Sunteți pe pagina 1din 6

ORGANELE LIMFOIDE

Sistemul limfatic este alcatuit din vasele limfatice, limfa si organele limfoide secundare. Rolul sau este de a colecta lichidul proteic interstitial, rezultat in urma extravazarii capilare, si de a-l readuce in sistemul vascular sanguin, memtinand constant volumul plasmatic. Sistemul limfoid este alcatuit din limfocite (elemental celular esential) si din organele limfoide primare si secundare.

ORGANELE LIMFOIDE PRIMARE

Organele limfoide primare sunt reprezentate de timus si de maduva osoasa (echivalentul bursei lui Fabricius), avand rolul de a produce limfocite mature neangajate (virgine).

1.- TIMUSUL

Timusul este un organ de tip limfoepitelial (care involueaza dupa pubertate), localizat in mediastinul anterosuperior, cu rol in diferentierea limfocitelor T. Este format din 2 lobi, impartiti la randul lor in lobuli prin septuri conjunctive. Ca organ limfoepitelial, timusul este alcatuit dintr-o retea de celule epiteliale in ochiurile careia sunt dispuse celulele limfoide timocitele. In structura timusului se disting 2 zone: zona corticala, alcatuita din celule epiteliale si timocite immature CD4+CD8+; zona medulara, formata la randul ei din celule epiteliale (alcatuind corpusculii Hassall) si timocite care exprima fie CD4, fie CD8

2. MADUVA OSOASA

Maduva osoasa reprezinta echivalentul la mamifere, al Bursei lui Fabricius. Este sediul principal al hematopoiezei. Hematopoieza incepe din viata embrionara, primele celule care apar fiind eritroblastii la nivel hepatic. Hematopoieza, prezenta initial la nivel hepatic, splenic si medular, postnatal se restrange treptat la nivelule oaselor late dispuse axial. Structural, tesutul hematopoietic este dispus intr-o stroma conjunctivo-vasculara (vascularizatia provenind din artera perforanta a osului) si tesut adipos.

ORGANELE LIMFOIDE SECUNDARE

Organele limfoide secundare prezinta urmatoarele particularitati functionale: sunt populate tardiv cu limfocite care si-au dobandit competenta functionala in organele limfoide primare; limfopoieza este practic inexistenta la nivelul lor; contin marea majoritate a limfocitelor din organism, distribuite in arii distincte, aria limfocitelor T, respective B; sunt difuz distribuite in organism, extirparea lor totala fiind imposibila.

1. GANGLIONII LIMFATICI

Ganglionii limfatici sunt dispusi pe traseul vaselor limfatice care transporta limfa de la periferie spre marile vene centrale. Au dimensiuni de la cativa milimetri la un centrimetru, avand un aspect reniform, cu un hil central prin care intra arteriola si ies din limfoganglion venula si lemfaticul eferent. Limfoganglionul este acoperit de o capsula fibroconjunctiva care trimite septuri incomplete in parenchimul ganglionar. Capsula este perforata de limfaticele aferente care se aduna in sinusul subcapsular / marginal, care, la randul lor, se continua cu sinusurile corticale si apoi cu cele medulare, care se aduna si formeaza limfaticele eferente, care parasesc limfoganglionul prin hil. Parenchimul limfoganglionar este format din cortex si medulara (alcatuita din cordoane de limfocite si plasmocite si din sinusurile medulare). Cortexul limfoganglionar este format din zona corticala externa (zona B, alcatuita din foliculii limfoizi) si zona paracorticala (zonaT). Anterior stimularii antigenice, foliculii limfoizi au aspectul unei aglomerari nodulare de limfocite mici nave foliculii primari. Ca raspuns la stimulul antigenic, foliculii primari se transforma in foliculi secundari, alcatuiti din trei zone distincte; centrul folicular / germinativ este zona clara, centrala, a foliculului secundar; centrul folicular este format dintr-o retea de celule dendritice foliculare, ale caror prelungiri formeaza o plasa in ochiurile careia se gasesc centrocitele (cellule B mici, clivate) si centroblastele (celule B mari, neclivate, bazofile); zona de manta, alcatuita din limfocite mici B dispuse in jurul centrului follicular; zona marginala, formata din limfocite mici, cu citoplasma ceva mai bogata, dispuse la periferia foliculului limfoid secundar.

Zona paracorticala (zona T) contine, pe langa limfocite (in mare parte de tip T) si numeroase celule interdigitante parafoliculare, prezentatoare de antigen. Antigenele intra in limfoganglion prin limfaticele aferente, care penetreaza capsula limfoganglionara; de aici, sunt preluate de macrofage care le transfera in zonele T-dependente si T-independente, unde sunt recunoscute de limfocitele cu receptori specifici; are loc stimularea limfocitelor din foliculii primari, cu formarea foliculilor secundari, care contin si limfocite B cu memorie. Celulele B activate de antigen ajung in cordoanele medulare unde se vor diferentia in plasmocite producatoare de anticorpi; anticorpii parasesc ganglionul prin vasul limfatic eferent din hil. Artera aferenta (care intra in ganglion prin hil) se ramifica formand un bogat plex capilar; venulele post capilare (cu endoteliu inalt) se formeaza in zona T, paracorticala; la acest nivel limfocitele ies din circulatia sanguina si se distribuie in cele 2 zone: limfocitele B in cortexul extern, iar limfocitele T in aria paracorticala. Limfoganglionul are rol in filtrarea limfei si epurarea acesteia de componentele nonself (bacterii, toxine, etc) prin intermediul fagocitelor, precum si in sinteza de anticorpi, ca si raspuns la stimularea antigenica.

2. SPLINA

Cel mai mare organ limfoid, splina este la randul sau acoperita de o capsula cojunctiva, de la care pornesc travee care impart parenchimul in compartimente comunicante. In travee se gasesc arterele trabeculare, care patrund in parenchimul splenic unde se ramifica lateral in arteriole. In jur arteriolelor sunt dispuse limfocite T care formeaza tecile limfoide periartoriolare, incojurate de foliculi primari care contin limfocite B (impreuna alcatuind pulpa alba splenica). Dup ace parasesc pulpa alba, arteriolele prezinta numeroase ramificatii in perie, denumite arteriole penicilate, care patrund in pulpa rosie. Pulpa rosie este alcatuita din cordoane de tesut splenic cordoanele Bilroth (retea de celule si fibre reticulare, care formeaza o unitate functionala cu adventicea sinusurilor) dispuse printre sinusurile venoase. Majoritatea arteriolelor penicilate se deschid in cordoanele Bilroth (circulatie deschisa), sangele venind in contact direct cu celulele splenice. Unele arteriole penicilate se deschid in sinusurile dintre cordoanele Bilroth (circulatie de tip inchis). Splina are rol de filtru sanguin, macrofagele din peretele sinusurilor si din cordoanele Bilroth retinand hematiile imbatranite si trombocitele.

Antigenele din sange sunt preluate de catre macrofagele zonei marginale (adiacenta foliculilor limfoizi), ajungand in pulpa alba. Celulele B activate in pulpa alba migreaza in pulpa rosie, sediul majoritatii plasmocitelor. Splina nu are circulatie limfatica limfocitele ies din sange prin peretele (foarte permeabil) al capilarelor zonei marginale si se distribuie in pulpa alba; de aici, ajung in pulpa rosie, in sinusurile venoase si parasesc splina prin vena splenica.

3. TESUTUL LIMFOID ASOCIAT MUCOASELOR (MALT)

Mucoasele care vin in contact permanent cu antigenele (digestive, respiratorie, genitala, urinara) prezinta o retea integrata de tesut limfoid, protectoare fata de agresiunea antigenica tesutul limfoid asociat mucoaselor. La nivelul mucoasei intestinale, foliculii limfoizi sunt fie solitari, fie agregati, formand placile Payer. O placa Payer contine 20-30 de foliculi agregati, are forma circulara sau alungita, cu dimensiuni variabile (1-12 cm), fiind mai numeroase in ileonul terminal. Foliculii (zone B) sunt localizati in corionul mucoasei (dar patrund si in submucoasa). Ariile interfoliculare sunt bogate in limfocite T. Foliculii sunt separate de lumenul intestinal prin structuri specializate: domul epitelial (formal din celule epiteliale cuboidale diferentiate) si domul conjunctiv subepitelial. La nivelul domului epitelial se gasesc celulele M (membraneous), atasate de enterocite prin complexe jonctionale. Celulele M (aflate in stransa asociere cu limfocitele intraepiteliale) preiau antigenele (fara a le degrada lizozomal) si le elibereaza in spatiul laterobazal, unde sunt prelucrate de macrofage si de celulele dendritice interdigitante, si prezentate celulelor T interfoliculare (in special celule T helper). Pentru dezvoltarea completa a placilor Payer este necesara atat stimularea de catre timus (pentru ariile T) cat si contactul cu flora microbiana intestinala (pentru foliculii limfoizi). Limfocitele libere, diseminate in mucoasa tubului digestive, sunt distribuite difuz, in lamina propria si in epiteliu, printre enterocite. Populatia limfocitara este heterogena, cu prezenta, in lamina propria, de cantitati egale de limfocite B si T, dar si un numar mare de plasmocite, In mucoasa (ca si in vecinatatea vaselor submucoase) predomina limfocitele B cu receptori de tip IgE. Intraepitelial, limfocitele sunt mai ales de tip T citotoxice (75%), mai putin B, cu receptor de tip IgA (primele care recunosc antigenele luminale). Daca celulele

limfoide din placile Payer au doar rolul de a initia raspunsul imun (sunt neangajate), limfocitele difuze din lamina propria sunt in mare parte activate, producand mai ales IgA. Tesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT) are rolul de indepartare a antigenelor exogene, limitand expunerea aparatului imunitar sistemic. Totodata, acest tesut limfoid nu reactioneaza cu microbiota normala a mucoaselor. Deficientele functionale ale MALT expun aparatul imunitar sistemic unei stari de activare permanente, ducand la instalarea bolilor autoimmune. Apendicele este o structura limfoida asociata intestinului, cu o organizare similara placilor Payer.

4. CERCUL WALDEYER

Cercul Waldeyer este alcatuit din amigdalele palatine, amigdalele nazofaringiene si amigdala linguala. Amigdalele sunt acoperite de epiteliu scuamos nekeratinizant, care adera intim de structurile limfoide subiacente. Pe fata vestibulara se deschid criptele amigdaliene care faciliteaza contactul celulelor reactive (macrofage si limfocite) cu antigenele care patrund pe cale respiratorie sau digestive. Aproximativ jumatate dintre celulele amigdaliene sunt limfocite B care formeaza foliculi ce contin centri germinativi; majoritatea acestor celule receptor de antigen de tip IgG.

Tabel I Organele limfoide primare si secundare

Caracteristici Origine Momentul dezvoltarii Rol

Organe limfoide primare Zona de trecere ecto-endoderm; Timpuriu, in viata embrionara Populate timpuriu de

Organe limfoide secundare mezoderm Tardiv, in viata fetala

celule Populate tardiv de limfocite rol in mature

precursoare

limfoide;

dobandirea competentei imune Durata functiei Involutie progressive la adult, Toata viata ducand la deficienta imuna la varstnici Activitate mitotica a Intensa, independenta de Intensa dupa stimularea

limfocitelor Formare de

stimularea antigenica centri Absenta

antigenica Foarte intensa

germinativi reactivi Efectele precoce Efectele tardive Functie esentiala extirparii Scaderea numarului de limfocite Imposibila si a reactivitatii imune in totalitate;

diminuarea imunitatii

extirparii Scaderea numarului de limfocite Imposibila si limitarea reactivitatii imune Proliferare, maturare si Focare ale raspunsului imun

diseminare a limfocitelor