Sunteți pe pagina 1din 98

LILIANA lONESCU-RUXĂNDOli:

71 «• NARAłIUNE ŞI DIALOG IN PROZA ROMÂNEASCA — Elemente de pragmatică a textului literar — EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, T991 lf)ă NARRATIVE AND DIALOGUE

IN THE ROM ANI AN FICTION — Elements of a Pragmatic Approach to the Literary Text 7 k -0S- CUPRINS BDITURA ACADEMIEI ROMANE R—79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 Cuvînt înainte 7 I. INTRODUCERE

1.

Pragmatica —

domeniu al acŃiunii şi interacŃiunii comunicative

9

2.

Concepte

de

bază ale pragmaticii

12

3.

Textul literar din perspectiva pragmaticii 31

 

II.

ASPECTE

PRAGMATICE ALE NARAłIUNII LITERARE

1.

Povestiri compacte — povestiri segmentate 38

1.1.

Preliminarii 38 <>1.2. Povestirea compactă (rituală). Strategii conversaŃionale în naraŃiune 40 <J>

1.2.1. M. Sadoveanu, Hanu-AncuŃei 40 <$> <0> 1.2.2. Marin Preda, MoromeŃii, I (p. 259 — 265) 62 <>

1.3. Povestirea segmentată. Strategii narative în dialog 66 <J> 1.3.1. I.L. Caragiale: schiŃe 66 O Biibico 67

<> Cadou 68 <$>C.F.R. 70 <> DiplomaŃie 72 <> 1.3.2. G. Călinescu, Scrinul negrii (p. 62-68)75 <0> 1.4. ObservaŃii finale 77

2.

Scrisoarea literară ca act particular de comunicare. Lectură reală — lectură fictivă 77

2.1.

Preliminarii 77 <e> 2.2. [Scrisori ale autorului] 78 <> 2.2.1. [C. Negruzzi Negru pe alb. Scrisori la un

prieten] 78 <£> 2.2.2. [I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri] 79 <£> 2.2.3. [Al. I. Odobescu, Pseudo-

kinegetikos] 81 <0> 2.3 [Scrisori schimbate între personaje] 83 <> 2.3.1. [IX. Caragiale: Infamie, Dascăl prost, Antologie] 83 <£> 2.3.2. [Camil Petrescu, Patul lui Procust] 85 «O 2.3.3. [G. Călinescu, Scrinul negru] 88 <0> 2.3.4. [Aug. Bu-zura, Refugii] 89 <> 2.4. ObservaŃii finale 91

3.

Forme ale implicării cititorului în structura textului narativ 92

3.1.

Preliminarii 92 <> 3.2. [N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi] 92 <> 3.3. [SchiŃele lui I.L. Caragiale] 95

<> 3.4. ObservaŃii finale 100

III.

ASPECTE

PRAGMATICE

ALE DIALOGULUI LITERAR

1.

Structuri şi strategii conversaŃionale în schiŃele lui I.L. Caragiale 102

1.1.

[Preliminarii] 102 <$> 1.2. [„ConversaŃia" la personajele lui Caragiale] 102 <> 1-3-

[Organizarea generală a conversaŃiei] 104 <$>

1.4.1. [Accesul la cuvînt] 109 <> 1.4.2. întreruperi ale replicilor în curs] 114 <$> 1.5. Perechile de

adiacentă întrebare-răspuns 124 <> 1.6. Corectarea replicilor 134 <£> 1.7. fMişcări şi proceduri

conversaŃionale strategice]

138 O 1.8. ObservaŃii finale 142 Strategii aJe po]iteŃii în textul narativ 143

2.1.

G. Călinescu, Scrinul negru 143 O 2.2. M. Sadoveanu, Zodia Cancerului 156 <> 2.3. ObservaŃii finale

172

IV.

ÎNCHEIERE 173

Bibliografie: (a) Lucrări de referinŃă 175 <0> (b) Surse 176 Abstract 177 Indice de materii 181 CUVÎNT ÎNAINTE Ceea ce caracterizează lingvistica ultimelor decenii este o concentrare a preocupărilor specialiştilor în direcŃia studierii mecanismului şi a formelor concrete de utilizare a limbii. Acest fapt se reflectă atît în constituirea unor discipline cum ar fi pragmatica sau gramatica textului, cît şi în apariŃia unor domenii interdisciplinare, cum ar fi sociolingvistica sau psiholingvistica. Este evident că studiul limbii ca sistem şi studiul limbii ca proces (pentru a folosi termenii glosematicii) sînt complementare şi că ultimul tip de cercetări beneficiază de achiziŃiile celui dintîi; după cum este evident şi că studiul limbii ca proces implică luarea în consideraŃie a unui ansamblu de variabile de natură extralingvistică, pe care cercetarea limbii ca sistem le exclude cu desăvîrşire. Examinarea modului în care vorbitorii folosesc limba presupune interpretarea celor mai diverse aspecte prin prisma funcŃiei primordiale a acesteia: comunicarea, numitorul comun al tuturor formelor uzului

lingvistic, de la conversaŃia curentă la creaŃia literară sau ştiinŃifica. Lucrarea de faŃă are ca obiect comunicarea prin literatură, abordată cu mijloacele puse la îndemînă de aparatul conceptual şi de metodologia pragmatică. Ea nu-şi propune să formuleze, din această perspectivă,

o teorie a textului literar, ci să sugereze o modalitate de comentare a unei categorii de texte: cele de proză

narativă, oprindu-se asupra unora dintre cele mai cunoscute creaŃii ale scriitorilor români, de la scrisorile lui C. Negruzzi la MoromeŃii lui Marin Preda. Această modalitate a fost elaborată şi definitivată pas cu pas, întrucît, cu puŃine excepŃii — între care poate fi notată cartea de pionierat a lui Mary Louise Pratt (Pratt, 1977) —, cercetările de pragmatică utilizează materialul oferit de conversaŃia curentă. Departe de a absolutiza valoarea comentariului pragmatic al textului narativ, îl considerăm drept una dintre căile de acces posibile spre înŃele- gerea literaturii atît ca produs al manipulării unor tehnici de construcŃie la nivel macro- şi microstructural, cît şi, mai ales, ca produs al unui anumit tip de gîndire şi sensibilitate umană. Conceperea literaturii ca act de comunicare acreditează, de la început, ideea omniprezenŃei unei atitudini dialogale a autorului; el are în perma-nenŃă în vedere publicul, anticipîndu-i reacŃiile şi încercînd să se adapteze exigenŃelor acestuia. „Dialogizarea interioară a discursului", despre care vorbea M. Bahtin (cf. Bahtin, 1982, p. 134), reprezentînd una dintre premisele pragmaticii literaturii, am urmărit să relevăm şi să descriem întrepătrunderea, în forme specifice, a relatării şi reprezentării, modurile fundamentale ale textului narativ, semnalînd faptul că naraŃiunea se dovedeşte adesea permeabilă la anumite strategii conversaŃionale, după cum dialogul poate reflecta prezenŃa unor intenŃii şi strategii narative. Preocuparea pentru problema corelaŃiei dintre scriitură şi lectură este aceea care ne-a determinat să comentăm scrisoarea literară ca act adresat de comunicare şi să analizăm cîteva dintre procedeele de impli- care a cititorului în structura textului narativ. tntrucît punctul de plecare al cercetării noastre l-au constituit studii de pragmatică a limbii vorbite, era firesc să ne întrebăm în ce raport se află strategiile comunicative din textul literar cu cele ale comunicării curente. Am încercat să oferim un răspuns prin analiza structurilor şi a strategiilor conversaŃionale din schiŃele maestrului român al dialogului, I. L. Caragiale, precum şi prin analiza strategiilor politeŃii la personajele din două cunoscute romane: Scrinul negru şi Zodia Cancerului. Desigur că, în acest capitol, se vor putea recunoaşte puternice ecouri din sociolingvistică. Nu este nimic surprinzător, de vreme ce specialişti cunoscuŃi în domeniul pragmaticii susŃin că sociolingvistica trebuie să fie o „pragmatică aplicată" (Brown, Levinson, 1978, p. 286). De altfel, trebuie să mărturisim că preocupările în domeniul sociolingvisticii ne-au orientat în mod firesc spre problemele pragmaticii. în intenŃia de a face ca această lucrare să fie accesibilă unui cerc cît mai larg de cititori, am introdus numai conceptele de bază ale pragmaticii, explicîndu-le succint într-un capitol introductiv şi degajînd astfel analizele de orice fel de paranteze teoretice. Poate că lectura cărŃii va declanşa întrebarea: în ce măsură aparŃin lingvisticii problemele discutate? O asemenea întrebare ni se pare a trăda un profesionalism îngust. Oferim drept răspuns cunoscuta parafrază după TerenŃiu a lui R. Jakob-son, care defineşte lingvistica drept ştiinŃă prin excelenŃă deschisă: „Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto" (Jakobson, 1963, p.

27).

L Introducere

1. PRAGMATICA — DOMENIU AL ACłIUNII ŞI INTERACłIUNII COMUNICATIVE Delimitînd dimensiunile semiozeiăCh. Morris identifica, încă din 1938, alături de sintaxă şi semantică,

pragmatica, studiu al relaŃiei dintre semne şi cei care le interpreteazăîVlorris, 1938, p. 6), şi considera retorica o formă mai veche şi restrînsă a unui astfel de studiu (ibidem, p. 30). Cu toate acestea, constituirea pragmaticii ca domeniu specific de cercetare, dispunînd de un metalimbaj şi de o metodologie proprie este produsul ultimelor trei decenii: „Colonizarea ei nu a fost decît ultimul stadiu al unei expansiuni în valuri succesive a lingvisticii de la o disciplină îngustă, ocupîndu-se cu datele fizice ale vorbirii, la o disciplină largă, incluzînd forma, sensul şi contextul" (Leech, 1983, p. 2). Crearea şi consolidarea pragmaticii marchează trecerea de la o perspectivă „auto-referenŃială", statică, asupra limbii, la una cu multiple

deschideri spre condiŃionările exterioare,

Deplasarea centrului de interes al specialiştilor spre procesul utilizării concrete a limbii este legată, pe de o

parte, de anumite orientări apărute în domeniul filozofiei limbajului, care au oferit premisele analizei componentei acŃionale a comunicării verbale, pe de alta, de dezvoltarea unor cercetări interdisciplinare, de tipul sociolingvisticii şi al psiholingvisticii, care au determinat redefinirea şi reevaluarea noŃiunii de context. Reintegrarea limbii în cadrul sociocultural şi psihologic în care este produsă şi interpretată a pus în evidenŃă existenŃa unor sensuri „contextuale", recunoscute ca atare de receptorii enunŃurilor. în funcŃie de datele

dinamică.

situaŃiei de comunicare în care este emis, un enunŃ poate exprima mai mult decît sensurile literale însumate ale componentelor sale (enunŃul E cam întuneric aici poate constitui, în anumite condiŃii, o sugestie şi deci, indirect, o rugăminte de a aprinde lumina) şi, prin aceasta, capacitatea sa de semnificare se diversifică situaŃional (enunŃul Am să vin mline poate constitui o afirmaŃie, o promisiune sau o ameninŃare, în funcŃie de condiŃiile în care este rostit). Nici una dintre gramaticile curente nu poate capta, prin sistemul său specific de reguli, aspecte ale comunicării de tipul exprimărilor aluzive, politicoase, ironice sau retorice. /Pragmatica este domeniul complementar semanticii, al cărui obiect îl constituie contribuŃia contextului la procesul de semnificare prin limbaj (Leech, 1983, p. 8), ceea ce St. Levinson a numit, printr-o formulă deosebit de sugestivă, „meaning minus semantics" (Levinson, 1983, p. 31), deci acele sensuri ale enunŃurilor care depăşesc cadrul explicativ oferit de regulile semanticeăe rifieînd tradiŃiile funcŃi Valorificînd tradiŃiile funcŃionaliste de analiză a limbii şi, în acelaşi timp, situîndu-se, conceptual şi metodologic, în aria integratoare a semioticii, pragmatica îşi defineşte identitatea prin cîteva elemente-/ (lăDistingerea consecventă a procesului emiterii de acela al receptării enunŃurilor, rezultat al considerării limbii prin prisma funcŃiei sale primordiale, comunicarea/o asemenea distincŃie este inoperantă din punctul de vedere al sistemului lingvistic, deci din perspectiva gramaticii. Utilizarea limbii implică, pentru emiŃător (E) şi receptor tR), soluŃionarea unor probleme diferite. E îşi pune probleme de planificare lingvistică:

dintre mai multe formulări echiproba-bile, care este cea mai potrivită în raport cu condiŃiile concrete de co-

municare şi cu propriile sale intenŃii? Demersul său este de tip pre-d ic tiv: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului faŃă de fiecare dintre formulările posibile. Problemele R privesc interpretarea enunŃurilor, deci înŃelegerea semnificaŃiilor şi, implicit, sesizarea intenŃiilor colocutorului. Demersul R este de tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpretativă pentru care nu dispune de contra-probe (Leech, 1983, p.

36-41).

J$L) Rolul esenŃial atribuit c o ntextului în procesul comunicării/ DefiniŃia pragmatică a noŃiunii de context

include, alături de factorii lingvistici care condiŃionează codajui şi decodajul, factorii extralingvistici. Atît selecŃia materialului verbal (şi neverbal) pe care o operează E unui enunŃ, cit şi valoarea pe.care o atribuie

R enunŃului respectiv sînt strict dependente nu numai de semnificaŃia unităŃilor lexicale care îl compun, ci,

într-o măsură foarte importantă, de întregul ansamblu de enunŃuri (text) în care se înscrie — deci chiar conceptul de context lingvistic desemnează în pragmatică o realitate mai cuprinzătoare—, precum şi de datele situaŃiei de comunicare (identitatea interlocutorilor, relaŃia dintre aceştia, locul şi momentul în care

se produce schimbul verbal), fondul de informaŃii comun şi specific partenerilor, intenŃiile acestora

(Levinson, 1983, p. X, 5). (ăăConsiderarea folosirii limbii drept formă de bază a comportamentului social, caracterizată prin intenŃionalitate (cf. teoria actelor verbale) şi raŃionalitat e 62f. teoriile despre strategiile conversaŃionale, jocurile dialogice etc).Comunicarea verbală pune în funcŃiune nu numai filtrul gramaticalităŃii— al cărui mod de acŃiune a constituit obiectul permanent al preocupărilor lingviştilor —, ci

şi filtrul reuşitei şi al e f i c i e n Ń e i./ăExistă deci enunŃuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunŃurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenŃiile cu care au fost rostită iar enunŃurile reuşite, la rindul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modifieîndu-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele. în măsura în care orice act de enunŃare este conceput ca orientat spre un anumit scop, deci

se porneşte de la premisa că E foloseşte limba pentru a produce un anumit e f e c t asupra R, abordarea

pragmatică a limbii este, în esenŃă, o abordare de tip retoric (Leech, 1983, p. 15). Gramaticalitatea este

independentă de situaŃia de comunicare, dar reuşita şi eficienŃa enunŃurilor sînt în strînsă dependenŃă de

acŃiunea unor factori sociali sau psihologici. Se poate vorbi deci nu numai despre o competenŃă lingvistică,

în sens chomskian, exprimabilă prin reguli gramaticale, ci şi despre o competenŃă pragmatică, a uzului.

„Există reguli ale uzului — afirma Dell Hymes — fără de care regulile gramaticii ar fi inutile" (Hymes,

1972, p. 278). FaŃă de relativa uniformitate a competenŃei lingvistice a adulŃilor, competenŃa pragmatică se caracterizează printr-o largă diversitate, achiziŃia acesteia putînd continua mult după vîrsta mijlocie (Green, Morgan, 1981, p. 178). CompetenŃa pragmatică include o latură comunicativă, referitoare la întregul ansamblu al principiilor şi convenŃiilor care guvernează comunicarea într-o anumită comunitate lingvistică, valabile prin urmare pentru toŃi membrii comunităŃii considerate, şi o latură socială, referitoare la capacitatea de folosire strategică a competenŃei comunicative pentru realizarea scopurilor propuse, variabilă

în funcŃie de diversele subgrupuri ale unei comunităŃi. în orice comunitate lingvistică, deşi toŃi vorbitorii

cunosc convenŃiile privind structurarea anumitor evenimente comunicative (de exemplu, convorbirile

/

telefonice) sau mijloacele convenŃionalizate de exprimare a promisiunilor, rugăminŃilor, scuzelor, ordinelor etc. sau factorii care condiŃionează alegerea formelor politeŃii, există diferenŃe între subgrupurile componente în ceea ce priveşte abilitatea conversaŃională, evidenŃiate de rezultatele la care conduc schimburile verbale în raport cu interesele participanŃilor. Faptul că aceste rezultate sînt favorabile unuia

sau altuia dintre parteneri, că sînt „negociabile" reflectă caracterul interacŃional al limbii. A spune ceva nu implică numai performarea unui act de către un vorbitor individual (E), ci şi „orientarea" reacŃiei interlocutorului. Folosirea limbii apare astfel, în acelaşi timp, ca un mod de a c Ń iune şi de interacŃiu n e umană. Componenta

10

11

interacŃională a comunicării verbale conferă oricărui act concret de enunŃare un caracter strategic, de natură anticipativă: E trebuie să prevadă reacŃiile partenerului şi să-i dejoace rezistenŃa probabilă, menajîndu-i însă susceptibilităŃile şi creîndu-i impresia că îi lasă posibilitatea de alegere a soluŃiei interpretative care îi convine (Edmondson, 1981, p. 7 — 8); în realitate, opŃiunea pentru un anumit codaj reprezintă mijlocul principal de dirijare a decodajului. Analiza utilizării strategice a limbii poate explica remarcabila varietate a tipurilor de schimburi verbale şi a formelor de realizare a acestora şi, în funcŃie de gradul. în care o soluŃie conversaŃională este raŃională, poate conduce la detectarea sursei efectelor de accelerare sau de frînare a relaŃiilor sociale pe care le are interacŃiunea prin limbaj (Brown, Levinson, 1978 p. 236, 248-249, 287). Principiul „clasic" al adaptării la partener îşi păstrează pe deplin valabilitatea. Alegerea strategiei adecvate într-o anumită situaŃie de comunicare presupune atît o perspectivă clară asupra obiectivelor conversaŃionale urmărite, cît şi o bună cunoaştere a interlocutorului, inclusiv a modului său de manifestare în cursul schimbului verbal şi a capacităŃii sale de a raŃiona şi de a interpreta enunŃurile în curs (Green. Morgan, 1981, p. 180). 2. CONCEPTE DE BAZĂ ALE PRAGMATICII l/Trototipul utilizării limbii este conversaŃi a, tipul familiar predominant de discuŃie, în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă alternativ, în mod liber, rolul de E/acest rol nu este deci pre-alocat) şi care nu presupune un cadru instituŃional de desfăşurare (Levinson, 1983, p. 284). Toate celelalte uzuri ale limbii sînt derivate din acela reprezentat de conversaŃia curentă directă — engl. face-to-face — (Fil-lmore, 1981, p. 152), uz nuclear, în jurul căruia gravitează fără excepŃie aspectele de bază ale organizării pragmatice:

actele verbale, presupoziŃiile, implicaturile, formele deixisuhii (Levinson, 1983, p. 284). Propunînd o tipologie a textelor, Ch. Fillmore distinge, (a) în funcŃie de modelul de construcŃie, tipul monologic, d i a 1 o g i c şi impersonal, primul constituind un subtip al celui de al doilea (caracterizat prin identitatea dintre E şi R), iar ultimul — adăugăm noi—, un caz particular al aceluiaşi tip (caracterizat prin faptul că E şi R sînt indefiniŃi), şi (b) în funcŃie de relaŃia dintre ocazia producerii şi a interpretării textului, tipul reprezentat de conversaŃia curentă d irectă, cel reprezentat de convorbirea telefonică şi cel reprezentat de comunicarea scrisă, ultimele două fiind derivate din primul (Fillmore, 1981, p. 152—154). pentru a identifica şi examina caracteristicile textului narativ, ca text dialogic scris, putem proceda deci prin raportare la trăsăturile textelor dialogice ilustrînd conversaŃia curentă directă. In aceste condiŃii, o schiŃă a structurii şi a modului de producere şi funcŃionare a ultimei categorii de texte ne apare ca necesară. 2Dă avem în vedere aspectul acŃionai al utilizării limbii, fiecare enunŃ rostit în cadrul unei conversaŃii constituie un act verbal, în a cărui structură poate fi identificată o componentă locuŃionară, una ilocuŃionară şi una perlocuŃionară(vezi Austin, 1965, p. 94—102; Searle, 1970, p. 23—30yHa acte de emitere a unor enunŃuri cu o anumită structură fonetica, gramaticală şi semantică, actele locuŃionare (cf. lat. locutio „vorbire") sînt independente de contextul comunicativ şi, implicit, de situaŃia de comunicareăLa nivel locuŃionar, filtrul care funcŃionează este cel al gramaticautăŃii (v. supra, cap. I. \)yk c t e 1 e ilocuŃionare (cf. lat. in „în, în timpul'e — locutio) asociază conŃinutului propoziŃional al enunŃurilor o forŃă convenŃională specifică, determinată de intenŃiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de Răffio r Ń a i 1 o c uŃionară desemnează felul în care este „luat'e un enunŃ de către participanŃii la schimbul verbal: drept aserŃiune, rugăminte, ordin, promisiune, scuză etpf Filtrul specific nivelului ilocuŃionar este cel al reuşitei, semnul eşecului unui act fiind identificarea incorectă a forŃei ilocuŃionare a enunŃului considerat, ca urmare a unui codaj inadecvat. Faptul este posibil pentru că unul şi acelaşi conŃinut propoziŃional poate fi asociat cu forŃe ilocuŃionare diferenŃiate sitnaŃional (vezi enunŃul Am să vin mîine, citat anterior, care poate conta drept simplă afirmaŃie, drept promisiune sau ameninŃare). Efectele produse asupra R de rostirea unor enunŃuri cu o anumită forŃă ilocuŃionară definesc a c t e 1 e p e

rlocuŃionare (cf. lat. per „prin, prin intermediul" — locutio). De remarcat însă că nu orice act ilocuŃionar are

consecinŃe perlociiŃionare directe: dacă cererea orientează într-un sens precis reacŃia R, promisiunea nu are un astfel de rezultat. Filtrul care funcŃionează la nivel perlocuŃionar este cel al eficienŃei, actele eficiente fiind caracterizate prin coincidenŃa efectului real cu acela scontat de E. Este evident că introducerea conceptului de act perlocuŃionar reflectă faptul că, practic, acŃiunea şi interacŃiunea verbală nu pot fi separate. llocuŃiile şi perlocuŃiile sînt dependente de contextul comunicativ.

12

13

Dar, dacă diversele forŃe ilocuŃionare au mărci formale proprii, efectele perlocuŃionare nu au indici expliciŃi

în structura enunŃurilor, ci presupun mecanisme exterioare planului verbal. Ele pot fi însă desemnate prin verbe ca: a convinge, a amuza, a linişti, a consola, a insulta, a flata etc. în condiŃiile în care aspectul locuŃionar constituie prin excelenŃă obiectul de studiu al gramaticii, iar cel perlocuŃionar este exterior enunŃului propriu-zis, apare ca firească folosirea din ce în ce mai largă a denumirii „act verbal" pentru a desemna exclusiv actele ilocuŃionare; teoria actelor verbale este astăzi, în esenŃă, teoria actelor ilocuŃionare. ForŃa ilocuŃionară a enunŃurilor este neambiguu exprimată prin aşa-numitele verbe performative, verbe a căror folosire la indicativ prezent, diateza activă, persoana I sg. implică nu numai desemnarea unui anumit act, ci şi realizarea acestuia (vezi Austin, 1965, p. 61 — 68). Din această categorie fac parte verbe ca: a afirma, a ordona, a porunci, a se scuza, a invita, a promite, a

sfătui, a felicita etc. în afara performativelor explicite, există şi alŃi indici, nespecifici (polifuncŃionali), ai forŃei ilocuŃionare cu o eficienŃă mai redusă: modul imperativ al verbului şi intonaŃia imperativă pentru ordine (Vino aici!; D ă-mi cartea!), forma negativă a verbului pentru refuz (Nu merg la teatru; Nu doresc salată etc), anumite adverbe ca sigur, precis, negreşit pentru promisiuni (Vin sigur miine să te văd). Imperativul însă, de exemplu, poate fi utilizat şi pentru a exprima invitaŃii (TreceŃi miine pe la noi!), sfaturi (între aba-l mai întîi dacă are cartea!), urări (FiŃi bine veniŃi!), invective (Du - t e naibii!) etc. Exprimarea directă a intenŃiilor E poate avea uneori consecinŃe nefavorabile asupra relaŃiilor dintre interlocutori. Natura interacŃională a comunicării explică faptul că, în anumite situaŃii, unele acte ilocuŃio- nare sînt performate indirect, folosindu-se indicatori ai altor acte (vezi Davidson, 1975, p. 143-158; Lakoff, 1977, p. 100-104). Actele indirecte oferă posibilitatea de a atenua efectul unui enunŃ, prin modificarea formei de exprimare a intenŃiei comunicative. Multe solicitări, de exemplu, sînt formulate ca întrebări, avînd adesea un verb modal înaintea celui care desemnează acŃiunea solicitată (îmi dai şi mie cartea?; PoŃi să-mi dai şi mie cartea?; Vrei să-mi arăŃi fotografiile?). Un enunŃ declarativ poate servi nu la exprimarea — ca de obicei — a unei aserŃiuni, ci la exprimarea unui refuz (Cred că miine o să plouă, enunŃ formulat ca răspuns la întrebarea Mergem miine la plimbare?). în primul caz menŃionat pentru exemplificare, exprimarea indirectă sau atenuată a intenŃiilor comunicative se realizează cu mijloace convenŃionalizate: în limbi foarte diferite, forma interogativă este un procedeu consacrat de uz pentru formularea unor solicitări. în schimb, exprimarea refuzului printr-un enunŃ declarativ,

14

lipsit de orice fel de marcă negativă, este un procedeu ad-hoc, rezultat al abilităŃii individuale a E, într-o anumită situaŃie de comunicare. TsjoŃiunea de act ilocuŃionar nu poate deveni operantă dacă nu se încearcă reducerea marii diversităŃi a actelor posibile la un număr finit de clase, delimitate în raport cu anumite criterii. Nu există încă un consens general în această privinŃă, fiecare dintre soluŃiile de clasificare propuse determinînd o serie de obiecŃii. De o utilizare mai largă se bucură totuşi varianta lui J. Searle (Searle, 1977, p. 27 — 45, mai ales 34—39), conform căreia actele ilocuŃionare se pot grupa în 5 clase de bază:

(1) acte reprezentative: acte exprimînd angajarea E faŃă de adevărul propoziŃiei asertate; forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a afirma, a sugera, a presupune, a insista etc; (2) acte directive: acte exprimînd încercarea E de a-1 determina pe R să facă o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre R); forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a ordona, a cere, a solicita, a ruga, a invita, a sfătui, a provoca etc; (3) acte comisive: acte exprimînd angajarea E de a efectua o anumită acŃiune (ele sînt deci orientate spre E); forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a promite, a se angaja (să) etc; (4) acte expresive: acte exprimînd o anumită stare psihologică, determinată de o proprietate sau acŃiune a E sau a R; forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin performative ca: a mulŃumi, a felicita,

a se scuza, a deplînge etc; (5) declaraŃii: acte prin intermediul cărora se realizează o anumită stare de fapt şi a căror performare reclamă un anumit cadru instituŃional; forŃa ilocuŃionară a acestor acte poate fi explicitată prin verbe ca: a declara, a numi, a concedia etc încercînd să dea un răspuns la întrebarea lui J. Austin: „ce putem face cu cuvintele ?", J. Searle este de părere că posibilităŃile noastre sînt, în realitate, limitate. Cu cuvintele putem spune celorlalŃi cum sînt lucrurile (actele reprezentative), putem încerca să-i determinăm pe alŃii să facă anumite lucruri (actele directive), ne putem angaja noi înşine să facem anumite lucruri (actele comisive), ne putem exprima pro- priile sentimente şi atitudini (actele expresive) şi putem realiza schimbări prin anumite enunŃuri (declaraŃiile) (Searle, 1977, p. 44—45). «y Recunoaşterea de către R a sensurilor pe care E le atribuie enunŃurilor în diverse situaŃii de comunicare — sensuri care adesea sînt foarte îndepărtate de cele literale — dovedeşte existenŃa unui sistem de principii care guvernează interacŃiunea verbalăăeşi, în ultima vreme, există tendinŃa de a se spori numărul acestor principii, două rămîn

15

fundamentale, iar complementaritatea lor permite explicarea satisfăcătoare a esenŃei mecanismului oricărei activităŃi care se întemeiază pe colaborare, inclusiv utilizarea concretă a limbii: principiul cooperativ, formulat de H. P. Grice (vezi Grice, 1975), şi principiul politeŃii, prezentat în detaliu de P. Brown şi St. Levinson (vezi Brown, Levinson, 1978). CorelaŃia dintre aceste principii reflectă corelaŃia specifică dintre

obiectivele ilocuŃionare şi cele sociale ale comunicării. 3,1/P rincipiul cooperativ asigură coerenŃa şi continuitatea discursivă, întrucît presupune formularea intervenŃiilor fiecărui participant la un schimb verbal în concordanŃă cu obiectivul sau direcŃia acceptate prin consens ale activităŃii comunicative respective, în momentul consideraiăCu toate că, în cazul conversaŃiei curente, direcŃia schimburilor verbale este destul de lax definită, interlocutorii dispunînd de o mare libertate în alegerea şi alternarea subiectelor de discuŃie — cu totul excepŃional fixate de la început, de

cele mai multe ori conturate pe parcurs — , nu orice mişcare conversaŃională este acceptabilă.

Respectarea

principiului cooperativ presupune emiterea de către fiecare colo-cutor, în fiecare moment al discuŃiei,

exclusiv a replicilor adecvate conversaŃional. ionVersătfonal. ol-„e.l7\ sub forma a patru maxim/ care /Principiul se coneielw:ea /asJ» , ieCriu mijloacele raŃionaăde du,iajure ă.ă

ru

/e (a) neaxima c a n t- i e a \ l l reclamă furnizarea de către colocutori a tuturor i n f o r m a Ńiilor Tie ce s a

re în raport cu obiectivul conversaŃional şi cu stadiul discuŃiei. Aceasta implică respectarea a două

submaxime: (ax) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal trebuie să furnizeze întreaga cantitate de informaŃii necesară; (a2) contribuŃia fiecărui participant la schimbul verbal nu trebuie să furnizeze mai multă informaŃie decît este necesar;

(b) maxi ni a călită ti i cere ca interlocutorii Să spună numai ceea ce cred că este adevărat. Aceasta implică

respectarea a două submaxime:

(h)) colocutorii nu trebuie să afirme lucruri pe care le consideră false; (b2) colocutorii nu trebuie să susŃină lucruri pentru care nu dispun de dovezi adecvate;

(c) maxima

afirmaŃii legate strict de subiectul discutat;

(t\) mavimn m fl p i p r p i Se referă la modul în care trebuie, formulate intervenŃiile în cadrul unui schimb

verbal, reclamind claritatea, manifestată prin:

in ci .v e ee.

_, descriu mijloacele raŃionau.-, uv, viăfăşurare a unor schimburi coop/erative:

re. le y a n Ń e i

cere ca interlocutorii să nu facă decît

evitarea obscurităŃii expresiei

— evitarea ambiguităŃii

— evitarea prolixităŃii

.— structurarea logică a enunŃurilor. "Este evident însă că respectarea întocmai e acestor maxime ar face conversaŃia extrem de plictisitoare, dezarmîncîu-i pe participanŃi. Aşa cum observa St. Levinson, maximele subsumate principiului cooperativ par a descrie mai degrabă „un paradis al filozofului" (deci o situaŃie ideală) decît o realitate curentă (Levinson, 1ă83, p. 102). H. P. Grice însă ne previne asupra înŃelegerii tale quale a maximelor formulate,

insistînd asupra importanŃei lor nu atît în procesul de emitere, cît în acela de receptare. EsenŃial nu este faptul că Ńr ar adera necondiŃionat la cerinŃele menŃionate, construind enunŃuri a căror structură 'să se conformeze întru totul acestora, ci faptul că R interpretează întotdeauna enunŃurile colocutorilor drept conformîndu-se maximelor la un anumit nivel. Orice abatere declanşează deducŃii ale I}, care, considerînd

ca o axiomă atitudinea cooperativă a partenerului, încearcă să găsească o cale logică de a integra tot ceea ce înregistrează în universul discursiv conturat de replicile precedente. Există două tipuri de deducŃii pragmatice:

(a) unele nu sînt propriu-zis

contextul comunicativ în care este emis enunŃul; ele au în vedere presupunerea esenŃială a naturii cooperative a interacŃiunii verbale şi au fost numite de Grice i m p 1 i c a t u r i conversaŃionale;

(b) altele sînt mai direct legate de structura lingvistică a unui enunŃ, depmzînd totuşi şi de factori

contextuali; ele au un rol important în delimitarea universului conversaŃional şi poartă numele de presupo-

ziŃii,

Să imaginăm următorul fragment de conversaŃie:

A: CU o fi ceasul? B: Văd că se închide farmacia. (B nu are ceas şi nu există nici un ceas în apropiere). Aparent, replica Im B nu constituie un răspuns la

întrebare, locutorul dînd impresia ca încalcă maxima cantităŃii şi a relevanŃei. AdmiŃînd că B respectă totuşi principiul cooperativ (deci că vrea să furnizeze informaŃia solicitata;, A va încerca să găsească firul logic cară leagă răspunsul primit de întrebarea pe care a pus-o şi să refacă astfel coerenŃa discursului A va amplifica cele spuse de B utilizînd una dintre informaŃiile aparŃinînd tondulm posedat în comun cu colocutorul său: farmacia se închide la ora 8 seara, şi va face deducŃia simplă că este aproximativ 8 Aceasta înseamnă că, la un nivel mai profund, maxima relevanŃei a fost respectata de B. Acelaşi lucru se poate spune şi despre maxima cantităŃii, — C-da 1354

dependente

de

structura lingvistică a unui enunŃ, ci sînt legate de

F

F

1T

cu precizarea că această maximă se dovedeşte, în cazul de faŃă, mai slabă decît aceea a calităŃii: neavînd ceas, B nu poate indica ora exactă; pentru a nu da o informaŃie greşită (deci pentru a respecta maxima

calităŃii), B evită forma directă de răspuns şi, în fond, furnizează întreaga cantitate de date de care dispune în momentul respectiv. Se poate spune că Ba implicat conversaŃional faptul că este ora 8. Este clar că deducŃia pragmatică făcută de A nu s-a întemeiat pe nici un element din structura lingvistică a enunŃului lui

B, ci pe un aspect apar-Ńinînd contextului comunicativ.

Alături de tipul de implicaturi conversaŃionale pe care l-am ilustrat prin exemplul comentat (implicaturi

standard), există un tip de implicaturi bazat pe abuz: E încalcă flagrant, în mod deliberat, una dintre maxime (sau mai multe). Acest ultim tip este reprezentat de figurile de stil; nu numai de cele

semantice, cum ar fi metafora (Are o voinŃă de fier)

încălcarea evidentă a maximei calităŃii, ci şi de cele de construcŃie, cum ar fi tautologia (Legea e lege), bazată pe încălcarea maximei cantităŃii, sau interogaŃia retorică (E posibil aşa ceva?), bazată pe încălcarea maximei calităŃii (întrebarea apare ca nesinceră, răspunsul fiind cunoscut). Interpretarea lor porneşte, ca şi în cazul impli-caturilor standard, de la recunoaşterea faptului că E se supune cerinŃelor principiului cooperativ (pentru acest mod de a concepe figurile de stil, vezi Levinson, 1983, p. 109—

sau ironia

(Ce băiat

isteŃ

eşti !) bazate pe

113).

PresupoziŃiile sînt deducŃii pragmatice al căror mecanism de funcŃionare este diferit de cel al implicaturilor conversaŃionale, într-un enunŃ cum ar fi: Ploaia a încetat, prezenŃa verbului a înceta determină deducŃia:

»„Pînă acum a plouat", după cum într-un enunŃ ca: Dacă m - ar fi invitat, m - aş f i dus, prezenŃa condiŃionalei ireale determină deducŃia »„Nu m-a invitat", iar a condiŃionalului din regentă — deducŃia »„Nu m-am dus".

Se poate observa că presupoziŃiile sînt declanşate de anumite elemente lexicale, morfologice sau sintactice

din structura unui enunŃ, care au funcŃia unor mărci specifice (vezi lista principalilor declanşatori de presupoziŃii în Levinson, 1983, p. 181—185).

Faptul că presupoziŃiile depind totuşi şi de anumiŃi factori ai contextului comunicativ este evidenŃiat, între altele, de posibilitatea ca unul şi acelaşi enunŃ să declanşeze presupoziŃii diferite. EnunŃul Ion nu i-a dat

o carte lui Gheorghe poate determina următoarele deducŃii:» „Ion i-a arătat o carte", „i-a vorbit

despre ea" etc. » „Ion i-a dat alt obiect" » „Ion i-a dat mai multe cărŃi" » „Ion i-a dat altcuiva o carte",

18

e preiurările concrete în care este rostit acest enunŃ în cadrul unui 1 himb verbal permiŃînd alegerea

variantei de interpretare adecvate. Cadrul oricărui dialog este definit de un nucleu de presupoziŃii c o-m u n participanŃilor. Un element prezentat de E drept presupoziŃie trebuie să fie recunoscut ca atare de R; altfel R poate deveni necooperativ, refuzînd baza de discuŃie propusă. Introducerea unei presupoziŃii are ca rezultat delimitarea ansamblului enunŃurilor care îl pot continua si al enunŃurilor care sînt excluse (Ducrot, 1972, p. 91). Dificultatea stabilirii dialogului între persoane necunoscute este legată tocmai de absenŃa fondului comun de presupoziŃii. De aici cantonarea colocutorilor în aşa-numita conversaŃie fatică, de menŃinere în stare de funcŃionare a canalului de comunicare, apelul la subiectele „eterne", impersonale (vezi infra, sub 3.2). Comunicarea între două (sau mai multe) persoane aflate întîmplător împreună pentru mai mult timp (în tren, într-o sală de aşteptare etc.) se încheagă pe măsură ce, pe baza unui şir de întrebări şi răspunsuri, se acumulează o cantitate suficientă de presupoziŃii. Acestea definesc universul conversaŃiei, asigurîndu-i unitatea şi coerenŃa. Abilitatea conversaŃională a unui individ este reflectată şi de modul de introducere a presupoziŃiilor. Ca bază de discuŃie acceptată prin consens, presupoziŃiile nu pot fi contestate. Progresul conversaŃiei se realizează la nivelul elementelor asertate, singurele susceptibile de a deveni obiect de controversă. IntuiŃia acestei situaŃii de fapt îl poate determina pe locutor să-eşi disimuleze în presupoziŃii punctul de vedere asupra problemelor discutate, dînd în felul acesta schimbului verbal orientarea dorită (vezi Todorov, 1970, p. 10). 3.2/ Comunicarea verbală este o formă importantă de manifestare a relaŃiilor sociale/ O atitudine necooperativă, refuzul presupoziŃiilor introduse de partener şi, prin aceasta, respingerea unei anumite teme

de discuŃie, inabilitatea conversaŃională reprezintă surse importante ale deteriorării raporturilor interumane/ Desfăşurarea normală a schimburilor verbale prin menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între participanŃi şi a unei stări de echilibru social este reglementată de acŃiunea principiului politeŃii/ Conceptul pragmatic de politeŃe are o semnificaŃie mai larga şi mai profundă decît aceea care i se atribuie în mod curent (pentru întreaga prezentare teoretică, vezi Brown, Levinson, 1978, p. 60 — 289). Departe de a fi considerată drept un aspect de suprafaŃă, un adaos opŃional al comunicării, motivat numai prin „bună creştere" sau „civilitate", politeŃea reprezintă, din această perspectivă, o componentă esenŃială a comportamentului comunicativ. Cooperarea verbală între indivizi nu este posibilă decît dacă se respectă principiul politeŃii, încălcarea lui blocînd canalele de comunicare. Inter-

2e

19

2

ar-Hiinăa nriii limbaj trebuie să decurgă astfel încît imaginea publica ' eului indiviclual al fiecărui participant (face - în terminologia iu Eroine Goffmen) să nu sufere prejudicii. Este vorba, pe de o parte, He resnectare™ reciprocă de către colocutori a dorinŃei fireşti de inde-nendentă în aăiune (dorinŃă care defineşte aşa-numita negative face a ndivizilor) ei. pe de altă parte, de respectarea aspiraŃiei fiecăruia 'd bucur? de aprecierea celorlalŃi, de a avea acordul acestora în privinła anumitor idei, concepŃii, preferinŃe etc. exprimate (aspiraŃie rare defineşte aşa-numita posilite-face). Ffpptnl 'intrinsec al unei anumite intenŃii comunicative asupra unei anumite reiaŃie sociale (de exemplu, afectarea libertăŃii de acŃiune a Rnăcare o indică formularea unei interdicŃii, constituie o sursa pro-babUă de conflict, după cum exprimarea mulŃumirilor pentru un act Wprinr al R facilitează adesea stabilirea unor raporturi amicale), poate fi „modulat" - atenuat sau amplificat - prin alegerea strategica a nnn'r forme ă? expresie lingvistică.

_ NaturT alegerii strategice _ derivînd din atitudinea adoptata faŃa de interlocutor - permite distincŃia între o politeŃe negativă, fmentinerii distanŃelor, care frîuează relaŃiile sociale, şi o p o 1 i t e Ń e n rSvî integrativă, care accelerează aceste relaŃii. Pentru ambele Hnnri formularea enunŃurilor presupune, pe lîngă exprimarea neambigua intenŃiei coniunicative a E, prezenŃa unor acŃiuni redresive pinii ci te ă cazul politeŃii negative şi implicite în cazul nnlit/tii nozitive. PoliteŃea negativă constituie nucleul comportam deferente pe cînd politeŃea pozitivă constituie nucleul comportam Ft&ădeJgr, şi situaŃii în care absenŃa acŃiunii redresive este JnilS fâră ăă intervină o încălcare a principiului politeŃii. O asemenea ftrateSe este'justificată dacă, în cadrul schimbului verbal considerat, ne nrimul Dla)i trec urgenŃa şi eficienŃa comunicării (dacă, de exemplu Ui nTrsoane i se face rău şi vrem să o ajutăm, vom exprima direct solicitarea (AduceŃi) apă!, prhtr-un enunŃ al cărui ton imperativ nu va fi atenuat nici prin prefaŃarea printr-o propoziŃie condiŃionala: Daca sMdi bun; Dacă puteŃi, aici prin apelul la formule de tipul vă rn« sau la foimule de scuză: Mă scuzaŃi că vă deranjez, Ştiu că aveŃi altceva de făcă etc.) sau dacă „prejudiciul" adus este practic nu ca dlTxemDlu n cazul solicitărilor curente de tipul

IntraŃi!, LuaŃi loc! etc! în care'fi'Ptul că destinatarul trebuie să se supună nu este, în fond, în detrimentă

acestuia). în anumit.' condiŃii însă, exprimarea directă a intenŃiilor comunicaŃi p nnate afecta individualitatea destinatarului, chiar în condiŃiile nrezeStei unei acŃiuni redresive. Principiul politeŃii reclamă, în acest caz utilizarea unor modalităŃi de expresie indirecte, care sa facă emnificaŃia enunŃului negociabilă, dată fiind multiplicarea interpretă-ilor acceptabile, şi să-i ofere E posibilitatea de a retracta cele afirmate, ntru a evita declanşarea unui conflict cu R. Figurile de stil reprezintă iiijloacele lingvistice convenŃionalizate de exprimare indirectă a intenŃiilor comunicative (vezi şi supra, sub 3.1, precizările legate de impli-caturile conversaŃionale). Aprecierea măsurii în care un act verbal afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃie de trei variabile sociologice:

(a) distanŃa

simetrică, determinată nu numai în raport cu atribute

sociale stabile, ci şi în raport cu frecvenŃa schimburilor verbale şi cu domeniile în care acestea se manifestă (dacă sînt schimburi cu caracter tranzacŃional sau (şi) cu caracter personal);

socială

dintre

colocutori,

relaŃie

(b)

puterea,

relaŃie asimetrică, referitoare la direcŃia exercitării controlului: dinspre E sau dinspre R;

(c)

gradul

de

interferenŃă

implicat

de actul respectiv în raport cu dorinŃa de autonomie sau de

aprobare a individului, mărime variabilă atît situaŃional, cît şi în funcŃie de specificul sociocultural al comunităŃii considerate; interferenŃa se manifestă sub forma cheltuielii de timp, de informaŃie, dar şi sub forma discrepanŃei între imaginea individuală dorită şi cea rezultată din performarea actului. Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeŃe pentru performarea unui act

verbal: complicarea strategiilor politeŃii terbuie să fie direct proporŃională cu rezultatul acestei sume; alegerea unei strategii complicate în cazul unui prejudiciu minim adus R reflectă un comportament comunicativ la fel de nepotrivit ca şi opŃiunea pentru o strategie simplă în cazul prejudicierii importante a individualităŃii R. Dacă pentru politeŃea negativă sînt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului, implicînd trecerea E într-un plan secund, pentru politeŃea pozitivă este caracteristică sublinierea emfatică a aprobării sau a interesului pentru tot ce se leagă de persoana R, a punctelor comune cu acesta, a raporturilor de cooperare. Dintre strategiile care definesc politeŃea negativă, menŃionăm (după Brown şi Levinson):

1. exprimarea indirectă

formulării imperative închide uşa!);

2. reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinŃa R de a realiza o anumită acŃiune, prin prefaŃarea

enunŃurilor cu elemente care au funcŃia unor scuze: Dacă nu te superi, poŃi să-i duci tu Ioanei cartea?;

convenŃională

a forŃei

ilocuŃionare:

Eşti bun să închizi uşa? (în locul

21

3.

adoptarea uei atitudini pesimiste cu ?nf

J posibilitatea R de 3 efectua o anumită acŃiune:

Ai

P««

dupâ-amiază pe Zac/? (condiŃionalul, ca mod al irealităŃii, folosit m

locul indicativului);

4. reducerea gradului de interferenŃă prin apelul la elementeăsa construcŃii restrictive sau la litotă: Vă

deranjez numai o secui (sau Na vă deranjez de cit o secunda); ~rKnnalităti

5. exprimarea deferentei

interlocutorului: Nu sin în stare rezolv această probkmă, care pentru dumneavoastră este un leac

™ mi-am permis să eă telefonez sau admiŃînd

ca deranjez ? aveŃi mult de lucru, dar am aprobi emafoai «« «'9«ă aă exprimînd ezitarea, neplăcerea de a interveni: Mi-e tare 1 / ->{>d în!,cn,pdin («cr», dor nu pot trece peOe pdrerea

dumneavoastră;

7. impersonalizarea enunŃurilor prin citarea folosirii persoaneiJ sau a II a în fumtie de natura actului

verbal: Na s e p. te f«e nimic (evitarea referirii la E); Ar fi. <ee do ni £ă JJăJ grabnica a awsfei

pro&Zeme (evitarea referim la R), prin apelul »< P în locul singularul",!: S« J e d e m ce p ti < e m face, sau prin folos re termenilor &de adresare, care fac indirectă referirea a ™eg°™™{ Domnule profesor, capitolul acesta mi s-a pa,ut foarte dijicu,

8. formularea /nunŃurilor ca si cum E ar contracta o datone faŃa de R sau ca şi cum nu l-ar îndatora pe

„ ,

6. formularea de scuze direct:

„ipmpnte sau

.

prin

diminuarea

Vă

rog

sa

.

propriei

mă

personaj taŃi în contrast cu exagerarea valorii

»««»!'

. ••

ăprQnnnei I

acesta: 7 1-0 ş ]i r y tor dacă mi-ai spilne adevărul; Nu este nici un cler ar j ie conduc pină la noua lui

Să se compare aceste strategii cu strategiile politeŃii pozitive: » ,,tPQt„ interesul

de bază ale

1.

formularea explicită a unor observaŃii care sa eJes£

ntercs şi atenŃia E faŃă de persoana Ti: Ai o

rochie noua.'; De unde Ńi cump rai sandalele?:

2. exagerarea expresiei aprobării, admiraŃiei, simpatiei fa a de

cea mai Duna

o. preocupareă de a spori interesul propriei expresie a atenŃiei acordate R şi exigenŃelor acestuia, înaeu&cm m —~~. intervenŃiilor mai ample, al căror

obiect îl constituie relatarea unor întîmplări, j)rin alternarea vorbirii indirecte cu cea directă, a timpurilor trecute cu prezentul etc.; 4. folosirea ui\or mărci de identitate care subliniază apartenenŃa colo-cutorilor la acelaşi grup: apelul la persoana a Ii-a singular în locul pluralului, apelu\'ia'forme familiare de adresare;

5. căutarea acordului cu R prin abordarea unor subiecte de discuŃie sigure"

reluarea, integral sau parŃial,

.• • rae5

.

.

.

ae r- • Ai o memorie

extraordinară;

Ai ales

(conversaŃia

fatică) sau prin

a

replicilor acestuia;

6.

evitarea exprimării directe a dezacordului prin forme diverse, ca de exemplu, înlocuirea lui nu în

răspunsuri printr-o construcŃie adversativă, de tipul da, dar ;

7. afirmarea existenŃei unui „teritoriu comun" între colocutori (de obicei, mod de a „pregăti terenul" pentra

formularea unor solicitări), adesea prin manipularea presupoziŃiilor. E poate avansa presupoziŃii privind dorinŃele sau opiniile R: Nu vrei o cafea?, Nu crezi că e o carte foarte bună?, poate presupune că R cunoaşte persoanele sau întîmplările despre care vrea să relateze: Ştii ce i s-a intîmplat Măriei;

8. gluma, ca formă de a evita posibila stînjeneală a R, în condiŃiile în care acesta nu este un interlocutor

obişnuit pentru E sau în care mişcarea conversaŃională performată este inadecvată. De remarcat că schimbarea de cod metaforică pe care o implică gluma nu este posibilă decît dacă colocutorii împărtăşesc nu numai acelaşi set de norme situaŃionale, ci şi aceeaşi concepŃie asupra posibili-

tăŃilor de a le încălca (Fishman, 1971, p. 247). Apelul la glumă apare astfel drept o dovadă a recunoaşterii apartenenŃei E şi R la acelaşi grup.

9. exprimarea optimismului în privinŃa

mă ajuŃi' 10. includerea E şi a R în realizarea acŃiunii pe care o exprima enunŃul considerat, deşi aceasta îl priveşte fie numai pe E5 fie numai pe R; Dacă ai făcut tu prăjiturile, să gustăm! (e implicat numai E); E

momentul să ne aşezăm la masă! (gazda către musafirii pe care urmează să-i servească; sînt implicaŃi numai R);

11. furnizarea de motive pentru efectuarea unei acŃiuni dorite, de fapt, numai de E: E frumos afară.

rezolvării

problemelor în discuŃie:

S ini

s i g u r

că ai să

De ce să nu facem o plimbare ?; Jacheta ace a sta Ń i-a r ă mas mic ă. De ce nu mi-ai da-o mie?

Spre deosebire de strategiile exprimării neambigue a intenŃiilor comunicative, strategiile exprimării

indirecte prezintă avantajul posibilităŃii E de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite acŃiuni care pot aduce prejudicii R. Folosirea unor astfel de strategii implică emiterea unor enunŃuri care admit cel puŃin

doua interpretări; sensul enunŃurilor devine astfel obiect de negociere între parteneri. Exprimarea indirectă

presupune declanşarea unor implicaturi conversaŃionale (v. supra, sub 3.1). Acest rol îl are, de obicei,

încălcarea evidentă a uneia dintre maximele conversaŃionale. Forma de manifestare a strategiilor la care ne referim o reprezintă figurile de stil. Interpretarea enunŃurilor care conŃin astfel de elemente în sensul dorit de E este posibi-

23

!?' £C dă°T?arte' da °nt,! fondl'lui eh informaŃii posedat în comun de E şi de R şi, pe de '.lta, datorită unor

trăsături suprasegmentale (intonaŃie

enunŃam. Vezi, de exemph. ,in en£ ' es,£ > laievăraiă maşină, a carm semnificaŃie este mteIpretata

în functie de informaŃiile de care d.spune şi de particularii.ă cu care este rostit, drept relevînd o

de R

calitate a subiectului: stapînire de si energie) eficienŃă, sau un delect: limitare intelectuala,

inC{lpacit£ de a lnteleăe lucrurile.

ca a atribuit enunŃului acelaşi sens c£ { R' Ambiguitatea creează un spaŃiu de manevra pentru E, Ca,e poate

re;ia semnificaŃiile în raport cu atitudinea R.

Ca şi principiul cooperativ,/ărinci j ! litetii subordonează un număr de maxime, şi anume: (1) jP tăctului, (2)

a g e n e-rozitaŃii

m 'A t-(J a ?TpatieVerimele patru sînt maxime perechi, (1

auditori, cei despre care este vorba)

dezavantaje, aprobare / dezaprobare, în timp ce maximele (o) ş. (6)

frazare) sau nnn-verbn)e (£Ńest rf

mimică) prezente în cursul

In cazul dezacordului intre parteneri în privinta lui X, E poate susŃine

'

°

.

modestiei, (5) a a c o r-

ş. (3) fiind centrate asupra <lorlalti (RP

E1ăe operează cu scale bipolare: avantaje /

operează cu scale uni}ă,ă.1 acord>

(3) a aprobări;, (4)

iar (2) ş, (4) - asur>ra E

simpatie. Maximele (1) şi (2) au m vedere avantajele s;Ul dezavantajele unor acŃiuni viitoare pentru

ceilalŃi şi, respectiv, pentru E> iar maximeie (3) si (4) au în vedere gradul in care enunŃurile E contră o evaluare pozitivă sau negativă celorlalŃi şi, lespectiv, lui însuşi (vezi I eech 1983; p. 131-139). Astfel, cie '

exemplu:

(a)

presupun respectarea maximei tactului, care reclamă, în primul Hnd> diminuarea expresiei neajunsurilor unei acŃiuni pentru R (cf.: Vrej să încMzi u?a?. poŃi\să aprinzi lumina?, faŃă de: închide uşa!; ApHnde lumina!, care exclud orice posibilitate de refuz);

r

prefaŃarea

enunŃurilor ca,-e exprimă solicitări cu verbe modale şi

adepterea

unei forme interogaŃiă

(b)

strategiile impersonalizării E (vezi supra) sînt legate de respectarea cerinŃelor maximei generozităŃii;

(c)

unele strategii ale politeŃii pozitive

cum ar fi exagerarea interesului şi a siinpatiei faŃă de R, presupun

respectarea cerinŃelor maximei aprobării;

(b) minimalizarea gesturilor proprii de generozitate este o expresie a respectării maximei modestiei (vezi f

tul căj la 0 replică prin care se exprimă rdmiraŃia pentru un caclou adus unui prieten, putem răspunde cu o formulă de tipul: £n „„ f/eflc/. N[( e mme hicnl Ń etc);

(e) strategiile exprimării indirecte a unor opinii critice sau

pentru răspunsurile care

maximei acordului;

(f) faptul că, în enunŃurile prin care se exprimă compasiunea

evenimentului care le declanşea2ă (cf. Îmi pare rău de ce am auzit, faŃă de Îmi pare rău că Ńi-a murit frateăe)

poate fi motivat de respectarea cerinŃelor maximei simpatiei.

se explică prin respectară

diferăe de ale partenerilor (vezi preferinŃa

)

încep flU: Da, dar

,

în locul celor care încep cu Nu

pentrU R, se evită menŃionarea explicită a

A/O trecere în revistă a cercetărilor privind structura schimburil0ă verbale conduce spre recunoaşterea a două orientări principale, distinct sub aspectul bazei teoretice şi al metodologiei:

(a)

a n a 1 i z a

discursului,

abordare

de

tip

deductiv,

Şi

(b)

analiza

conversaŃiei, abordare de tip inductiv (Vze Levinson, 1983, p. 284-295).yă

Prima, evident influenŃată de modelul transformaŃional, utilizeaă conceptele şi procedeele lingvisticii, pornind de la premisa' izomorfis" mului frază — structuri transfrastice. Ea pres.upune identificară unui set de unităŃi de bază ale discursului şi formularea unor rem11e care să exprime relaŃiile posibile între aceste unităŃi, astfel încît să pcr" mită delimitarea secvenŃelor corect şi incorect construite (coerente §i incoerente). Este tipul de analiză practicat de J. S. Petofi sau de T. A-Van Dijk, al cărei obiect îl constituie, de obicei, un text precis delimitaee InfluenŃată de anumite direcŃii de studiu conturate în cadrul soci0"-logiei (etnometodologia), analiza conversaŃiei (b) încearcă să găseasă tipare recurente într-un corpus amplu de înregistrări ale unor conversai" reale şi să sublinieze consecinŃele interacŃionale ale opŃiunii pentfă o anumită alternativă de formulare a enunŃurilor. Premisa de la caăe se porneşte este aceea că structura conversaŃiei este fundamental diferiă de aceea a frazei, întrucît ea reprezintă rezultatul interacŃiunii dinte'e doi (sau mai mulŃi) indivizi ale căror

obiective sînt adesea diver<We (Levinson, 1983, p. 294). fe Dintre modelele de descriere care ilustrează această orientare m'}~ delul lui Willis Edmondson (Edmondson, 1981) şi cel iniŃiat de H. SacP şi dezvoltat prin contribuŃiile lui Em. Schegloff, G. Jefferson, A-Pomerantz (vezi studiile din volumul Atkinson, Heritage (eds.), 1984) sînt interesante pentru bogăŃia observaŃiilor şi a sugestiilor pe care le prilejuieşte aplicarea lor. 4.1. în concepŃia lui W. Edmondson, structura discursului vorbi1 este o structură interacŃională în care actele interacŃionale au ca suP" stanŃă acte ilocuŃionare (Edmondson, 1981, p. 80)/ E 1 e m e n t e 1 e structurii interacŃionale sînt ordonate într-o ierarhie

25

în care fiecare unitate de rang superior reprezintă o combinaŃie de unităŃi de rang inferior. Această ierarhie include, în ordine, următoarele tipuri de unităŃi:

(a)

act (interacŃional) — unitate minimală;

(b)

mişcare (move) — combinaŃie de acte;

(c)

schimb (exchange) — combinaŃie a unor mişcări performate alternativ de interlocutori;

(d)

fază (phase) — combinaŃie de schimburi aflate în raporturi de subordonare (faŃă de un schimb de

bază) sau de coordonare;

(e) confruntare (encounter) — secvenŃă ordonată de faze.

O mişcare interacŃională care conŃine un act principal poate fi integrată în structura discursului prin acte opŃionale, care trimit la intervenŃiile interlocutorilor, fie validînd mişcările precedente ale acestora drept contribuŃii la discuŃia în curs, fie incluzînd semnale de schimbare a E. Vezi, de exemplu, replica lui B din următorul dialog posibil:

A: Aş vrea să plec o săptămînă cu Ioana la munte. B: D a1,

u-i aş a?3 \ în care 2 este actul de bază, 1 validează mişcarea conversaŃională a lui A, iar 3 este o invitaŃie adresată lui A de a-şi asuma din nou rolul de E. Este evident că actele 1 şi/sau 3 sînt opŃionale. Spre deosebire de unităŃile (a) şi (b), schimbul este o unitate închisă, care produce un rezultat. Structura sa

de bază reuneşte o mişcare de Ofertă (Proffer), care iniŃiază schimbul introducînd un subiect, şi una de

Satisfacere a ofertei (Satisfij) de către interlocutor. Vezi, de exemplu:

A: Maz vrei o prăjitură? (Ofertă)

B: Da.

Orice schimb se poate încheia numai cu o mişcare de Satisfacere. Această mişcare poate fi însă un răspuns

la o mişcare de Respingere a ofertei (Contra) şi atunci rezultatul schimbului e negativ (partenerul nu

acŃionează în conformitate cu intenŃiile perlocuŃionare ale E. Vezi, de exemplu:

A: Mai vrei o prăjitură? (Ofertă)

B: Nu.

A: Atunci nu-Ńi mai dau. (Satisfacere)

Uneori, interlocutorul poate să opteze nu pentru respingerea directă a mişcării precedente, ci pentru solicitarea unei reformulari a acesteia, cu scopul de a contracara intenŃia E de a obŃine un anumit rezultat al schimbului (Counter). Vezi, de exemplu:

A: Am lucrat toată ziua la articol. (Ofertă) B: Intre o şi 7 ai fost la plimbare! (Contracarare) în acest caz, dacă A îşi refor mulează oferta (Re- Proffer), se

ffi

poate vorbi de un rezultat, dar acesta este local, intern schimbului; schimbul continuă pînă cînd se înregistrează o mişcare de Satisfacere. Vezi, de exemplu, în continuare:

A: După plimbare m-am întors la masa de lucru. (Reformulare) B: Ai dreptate, îŃi trebuia o pauză după atîta muncă! (Satisfacere) (B acceptă idee a că A a muncit mult). într-o discuŃie poate fi identificat un schimb de bază (principal), căruia îi sînt subordonate un număr de schimburi preliminare (pre-exchanges), ulterioare (post-exchanges) sau inserate (pre-responding) în

interiorul acestuia. Schimburile preliminare au, de obicei, rolul de a testa atitudinea interlocutorului faŃă de

| dar trebuie să iii seama şi de părerea ei2 j , n

(Satisfacere)

(Respingere)

o

anumită temă; cel care le iniŃiază va iniŃia şi schimbul de bază. Vezi, de exemplu:

f

A: Ai mai văzut-o

pe

Ioana? ăi |

B: Chiar ieri ne-am întîlnit pe stradă.

[

A: O fi terminat de învăŃat? ă2 (

B: Mi-a spus că acum repetă

capitolele mai dificile.

j

A: PoŃi să-i ceri cursul de istoria limbii pentru mine? S3 (

B:

Cred că da.

S3 este schimbul de bază, Si şi S2 avînd numai funcŃia de a „pregăti terenul".

Schimburile ulterioare validează rezultatul schimbului de bază. Vezi, de exemplu (la sfîrşitiil consultaŃiei

pe care i-o acordă profesorii

(A: Vă mulŃumesc foarte mult. 1 \ B: Mi-a făcut plăcere să discutăm.

ă

ă

S2 şi S3 nu aduc elemente noi faŃă de Sv schimbul de bază, ci reiterează,

în altă formă, mişcările care îl compun; funcŃia lor este de

asemenea schimburi fiind concretizări ale unor strategii ale politeŃii negative.

Schimburile inserate în interiorul unui schimb de baza au funcŃia de a clarifica semnificaŃiile primei mişcări componente, în vederea formulării unei mişcări de răspuns adecvate. Vezi, de exemplu:

27

Si-

A: AveŃi mine de creion? B: De 0,5 sau de 0,7? A: De 0,o.

B: Da. De remarcat că S2 este iniŃiat de interlocutor.

t

l

2 \ [ De remarcat că !S2 este mniai ue micuutuăi. Fazele constituite prin coordonare pot fi rezultatul î n 1 ă n Ń u i-r i i unor schimburi (chaining) sau al unor raporturi de reciprocitate (reciprocation). Vezi, de exemplu:

unui student pentru

lucrarea

B:

de diplomă):

Tot ce susŃii în

/

f

A: Fără dumneavoastră nu m-aş fi descurcat. ă2\

A: AŃi pierdui aiîta timp cu mine. 3 l

B:

lucrare îŃi

aparŃine.

Tema era interesantă.

intensificare,

f

(1) q J A: łi-ai pregătit examenul de istoria limbii ? B: Pentru el am muncit cel mai mult. A: Dar pe cel de limbă contemporană? B: Mai am cîteva capitole de citit. A: Şi cu literatura cum stai? y ( B: De-abia am început. S.i» S2, S3 sînt schimburi pe aceeaşi temă, constituind o fază unică, prin cumul de informaŃie. (2) f A: Ca/Ti te cheamă? MJB: Măria. \\ Dar pe tine? ă2 [A: Ioana. Cele două schimburi presupun furnizarea reciprocă de către interlocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. Confruntarea are, de obicei, o structură tripartită, conŃinînd una (sau mai multe) faze introductive (Ave), de luare de contact, una (sau mai multe) faze realizînd tranzacŃia propriu-zisă (Business) şi una (sau mai multe) faze de încheiere (Vale); fazele introductive şi/sau finale sînt opŃionale. Comportamentul conversaŃional concret presupune manipularea structurilor interacŃionale. Nu întotdeauna se poate recunoaşte o corespondenŃă de 1:1 între structura interacŃională de adîncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaŃă (care reflectă competenta socială). în acest caz, se vorbeşte despre un comportament strategic al E (Edmondson, 1981, p. 81). Edmondson subliniază natura anticipaŃi vă a strategiilor comunicative, care sînt bazate pe piedicŃii asupra reacŃiei interlocutorului. Pe lingă formele strategice e conveni ionalizate de testare a tipului de răspuns pe care l-ar putea obŃine E la un anumit subiect pus în discuŃie (vezi supra, schimburi preliminare), au o funcŃie strategică şi cîteva categorii de mişcări de sprijinire a actului comunicativ (supportive nwves), integrate acestuia: mişcările de M otivare a ofertei E (Grounding), de A m p 1 i f i c a r e a informaŃiei despre ofertă (Expanding), prin clarificarea obiectivelor ilocutionare, şi de Dezarmare a R (Desarming) şi, implicit, de autoprotejare a E. Toate aceste categorii de mişcări limitează

posibilităŃile de reacŃie ale R, făcînd ca oferta E să apară ca justificată şi prevenind neînŃelegerile potenŃiale. De remarcat că mişcările de Amplificare şi de Dezarmare sînt adesea în strînsă legătură cu unele strategii ale politeŃii negative (vezi supra, sub 3.2). Există, de asemenea, o serie de proceduri prin care substanŃa comunicării este transpusă în acte ilocutionare concrete. Unele proceduri conversaŃionale folosite în performarea actelor ilocutionare nu reprezintă nici acte interacŃionale, nici acte ilocutionare, ci aparŃin unei categorii aparte, exprimînd ezitarea, tatonarea strategică, în esenŃă, a E (fumhlings). Din această categorie fac parte elementele care marchează intrarea în rol a E, declanşînd replica acestuia (ei, bine; aşa; în fine etc), elementele care introduc glose ale unor termeni sau expresii (vreau să spun; adică; cu alte cuvinte etc), elemente de relie- fare a problemei în discuŃie (problema este că; pot să-Ńi spun că) sau a poziŃiei E în sine (pe cuvînt; de-

adevăr'atelea, realmente) sau în raport cu R (nu-Ńi face probleme că

mine că

a umple anumite goluri (aside), dînd posibilitatea F să reflecteze asupra felului cum îşi va continua intervenŃia (de obicei, referiri la cadrul concret, spaŃial sau temporal al discuŃiei, incluse într-o replică pe o anumit