucidere comunistii au realizat cele mai oribile monstruozitti din istoria ntregii omeniri din toate timpurile. Cu asemenea experient ratat oamenii au uitat de al treilea principiu , fraternitatea. De abia acesta lucreaz asupra sufletului, de abia acesta l poate aseza pe om n conditia uman adevrat, de fiint superioar, cu aspiratii morale n primul rnd, trudind voluntar si liber spre redobndirea paradisului pierdut. Fraternitatea, despuiat de zgura materialist nseamn de fapt dragostea crestin ca singur principiu cluzitor n relatiile dintre oameni si implicit ntre natiuni organizate n state. Dragostea ca virtute, ale crei binefaceri ni le-a descoperit, inspirat, apostolul neamurilor, le mpac pe toate fr a forta omul, persoana uman, sufletul uman si nici pe cel national la compromisuri si capitulri rusinoase. Numai dragostea asigur climatul adevrat al fiintei umane, al demnittii ei. Numai dragostea nalt oameni si natiuni spre poarta eternittii.
7

Este ea imposibil ? Utopic ? Ct vreme credem c fiinta uman este perfectibil, dragostea nu poate fi nici imposibil, nici utopic. Dimpotriv, ea este singura cale de orientare a omenirii spre adevr, bine si frumos, spre starea absolut a idealului. Spre aceast stare sufleteasc a omului liber, dar orientat, a cutat Cpitanul s pregteasc neamul romnesc ct a trit n mijlocul lui si realizarea ei a lsat-o ca mostenire urmasilor. n scrierile sale, n Crticica sefului de cuib mai ales, a lsat si calea pe care se poate realiza. Cale care s-a dovedit o dat c nu este utopic. Cpitanul este anticipatorul revolutiei fraternittii universale, ntre natiuni si oameni, si de aceea, acum cnd neamul nostru se afl din nou ntr-un marasm moral si material cum n-a mai fost, n mlastina dezndejdii, legionarii mai cred -poate singurii- n revirimentul si n viitorul lui. De altfel, dac observm bine evenimentele n istoria neamului nostru vom vedea c momente de anticipare n ideile cluzitoare ale omenirii am mai avut, chiar dac nu att de clare ca la Cpitan. Este suficient s ne aducem aminte de Horea care, ntr-un imperiu absolut a ndrznit s cear libertate natiei sale si iesirea din iobgie, ntr-un mod propriu romnesc. Si fr ndoial c dac revolutia s-ar fi desfsurat din miscarea lui Horea, dup cum ne arat continutul jalbelor lui ctre mprat, ea ar fi avut mai putine pete negre dect a avut pornind din Franta. Horea a fost un conductor de oameni nnscut, n care vibra sufletul multimii, iar multimea avea ncredere nelimitat n el. Harul acesta l-a avut si Cpitanul. Fireste ns, constiinta si viziunea Cpitanului despre lume si viat, despre organizarea lor luau nftisare de clarviziune, Cpitanul, cu perspectiva lui, pluteste peste continente, n care de altfel ncepe s fie cunoscut, acum, la sase decenii de la asasinarea oribil a lui. Dovad c pentru neamul romnesc si pentru omenire el nu este mort. Iar dac dintr-o neizbutit ncercare de a-l reda aici asa cum a fost, ar reiesi c a fost doar un vistor, fr efect practic, faptul c oamenii rului s-au repezit asupra lui si l-au ndeprtat din aceast viat este cea mai bun dovad a caracterului lui de lupttor militant pentru binele adevrat al omului. De aceea nici nu credem c el a murit pentru neamul romnesc si pentru om ca atare si nu putem dect s ne aprindem din crezul continuatorului su, Horia Sima, care n prefata la o nou editie din Crticica sefului de cuib, prigonit si ea de toti ca si Legiumea, proclama : >Pn nu se va prbusi cerul romnesc peste sufletele noastre, Cpitanul nu poate muri. l avem si trieste cu noi ! <. Si tot el a hotrt pentru totdeauna pstrarea ntocmai a salutului legionar : Triasc Legiunea si Cpitanul ! http://www.codreanu.ro/mocanu.htm