Ce cautam de fapt? In primul rand iubire. Nu ne intereseaza ca este inalt, scund, slab, gras.

Daca imi demonstreaza ca ma iubeste, imi este suficient. De la el mai vreau intelegere si incredere. Vreau sa simt ca imi ofera libertatea de care am nevoie si nu ma sufoca din cauza geloziei fara rost. Nu caut un barbat puternic si dur, ci unul normal, care stie cand trebuie sa vorbeasca sau sa taca. Vreau un iubit care sa ma asculte cand am ceva de zis, chiar daca pentru el vorbesc in chineza. Doar am nevoie sa ii gasesc privirea si sa ma aprobe. Vreau unul caruia sa ii placa vacantele, care sa imi accepte prietenele si familia fara a comenta la adresa lor si sa imi laude aptitudinile de gospodina, chiar daca mancarea este dezastruoasa (eu am stat si am muncit pentru ea, am facut-o cu drag asa cum am stiut). Si ca sa concluzionez, vreau un barbat care sa nu se schimbe pentru mine, sa isi mentina punctul de vedere, sa ma certe cand mi se urca la cap feminitatea, sa fie in stare sa ma confrunte, sa imi accepte defectele si sa stie cum sa ma inveseleasca atunci cand lacrimile imi invadeaza obrajii. Vreau sa fie doar al meu, sa nu il impart cu nimeni si sa imi zica macar o data pe saptamana simplul, dar minunatul Te iubesc.