Doina* de Vasile Alecsandri Doina, doini! De-a avea o puiculi, Cu flori galbene-n cosi, Cu flori roii pe guri!

De-a avea o mndrulic Cu-ochiori de porumbic i cu suflet de voinic! De-a avea o blioar Nalt, vesel, uoar, Ca un pui de cprioar! Face-m-a privighetoare De-a cnta noaptea-n rcoare Doina cea dezmierdtoare! Doina, doinit! De-a avea o puculi i trei glonp n punguli -o sorioar de brdi! De-a avea, pe gndul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca pcatul greu! De-a avea vro apte frai, Toi ca mine de brbai i pe zmei nclecai! Face-m-a un vultur mare, De-a cnta ziua, la soare, Doina cea de rzbunare! Doina, doini! i i-a zice: "Mndruli, M jur p-ast cruciuli S te in ca un bdi!" i i-a zice: "Voinicele, S te-ntreci cu rndunele Peste dealuri i vlcele!" i le-a zice: "apte frai, Facei cruce i jurai Vii n veci s nu v dai!" Hai, copii, cu voinicie,

S scpm biata moie De pgni i de robie!

* Doina este cea mai vie expresie a sufletului romnesc. Ea cuprinde simurile sale de durere, de iubire si de dor. Melodia doinei, pentru cine o nelege, este chiar plngerea duioas a patriei noastre dup gloria sa trecut!