Sunteți pe pagina 1din 6

ARIILE NATURALE PROTEJATE DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

Republica Moldova are un mediu natural bogat din punct de vedere al diversitatii peisajelor si al aspectului geomorfologic. Diversitatea peisajelor include terenuri de padure, stepa, luncile raurilor, terenuri stancoase, acvatice, agricole si de alta natura. In urma exploatarii nechibzuite a acestor terenuri ele au inceput sa degradeze sau, altfel spus , in urma impactului antropic necontrolat toate componentele naturii padurile, solurile, apele, stepele, luncile au inceput sa-si piarda aspectul si structura lor naturala de alta data. Au inceput sa dispara specii de plante si animale, iar multe din ele au devenit rare si au nevoie de a fi protejate de stat. Din cauza degradarii componentelor naturii a devenit necesar sa se ia masuri de protectie a mediului, ca societatea umana sa foloseasca resursele naturale fara a aduce daune mediului ambiant. Astfel au aparut teritorii care au statut special de protectie, care poarta denumirea de arii naturale protejate de stat. Fondul ariilor naturale protejate de stat din Republica Moldova include urmatoarele categorii de obiecte si complexe naturale: a) rezervatii stiintifice - 5 b) parcuri nationale - in curs de organizare c) monumente ale naturii - 1035 d) rezervatii naturale - 63 e) rezervatii peisagistice 41 f) rezervatii de resurse - 13 g) arii cu management multifunctional32 h) rezervatii ale biosferei in curs de organizare i) gradini botanice - 1 j) gradini dendrologice 2 k) monumente de arhitectura peisajera 20 l) gradini zoologice - 1 Cele mai importante arii naturale protejate, care sunt destinate in mod prioritar protectiei mediului, sunt rezervatiile stiintifice. Acestea sunt: Codru, Iagorlac, Prutul de Jos, Plaiul Fagului, Padurea Domneasca. Ele fac parte din prima categorie a Uniunii Internationale de Conservare a Naturii si au cel mai strict regim de protectie. Destinatia acestor rezervatii este de a proteja ecosistemele naturale cu toate componentele mediului din cadrul lor, care includ specii de arbori, arbusti si alte specii de plante, la fel si specii de muschi, licheni, ciuperci si intregul complex faunistic. In rezervatiile stiintifice se efectueaza in mod obligatoriu investigatii stiintifice pentru a studia procesele naturale si elabora bazele stiintifice de protectie a mediului.

Rezervatii stiintifice
Rezervatia stiintifica CODRU este o arie naturala protejata de stat de aspect silvic, amplasata in partea centrala a codrilor seculari ai Republicii Moldova si are o suprafata de 5177 ha. Rezervatia a fost fondata in 1971. Din cele 5177 ha, teritoriul acoperit cu paduri constituie cca 4 666 ha, sau 90%. Predomina arboretele de gorun cca 1800 ha, arborete de frasin - aproximativ 1800 ha, arboretele de carpen 460 ha, de stejar - cca 400 ha . Se intalnesc pe alocuri si terenuri acoperite cu arboret de fag. Invelisul ierbos este determinat de gradul de inchidere a coronamentului arborilor si constituie cca 30% din teritoriu. In rezervatie se intalnesc cca 1000 de specii de plante, dintre care o parte sunt determinate ca specii rare . Din plantele vasculare peste 50 de specii sunt rare. Rezervatia serveste ca depozit al genofondului padurilor central-europene. Lumea animala este de asemenea diversa si bogata. Se intalnesc astfel de specii de animale cum sunt cerbul nobil, cerbul patat, caprioara, mistretul, bursucul, jderul de padure, pisica salbatica, diferite specii de amfibieni, serpi si pasari. Este de asemenea larg reprezentata clasa insectelor. Regimul de protectie asigura dezvoltarea populatiilor fiecarei specii de plante si de animale, concomitent contribuie la cresterea numerica a reprezentantilor fiecarei specii floristice si faunistice.

Rezervatia stiintifica IAGORLIC


Rezervatia stiintifica IAGORLIC a fost fondata in anul 1988 si are o suprafata de 836 ha. Este amplasata pe malul stang al raului Nistru la varsarea afluentului sau Iagorlac in apropierea satului Goian. Teritoriul rezervatiei consta din doua componente naturale principale un sector de stepa de peste 300 ha si un sector acvatic reprezentat de golful Goian - de aproximativ 250 ha . Se mai intalnesc sectoare neinsemnate de padure, de lunca, versanti abrupti etc. Rezervatia a fost creata in vederea conservarii speciilor de plante si animale specifice conditiilor de stepa si celor acvatice. Se intalnesc peste 600 de specii de plante, inclusiv liane, semiarbusti, arbusti. Dintre speciile de arbori predomina speciile de stejar, carpen, tei, din arbusti - macesul, porumbarul, scumpia si altele. Complexul faunistic principal este cel din cadrul sectorului de stepa, in care se intalnesc specii de tistari si alte rozatoare, din clasa reptilelor si amfibienilor se intalnesc diferite specii de serpi, soparle, broaste. Este reprezentata clasa insectelor si, partial, cea a ornitofaunei (pasarilor). In sectorul impadurit se intalnesc unele specii de padure cum ar fi caprioara, mistretul, veverita. Golful Goian serveste ca un important habitat pentru dezvoltarea si reproducerea complexului ihtiologic.

Rezervatia stiintifica PRUTUL DE JOS

referat.clopotel.ro

Rezervatia stiintifica PRUTUL DE JOS este amplasata in cursul inferior al raului Prut si are o suprafata de 1691 ha. Ea cuprinde un important si valoros sector de lunca , in componenta caruia intra lacul Beleu si o retea de balti care in ansamblu formeaza un ecosistem unical de importanta nu numai nationala, dar si internationala. Vegetatia este reprezentata de o varietate mare de specii si comunitati de plante vasculare. Sunt raspandite rachitisurile, sangerul, catina rosie, hameiul si altele. Frecvent se intalneste trestia, iarba campului, pirul tarator, salcisurile. Este prezent plopul alb si cel negru. In total se intalnesc cca 270 specii de plante vasculare. Complexul faunistic este specific ecosistemelor acvatice care servesc ca loc de cuibarire a pasarilor, iar in perioada migratiilor sezoniere acest ecosistem acvatic serveste ca loc de odihna si hrana a pasarilor migratoare. Unele specii de pasari cum ar fi lebada, gasca sura, starcul sur si cel rosietic, pelicanul, starcul mare alb si altele sunt ocrotite de stat. De rand cu importanta factorului ornitologic, la fel de important este si cel ihtiologic. Au fost evidentiate peste 20 specii de pesti. Lacul Beleu serveste drept mediu preferat de depunere a icrelor, pentru speciile de pesti care traiesc in lac, precum si pentru speciile migratoare de pesti din Dunare. Se intalnesc astfel de specii ca crapul, platica, vaduvita, salaul etc. Unele specii de pesti au devenit rare: platica de Dunare, bibanul - soare si tiganusul. Mamiferele sunt reprezentate de urmatoarele specii: vidra, pisica salbatica, nurca europeana, ondatra, dihorele negru, mistretul si caprioarele. Ecosistemul acvatic al rezervatiei este apreciat unanim ca una din cele mai importante zone umede din Republica Moldova, care de rand cu statutul de rezervatie stiintifica are si statut de zona umeda de insemnatate internationala.

Rezervatia stiintifica PLAIUL FAGULUI


Rezervatia stiintifica PLAIUL FAGULUI este amplasata in partea de nord a Inaltimii Codrilor si reprezinta un ecosistem silvic reprezentativ care incheie zona de paduri codrene la latitudinile nordice ale acestora. Rezervatia a fost fondata in anul 1992 si are o suprafata de 5642 ha. Teritoriul rezervatiei prezinta interes din punct de vedere geomorfologic, botanic, al diversitatii de habitate naturale si, nu in ultimul rand, din punct de vedere faunistic. Din cele 5642 ha, terenul impadurit constituie cca 4640 ha. Mai raspandite sunt sectoarele de gorunete cca 31 % din teritoriu, frasinisurile alcatuiesc cca 21 %, carpenetele cca 19 %. Fagetele, care sunt cel mai mult raspandite aici, comparativ cu restul teritoriului republicii, alcatuiesc cca 260 ha sau 5 % din teritoriul rezervatiei. Sectoarele cu stejar ocupa cca 230 ha sau aproximativ 4 % din teritoriu. De pe teritoriul rezervatiei izvoraste r. Bic, in bazinul caruia se afla si orasul Chisinau. Pe teritoriul rezervatiei se intalnesc cca 900 specii de plante, dintre care plantele vasculare alcatuiesc cca 640 specii, lichenii cca 50 specii si alte specii. Din numarul total de specii floristice 77 au devenit rare, alcatuind aproximativ 33 % din speciile rare de flora spontana a Republicii Moldova. Preponderent in aceasta rezervatie cresc astfel de specii ca malinul, perisorul, pana-zburatorului, ferigile si altele. S-a constatat ca componenta floristica din cadrul teritoriului acestei rezervatii este unicala. Rezervatia este interesanta si atractiva si din punct de vedere al complexului faunistic. Aici vietuiesc multe animale mamifere, cum ar fi cerbul european, cerbul patat, cerbul lopatar, sunt raspanditi mistretii, jderul de padure, bursucul, hermelina, veverita, pisica salbatica, lilieci si altele. In lunca r. Bic este bine reprezentat complexul de entomofauna. Si in randul speciilor faunistice sunt multe specii care au devenit rare, cum ar fi jderul de padure, hermelina, pisica salbatica; din pasari cucuveaua sau buha mare. Rezervatia reprezinta in fond un depozit natural al unui numar substantial de specii de plante si animale care au un regim strict de protectie.

Rezervatia stiintifica PADUREA DOMNEASCA


Rezervatia stiintifica Padurea Domneasca este amplasata in cursul de mijloc al r. Prut si ocupa lunca r. Prut pe tot intinsul ei din cadrul sectorului Glodeni si, partial, din sectorul Falesti, judetul Balti, avand o suprafata de 6032 ha. In majoritate teritoriul rezervatiei este acoperit cu padure de lunca sau, altfel spus, padure zavoi, care s-a pastrat cel mai bine dintre toate padurile de lunca de pe teritoriul republicii. Din cele 6032 ha suprafata acoperita cu paduri constituie circa 3050 ha sau 52% din teritoriu. Predomina arboretele de stejar cca 18 %, de plop alb - 18%, salcie 7 %, plop negru 0,5 %, se intalnesc, de asemenea, rachitisuri, sectoare de plop tremurator, gorun, alun, paducel, clocotici, sanger, vita de vie salbatica, liane si altele. In invelisul ierbos predomina racotelul, piciorul caprei, lacramioarele. Primavara domina viorelele, brebeneii, toporasii, floarea vantului. In cadrul rezervatiei s-a pastrat o retea de balti care servesc ca habitat al pasarilor de apa, inclusiv a celor migratoare. Complexul faunistic este relativ bine dezvoltat. Mamiferele sunt reprezentate prin astfel de specii ca cerbul nobil, caprioara, mistretul, bursucul, nevastuica, pisica salbatica, jderul de padure, hermelina, vidra si alte specii. Ornitofauna este reprezentata prin specii de balta cum ar fi viesparul, acvila pitica, acvila tipatoare, egreta mare alba. Dintre speciile migratoare se intalnesc soimul dunarean, codalbul, acvila imperiala, vulturul pescar, cocostarcul negru, lebada cucuiata. Speciile de amfibieni sunt reprezentate de broasca testoasa de balta, broasca gheboasa, broasca de camp si altele. Este bogata, de asemenea, si entomofauna.

referat.clopotel.ro

Variatia speciilor floristice si a celor faunistice in acest spatiu natural de lunca, confirma importanta lui ca depozit natural al genofondului floristic si faunistic, pentru investigatii stiintifice, popularizarea cunostintelor si educatia ecologica.

Monumente ale naturii


Monumentele naturii formeaza o categorie aparte de arii naturale protejate. Dupa aspectul lor ele se impart in: geologice si paleontologice, hidrologice, botanice. In grupul monumentelor de origine geologica si paleontologica intra cca 86 de monumente care sunt amplasate preponderent, in special cele geologice, in partea de nord: judetele Edinet, Balti, Soroca. Diversitatea acestor monumente cuprinde complexe geologice, peisaje stancoase si petrofite, sectoare de meandre ale raurilor, pestere, grote, amplasamente de fauna fosila, unele cariere de calcar, palnii carstice, defileuri ale raurilor, portiuni geomorfologice denumite chei, in bazinul unor rauri si altele. Monumentele naturii de origine hidrologica includ o serie de izvoare repartizate pe tot teritoriul republicii din care fac parte si izvoare cu apa minerala cu proprietati curative. Astfel de izvoare se intalnesc in com. Harjauca (sectorul Calarasi), com. Onitcani (sectorul Criuleni), com. Bahmut (sectorul Ungheni), in orasul Cahul si in alte locuri. Monumentele naturii de origine botanica cuprind sectoare pretioase de vegetatie forestiera amplasate in diferite regiuni ale republicii. Cele mai reprezentative dintre ele sunt amplasate in prejma com. Caracuseni (sectorul Briceni), com. Cuhuresti (sectorul Camenca), com. Harjauca si Sipoteni (sectorul Calarasi), com. Haraba (din preajma or. Rabnita). Din monumentele naturii fac parte si arborii seculari. Sub protectie de stat se afla 433 arbori seculari. Cei mai reprezentativi sunt: Stejarul lui Stefan cel Mare din com. Cobalnea (sectorul Soldanesti), care are varsta de cca 600 de ani, si un alt stejar al lui Stefan cel Mare din ocolul silvic Capriana (sectorul Straseni). Stejari cu astfel de virsta se mai intalnesc pe teritoriul rezervatiei stiintifice Padurea Domneasca si in alte regiuni. Sub protectie de stat in afara de stejari se afla si alte specii: frasin, fag, platan, plop, alun, par paduret, castan si altii. Statut de monument al naturii il au si speciile de plante si animale care sunt protejate de stat. Din speciile de plante care au statut de protectie fac parte: specii de arbori, arbusti, semiarbusti, plante multianuale, plante bianuale si anuale, plante inferioare. In total sub protectie se afla 269 specii de plante. Din speciile de animale aflate subprotectie de stat fac parte urmatoarele: mamifere 46 specii, pasari 89 specii, reptile 9 specii, amfibieni 4 specii, pesti 15 specii, insecte-36 specii. In total - 203 specii.

Monument geologic al naturii - Pestera Emil Racovita


Este situata langa satul Criva, in nordul republicii, si ocupa dupa lungime locul trei in Europa printre pesterile in ghips. A fost descoperita in anul 1959, iar cercetarile stiintifice sporadice au inceput in anul 1977. La ora actuala sunt cunoscute si cartografiate circa 80 km de labirinturi si tuneluri, situate in 3-4 nivele. Tunelurile se largesc pe alocuri, formand sali mari. Cele mai remarcabile sunt: Sala celor o suta de metri, Sala asteptarii si Soborul, care ating lungimi de cca 60 m, latimi de cca 30 m, si inaltimi de pana la 11 m. Plafoanele se sprijina pe coloane impresionante. In golurile carstice se afla peste 20 de lacuri - dintre care cele mai mari sunt Lacul Dacilor, Lacul Verde, O gura de apa. Ele ating urmatoarele dimensiuni: lungime 8-15 m, latime 5-10 m, adancime medie - 2 m. Aerul din golurile carstice se presupune ca are proprietati curative. Aceasta calitate, insotita de frumusetea si specificul spatiului carstic, constituie un avantaj pentru valoarea potentialului turistic al pesterii.

Monument geologic al naturi Carsturile de la Rascov


Include partea de vest a Dealului Rosu din imprejurimile satului Rascov, cu o suprafata de 123 ha. Este un exponent al fenomenelor carstice din Republica Moldova. Din cauza golurilor carstice, ce impregneaza ca un burete spongios acest zid natural, sunt frecvente alunecarile de teren masive, rupturile si rostogolirile de blocuri uriase, prabusirile. Cea mai mare este faleza de aproape 50 m inaltime, ce s-a format in urma unor ploi abundente. Ploile si vantul au dizolvat si slefuit calcarul moale, dand stancilor forme bizare: sfincsi, capete de camile si elefanti, ciuperci uriase, poduri suspendate etc. Pentru speologi un neasemuit paradis il reprezinta fisura carstica de numai 5 m latime si 50 m adancime cu o lungime de peste 500 m. Cu greu patrund razele solare in adancul ei, zapada si gheata persistand aici in unii ani pana la inceputul verii. Aceasta alimenteaza cu apa rece Izvorul Domnitei din inima satului, alt monument al naturii, numit astfel in amintirea lacrimilor de vaduva ale domnitei Ruxanda, fiica domnitorului Vasile Lupu. In fosta cetate Rascov, ce a existat acum cateva secole pe locul satului, domnita si-a trait scurta si nefericita casnicie cu Timus Hmelnitky, fiul Hatmanului cazacilor, Bogdan Hmelnitky.

Monument geologic al naturii Cheile Butesti


Sunt situate la sud de satul Butesti, pe o suprafata de 110 ha. Rauletul Camenca intretaie sirul de recifi calcarosi, formind monumentul naturii ce poarta denumirea Cheile Butesti. Formatiunea geologica s-a creat, ca si intregul sir de toltre din bazinul Prutului de Mijloc, cu 15 - 20 milioane de ani in urma, in apele calde ale Marilor Sarmatica si Tortoniana, ce acopereau pe atunci acest teritoriu. Corpul recifului este calcaros, format din schelete de corali, moluste, litotamnii si alte animale si alge marine. Calcarele acestei formatiuni unice sunt strapunse de o sumedenie de grote si pesteri, ce au servit drept lacas pentru animale in perioada glaciara si omului in perioada preistorica. In ele au fost descoperite oase fosilizate de ursi de caverna, tigri, lei, rinoceri, mamuti, zimbri. In folclorul local s-au plamadit in sute de ani o multime de legende legate de acest recif. Una dintre ele povesteste despre Swidrighelo, regele Lituaniei, care ar fi poposit pe aceste meleaguri ca simplu cioban, inainte de a capata tronul inaintasilor sai.

Monument geologic al naturi - Defileul Duruitoarea

referat.clopotel.ro

La est de satul cu acelasi nume, rauletul Duruitoarea, afluent al Ciuhurului, a sapat prin sirul de toltre un defileu adanc. Povirnisurile abrupte, calcaroase sunt impanate de grote, pesteri si sunt impodobite cu stanci de forme ciudate. Grota Duruitoarea Veche este cunoscuta ca o renumita asezare umana din epoca pietrei cioplite. Grota este formata din trei camere si are o lungime totala de 49 m si o latime de 5-9 m. In urma sapaturilor arheologice aici au fost gasite mostre fosile din perioada glaciara si vestigii ale culturii preistorice, care i-au dus faima in toata lumea.

Rezervatii naturale
Rezervatiile naturale formeaza o categorie aparte de arii naturale protejate. Ele se divizeaza in trei grupe: silvice, de plante medicinale, mixte. Ele au menirea sa asigure conditii optime de crestere si restabilire a speciilor si a comunitatilor vegetale si animale. Rezervatiile naturale silvice sunt amplasate in cadrul fondului forestier. Din ele fac parte 51 de obiecte. Cele mai reprezentative sunt: Rososeni (Briceni), Baurci (Cahul), Sadova (Calarasi), Dancu (Hancesti), Seliste-Leu (Nisporeni), Copanca (Slobozia), Condrita (Straseni), Flamanda (Vulcanesti) si altele. Rezervatiile naturale de plante medicinale constituie 9 obiecte. Din ele fac parte rezervatiile care poarta denumirea de Roscani (Briceni), Hrusca (Camenca), Loganesti (Hancesti), Seliste (Nisporeni) si altele cu urmatoarele specii de plante medicinale: scorusul, paducelul, salvia, coada soarecelui, pojarnita, sovarvul, coada calului. Din rezervatiile naturale mixte fac parte rezervatiile Cantemir, din preajma or. Cantemir, Lebada alba, din apropierea or. Leova, si Togai, din sectorul Stefan-Voda.

Rezervatii peisagistice
Rezervatiile peisagistice formeaza categoria de arii naturale protejate care cuprind diversitatea peisajelor de pe teritoriul republicii si includ 41 de obiecte. Ele sunt destinate conservarii peisajelor geografice, cele mai mari din ele fiind Padurea Harbovat (Anenii Noi), Complexul geologic si paleontologic din bazinul raului Lopatnic (Briceni), Bugornea (Camenca), Lunca inundabila de langa com. Antonesti (Cantemir), Codrii Tigheci (Cantemir), Carbuna (Cainari), Rudi-Arionesti (Donduseni), Valea Seaca Tamaslac - de langa or. Grigoriopol, La castel (Edinet), Saharna si Tapova (Rezina), Suta de Movile (Rascani), Cosauti (Soroca) si altele.

Rezervatia peisagistica SAHARNA


Rezervatia este situata in valea Nistrului, la o distanta de 45 km de or. Orhei, 85km de mun. Chisinau si la 6 km de or.Rezina. Este amplasata de-a lungul defileului rauletului Saharna, langa satul cu acelasi nume. Suprafata rezervatiei este de 674 ha. Chiar la intrarea in defileu, o stanca impunatoare, cenusie, cu contururi de castel medieval, domina imprejurarile. Localnicii o numesc Grimidon, tainicul ei nume ne inclina sa credem intr-o misterioasa istorie pe care stanca ar fi avut-o. Satul este inconjurat de un vast amfiteatru de stanci. Impreuna cu rapele din jur, ele se aduna intr-un defileu, care atinge o adancime de 160-175 m. Defileul isi datoreaza renumele manastirii Troita, intemeiata in 1495. Talentul mesterilor anonimi a stiut sa amplaseze frumoasele ziduri ale manastirii intr-o armonioasa convietuire cu natura din jur. Edificiul rasare dintr-o cupa de piatra formata prin rotunjirea malurilor prapastioase. Privite de jos, aceste maluri fac impresia unor munti cu varfurile pierdute in zare. Albia paraiasului, ce strabate defileul Saharna, e presarata cu pietre. Pe la mijlocul defileului, rauletul formeaza 22 de cascade. Cea mai mare dintre ele are o inaltime de 4 m. pe locul caderii, apa a sapat o adancitura, de vreo 10 m. Atmosfera de basm, pe care o trezeste aceasta cascada, a inspirat multi poieti, prozatori, cineasti, care au incercat sa-i eternizeze frumusetea. De-asupra defileului, pe un ses triunghiular, sub covorul des si matasos de iarba, se ascund vestigiile unei asezari getice. Toate acestea ne marturisesc ca Zona Nistrului a fost leagan de civilizatie inca din cele mai vechi timpuri. O alta atractie a acestor locuri o reprezinta manastirea rupestra, sapata prin secolele XIV - XV in stanca deschisa a pantei din dreapta defileului. Astazi vietuitoare ale acestei manastiri au ramas doar liliecii, pasarile rapitoare de noapte, animale de prada mici si vantul care isi spune in taina rugaciunea de secole.

Complexul arheologic Orheiul Vechi ca parte componenta a Rezervatiei peisagistice Trebujeni


Complexul arheologic Orheiul Vechi este amplasat in valea raului Raut, afluent de dreapta al Nistrului, intre satele Trebujeni si Butuceni, judetul Orhei, la distanta de 60 km spre nord-est de orasul Chisinau, intr-o zona istorico-geografica vestita si constientizata de catre autohtoni din timpurile stravechi drept Codrii Orheiului sau Tara Orheiului. La Orheiul Vechi natura si civilizatia umana s-au impletit organic, formand un tablou perfect al lucrarilor lor milenare. Numele complexului arheologic provine de la denumirea unei localitati istorice, orasul medieval Orhei, care a existat pe aceste meleaguri in sec.XV-XVI, denumire evoluata in Orheiul Vechi, dupa parasirea asezarii date si intemeierea in alt loc a unui oras nou, cu acelasi nume. Complexul arheologic Orheiul Vechi reprezinta un sistem de monumente istorice din cadrul Rezervatiei Peisagistice Trebujeni este amplasat pe promontoriile meandrice, formate de albia sinusoidala a Rautului intre satele Trebujeni si Butuceni. Din cadrul complexului Orheiul Vechi fac parte doua promontorii gigantice (Pestere si Butuceni), la care se alatura alte trei promontorii adiacente (Potarca, Selitra si Scoc) amplasate in lant de la nord spre sud. Promontoriul central cu o arhitectura reprezentativa, valuri de pamant, citadele, complexe din piatra, poarta denumirea de Pestere, nume provenit de la multiplele pestere sapate in malul de vizavi al Rautului. Promontoriul are o forma ovala neregulata, orientat de la vest spre est, cu lungimea de 2000 m, latimea maximala de 700 m, este inconjurat din trei parti (nord, est si sud) de apa Rautului, adunata intr-un canion foarte adanc, sapat in straturile de calcar sarmatian ( cca 16-18 mln. ani), cu maluri stancoase si priporoase, cu o inaltime de pana la 100-120 m, constituind o adevarata fortareata naturala. Unica cale de acces in spatiul respectiv la etapa actuala, ca si in vremurile istorice, se gaseste la vest, in locul unde albia raului, dupa o intorsatura lenta spre nord, se apropie foarte

referat.clopotel.ro

mult de un segment al canionului deja parcurs. Promontoriul Butuceni completeaza esential landsaftul Orheiului Vechi. Esteituat la sud de promontoriul Pestere, reprezentand impreuna un complex integru, care armonizeaza din toate punctele de vedere. Promontoriul Butuceni are un aspect geologic extraordinar, cu zeci de plasturi calcaroase insiruite perfect orizontal, o multime de pesteri spatioase si grote mai mici, sapate in peretii stancosi. Pe de alta parte, promontoriul este minunat si din punct de vedere al peisajului sau unical, care denota fortificatii antice din pamant si piatra, complexe rupestre sacrale subterane, alte vestigii stravechi . Promontoriul Butuceni are o forma alungita de 3000 m, o latime de la 300 m in extremitatea de nord-est pana la 15 m in partea sa de mijloc, fiind la fel ca si promontoriul Pestere, o fortareata naturala evidenta. Dinspre nord, acesta din urma, este aparat de malul aproape vertical al Rautului. In partea centrala a promontoriului este amplasata o biserica crestina de rit ortodox cu hramul Sfanta Maria, construita in anul 1904, care se impune ca o dominanta in zona Orheiului Vechi, dandu-i complexului arheologic un aspect pe cit de sobru, pe atat de misterios. La nord de Orheiul Vechi, la distanta de circa 1.5-3.0 km, se gasesc alte trei promontorii. Unul din ele, este amplasat in dreapta Rautului (Potarca), iar celelalte doua pe malul stang (Selitra si Scoc). La sud de promontoriul Butuceni, chiar in fata lui, se afla Ruptura Bacotei cu promontoriul Chiliilor, un mal priporos - splendid monument geologic plin si el de vestigii arheologice. Aceste promontorii completeaza in mod substantial imaginea complexului arheologic al Orheiului Vechi, aducand cu sine elemente noi de ordin peisagistic si istorico-cultural in special. Aceste bogatii si prioritati evidente, ca si caracterul fortificat al reliefului, au fost observate de catre oameni din cele mai vechi timpuri, care totdeauna s-au straduit sa foloseasca avantajele nominalizate pentru organizarea unei vieti cotidiene perpetue in tinutul dat. Toate acestea luate in ansamblu au determinat caracterul permanent al habitatului uman din regiunea Orheiului Vechi, incepand din vremurile preistorice, care cu unele mici intreruperi a continuat pana in perioada medievala tarzie si etapa contemporana. Complexul arheologic Orheiul Vechi este mentionat de catre oamenii de cultura incepand cu sec. XVIII. Printre personalitatile ilustre care au atras atentia asupra antichitatilor de la Orheiul Vechi se enumara marele carturar si om de stiinta Dimitrie Cantemir, poetul Constantin Stamati etc. Dar identificarea ruinelor de Trebujeni si Butuceni cu orasul langa satele medievale Orhei a fost facuta pentru prima data de catre istoricul Vladimir Kurdinovskii, care pe la 1906 sublinia, ...anume in locul acesta, unde Rautul coteste brusc de la Trebujeni spre Butuceni, a fost asezat Orheiul... In rezultatul studiilor arheologice a fost stabilit ca in cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi sunt semnalate clar straturi culturale din toate epocile istorice cunoscute pe teritoriul dintre Nistru si Prut. Printre aceste vestigii arheologice la etapa actuala putem evidentia, cel putin 8 asezari nefortificate, 5 necropole, 6 sisteme distincte fortificate sub forma unor valuri de pamant, o citadela din pamant si lemn, o citadela din pamant, o citadela din piatra, 4 cetati din piatra si pamant. Toate acestea, luate impreuna, constituie un important ansamblu istorico-cultural care face parte din Rezervatia Peisagistica Trebujeni.

Rezervatiile de resurse
In aceasta categorie de arii naturale protejate intra unele tipuri de soluri de pe teritoriul Republicii Moldova, in total 13 obiecte. In aceasta categorie pot intra si obiecte de alta origine naturala din cadrul resurselor naturale ale republicii pentru pastrarea lor in stare naturala in vederea valorificarii lor ulterioare. Un compartiment aparte in domeniul conservarii naturii il formeaza categoria de obiecte ale naturii care sunt consacrate conservarii diversitatii biologice in conditii artificiale (ex-situ). Din aceste categorii fac parte gradinile botanice, gradinile dendrologice, gradinile zoologice si monumentele de arhitectura peisajera. In gradinile botanice, dendrologice si cele zoologice, de regula, se formeaza colectii de diferite specii de plante si respectiv animale cu destinatia pastrarii genofondului, se efectueaza cercetari stiintifice si nu in ultimul rand destinatia acestora este de informatizare, educatie si constientizare a populatiei in domeniu.

Monumentele de arhitectura peisajera


Monumentele de arhitectura peisajera, de obicei, includ parcurile vechi create de diferiti demnitari ai timpului respectiv. Ele sunt destinate atat pastrarii genofondului unor specii de plante, cit si conservarii maiestriei si artei peisagistice. In majoritatea cazurilor in cadrul acestor obiecte se combina arta peisagistica cu cea arhitecturala. Exemplu de astfel de obiecte sunt multe: Parcul din com. Taul si parcul din prejma com. Mandac (Donduseni), Parcul din com. Pavlovca (Briceni), Parcul din com. Ivancea (Orhei), Parcul Leuntea (Stefan Voda) si altele. Parcul din satul Mandac reprezinta o oaza naturala de o frumusete deosebita pe timpuri, supranumit, chiar si cel mai vesel din Moldova. Situat la vreo cativa kilometri de satul Mandac, nu departe de drumul ce serpuieste printre dealuri spre Cetatea Sorocii, parcul il fascineaza pe calator prin pitorescul sau intercalat in peisajul rural monoton constituit in general din tarina si podgorii. Acest parc uimitor a fost plantat la sfarsitul secolului XIX (a.1896) pe langa conacul boierului de origine poloneza Ohanowicz. Parcul ocupa o suprafata de 16,4 hectare, fiind cunoscut si ca ansamblul arhitectonic Vila cu parc Mandac monument de istorie si arhitectura peisajera de importanta nationala. In pofida tuturor intemperiilor si cataclismelor naturale, razboaielor si revolutiilor, obiectul, datorita grijii oamenilor si statului, s-a pastrat pana in zilele noastre. Spre regret, in ultimul deceniu starea obiectului s-a agravat mult. Conacul boieresc si cavoul familiei Ohanowicz au fost devastate. Conform Legii nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat Parcul din satul Mandac, care reprezinta o imbinare armonioasa a patrimoniului natural si cultural, a fost inclus in lista monumentelor de arhitectura peisajera. Totodata, parcul figureaza si pe lista obiectelor care sunt incluse in Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, aprobat prin Hotararea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22 iunie 1993. Toleranta in continuare a acestei stari, care are tendinta spre inrautatire, ar putea conduce la disparitia treptata a acestui amplasat pe Campia Sorocii.

referat.clopotel.ro

In ultimii ani parcul a cunoscut mai multi stapani care au facut foarte putin (ca sa nu spunem ca chiar aproape nimic), daca nu pentru ameliorarea situatiei, macar pentru stoparea procesului de degradare a obiectului. Gratie insistentei colectivitatii locale, prin Legea nr. 1286 - XIV din 6 octombrie 2000, detinator funciar al obiectului a devenit primaria satului Mandac. Trecerea parcului la gestiunea primariei satului Mandac nu inseamna insa si rezolvarea de la sine a tuturor problemelor. Parcul din Mandac cere ajutor. Ajutorul celor care nu sunt indiferenti de soarta lui, celor care isi trag radacinile din acest sat (intelectuali, oameni de afaceri si altii). Sunt necesare lucrari de restaurare a conacului boieresc si a cavoului familiei Ohanowicz, de reconstructie ecologica si de delimitare a hotarelor obiectului in scopul asigurarii regimului de protectie. Toate acestea vin sa ne convinga ca pana la solutionarea definitiva a problemelor parcului din satul Mandac mai sunt multe de facut. Si oricat de entuziasmati n-ar fi locuitorii Mandacului in tendinta lor de a aduce parcul la starea lui de odinioara, fara sustinerea din partea autoritatilor publice centrale, organizatiilor filantropice si donatorilor locali si straini, situatia nu se va schimba spre bine. Anumite masuri s-au intreprins deja. Astfel, Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala si-a asumat cheltuielile pentru intretinerea aparatului administrativ al parcului si paza obiectului. Recent, prin decizia Consiliului de Administrare a Fondului Ecologic National au fost aprobat un grant in valoare de 15 000 lei pentru efectuarea lucrarilor de reconstructie ecologica a parcului . Exista si ideea ca prin intermediul ambasadei Poloniei la Chisinau sa se incerce gasirea urmasilor boierului Ohanowicz in speranta ca si acestia ar putea contribui la restaurarea acestui obiect. In perspectiva Parcul satului Mandac ar putea constitui un obiect al turismului ecologic rural prin care natura fascinanta a plaiurilor noastre ar putea fi apreciata nu numai de noi, dar si de numerosi turisti din strainatate. Cu descrierea Parcului din satul Mandac incheiem expunerea succinta a structurii retelei de arii naturale protejate de stat. Reteaua in cauza exprima modalitatea si directia strategica de protectie a diversitatii biologice si peisagistice. Pentru asigurarea pastrarii si dezvoltarii biodiversitatii sunt necesare pe viitor noi eforturi in dezvoltarea retelei de arii naturale protejate de stat. In acest proces ar fi bine sa se includa toate organele administratiei publice de stat, autoritatile publice locale, institutiile de invatamant de toate nivelurile si nu in ultimul rand populatia. Acest proces este complex si complicat, cere timp, rabdare, intelegere si profesionalism.

referat.clopotel.ro