FINANTE BANCI ANUL III ZI

Conf.univ.dr.Stanciu Nicusor


CREDIT SI BANCI

Lectia nr.1

SISTEMUL BANCAR

Concepte cheie
Intermedierea financiara
Banca commerciala
Functie a bancii
Institutie de economisire
Credit
Depozit bancar
Banca de trezorerie
Lichiditate
Indicator de performanta
Moneda centrala

Obiectul lectiei: prezentarea configuretiei sistemului
bancar, a caracteristicilor activitatilor institutiilor de
intermediere financiara, pentru intelegerea rolului si
impactului activitatii bancare asupra evolutiei economiei,
a societatii
Continut
Intermedierea financiara
Atunci cand cel care economiseste dispune de un
depozit bancar pe banca, il foloseste impreuna cu alte
depozite bancare pentru a cumpara de la aceeasi firma
obligatiuni cel care economiseste participa prin finantare
indirecta la realizarea investitiei de capital a firmei,
banca intermediind aceasta finantare. Exista si finantare
directa, atunca cand persona cumpara obligetiuni direct de
la firma.
Intermedierea financiara este procesul prin care cel
care economiseste si cel care se imprumuta se afla un
intermediary, de regula o banca, care se mai numeste si
intemediar financiar.
Cele doua modalitati de finantare sunt prezentate
schematic in figura de mai jos.






Intermediari
financiari
imprumutatori imprumutati
Piete
financiare





1. Avantajele intermedierii financiare

- Colectarea informatiilor de catre deponentti de la
intermediari financiari
- Economia de scara - cresterea depunerilor din
economii, crecand volumul fondurilor economisite si
se diminueaza costurile de gestiune a acestora
- Internationalizarea intermedierii financiare adica
detinerea de instrumente financiare emise in alte
tari

2. Aparitia si evolutia bancilor

Comertul cu bani a aparut cu mult inainte de aparitia
bancilor. Initial oamenii foloseau lingouri de aur sau
argint pentru a reglementa tranzactiile insa adesea
puritatea acestora era greu de cunoscut.
Primii giuvarergii- bancheri nu pot fi plasati cu
precizie in timp. Exista dovezi ca asemenea activitati au
existat in Mesopotamia la inceputul mileniului I i.Hr. ; in
Grecia, la inceputul secolului I i.Hr., acestia operau la
Delphi, Didyma, Olimpya, iar prin secolul I i.Hr.
activitatea bancara era bine dezvoltata in Atena.
Primele asociatii de credit (Olanda, Anglia, Italia,
germania) generalizarea organizatiilor de credit, a
bancilor realizandu-se in secolul al XIX-lea. in secolele
XII XVI au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca
de la Ventia (1171), Banca de la Barcelona (1341), Banca
San Giorgio (1407), Banca de Milano (1593).
Bancile autentice, moderne, pot fi considerate cele
incepand cu Banca de Amsterdam (1608), Banca hamburg
(1619), Banca de Stocholm (1650) si cu deosebire, Banca
Angliei a carei infiintare in 1694 marcheaza o adevarata
piatra de hotar in procesul de aparitie a bancilor moderne.
Primele cooperative de credit apar in Canada la
inceputul secolului al XX-lea, iar in SUA in 1909.

3. Caracteristicile bancilor moderne

Bancile reprezinta intreprinderi particulare,
societati in nume colectiv, societati anonime sau ale
statului ce concentreaza capitalurile disponibile din
economie pe care le pun la dispozitia subiectilor
economici, inclusiv a statului, sub forma de credite.
Activitatea principala a unei banci consta in comertul
cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, cumpara
bani, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar
pe de alta parte vinde banii acumulati, castigurile
obtinute regasindu-se in dobanda perceputa.
in ansamblul lor, bancile indeplinesc urmatoarele
functii :
- atragerea disponibilitatilor monetare temporar
libere si transformarea acestora in capital de imprumut;
- acordarea, distribuirea de mijloace banesti
suplimentare, sub forma de credite, diferitilor subiecti
economici;
- emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda
de hartie, moneda divizionara, cat si de moneda de cont;
- crearea instrumentelor de credit ale circulatiei
marfurilor, limitandu-se astfel cantitatea de numerar din
economie;
- asigurarea, pastrarea sumelor deponenttilor,
efectuarea rapida a platilor si viramentelor, furnizarea de
informatii, prestarea de servicii financiare.

4. Bancile comerciale

Caracterizarea bancilor comerciale

Bancile comerciale, in acceptiunea moderna, au aparut
in legatura cu dezvoltarea comertului si a acumularilor de
capitaluri banesti, expresie a dezvoltarii productiei si
expansiunii economiei.
in epoca contemporana, rolul si locul bancilor
comerciale sunt strans legate de calitatea lor de
intermediari, in contextual relatiei economii institutii,
relatie fundamentala in ceea ce priveste asigurarea
cresterii economice.
Bancile comerciale aduna informatii asupra indivizilor
sau firmelor care solicita imprumuturi, incercand sa
limiteze expunerea la riscurile selectiei adverse, in plus
mentinand legaturile cu clientii imprumutati, ele limiteaza
riscul generat de hazardul moral.

Operatiuni si instrumente

Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni:
operatiuni pasive, operatiuni active, operatiuni comerciale
si de comision.
Capitalul social al bancii se formeaza prin emisiunea
si subscrierea de actiuni; de asemenea isi constituie un
fond de rezerva in vederea acoperirii unor pierderi.
Atragerea depunerilor reprezinta principala componenta
a depozitelor bancare.
Depozitele la vedere se caracterizeaza prin
flexibilitate, in sensul ca depunatorii pot dispune oricand
utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din
cont.
Depozitele la termen se constituie potrivit unor
conventii incheiate.
Conturile curente se deschid persoanelor fizice si
juridice si se evidentiaza o multitudine de operatiuni de
incasari si plati, folosindu-se diverse instrumente de
decontare cum ar fi : cecurile, ordinele de plata,
varsamintele, etc. toate operatiunil prin cont curent avand
loc la solicitarea clientilor bancilor.
Rescontul constituie o modalitate de procurare a unor
noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de
efecte comerciale unei alte banci comerciale, bancilor de
scont sau bancii de emisiune.
Alaturi de rescont, bancile comerciale practica si
operatiuni de lombardare, acele operatiuni de imprumut
garantate cu efecte publice (obligatiuni, bonuri de
tezaur), operatiuni prin care banca comerciala obtine de la
Banca Centrala, de emisiune resurse pe termen scurt.
Rescontul si lombardarea sunt operatiuni specifice
recreditarii sau refinantarii activitatii in continua
evolutie in economia moderna.
Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt
operatiunile de creditare si de plasament. Pe baza
depozitelor bancare constituite. Acest gen de operatiuni se
grupeaza, in principal, in doua categorii distincte:
creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor
fizice.
Creditarea agentilor economici are loc atat pentru
constituirea unor active fixe cat si pentru activitatea de
exploatare.
Creditele pentru procurarea activelor fixe se acorda
de catre banci, de regula, pe termen mediu si lung, pentru
procurarea de echipamente.
Creditele pentru activitatea de exploatare reprezinta
sustinerea activitatii curente agentilor economici si se
accorda de catre banci sub forma a doua produse, si anume:
creditarea creantelor si creditele de trezorerie.
Creditarea creantelor include operatiuni specifice, astfel:
operatiuni cambiale, imprumutul pe gaj de actiuni si efecte
publice; operatiuni de report.
Operatiunile cambiale se realizeaza prin scontarea
titlurilor de credit comercial si operatiuni de imprumut pe
gaj de marfuri si efecte comerciale.
imprumutul pe gaj de marfuri si efecte comerciale are
loc cand banca isi creeaza o imagine pozitiva privind
solvabilitatea beneficiarului de cambii sau cand marfurile
respective sunt garantate, documentul care atesta prezenta
marfurilor in depozite fiind recipisa warant.
imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni
(denumite si operatiuni de Lombard) au o pondere mare, de
regula, in anumite tari dezvoltate, cum ar fi cele anglo-
saxone (Anglia, Gemania, SUA, etc.).
Cu titluri ale pietei financiare se efectueaza si
operatiuni de report, in sensul ca banca achizitioneaza
efecte publice de la posesorii acestora cu obligatia
rascumpararii lor de catre vanzator, la acelasi curs, peste
un termen scurt.
O forma specifica a operatiunii de report este
pensiunea, obiectul acestei operatiuni fiind cambia,
realizandu-se, indeosebi, intre banci, titlurile de credit
ce fac obiectul pensiunii ramanand, de regula, la
beneficiar.
Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt,
in general pana la un an, si se acorda agentilor economici
in vederea acoperirii necesitatilor curente, legate de
ciclul de exploatare si comercializare.
Creditarea gospodariilor familiale si a persoanelor
particulare reprezinta o alta importanta categorie de
operatiuni active efectuate de bancile comerciale.
Pe langa operatiunile comerciale, bancile efectueaza
si alte servicii adresate clientilor, cum ar fi operatiuni
e comision, operatiuni de mandat, cele mai frecvente
operatiuni de acest gen fiind : operatiuni de remiteri,
acreditive, incasso, etc.
Remiterile sunt operatiuni de transfer, de titluri de
sume de bani, etc.
Acreditivul este o operatiune de plata conditionata
efectuata de banca in baza documentelor de incarcare si
expediere a marfurilor, acreditivul insemnand totodata si
transfer de suma.
Incasso-ul presupune efectuarea serviciului de
incasare de catre o banca a diverselor creante apartinand
clientilor sai, creante sub forma de cambii, facturi si
alte hartii de valoare.

Bilantul bancii

Structura generica a activelor si pasivelor unui
bilant contabil la finele anului se prezinta astfel :
Structura generica a bilantului bancii comerciale
Active % Pasive %
0 1 2 3
Credite acordate
firmelor
15 Depozite
tranzactionabile
10
Credite de consum 8 Depozite de economii pe
termen scurt
41
Credite ipotecare 28 Depozite pe termen lung 16
Credite interbancare 5 Total depozite 67
Alte credite 4 imprumuturi de la banci 6
Total credite 60 Alte imprumuturi 13
Titluri guvernamentale 13 Total imprumuturi 19
Alte titluri 10 Alte pasive 6
Total titluri 23 Capitalul bancii 8
Active lichide 5
Alte active 12
Total active 100 Total pasive 100

5. Alte institutii bancare de depozit

Institutii de economisire

Institutiile de economisire cuprind banci de economii
si asociatii de imprumuturi si economii. Traditional,
aceste institutii sunt specializate in distribuirea
imprumuturilor ipotecare celor care doresc sa cumpere
locuinte.
Ca si bancile comerciale, institutiile respective emit
depozite tranzactionabile.
Structura generica a activelor si pasivelor este
prezentata mai jos.
Active % Pasive %
Nunerar si titluri 17 Total depozite 59
imprumuturi ipotecare 54 imprumuturi
guvernamentale
19
Titluri ipotecare 9 Alte imprumuturi 11
imprumuturi comerciale 4 Alte passive 3
imprumuturi de consum 7 Capitalul bancii 8
Alte active 9
Total active 100 Total passive 100

imprumuturile ipotecare finanteaza cumpararea de case
sau terenuri.
Titlurile ipotecare reprezinta titluri de participare
la castigurile din principal si dobanzi aferente unui grup
de ipoteci cu caracteristici similare, precum riscurile si
maturitatile.
Cooperativele de credit

Cooperativele de credit sunt institutii de depozit
care accepta depozite si accorda imprumuturi numai in
relatie cu un grup inchis de indivizi.
Structura generica a activelor si pasivelor acestor
institutii este prezentata mai jos.

Active % Pasive %
imprumuturi 66 Depozte participative 86
Titluri 24 Alte pasive si
capitalul bancii
14
Active lichide 6
Alte active 4
Active totale 100 Pasive totale 100

Bancile de afaceri

Bancile de afaceri sunt banci de depozit care s-au
specializat in operatiuni de finantare a institutiilor,
finantare realizata pe seama depozitelor constituite de ele
pe termen lung si a atragerii de capitaluri prin emisiuni
de valori imobiliare.
Operatiunile financiare ale acestor banci pot fi
grupate in trei categorii:
- operatiuni specifice bancilor comerciale, de
colectare a depozitelor so de acordare de credite;
- operatiuni de inginerie financiara, constand in
finantarea proiectelor complexe, restructurarea financiara
a firmelor, fuziuni-achizitii, operatiuni imobiliare.
Bancile de afaceri indeplinesc si rolul de consilieri
in managementul financiar al firmelor, incasand comisioane
importante.
Un domeniu in care se implica in mod frecvent bancile
de afaceri il constituie achizitionarea de intreprinderi si
realizarea de fuziuni intre firme ; adesea, din aceasta
rezulta regrupari de societati transnationale, Marea
Britanie fiind piata cea mai deschisa din Europa in materie
de achizitii si fuziuni.

Banci de trezorerie

De regula, principala activitate a bancilor de
trezorerie o constituie operatiunile interbancare, atunci
cand realizeaza operatiuni cu titluri, refinantandu-se pe
piata monetara.
Prima institutie de acest fel a aparut in Marea
Britanie si au fost casele de scontare britanice, care
operau scontarea efectelor comerciale pe baza fondurilor
imprumutate pe termen scurt.

Institutii de credit specializate

Aceste intitutii constituie principalii participanti
la piata creditului pe termen mediu si lung.
Aceste institutii se afrima in doua directii :
- unele sunt specializte in mobilizarea
disponibilitatilor din economie ;
- altele au in vedere distribuirea in ramuri si
sectoare in care s-au specializat.
Cel mai adesea aceste institutii se pot grupa in
urmatoarele categorii: banci ipotecare, banci agricole,
companii sau trusturi de investitii, banci de comert
exterior, societati financiare.
Bancile ipotecare isi mobilizeaza resursele pentru
emiterea unor hartii de valoare specifice, numite
inscrisuri financier, garantia acestora representand-o
valorile imobiliare ipotecate.
Bancile agricole creditele acordate au ca destinatie
efectuarea unor cheltuieli cu inventarul agricol, cu
amenajarea de irigatii, cumpararea de animale,
ingrasaminte, etc.
Companiile sau trusturile de investitii mobilizeaza
capitaluri prin emisiunea titlurilor de valori mobiliare
proprii (actiuni, obligatiuni) pe care le investesc in
sectoare productive ca : industrie, constructii,
transporturi, etc.
Bancile de comert exterior isi asuma obligatia de a
efectua operatiuni specializate pe comertul exterior.
Societatile financiare desfasoara o activitate
specifica reglemetata printr-o lege sau conventie.
Principalele operatiuni sunt: leasingul si factoringul,
acordarea si garantarea de credite pe termen mediu si lung.

6. Economia institutiilor de depozit

Fundamente teoretice

O banca este specializata in mod esential in emisiunea
de depozite pentru clienti, pentru care plateste dobanzi
acestora, depozite utilizate pentru a acorda imprumuturi,
incasand dobanzi de la clienti.
Pentru analiza economica a unei banci presupunem
urmatoarele ipostaze : depozitele (D) sunt unica sursa de
fonduri, banca acorda credite (C) in limita depozitelor si
anume avem relatia :
D = C
Profitul (P) al unei banci se obtine ca diferenta
intre venituri (V) si cheltuieli (K)
P = V K = v (Ke + Ko)
Ke costurile explicite
Ko costurile implicite de oportunitate (reprezentand
costurile realizate de banca prin alegerea unei activitati
in locul unei alte alternative de activitati
Se considera o singura sursa de venituri si anume
dobanzile din creditele acordate (C), rata dobanzii la
imprumuturi fiind r
c
, avem deci :
V = r
c
x C
O banca realizeaza trei tipuri de costuri explicite de
baza :
- costurile explicite cu dobanzile (Ked) care depind
de rata dobanzii (rd) si volumul depozitelor (D), astfel :
Ked = rd x D
- costurile cu resurse reale aferente depozitelor
(Krd) pentru colectarea acestora
- costurile cu resurse reale aferente imprumuturilor
(Krc) care depinde de marimea imprumuturilor acordate.
Deci, costurile totale ale unei banci se pot exprima
astfel:
K Ked + Krd + Krc + Ko
Profitul bancii se va determina pe baza elementelor de
mai sus, astfel:
P = rc x C rd x D (Krd+Krc)
in plus profitul este influentat si de veniturile din
servicii (Vs) si costurile serviciilor (Ks) aferente
serviciiilor specifice activitatii bancare, diferenta
dintre acestea (Vs Ks) ajustand adesea benefic profitul
bancii.

Performantele si costurile bancare

a. Performantele bancare

Profitul exprimand o suma in expresie absolutea (fie
ca reprezinta profitul brut sau profitul net) trebuie sa
fie raportat la principalele lui determinante astfel:
Rata rentabilitatii financiare (RF) se determina prin
raportul :

CP
PN
RF = PN profitul net
CP capitaluri proprii
masoara rezultatele managementului bancar.
Profitul net (PN) este evidentiat dupa deducerea
tuturor cheluielilor si taxelor, iar capitalul propriu CP
este considerat ca suma a capitalului social, a profitului
nerepartizat si a fondurilor de rezerva.
Rata rentabilitatii economice (RE) se determina prin
raportul :

AT
PN
RE = AT active totale
reflecta efectul capacitatii manageriale de a utiliza
resursele financiare si reale ale bancii pentru a genera
profit.
Rata profitului (RP) se determina prin raportul :

VT
PN
RP = VT venituri totale
si se mai humeste si rentabilitatea gestiunii bancii.
Acest indicator se mai asociaza si cu rata utilizarii
activelor (RU) care ste un raport intre venituri si active,
astfel :

AT
VT
RU =
Asocierea este evidenta pentru a determina o corelatie
semnificativa :
RP x RU = RE
De mare expresivitate pentru banca, in calitate de
intermediar financiar, este efectul de parghie, de levier,
levierul financiar LF care se exprima prin raportul :

CP
DT
LF = DT datorii totale
CP capitaluri proprii
Efectul de parghie (EF) arata gradul in care
utilizarea unor rezurse suplimentare, imprumutate serveste
cresterii rentabilitatii capitalului propriu, al
rentabilitatii financiare, determinarea acestuia facandu-se
astfel :
EL = (RP rd) x LF
unde rd reprezinta rata dobanzii bonificate.
Efectul de parghie actioneaza atunci cand angajarea
unor resurse noi este avantajoasa, respectiv cand costul
resurselor este mic sau cel putin egal cu rentabilitatea
economica, fiind posibila urmatoarea relatie directa :
RF = RE x (1 + LF)
unde : RF rata rentabilitatii financiare
RE rata rentabilitatii economice
LF levierul financiar
Indicatorii prezentati sunt masuri retrospective ale
profitabilitatii, oferind informatii referitoare la trecut.
Pentru determinarea performantelor profitabilitatii curente
sau viitoare, se foloseste un indicator prospectiv numit
marja dobanzii nete (MD), determinata astfel :
100 x
AT
KD VD
MD

=
unde : VD = venituri din dobanzi
KD = cheltuieli cu dobanzi
AT = active totale
Succesiunea calculelor indicatorilor de performanta se
prezinta astfel :

Indicator Exprimare
Rata profitului (RP)
Venituri
net ofit Pr

Rata utilizarii activelor
(RU)
Active
Venituri

Rata rentabilitatii
economice (RE)
Avtive
net ofit Pr

Levier financiar (LF)
propriu Capitalul
totale Datorii

Rata rentabilitatii
financiare (RF)
Capital
net ofit Pr

Marja dobanzii nete
totale Active
dobanzi din Cheltuieli dobanzi din Venituri

Efectul de levier (EL)
Capital
Datorii
x dobanzii rata
Venituri
net ofit
|
|

\
|

Pr




b. Costuri bancare

in activitatea bancilor se disting doua mari categorii
ale costurilor :
1. Costul resurselor corespondent al materiei prime in
intreprinderile industriale.
Acesta decurge din evolutia dobanzii, determinata de
conditiile de piata in economie si de orientarile de
politica a dobanzii.
2. Costul de functionare (de prelucrare) distribuire
si recuperare a disponibilitatilor colectate si cuprind :
cheltuielile de personal, cu amortismentul, rezervele,
impozitele si taxele, marketing, etc.
Lichiditatea bancara
Prioritare pentru activitatea oricare banci sunt doua
motivatii : profitabilitatea si asigurarea lichiditatii,
preocupare permanenta a bancii.
Lichiditatea inseamna posibilitatea bancilor de a
asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de
creditorii lor, fiecare banca trebuie sa aiba o buna
imagine, sa fie fezabila, sa dispuna de plasamente ce pot
fi osor transformate in lichiditati.
Lipsa de lichiditate pare a fi o chestiune
conjuncturala, ea decurge dintr-o serie de corelatii
structurale ale resurselor si plasamentelor bancii.
Tot mai multe tari adopta masuri speciale de sustinere
a starii de lichiditate bancara, cum ar fi : finantarea
bancilor de catre stat, introducerea sistemelor de
asigurare a depozitelor bancare ; stabilirea obligatiilor
pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de
lichiditate.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Activitatea principala a unei banci consta in comertul
cu bani.Cu ce termeni trebuie completate dintre urmatoarele
enunturi ca acestea sa reprezinte functiile indeplinita de
banca :
a)atragerea _______________ monetare temporar libere
si transformarea acestora in ___________________.
b)acordarea, distribuirea de mijloace banesti
suplimentare, sub forma de ______________, diferitilor
subiecti economici;
c)emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda
____________, moneda _____________, cat si de moneda
___________________;
d)crearea instrumentelor de credit ale circulatiei
marfurilor, limitandu-se astfel cantitatea de
______________ din economie;


2. Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A) sau
fals(F) :
Bancile comerciale aduna informatii asupra subiectilor
economici (persoane fizice sau juridice)care solicita
imprumuturi, incercand sa limiteze expunerea la riscurile
selectiei adverse, in plus mentinand legaturile cu clientii
imprumutati, ele limiteaza riscul generat de hazardul
moral.

3.Alegeti varianta/variantele corecta/corecte :
a) Lombardarea este o operatiune bancara de pasiv
b) Lombardarea este o operatiune bancara de refinantare a
activitatii
c) Lombardarea este o operatiune bancara de activ
d) Lombardarea este o operatiune bancara de imprumut
garantata cu efecte publice

4.Care dintre urmatorii termeni definesc posturi de Pasiv
in bilantul unei banci :
a)Capitalul bancii
b)alte credite
c)alte imprumuturi
d)alte titluri

5.Profitul net raportat la totalul activelor exprima :
a)rata rentabilitatii financiare
b)rata profitului
c)rata rentabilitatii economice

6.Care dintre urmatorii indicatori este utilizat in
determinarea profitabilitatii curente :
a)Rata utilizarii activelor
b)Levierul financiar
c)Marja dobanzilor nete

7.Corectati termenii din enuntul de mai jos pentru ca
definitia sa fie corecta :
Lichiditatea inseamna posibilitatea bancilor de a asigura
in orice moment efectuarea platilor cerute de actionarii
lor, fiecare banca trebuie sa aiba o buna imagine, sa fie
fezabila, sa dispuna de capitaluri ce pot fi usor
transformate in lichiditati.

8.Operatiunile cu titluri constituie de regula principala
activitate a :
a)Bancilor ipotecare
b)Bancilor de afaceri
c)Bancilor de comert exterior
d)Bancilor de trezorerie
e)Bancilor agricole

9.Care dintre costurile unei banci enumerate mai jos nu
reprezinta un cost explicit :
a)costul cu dobanda
b)costul de oportunuiate
c)costurile cu resurse reale aferente depozitelor
d)costurile cu resurse reale aferente imprumuturilor
10.Inlocuiti termenii X si Y din urmatoarea ecuatie pentru
a obtine trei indicatori de performanta ai unei banci si
denumiti acesti indicatori
Profit Net
X = ------------------
Y
Rspunsuri la ntrebrile de autoevaluare

1.a) disponibilitati, capital de imprumut
b) credite
c) de hartie, divizionara, de cont
d) numerar
2.Adevarat
3.Enunturi corecte b)si d)
4.Raspuns corect a) si c)
5.Raspuns corect c)
6.Raspuns corect c)

7.actionari creditori, capitaluri - plasamente
8.Raspuns corect d)
9.Raspuns corect b)
10.X= capitaluri proprii Y = rentabilitatea financiara
X= active totale Y = rentabilitatea economica
X= venituri totale Y = rata profitului



Lectia nr.2

Firma bancara si managementul acesteia

Concepte cheie:
Aranjament bancar
Gestiunea riscurilor
Managementul activelor si pasivelor
Produs bancar
Rezerva bancara
Lichiditatea activelor
Risc bancar
Riscul ratei dobanzii
Profit bancar
Inovatie financiara

Obiectul lectiei: sa asigure intelegerea functionarii
financiare a bancii, sa explice principiile managementul
bancii, in particular al managementului riscului de credit
si a riscului de rata a dobanzii.
Continut
Banca este o firma ca oricare alta, avand ca obiect
specific intermedierea financiara - obiectul de activitate
il reprezinta producerea de imprumuturi de moneda potential
activa, iar procesul de producie este constituit din
transformarea resurselor atrase si proprii, depozite si
capital, in produse, in imprumuturi diverse, in acest sens
firma bancara realizand servicii, dar si produse derivate,
auxiliare, rebuturi si chiar reziduri.

1. Bilantul bancii
Bilantul enumera sursele fondurilor banesti (pasivele)
si utilizarile (activele) pentru car acestea sunt alocate.
Banca realizeaza profit, din diferenta dintre veniturile,
indeosebi dobanzi percepute din creditele acordate si
titlurile achizitionate, pe de o parte, si din cheltuielile
effectuate, indeosebi cu dobanzile platite pentru
constituirea resurselor, a pasivelor sale, pe de alta
parte.
Bilantul tip al unei banci cuprinde pe active
rezervele, numerar si depozite in banci, titluri de
valoare, titluri guvernamentale, alte titluri, credite din
care la agentii economici, ipotecare, consum, interbancare,
alte credite, alte active si imobilizari, iar pe pasiv
depozite operabile prin cec, depozite netranzactionate,
depozite de economii, depozite mari la termen, imprumuturi
primate, capital propriu.

PASIVELE
O banca obtine fondurile prin emiterea (vanzarea) de
passive, care sunt considerate ca surse ale fondurilor,
fonduri utilizate pentru cumpararea de active, generatoare
de venit.
Depozite operate prin cecuri (DOC) sunt conturi
bancare, care permit posesorului contului sa completeze un
cec, in favoarea unui tert, aceste depozite incluzand toate
conturile asupra caroar pot fi trase cecuri.
Depozite netranzactionate (DNT) constituie sursa
principala a fondurilor bancii, posesorii acestor depozite
nu pot completa, trage cecuri asupra lor, rata dobanzii
fiind insa mai mare decat la depozitele operabile prin
cecuri.
a. Depozitele de economii cele inregistrate in
carnetele de economii sunt de asemenea netranzactionabile
b. Depozite la termen au o durata fixa de maturitate
imprumuturile (IBP) reprezinta fonduri obtinute de la
Banca Centrala, de la alte banci si institutii financiare
si de la corporatii.
Cele trei componente ale pasivului, prezentat mai sus,
constituie datoriile totale ale bancii (DTB) :
DTB = DOC + DNT + IBP
Capitalul bancar (CPB) care reprezinta averea bancii,
constituie pasivul rezidual, obtinut ca diferenta dintre
activele totale ale bancii (ATB) si datoriile totale ale
bancii (DTB).
CPB = ATB DTB
O componenta importanta a capitalului o formeaza
rezervele pentru acoperirea pierderilor din imprumuturi
diverse.

ACTIVELE
Vanzarea de passive, de datorii pentru cumpararea de
active generatoare de venit, activele referindu-se la
utilizarea fondurilor si la inacasarea veniturilor produse
de catre acestea, ceea ce face posibila obtinerea de
profit de catre banca. Din categoria de active in bilantul
bancilor intalnim :
- Rezervele bancare (RZB) reprezinta fondurile
detinute de catre banci ca depozite in conturi la Banca
Centrala, la care se adauga numerarul din casieriile
proprii ;
- Numerar in curs de incasare (NCI) precum un cec tras
asupra unui cont la o alta banca ;
- Depozitele interbancare, constituite la alte banci
(DCB) pe care, de regula, bancile mici le detin la bancile
mari pentru diverse servicii ;
- Titlurile de valoare cumparate (TVC), sub forma
instrumentelor de debit, pe care bancile comerciale le pot
detine. Titlurile pot fi : titluri de stat guvernamentale,
titluri ale agentiilor guvernamentale si titluri ale
administratiei locale.
- imprumuturile (IBA) acordate de catre banci
ponderea o detin creditele bancare ;
- Alte active bancare (AAB) cuprind in principal
imobilizarile bancii, precum si diverse echipamente.

2. Operatia de baza a bancii
in termeni generali, bancile obtin profituri rpin
vanzarea pasivelor, a datoriilor cu anumite caracteristici
si cumparand active cu caracteristici diferite de cele ale
pasivelor, acest proces fiind denumit transformarea
activelor. in loc sa acorde un imprumut vecinului pentru ca
acesta sa-si cumpere o locuinta, o persoana poate depune
banii intr-un deposit de economii, care permite bancii sa
foloseasca fondurile colectate, pentru a acorda un credit
ipotecar vecinului, banca transformand depozitul de
economii, ce reprezinta un active al detinatorului, intr-un
imprumut acordat de catre banca, care reprezinta un active
al acesteia.
Deci banca se imprumuta pe tremen scurt, constituind
depozite, pentru a acorda imprumuturi pe termen lung.
Acest proces de transformare a activelor si de
furnizare a unui set de servicii, precum si eliberarea
cecurilor, pastrarea documentelor, analiza creditelor,
etc., este similar oricarei proces de productie dintr-o
firma.

3. Principiile managementului bancar
Conducerea unei banci are preocupari majore care se
concretizeaza in urmatoarele patru componente definitorii
ale managementului financiar al bancii :
a. Sa fie sigura ca dispune de numerarul necesar
pentru aplati deponentii sai atunci cand acestia cor sa-si
retraga depozitele conform scadentelor. Pentru acest lucru
banca trebuie sa realizeze un management al lichiditatii
prin achizitionarea de active lichide suficiente.
b. Sa urmareasca un nivel acceptabil al riscului, prin
procurarea de active, care sa aiba un risc de neplata
scazut prin diversificarea activelor pe care le detine,
adica sa provoveze un management al activelor.
c. Sa aiba fonduri, resurse cu costuri scazute, prin
managemetul pasivelor.
d. Sa decida volumul capitalului pe care banca trebuie
sa-l mentina si sa obtina capitalul necesar prin
managementul adecvarii capitalului.

3.1. Managementul lichiditatii si rolul rezervelor
Aceasta presupune existenta lichiditatilor suficiente
pentru a dispune de numerarul necesar pentru a plati
deponenttii, lucru care se poate realize prin constituirea
unor reserve chiar si in active lichide.
Pentru a elimina deficitul de reserve si implict
asigurarea lichiditatii, banca are patru optiuni de baza:
- sa-si refaca rezervele prin imprumuturi de piata
interbancara, de la altebanci sau pe piata monetara
deschisa, prin vanzarea certificatelor de deposit
negociabile.
- vanzarea titlurilor de care dispune banca
- asigurarea de imprumuturi de la Banca Centrala
- reducerea volumului imprumuturilor acordate.
Bancile sunt obligate ca o cota parte din depozitele
constituite de deponentii sai sa-si constituie la Banca
Centrala o rezerva minima obligatorie de regula separat
pentru depozitele in lei si respectiv in valuta, cota parte
in procente stabilita de Banca Centrala in functie de
necesitatile de politica monetara la o anumita data.
Rezervele suplimentare permit evitarea costurilor
ridicate determinate prin iesirile de depozite si
necesitatea refacerii rezervelor minime obligatorii ; cu
cat mai mari sunt aceste costuri, cu atat mai mari vor
trebui sa fie rezervele suplimentare ale bancii.

3.2. Managemetul activelor
Pentru maximizarea profitului, banca trebuie,
simultan, sa obtina venituri ridicate la imprumuturile
acordate, sa reduca riscurile si sa constituie provizioane
prin detinerea de active lichide, aceste obiective putand
fi realizate pe patru cai principale :
- atragerea de clineti pentru imprumuturi ;
- cumpararea de titluri ;
- reducerea riscurilor prin diversificare ;
- administrarea lichiditatii activelor.

3.3. Managementul pasivelor
Accentuarea managementului pasivelor aparut dupa 1960
explica, oarecum, modificarile importante din ultimele
decenii in compozitia bilantului bancilor.
inseamna exploatarea posibilelor caI prin care
pasivele pot furniza reserve si lichiditate acestea
conducand la expansiunea pietelor imprumuturilor pentru o
zi, precum piata imprumuturilor de moneda centrala si a noi
instrumente financiare, precum certificatele de dpozit
negociabile, care au permis acestor banci sa-si procure
rapid fonduri.

3.4. Managementul adecvarii capitalului
Bancile trebuie sa adopte decizii asupra volumului de
capital pe care este necesar sa-l detina, din trei
ratiuni :
- capitalul bancar ajuta la evitarea falimentarii
bancii, situatie in care banca nu poate satisface
obligatiile sale de piata fata de deponenti si alti
creditori si sa-si desfasoare in continuare activitatea ;
- volumul capitalului afecteaza veniturile
actionarilor (proprietarilor) bancii;
- suma minima a capitalului bancii este impusa de catre autoritatea
bancara.

3.5. Strategii ale managemntului capitalului bancar.
Pentru a stabili un volum potrivit al capitalului
bancii, redat de rata rentabilitatii financiare (RRF) este
necesar sa se intervina de diminuarea capitalului, fie de
majorarea acestuia.
Atunci cand se constata ca volumul mare al capitalului
bancar determina o RRF scazuta, conchizand ca banca are
capital suplimentar, fapt pentru care se hotareste
cresterea multiplicatorului capitalului, pentru a creste
RRF, ceea ce implica diminuarea volumului capitalului
raportat la active, deci cresterea multiplicatorului.
in acest sens managerul are trei posibilitati :
- reducerea volumului capitalului bancii, prin
rascumpararea unei parti din actiuni ;
- plata unor dividente inalte, deci reducerea
profiturilor retinute de catre banca ;
- cresterea activelor bancii prin procurarea de
fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi sau
titluri, cum mentinerea capitalului bancii.
in situatia in care apare insuficienta capitalului si
se hotareste cresterea raportului capital/active se dispun
trei cai, si anume :
- cresterea volumului capitalului prin emisiunea de
actiuni ;
- cresterea volumului capitalului prin reducerea
dividentelor platite actionarilor ;
- reducerea activelor prin diminuarea imprumuturilor
acordate sau prin vanzarea titlurilor, ceea ce
determina reducerea pasivelor, in conditiile
mentinerii capitalului la aceeasi valoare.

4. Managementul riscului de credit
intelegerea principiilor pe care institutiile
financiare trebuie sa le urmeze pentru a reduce riscul de
credit si pentru a realize imprumuturi de succes presupune
utilizarea conceptelor economice ale selectiei adverse si
hazardului moral.
Selectia adversa pe pietele de imprumuturi are loc
deoarece riscurile creditelor proaste, acelea cu cea mai
mare probabilitate de pierdere din imprumuturi.
Hazardul moral exista pe pietele imprumuturilor
deoarece imprumutatii pot fi inclinati sa se angajeze in
activitati care sunt indezirabile din punctual de vedere al
bancilor, situatie in care bancile vor fi supuse hazardului
de faliment.
Principiile specifice managementului riscului de
credit sunt urmatoarele :
- monitorizarea si acoperirea ;
- stabilirea relatiilor pe termen lung cu clientii ;
- garantarea imprumuturilor ;
- colateralele ;
- cerintele compensarii soldurilor ;
- rationarea creditelor.

4.1. Alegerea si monitorizarea
Informatia asimetrica este presenta pe pietele
imprumuturilor, deoarece cei care acorda imprumuturi au
informatie putina la oportunitatile si activitatile celor
imprumutati, numai cat acestia doresc sa ofere. Aceasta
situatie genereaza doua activitati bancare producatoare de
informatii, sI anume: alegerea (cernerea) sI monitorizarea.
a. Alegerea. Selectia adversa pe piata imprumuturilor
impune sa cearna creditele proaste de cele bune, astfel
incat imprumuturile sa fie profitabile pentru ele. Pentru a
realize o cernere efficienta, adecvata, banciletrebuie sa
colecteze informatia demna de incredere de la posibilii
solicitanti de credite, cernerea adecvata sI colectarea
informatiei formand impreuna un principiu al managementului
riscului de credit.
b. Monitorizarea si aplicarea clauzelor restrictive.
Dupa obtinerea imprumutului clientul este inclinat sa se
angajeze in activitati riscante, care maresc probabilitatea
rambursarii problematice a acestuia, ceea ce face ca
institutia financiara sa impugna stipularea in contractul
de credit a unor clauze restrictive, prin care cel
imprumutat este constrans sa nu se angajeze in activitati
riscante, reduceandu-se hazardul moral.

4.2. Aranjamentele de imprumut
Bancile creeaza, de asemenea, relatii pe termen lung
sI culeg informatii prin emiterea de aranjamente de
imprumut cu clientii, pentru o perioada viitoare, prin care
banca se obliga sa furnizeze imprumuturi de un volum dat,
cu o rata a dobanzii legata de rata pietei, majoritatea
creditelor de afaceri fiind acordate sub un asemenea
aranjament.
4.3. Rationarea creditului
O alta cale prin care firmele financiare se preocupa
de hazardul moral si selectia adversa este rationarea
creditelor, prin care bancile refuza total sau partial, sa
acorde imprumuturi, rationarea si limitarea creditului
imbrapcand doua forme : banca refuza sa acorde credit
indiferent de suma si de rata dobanzii ; banca limiteaza
valoarea imprumutului, sub aceea solicitata de catre
client.
in cazul primei forme banca evita acordarea de credite
tocmai clientilorcare isi asigura riscuri investitionale
mari si care sunt dispusi sa plateasca rate ale dobanzii
inalte.
in cea de-a doua forma de rationare acreditului se
protejeaza impotriva hazardului moral, ele acordand
imprumuturi, insa nu atat cat solicita clientul.

5. Gestiunea riscului de rata a dobanzii

5.1. Rata dobanzii
Cresterea volatilitatii ratei dobanzii determina
firmele financiare sa devina mai preocupate de expunerea
lor la riscul de rata a dobanzii, la starea de risc a
veniturilor si profiturilor asociate diferitelor modificari
ale ratelor dobanzii.

5.2. Strategii pentru gestiunea riscului ratei
dobanzii
Pentru eliminarea sau chiar diminuarea riscului ratei
dobanzii, managerul firmei bancare va avea posibilitatea sa
scurteze durata in care activele bancii isi pot creste
sensibilitatea la rata sau, alternativ, lungirea duratei
pasivelor, aceasta ajustare a activelor si pasivelor
reducand gradul de afectare a bancii de catre oscilatia
ratei.
O problema determinanta de eliminare a riscului de
rata prin modificarea bilantului bancii consta in costul
ridicat al acesteia pe termen scurt, mai mult, banca putand
fi imobilizata sa actioneze, de catre duratele particulare
ale activelor si pasivelor, in cazul in care expertizele
sunt false.

6. Activitati extrabilantiere
Activitatile extrabilantiere implica instrumente
financiare comercializabile si care genereaza profit din
onorarii (taxe) si din vanzari de imprumuturi, activitati
acre afecteaza veniturile, dar nu apar in bolant, ele
crescand in importanta pentru banci.

6.1. Vanzari de imprumuturi
O vanzare de imprumut, numita participare secundara la
imprumuturi, presupune un contract prin care se vinde o
parte sau tot fluxul de lichiditati, dintr-un imprumut
specific si, prin aceasta se transfera imprumutul din
bilantul bancii, banca obtinand profit prin vanzarea
imprumutului pentru o suma putin mai mare decat suma
imprumutului original.

6.2. Generarea de venit din comisioane si onorarii
Aceste venituri bancile le obtin prin furnizarea de
servicii bancare specializate clientilor lor, precum si
prin efectuarea de schimb valutar in numele clientilor.
Activitatile extrabilantiere care implica garantii ale
titlurilor si linii de credit de sustinere cresc riscurile
cu care se confrunta banca. Chiar daca un titlu garantat nu
apare in bilantul bancii, acesta expune banca la riscul de
neplata, iar daca emitentul titlului devine insolvabil,
banca ramane raspunzatoare, terbuind sa plateasca
proprietarul titlului. Liniile de credit de sustinere
expun, de asemenea, banca la risc, deoarece o banca poate
fi determinata sa furnizeze imprumuturi atunci cand ea nu
dispune de suficiente lichiditati sau cand cel imprumutat
are un risc de credit foarte prost.

6.3. Activitati de comercializare
incercarile bancilor de a gestiona riscul ratei
dobanzii le-au determinat sa comercializeze contracte
futures, optiuni pentru instrumentele de debit si swaps-uri
pentru rata dobanzii, bancile angajate in activitatea
bancara internationala realizand tranzactii si pe piata
valutara, toate tranzactiile pe aceste piete fiind
activitati extrabilantiere, deoarece ele nu au efect direct
asupra bilantului bancii.
Activitatile de comercializare (tranzactionare), desi
adesea foarte profitabile, sunt periculoase, deoarece sunt
usor de realizat de catre firmele financiare, angajatii
acestora lansandu-se in operatiuni speculative rapide, de
valori mari.
Problema speciala a managementului tranzactiilor este
aceea a agentului principal, care dispune de abilitati si
posibilitati de a plasa un activ cu risc mare, pe piata
obligatiunilor, pe cea valutara sau aderivatelor, este
tentant sa-si asume riscuri excesive.

7. Inovatii financiare
Pentru maximizarea profiturilor, firma bancara
dezvolta produse noi, pentru a-si satisface propriile
nevoi, ca si pe acelea ale clientilor sai ; cu alte cuvinte
inovatia, extrem de benefica economiei, este generata de
dorinta de a obtine castiguri. Aceasta viziune, asupra
procesului de motivatie, conduce la urmatoarea concluzie
simpla : o schimbare in mediul financiar va stimula firmele
financiare sa caute inovatii care sa fie profitabile.

7.1. Reactii la schimbarile in conditiile cererii.
Cea mai semnificativa schimbare a mediului financiar a
avut loc in 1990 care a modificat cererea pentru produsele
financiare, si anume, cresterea volatilitatii ratelor
dobanzii, care a determinat cresterea cererii de produse si
servicii financiare, pentru a reduce acest risc, ceea ce a
stimulat bancile in cautarea de noi produse.
Din multitudinea de inovatii, in ultimii 30 de ani,
vom numinaliza ipotecile cu rata ajustabila.

7.2. Reactii la schimbarile in conditiile ofertei
Cea mai importanta sursa de schimbare in conditiile
ofertei, care a stimulat inovatia financiara, a fost
perfectionarea tehnologiei informatiei si din
telecomunicatii, ceea ce a facut profitabila crearea de noi
produse financiare si servicii financiare.

Cardurile bancare de credit si de debit
Cardurile de credit au aparut inainte de cel de-al
doilea razboi mondial in SUA, cand multe magazine au
introdus creditele in avans, prin furnizarea de carti de
credit clientilor care sa le permita acestora sa faca
cumparaturi la aceste magazine fara a dispune momentan de
bani.
Bancherii au constatat succesul acestor instrumente
financiare de plata si au inceput sa participe la asemenea
afaceri profitabile cu carti de credit, operatiune inceputa
in anii 1950. spre sfarsitul anilor 1960 s-au impus doua
programe care s-au generalizat, si anume : programul VISA
si programul MASTER CARD.
Ulterior a aparut si cardul de debit, utilizat identic
ca instrumentul anterior insa suma preluata pe card este
dedusa (transferata) din contul bancar al detinatorului
cardului.
Facilitati bancare electronice
O forma importanta a facilitatii bancare electronice o
prezinta masina automata de numerar (ATM) care functioneaza
non stop.
Diminuarea costurilor telecomunicatiilor a dezvoltat o
noua inovatie financiara, si anume serviciile bancare la
domiciliu.
Aceste inovatii bancare, sprijinite de informatizare,
au condus la o evolutie constand in metodele de plata
electronice, banca virtuala, etc.

7.3. Evitarea reglemetarilor existente
Deoarece activitatea bancara este una din activitatile
cele mai dificil de reglementat, portitele de scapare apar
frecvent, astfel ca ascunderea inflatiei si a ratelor
dobanzii a determinat impunerea unor restrictii de
reglementare mai stricte ale acestei activitati.
Doua seturi de reglemetari au restrictionat
capacitatea bancilor de a crea profit : normele privind
rezervele minime obligatorii si limitarea ratelor dobanzii
ce pot fi platite la depozite.

Normarea rezervelor minime obligatorii
Pentru fiecare leu in depozite, cerintele de
constituire a rezervelor implica, deci, un cost pentru
banca egal cu rata dobanzii rd, care ar putea fi castigata
daca rezervele ar fi imprumutate o perioada de timp f
inmultita cu fractia de depozite detinuta in rezerve ro,
costul rd x ro, impus bancii, fiind chiar taxa asupra
depozitelor.

Restrictii asupra dobanzilor platite pe depozite
Daca ratele de piata ale dobanzii cresc peste ratele
maxime pe care bancile le platesc la depozitele la termen,
deponentii retrag fondurile din banci pentru a le plasa in
titluri de valoare, acre aduc venituri mai inalte. Aceste
pierderi de depozite din sistemul bancar limitau volumul de
fonduri pe care bancile le puteau imprumuta, fenomen
denumit dezintermediere si astfel reduceau profiturile
bancare, bancile fiind astfel stimulate sa depaseasca
plafoanele ratelor la depozite, deoarece prin aceasta
puteau sa achizitioneze mai multe fonduri pentru a acorda
imprumuturi si a obtine profituri inalte.




TESTE DE AUTOEVALUARE


1. Care dintre urmatoarele elemente nu face parte din
componentele pasivului unei banci ?
a) Depozite netranzacionate
b) Imprumuturi de la banca central
c) Imprumuturi de la corporaii
d) Imprumuturi de la instituii financiare
e) Numerar in curs de incasare
f) Depozite operate prin cecuri

2. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F)
urmtoarea afirmaie :
Bancile obin profituri prin vanzarea activelor cu
anumite caracteristici i cumprarea pasivelor cu
caracteristici diferite .

3. Alegei varianta corect ca urmatoarea afirmaie s fie
corect:

Managementul lichiditii presupune existena
lichiditilor suficiente pentru a dispune de numerarul
necesar pentru a plti
a) creditorii
b) salariaii
c) deponenii
d) acionarii
4. Completai cu temeni corespunztori pentru ca
afirmaiile de mai jos s reprezinte posibilitaile pe
care le are managerul pentru a crete rata
rentabilitii financiare (RRF)
a) ___________ capitalului bncii , prin ____________
unei pri din aciuni
b) __________ unor dividente nalte, deci
___________ profiturilor reinute de ctre banc
c) ___________ activelor bncii, prin procurarea de
fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi
sau titluri cu ______________capitalului bancii
5. Definii conceptele de selecie advers i hazard moral
_________________________________________________________
__________
_________________________________________________________
__________

6. Care dintre urmatoarele activiti nu este/ sunt
extrabilaniere pentru o banc:
a) Generarea de comisioane din comisioane i onorarii
b) Colectarea de numerar
c) Vnzarea de credite
d) Activiti de comercializare

7. Definii cardurile bancare i precizai tipurile de
carduri existente pe piat.
_________________________________________________________
__________

8.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A) sau
fals(F)
Rezerva este o taxa asupra depozitelor .

9.Completati cu termenii corespunzatori astfel ca
afirmatiile de mai jos sa fie corecte : in situatia in care
apare insuficienta capitalului si se hotareste cresterea
raportului capital/active se dispun trei cai, si anume :
- cresterea volumului capitalului prin emisiunea de
____________;
- cresterea volumului capitalului prin
reducerea___________ ;
- reducerea activelor prin diminuarea
________________________ ceea ce determina reducerea
pasivelor, in conditiile mentinerii capitalului la
aceeasi valoare.
1O. Care sunt principiile specifice managementului riscului
de credit ?
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
Rspunsuri la testele de autoevaluare

1. Raspuns corect e)
2. Raspuns corect Fals
3. Raspuns corect a)
4. a)reducerea, rascumpararea
b)plata, reducerea
c)cresterea,mentinerea
5. Selectie adversa riscul creditelor proaste, cele cu
cea mai mare probabilitate de pierdere din imprumut
Hazard moral inclinatia imprumutatilor de a se
angaja in activitati indezirabile din punct de vedere al
bancii situatie in care bancile vor fi supuse hazardului de
faliment
6.Raspuns corect b)
7. Carduri bancare = instrumente electronice de plata
VISA, MASTER CARD
8.Raspuns corect Adevarat
9.Actiunilor, dividente platite actionarilor, imprumuturi
acordate
1O. Principiile specifice managementului riscului de credit
sunt urmatoarele :
- monitorizarea si acoperirea ;
- stabilirea relatiilor pe termen lung cu clientii ;
- garantarea imprumuturilor ;
- colateralele ;
- cerintele compensarii soldurilor ;
- rationarea creditelor.



LECTIA NR.3

CREDITAREA ECONOMIEI

Concepte cheie
Analiza economico financiar
Analiza portofoliului
Bonitate
Creaia monetar
Credit bancar
Credit restant
Provizionarea creditelor
Dobnd
Multiplicatorul creditelor
Risc de credit

Obiectul leciei : Cunoaterea caracteristicilor
creditului i funciile acestuia, contribuia creditului la
procesul creaiei monetare, caracteristicile formelor
creditului, evidenierea specificului intermedierii
financiare prin credit, coninutul i formele analizei
creditului i analizei riscului de credit precum i a
clasificrii creditelor.
3.1. Continutul i caracteristicile creditului
Apariia creditului a depins de un anumit stadiu de
dezvoltare a schimbului, cnd vnztorul ofer cumprtorului
valori de ntrebuinare n schimbul unei promisiuni c va
primi cndva o valoare. Acest lucru constituie o vnzare de
credit.
Sub aspect economic, creditul const deci n cedarea unor
valori de ntrebuinare prezente n schimbul unor valori de
primit n viitor.
Termenul de credit vine din limba latin, de la creditum,
participiul trecut al verbului credere, semnificnd
ncrederea celui care d unei persoane anumite bunuri,
lucrri sau servicii, c va primi n schimb valori
corespunztoare. In limba romn, cuvntul credit a ptruns
n secolul XVIII, fiind preluat din limba francez crdit.
Analiza apariiei cuvntului evideniaz faptul c pe msura
instituionalizrii funciei monetare ca mijloc de plat, a
avut loc decalarea n timp a actului de vnzare de cel de
plat. Acest fenomen exprim o conexiune direct ntre
productor i consumator, ntre ofert i cerere i ntre cei
doi ageni economici repreventativi ai economiei: furnizorul
i beneficiarul, relaie care constituie ntraga esen a
procesului de creditare.
Intr-un mod simplificat, creditul poate fi definit ca o
form special de micare a valorilor: vnzare de mrfuri cu
plata amnat sau transferare de moned cu titlul de
mprumut.
Elementul comun care se regsete n diferitele definiii
ale creditului prezint trei aspecte:
existena unor disponibiliti de moned la unii
ageni economici i acceptul acestora de a le
ceda (mprumut) altor ageni (debitori);
pierderea temporar a unor drepturi de ctre cel
care acord mprumutul (mprumutat);
obligativitatea mprumutatului de a restitui
mprumutul la un termen numit scaden, nsoit
n mod obligatoriu de dobnd.
In amplitudinea sa, relaia de creditare evideniaz un
set de caracteristici, prin care se delimiteaz sfera i se
caracterizeaz coninutul acestuia :
Subiecii relaiei de credit, care sunt grupai n trei
mari categorii : ntreprinderile, populaia, statul.
Promisiunea de rambursare, element esenial al relaiei
de credit presupune riscuri, care necesit n consecin i
angajarea unor garanii. Exist unele riscuri probabile cum
ar fi : riscul de nerambursare (probabilitatea ntrzierii)
i riscul de imobilizare (lipsa unei gestiuni
corespunztoare a creditelor acordate).
Termenul de rambursare poate fi de la 24 de ore pn la
30 50 de ani i chiar la 100 de ani n teorie, n practic
n Romnia termenul maxim de rambursare este de 35 de ani
(pentru locuine).
Dobnda, care reprezint costul creditului, pot fi
dobnzi fixe sau variabile pe toat durata de rambursare a
creditului.
Acordarea creditului (tranzacia) se poate face fie
prin tranzacii unice, la anumite termene, poate fi sub
forma unor linii de credit, crile de credit, credit pentru
locuine, credit pentru echipamente, investiii etc.
Consemnarea i transferabilitatea nseamn evidenierea
acestuia prin diferite nscrisuri, esenial fiind obligaia
ferm a debitorului privind rambursarea mprumutului,
respectiv dreptul creditorului de a i se plti suma
angajat.

3.2. Consideraii teoretice asupra creditului
Creditul are un rol foarte important n economia
modern, concretizndu-se n schimbul de moned. Spre
exemplu, creditorul (o banc) ofer astzi 1.000 lei
agentului economic, acesta se oblig ca n termen de un an
s ramburseze (s plteasc) 1.100 lei (1.000 lei
reprezentnd mprumutul i 100 lei dobnda aferent).
Preul acestui mprumut este dobnda (100 lei) care
este calculat la 10%.
Firmele au nevoie de lichiditi nu numai pentra a-i
crete producia, cererea de capitaln situaia n care se
dezvolt, mprumutul putnd fi de 5 10 ani sau mai mult.
Apelul la credite, adic la economisirea altora, se
impune ndeosebi cnd este necesar de a realiza mari
investiii i n acest sens rolul intermedierii instituiilor
financiare const n colectarea economisiriui de la o
mulime de subieci economici, creditul delimitndu-se n
trei mari categorii :
- creditul pe termen scurt de regul pn la un an ;
- creditul pe termen mediu ntre 1 i 5 ani ;
- creditul pe termen lung peste 5 ani
Mijloacele de finanare a creditului pe termen scurt,
mediu i lung sunt, din punct de vedere teoretic diferite.
Creditului pe termen scurt, fiind rambursat rapid i
servind funcionrii normale a firmelor, creaz bunuri sau
comercializeaz bunuri existente, fiind normal s fie
finanat prin creaie de moned scriptural, iar n mod
normal aceast categorie de credite nu ar trebui s genereze
dezechilibre. Intre cantitatea de bunuri oferite i
fluxurile de moned.
Dac creditul pe termen pe termen lung ar fi finanat de
ctre bnci prin creaie monetar, i innd seama c acest
credit ar putea genera bunuri dup o perioad lung de timp,
s-ar nregistra conjunctural un dezechilibru al circuitului
economic ntre lichiditile distribuite suplimentar prin
credit i oferta de bunuri existent.
Creditul pe termen lung nu poate fi deci finanat din
moneda pe care bncile o dein la vedere, n casierii fr a
se confrunta cu riscuri, fiind periculoas finanarea
creditelor pe termen lung prin creaia de moned, n acest
caz fcndu-se apel la economisire, deci la amnarea
consumului.

3.3. Funciile creditului
Trstura distinct a relaiilor de credit const n
finanarea subiecilor economici pe seama disponibilitilor
latente ale economiei, n condiiile rambursabilitilor,
perceperii de dobnd i emisiune (creaie) monetar.
Funciile creditului, ca expresie a dezideratelor
fundamentale fa de existena i menirea operaional a
relaiilor de credit, sunt :
Funcia de mobilizare, ameliorare i disponibilizare
Funcia de emisiune
Funcia de reflectare i stimulare a eficienei
activitii economice

Funcia de mobilizare, ameliorare i disponibilizare
Formarea disponibilitilor latente n activitatea
agenilor economici, instituiilor, populaiei i
concentrarea lor la bnci sunt premisa principal pentru
acordarea de credite. Are loc, de fapt, crearea de ctre
banc a unei noi puteri de cumprare, pe care deintorii de
moned pasiv nu au utilizat-o, producndu-se i o
reaezare a cererii de valori de ntrebuinare.
Funcia redistributiv a creditului nu poate pune n
eviden dinamic masei monetare n circulaie, ntruct n
ea se regsete i se reflect doar nlocuirea monedei pasive
cu moneda activ, cantitatea de moned ramnnd aceeai, aa
cum, schimbnd poziia clepsidrei, cantitatea de nisip
cuprins n ea rmne neschimbat.

Funcia de emisiune
Manifestarea funciei de emisiune a creditului const
n crearea de noi mijloace de plat n economie, a unei mase
monetare suplimentare.
Emisiunea monetar nu poate fi arbitrar, ci ea trebuie
corelat cu realitile economice, deoarece supracreditarea,
ct i subcreditarea au efecte perturbatoare pentru
economie.

Funcia de reflectare i stimulare a eficienei
activitii economice
Eficiena economic a activitii ntreprinderilor se
reflect sensibil n situaia lor financiar iar aceasta din
urm, n volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de
activitate, precum i n gradul de asigurare a capacitii de
plat. Cu ct eficiena economic a unei activiti date este
mai ridicat, celelalte condiii fiind invariabile, cu att
necesarul de fonduri este mai redus.
Nivelul de eficien se regsete n mrimea fondurilor
totale necesare, ns i mai pregnant n situaia creditelor,
ntruct acestea intervin ca resurs marginal de
completare, a crei dimensiune este determinat de evoluia
fondurilor proprii.
Prin funciile pe care le ndeplinete, creditul
genereaz o serie de efecte favorabile cum ar fi :sporirea
puterii productive a ntreprinderii prin redistribuirea
capitalului; concentrarea capitalului; reducerea
cheltuielilor pe care le presupune circulaia monetar ;
adaptarea elastic a cantitii de mined n circulaie la
necesarul economiei.
Pe lng aceste efecte favorabile, creditul presupune
i o serie de riscuri. Principalul risc este abuzul de
credit, fenomenul supracreditrii economiei genernd,
inevitabil, procese de deteriorare a puterii de cumprare a
banilor, inflaie.
Riscurile creditului pot fi generate de fenomene
economice individuale sau de o anumit stare economic
conjunctural.
Pentru prevenirea riscurilor creditrii, bncile
trebuie s dein informaii pertinente asupra situaiei
patrimoniale i financiare a debitorilor, asupra naturii
operaiunilor economicen care acetia se angajeaz.
Totodat, prevenirea riscurilor n creditare presupune
cunoaterea reputaiei morale a debitorilor, a bonitii lor,
o bun evaluare a evoluiilor viitoare a acestora.
3.4. Formele creditului
Creditul poate fi structurat dup mai multe criterii,
ceea ce permite mai buna lui cunoatere i analizare. Aceste
criterii sunt :
natura economic i participanii ;
destinaia dat creditului ;
natura garaniilor ce servesc ca acoperire ;
termenul la care trebuie rambursat ;
fermitatea scadenei
modul de stingere a obligaiilor de plat
a. Dup natura lui economic i participani, se disting
mai multe forme ale creditului :
- creditul comercial
- creditul bancar
- creditul de consum
- creditul obligatar
- creditul ipotecar
Creditul comercial este creditul pe care-l acord
ntreprinztorii la vnzarea mrfurilor sub forma amnrii
plii. Aceast form de credit se manifest nu numai n
relaiile de vnzare-cumprare dintre ntreprinztorii
productivi i cei din comer ci i mai ales direct ntre
ntreprinztorii productori.
Datorit creditului comercial, ntreprinztorii i pot
desface producia fr s mai atepte pn cnd
cumprtorii vor dispune de bani creditul comercial
accelernd circuitul capitalului real.
Cu toate avantajele pe care le presupune, creditul
comercial are totui o serie de limite. In primul rnd el
este limitat prin proporiile capitalului de rezerv al
productorului.
Creditul comercial cuprinde : creditul de vnztor i
creditul de cumprtor.
Creditul de vnztor are ca obiect vnzarea mrfurilor
cu plata amnat. Intreprinztorul apare n dou iopstaze
i anume : cea de mprumutat, prin credit-furnizori
pentru procurri de echipamente materiale etc., i cea de
mprumuttor prin credite-clieni pentru produsele livrate
sau lucrrile executate partenerilor si.
Creditul de cumprtor se identific cu plile n
avans. i n aceast ipostaz, ntreprinztorul poate fi
att beneficiar al avansurilor pltite de ctre clienii
si pentru fabricaia produselor ct i pltitor de
avansuri ctre furnizori. Altfel spus, creditele de
cumprtor apar ca o prefinanare de ctre beneficiari a
fabricaiei produselor pe care acetia intenioneaz s le
achiziioneze. De regul aceste credite sunt utilizate n
procesele de exploatare cu ciclu lung de fabricaie
(construcii, agricultur).
Creditul bancar este un credit sub form bneasc
acordat de bancheri ntreprinztorilor i populaiei. Dac
n cazul creditului comercial participanii la relaiile
de credit sunt ntreprinztorii, n cazul creditului
bancar numai unul dintre participani este agent
nefinanciar productor (ntreprinztorul), cellalt
participant fiind banca, adic un agent financiar,
bancherul aprnd doar n ipostaza de deintor al sumei
mprumutate.
Modalitile tehnice de creditare a activitii curente
a agenilor economici nefinanciari sunt multiple :
avansurile n cont curent, linia de credit simpl, linia
de credit confirmat, linia de credit revolving, credite
cu destinaie special etc.
Creditul obligatar exprima relaii ntre uniti
economice i instituii, n calitate de debitori care emit
obligaiuni de de-o parte i pe de alt parte
subscriptorii de obligaiuni n calitate de creditori care
i avanseaz capitalul n scopul obinerii unei dobnzi.
Rezult c obligaiunea n calitate de titlu de
creditservete att la formarea capitalului fix ct i la
formarea capitalului circulant (sub forma bonurilor i
certificatelor de depozit)
Creditul de consum const n vnzarea cu plata n rate
a unor bunuri de consum personal de valori mari i
folosin ndelungat cum sunt mobila, ,articolele de uz
casnic, autoturiusmele etc. Intre creditul de consum i
creditul bancar se manifest raporturi de determinare,
adesea pentru a dezvolta vnzarea de mrfuri cu plata n
rate comercianii recurgbd la creditul bancar.
Creditul ipotecar este creditul garantat cu
proprietatea imobiliar i care are caprincipal obiectiv
susinerea dezvoltrii acestei proprieti. Dup natura
garaniei, creditul ipotecar poate fi rural sau urban. In
timp ce creditul ipotecarrural are drept garanie a
rambursrii proprietatea funciar, proprietatea asupra
terenului, creditul ipotecar urban estegarantat cu
ipotecarea cldirilor.
b. Dup destinaia dat creditului se disting :
credite productive
credite neproductive
Creditele productive sunt cele destinate unei
activiti productive.
Creditele neproductive au ca destinaie consumul
individual
Aceasta nu nseamn c numai prima categorie de credite
este important iar cealalt lipsit de semnificaie deoarece
rezultatul final al utilizrii unui credit de consumate
poate avea efecte productive comparabile sau superioare

c. Dup natura garaniilor ce servesc ca acoperire
creditul poate fi :
credit real
credit personal
Creditul real este creditul acordat pe temeiul unor
garanii materiale certe care acoper cu prisosin valoarea
creditului punnd la adpost pe creditor de orice risc.
Creditul personal are la baz ncrederea de care se
bucur debitorul, reputaia lui de a-i ndeplini prompt
obligaia, calitile morale ale solicitatorului dar i
situaia lui material.
d. Dup termenul la care trebuie rambursat, creditele pot
fi:t
credite pe termen ;
credite fr termen ;
Creditele pe termen trebuie rambursate la o dat
stabilit cum sunt de exemplu creditele cambiale. Creditele
pe termen pot fi considerate credite pe termen scurt, mediu
sau lung.
Nerespectarea termenului de rambursare atrage
sanciuni.
In cazul creditelor fr termen contractarea obligaiei
de credit nu stipuleaz data lichidrii ei, de exemplu
nncazul creditelor de cont curent care presupun relaii
cuntinue i curente.
e. In funcie de fermitatea scadenei creditul poate fi :
credit denunabil ;
credit nedenunabil .
Atunci cnd bancherul i rezerv dreptul ca naintea
termenului de scaden fixat pe baza unui preaviz s cear
debitorului s plteasc aven creditul denunabil. De pild
astfel de denunri pot interveni n cazul creditului de
cont curent atunci cnd debitorul prezint o deteriorare a
gestiunii sale. Creditul n care bancherul nu-i rezerv
dreptul de a cere restituirea anticipat a mprumutului
acordat este numit credit nedenunabil.
f. In funcie de modul de stingere a obligaiilor de plat
pentru lichidarea creditelor se disting :
credite amortizabile
credite neomortizabile
La creditele pe termen lung i mediu se prevede
posibilitatea rambursrii acestora prin rate anuale, astfel
determinate nct stingerea ntregului angajament s se fac
n cadrul unui termen stabilit avnd credite amortizabile.
Suma din credit care trebuie restituit periodic poart
denumirea de amortizare sau amortisment. De regul
amortizarea unui credit pe termen mediu i lung se
realizeaz n cadrul anuitilor care includ i dobnzile
aferente.
Pentru creditele mici sau pe termen scurt condiiile de
rambursare pot fi stabilite fie n sensul unei achitri
globale fie n sensul unei pli ealonate altfel dect
anual. Aceste credite intr n categoria creditelor
neamortizabile.




3.5. Intermedierea i instrumentele de credit bancar
Creditul reprezint componenta activ a intermedierii
financiare.
Intermedierea financiar este caracteristic fluxului de
lichiditi atunci cnd ntre ultimul creditor i ultimul
debitor (beneficiar) se interpune o instituie financiar,
banca realiznd intermedierea ntre deponenii bancari
deintorii depozitelor care sunt creditorii ultimi i
solicitanii de credit, cumprtorii de lichiditi, ca
debitori bancari.
Creditorii i debitorii finali reprezint populaia
firmele, administraiile care se afl conjunctural cnd
ntr-o postur cnd n alta de regil firmele i
administraiile fiind debitori iar populaia creditori.
Relatia de intermediere financiar se prezint astfel :








Creditori finali:
- Populaie
- Firme
- Administraii
Intermediari finali:
- Banci comerciale
- Fonduri mutuale
- Fonduri de pensii
- Instituii de asigurri
Debitori finali:
- Firme
- Administraii
- Populaie
Expansiunea creditelor permite celui mprumutat s
efectueze mai repede cheltuieli iar celui care mprumut s
obin dobnd i s achiziioneze mai multe bunuri n viitor,
creditul realiznd un transfer al puterii de cumprare.
Instrumentele de credit conin n principal informaii
referitoare la identitatea celui mprumutat valoarea
creditului scadena, rata dobnzii.
Toate instrumentele de credit permir transferul
creditului unele fiind negociabile, iar altele
nenegociabile. Cele negociabile precum certificate de
depozit, polie, cambii, bonuri de tezaur, pot transfera n
mod liber dreptul de proprietatectre tere persoane,
existnd o promisiune necondiionat de plat pe cnd cele
nenegociabile nu dispun de aceast posibilitate.
Titlurile de credit reprezint un instrument scris i
semnat prin care este specificat promisiunea de a achitao
sum de bani la o dat specificat promisiunea putnd mbrca
formele :Poli i ordin de plat.
Poliele pot fi emise ca instrument de credit de ctre
sectorul privat i sectorul public (de stat)
Poliele emise de ctre stat sunt : certificatele de
trezorerie emise pe termen scurt ; bonuri de trezorerie
putnd fi emise pe o perioad de 1-10 ani ; obligaiuni de
trezorerie cu scadena peste 10 ani.
Poliele private sunt negarantate pe termen scurt fiind
numite hrtii comerciale sau bilete la ordin nenegociabile
pentru care nu se cer colaterale i garantate de natura
obligaiilor care pot fi convertibile sau nu.
Ordinele de plat sunt reprezentate generic prin trate, care
includ spre deosebire de poliele private o a treia
persoan, beneficiarul plii.
Tratele sunt bancare, trase asupra unei bnci i comerciale
trase asupra oricrei alte persoane sau instituii.
Alegerea de ctre o banc a instrumentelor de credit
celor mai adecvate subiecilor economici este influenat de
urmtorii factori :
Capacitatea firmei de a asigura serviciul datoriei ,
n condiii de profit acceptabil, evideniat prin
fluxul anticipat de lichiditi pe care l-ar putea
genera
Structura fluxului de lichiditi al firmei pentru
alegerea celui mai bun mix de faciliti
Costul relativ, ca mix ntre datorii i capital
propriu lund n considerare diversitatea de titluri
de credit din punct de vedere al costurilor
Structura maturitilor finanarea datoriei prin
instrumente de credit reflectnd capacitatea firmei
de a genera lichiditi
Fiscalitatea lundu-se n considerare diferenierea
fiscalizrii titlurilor de crean i a activelor de
capital ;
Expunerea valutar sub cele trei forme : economic,
de competitivitate ; a tranzaciei avnd n vedere
moneda de nregistrare a tranzaciei ; de translaie
cnd firma opereaz pe mai multe piee strine ;
Caracteristici financiare exprimate prin indicatori
specifici firmei ;
Expunerea la variaia ratei dobnzii ;
Inclinaia ctre risc n funcie de natura firmei i
de destinaia finanrii prin credit

3.6. Multiplicatorul creditului bancar

Volumul creditului pe care instituiile de depozit,
bncile, l aloc pentru mprumuturi i pentru achiziionarea
de titluri financiare reprezint o variabil semnificativ
pentru politica monetar cu implicaii economice majore.
Deoarece extinderea depozitelor contribuie la expansiunea
creditelor i a cumprrilor de titluri politicile Bncii
centralr pot afecta volumul cererii din economie al
activitii economice, prin influenarea agregatului
volumului creditelor pe care bncile le pot acorda.
O modificare a bazei monetare determin o modificare
multiplicativ a crditului total factorul de multiplicare
M.C. numindu-se multiplicatorul creditului. Acest
multiplicator depinde de aceiai factori ca multiplicatorul
monetar, adic N, R.O. i R.E., orice schimbare n aceti
factori producnd o schimbare n creditul total.
.
3.7. Principii n activitatea de creditare bancar

Economiile actuale ca economii monetare presupun
desfurarea unui amplu proces de creditare ca o latur
consistent a activitii bancare existnd o interdependen
a creditului i situiaiei financiare a agenilor economici :
n primul rnd prin situaia creditelor se reflect
starea financiar a oricrui ntreprinztor angajat
n relaia de creditare
n al doilea rnd o bun susinere financiar va
genera condiii favorabile pentru obinerea de noi
credite
Un principiu de baz dup care se cluzete ntreaga
activitate bancar este prudena bancar, solicitanii de
credite s dea dovad de credibilitate.
Pe ntreaga durat a creditrii debitorul are obligaia
s pun la dispoziia bncii bilanul contabil, situaiile
contabile periodice i orice alte documente solicitate de
creditor.
In practica bancar persoanele fizice pot solicita
credite dac ndeplinesc o serie de criterii cum ar fi :
- realizeaz venituri cu caracter de permanen
- garanteaz rambursarea creditului
- nu nregistreaz debite restante
* Principiul planificrii creditelor afirm necesitatea
estimrii cuantificrii cerinelor i potenialului de
creditare ale bncii sub forma unor situaii bilaniere care
cuprind resursele totale de creditare (disponibiliti i
depozit, valori mobiliare, refinanri etc.) i plasamentele
(credite, plasamente interbancare, rezerv minim
obligatorie etc.). Din compararea resurselor totale de
creditare (Rtc) cu totalul plasamentelor (Pt) pot s apar
urmtoarele dou situaii :
- Rtc< Pt deficit de resurse
- Rtc> Pt excedent de resurse
* Principiul garantrii creditelor asigur bncile n
ce privete rambursarea la scaden a ratelor din credit i
achitarea dobnzilor aferente. In relaiile cu debitori,
bncile sunt expuse unor riscuri care n mod firesc impun
luarea unor msuri pentru garantarea creanei de regul
garantarea creditelor facndu-se pe baza bunurilor mobile i
imobile ale debitorului.
Din punct de vedere juridic, dup natura lor,
garaniile pot fi aa cum s-a artat : garanii reale i
garanii personale.
Garaniile reale constau n afectarea unui bun al
debitorului n vederea asigurrii rambursrii creditelor
angajate. Acest tip de garanie ofer bncii dreptul de
preferin (ntietate n recuperarea creanei) i dreptul de
urmrire. Garaniile reale se pot concretiza n gajul
propriu-zis (cu deposedare) sau n ipotec i privilegii.
Gataniile personale constau n acele mijloace juridice
prin care o persoan se angajeaz n numele debitorului s
plteasc datoria n caz de insplvabilitate a acestuia. Cele
mai utilizate forme de garanii personale ntlnite sunt :
cauiunea, scrisoarea de garanie i cesiunea de crean.
* Rambursarea creditelor la scaden, ca principiu al
activitii de creditare, presupune restituirea sumelor
mprumutate la termenele stabilite. Fiecare agent economic
angajat n relaia de creditare va negocia i va stabili, n
funcie de anumite criterii, termenele de rambursare pe care
bncile le vor urmri s se respecte.Are loc aa-zisa
scadenare a creditelor. Scadena este o dat viitoare,
posibil i cert la care creditul devine exigibil i trebuie
rambursat. Scadena poate fi intermediar, cnd numai o
parte din mprumut devine exigibil i trebuie rambursat, sau
final, cnd opereaz rambursarea ultimei rate.
Pot aprea i cauze obiective, iar banca poate prelungi
termenul de rambursare procedndu-se la o rescadenare a
creditelor i chiar la o reealonare la plat a ntregului
credit.
Vreditele nerambirsate nici dup procedura de
reealonare se vor trece din iniiativa bncii n categoria
creditelor restante pentru care se vor percepe dobnzi
penalizatoare n funcie de vechimea restanelor.
In condiiile n care un agent economic are de achitat
bncii sale diferite creane din activitatea de creditare,
ordinea va fi urmtoarea :
Comisioane, taxe i speza bancare ; dobnzi penalizatoare ;
dobnzi curente ; rate la credite restante n ordinea
vechimii ; rate la creditele curente ajunse la scaden.
Aplicarea unilateral a principiilor creditrii pentru
toi beneficiarii de credite creaz posibilitatea urmririi
operative a resurselor de creditare i antrenrii acestora
potrivit necesitilor reale ale economiei.

3.8. Analiza bancar a creditului
Acordarea unui credit bancar depinde de capacitatea de
rambursare, prezent i viitoare a clientului, acest lucru
este dat de analiza bancar a clientului avnd la baz
urmtoarele caracteristici :
este o analiz cantitativ i calitativ a firmei
care permite s se determine capacitatea acesteia de
a rambursa datoria, principalul i dobnda ;
vizeaz identificarea, evaluarea i diminuarea
acelor riscuri care pot mpiedica firma s-i onoreze
obligaiile contractuale ;
implic examinarea legturii dintre capacitatea i
performanele managementului. A relaiei funcionale a
activelor, datoriilor i capitalului firmei,
evideniate n bilan, cu rezultatele activitii, aa
cum ele sunt reflectate n situaia fluxurilor i a
contului de venit;
evalueaz situaia financiar i ratele care
evideniaz eficiena performanelor firmei,
posibilitatea acesteia de a acoperi serviciul
datoriei.
Calendarul general al analizei de credit este
urmtorul:
- descrierea mprumutului (scop, sum, rambursare,
scaden, garantare);
- descrierea firmei (informaii de baz, raportul anual i
situaia consolidat, analiza firmei) ;
- descrierea pieei i ramurii (produse/ proiecte,
ramur/pia) ;
- descrierea financiar a clientului, analiza istoric
(creterea general a firmei, analiza dimensiune-
comunitate, analiza contului de venit, analiza
bilanului, analiza fluxului de numerar) ;
- analiza activitii viitoare (cantiti, preuri,
lichiditi proiecte) ;
- structura tranzaciei (colaterale, aranjamente) ;
- analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportuniti,
aneninri)
- sumar i recomandri.
Dou direcii sunt definitorii n analiza i evaluarea
uni agent economic implicat n relaia de creditare :
** analiza economico-financiar ;
** analiza aspectelor nefinanciare.
Analiza economico-finaciar vizeaz att perioadele
anterioare (de regul ultimii doi ani), ct i proieciile
financiare pentru perioadele viitoare i are ca suport
documentele contabile de sintez (bilanul contabil, contul
de rezultate, situaia fluxului de lichiditi, etc.)
In esen investigarea datelor din bilanul contabil
presupune parcurgerea urmtoarelor etape:
Analiza imobilizrilor i surselor de acoperire a
acestora; analiza decontrilor, prelevrilor, vrsmintelor
datoriilor i obligaiilor fa de teri; analiza stocurilor
i a celorlalte elemente de active circulante.
Ca un prim obiectiv, pe baza datelor de bilan, se
urmresc determinarea activului net i stabilirea ct mai
corect posibil a riscului asumat de client n comparaie cu
cel al bncii.
Contul de rezultate, un alt document de sintez, pune
n eviden evoluia fluxurilor din venituri i cheltuieli i
raportul dintre acestea pe perioada ntregului exerciiu
financiar. In baza datelor pe care le ofer contul de
rezultate se poate realiza o analiz asupra :veniturilor,
cheltuielilor i profitului obinute pe segmente de
activitate (exploatare financiar i excepional) ;
repartizrii profitului net ; pierderilor nregistrate i
modului de recuperare a lor.
Totodat, contul de rezultate ne ofer posibilitatea
stabilirii unor solduri intermediare de gestiune (marja
brut, valoarea adugat, excedentul brut din exploatare,
capacitatea de autofinanare etc.), indicatori importani n
procesul de evaluare a situaiei economico-financiare a
clienilor.
In baza datelor furnizate de bilanul contabil i
contul de rezultate, bncile vor stabili situaia bonitii
clienilor, folosind n acest sens un sistem de indicatori
de structur i performan viznd : cifra de afaceri,
capitalurile proprii, rezultatul exerciiului, lichiditatea,
rentabilitatea, solvabilitatea etc.
Analiza aspectelor nefinanciare este de asemenea
foarte important n evaluarea poziiei agenilor economici,
viznd credibilitate clienilor, marcat n primul rnd de
calitile morale i profesionale ale managerilor agenilor
economici solicitani de credite, ale principalilor asociai
i colaboratori. In al doilea rnd, se au n vedere
calitatea activitii desfurate de agenii economici i n
principal ndeplinirea obligaiilor generate de relaiile cu
partenerii de afaceri.
In analiza aspectelor nefinanciare se va ine seama de
o serie de factori specifici care opereaz att n mediul
intern al afacerii ct i n exteriorul acesteia.
Factorii interni se structureaz astfel :
Managementul
Activitatea agentului economic
Strategia
Factorii externi cei mai importani sunt :
Caracteristicile domeniului de activitate,
competitivitatea ;
Nivelul profitabilitii, gradul de tehnologizare,
cheltuielile de capital, marja brut etc. ;
Strategiile viitoare n cadrul domeniului de
activitate ;
Impactul cadrului legislativ asupra agentului
economic, incidena factorilor macroeconomici ;
Dependena i poziia geografic fa de : sursele de
aprovizionare ; piaa de desfacere ; mijloacele de
transport etc.
Aspecte sociale ale pieei de desfacere : obiceiuri,
tendina spre un anumit tip de consum, motive
religioase etc.
Evaluarea performanelor agenilor economici n calitate
de mprumutai, prezint o deosebit importan pentru banc
n analiza i clasificarea portofoliului de credite.
Paralel cu analiza i evaluarea performanelor
clienilor bncile vor face aprecieri asupra serviciului
datoriei care poate fi: bun, atunci cnd rambursarea
ratelor scadente i plata dobnzilor se fac la scaden sau
cu o ntrziere de maximum 7 zile; slab, n situaia n care
rambursarea ntrzie pn la 30 de zile; necorespunztor,
atunci cnd ratele i dobnzile sunt pltite cu o ntrziere
mai mare de 30 de zile.
3.9 Riscul de credit bancar
Riscul de credit este definit prin probabilitatea ca
debitorul sau emitentul financiar s nu poat s plteasc
dobnda sau s ramburseze capitalul conform condiiilor
specificate n contractul de credit care constituie cauza
principal a falimentului bncilor.
Principalele componente ale riscului de credit sunt :
riscul personal sau al consumatorului ; riscul corporatist
sau al firmei ; risul suveran sau de ar.
Obiectivele principale ale analizei riscului de credit
sunt :
* identificarea riscurilor care por afecta activitatea
firmei i capacitatea acesteia de a rambursa datoria,
posibil printr-o adecvat culegere a informaiilor ;
* evaluarea riscurilor, a modului cum i de ce se extind
ipostazele riscului de credit, i anume : riscul afacerii,
generat de calitatea i eficiena activelor ; riscul de
performan, determinat prin analiza contului de rezultate ;
riscul financiar, determinat prin analiza fundamentrii
activelor pe datorii ; riscul de management, determinat
prin modul n care conducerea controleaz ipostazele de mai
sus ;
* reducerea riscului, care permite determinarea riscului
net, prin luarea n considerare a structurii mprumuturilor
(termene, condiii etc.), a colateralelor, angajamentelor,
aceasta reprezentnd riscul pe care banca este dispus s-l
finaneze, reflectndu-se n preul tranzaciei.
Riscul de credit crete odat cu creterea ponderii
creditelor neperformante, negeneratoare de profit n
portofoliul bncii, n acest sens clasificarea i
provizionarea creditelor constituind o problem esenial a
politicii de creditare a bncii. Analiza acestor credite
vizeaz vechimea creditelor restante, cauzele deteriorrii
calitii portofoliului de credite, ierarhizarea creditelor
neperformante, dimensiunea provizioanelor, impactul acestor
credite asupra contului de rezultate.
Clasificarea activelor este un proces prin care se
atribuie fiecrui activ un grad de risc de credit,
determinat n funcie de probabilitatea de executare a
obligaiilor de plat i de datoria lichid a clientului.
innd seama de nivelul performanelor clienilor i de
natura serviciului datoriei se poate realiza clasificarea
creditelor, prezentat n tabelul de mai jos :
Serviciul datoriei
Performanele
financiare ale
clientului
Bun Slab
Necorespunztor
Categoria A Standard
In observaie
Sub standard
Categoria B In
observaie
Sub standard Indoielnice
Categoria C Sub standard Indoielnice Pierdute
Categoria D Indoielnice Pierdute Pierdute
Categoria E Pierdute Pierdute Pierdute
Creditele de nivel standard sunt acelea ce nu implic
riscuri n administrarea datoriei, rambursarea efecundu-se
la timp, n ceea ce presupune c debitorii sunt solvabili.
Creditele n observaie sunt acelea acordate unor
clieni cu performane foarte bune, dar care, temporar,
ntnpin anumite dificulti n ceea ce privete
rambursarea.
Spre deosebire de primele dou categorii, creditele
substandard prezint un risc ridicat n ceea ce privete
lichidarea datoriei, situaie generat de lipsa capacitii
de plat a beneficiarului de mprumut.
Creditele ndoielnice sunt acelea care, din punct de
vedere al rambursrii i garaniei lor, prezint o stare
total de incertitudine. Din cauza lipsei garaniei reale se
mai numesc i credite neprotejate.
Creditele pierdute sunt cele mai neperformante credite
pe care le poate nregistra o banc, ceea ce presupune
luarea unor msuri deosebite n vederea lichidrii lor. Ele
vor infuena att starea de profitabilitate a bncii ct i
situaia lichiditailor

TESTE DE AUTOEVALUARE

8. Care dintre urmatoarele aspecte nu fac parte din
elementul comun regsit n toate definiiile
creditului :
a) Existena unor disponibiliti de moned la unii
ageni economici
b) Acceptul acestora de a le ceda altor ageni
c) Pierderea unor drepturi de catre cel ce accepta
mprumutul
d) Obligativitatea mprumutatului de a restitui
morumutul la un termen anumit nsoit obligatoriu
de dobnd
9. Precizati care dintre urmtoarele afirmaii este
adevrat (A) i care este fals(F) :
a) Costul unui mprumut este dobnda .
b) Preul unui mprumut este dobnda .
10. Alegei variantele corecte ce compun formele
creditului dupa natura lui economic i participani:
a) Credit comercial
b) Credit productiv
c) Credit personal
d) Credit ipotecar
e) Credit denunabil
f) Credit de consum
g) Credit amortizabil
h) Credit bancar
i) Credit real
j) Credit obligatar
11. Completai cu temreni corespunztori pentru ca
afirmaia de mai jos s fie corect:
Titlurile de credit reprezint un instrument scris i
semnat prin care este specificat _______________ de a
achita o sum de bani la o dat specificat,
______________
Putnd mbrca formele ___________ i ________________ .
12. Definii conceptul de multiplicator al creditului
bancar
_________________________________________________________
__________
_________________________________________________________
__________
_________________________________________________________
__________

13. Care dintre urmatoarele principii din activitatea
de creditare bancar are tangen cu deficitul /
excedentul de resurse:
a) Principiul prudenei bancare
b) Principiul planificrii creditelor
c) Principiul garantrii creditelor
d) Principiul rambursrii creditelor la scaden

14. Definii principalul obiectiv al analizei datelor
de bilan n cadrul analizei de credit.
_________________________________________________________
__________

8. Ce indicatori de structura si performanta utilizati in
stabilirea situatiei bonitatii clientilor sunt obtinuti din
analiza datelor furnizate de bilantul contabil si contul de
rezultate ?
9.Care sunt principalele componente ale riscului de credit
___________________________________________________________
____


10.Definiti creditele in observatie
___________________________________________________________
____
___________________________________________________________
___

Rspunsuri la testele de autoevaluare
1. Raspuns corect c)
2. Raspuns corect a)=F b)=A
3. Raspuns corect a), h), f), j), d)
4. Raspuns corect : promisiunea polita, ordin de plata
5. Multiplicatorul creditului (factor de multiplicare)= O
modificare a bazei monetare ce determin o modificare
multiplicativ a creditului total
6. Raspuns corect b)
7. Primul obiectiv al analizei datelor de bilan este
determinarea activului net i stabilirea ct mai corect
posibil a riscului asumat de client n comparaie cu cel al
bncii
8. cifra de afaceri, capitalurile proprii, rezultatul
exerciiului, lichiditatea, rentabilitatea, solvabilitatea.
9. Principalele componente ale riscului de credit sunt :
riscul personal sau al consumatorului ; riscul corporatist
sau al firmei ; risul suveran sau de ar.
10. Creditele n observaie sunt acelea acordate unor clieni
cu performane foarte bune, dar care, temporar, ntnpin
anumite dificulti n ceea ce privete rambursarea.


LEC|IA NR.4

ADMINISTRAREA CREDITELOR

Concepte cheie:
Administrarea creditului
Analiza imprumutului
Credit problematic
Evaluarea imprumuturilor
Managementul creditarii
Monitorizarea creditului
Provizioane pentru pierderi din credite
Risc de portofoliu
Managementul pierderilor din credite

Obiectivele lectiei sunt: cunoasterea aspectelor de
administrare a creditelor de la finantarea pana la
rambursarea acestora, pasii necesari de parcurs in procesul
de creditare, evidentierea si managementul administrarii
creditelor, urmarirea rambursarii , evaluarea pierderilor
si stabilirea provizioanelor specifice creditelor.
Continut
1. Elementele administerarii creditelor
Administrarea imprumuturilor implica pasii care se
parcurg de la acordare pana la rambursare, astfel:
- planificarea determina obiectivele pe care le are o
banca, pornind de la profitul ce se va obtine pe imtreg
portofoliul de credite, exemplu : comerciale, de consum,
ipotecare, linii de credit, pentru investitii si
echipamente, etc.
- organizarea asigura activitatea, obiectivele si
scopurile programate prin determinarea functiilor atat in
domeniul vanzarii acestora cat si cele de analiza si
suport.
- controlul reprezinta procesul de monitorizare sI de
ajustare de la finantare (acordarea efectiva a creditului)
sI pana la recuperarea integrala a acestuia, aceasta cu
scopul de a mentine sI eventual a creste performantele
bancare, precum sI realizarea profitului programat.
in permanenta se urmaresc influentele riscurilor de
neplata de rata dobanzii.
Evaluarea riscului de neplata se face prin analiza
valorii creditului pentru cel imprumutat, a capacitatii de
rambursare a creditului de catre acesta.
Evaluarea riscului de rata a dobanzii tine seama de
schimbarile ce pot interveni in nivelul de rata a dobanzii
in perioada de maturitate (scadenta) a imprumutului.
in practica este posibil datorita superconcentrarii
intr-un anumit portofoliu (pe un anumit tip de activitate
finantata, exemplu agricultura) care poate conduce la
probleme de plata si atunci trebuie urmarit si riscul de
portofoliu. Minimizarea acestui risc presupune o lichidare
in ordine a imprumuturilor si inlocuirea acestora cu
imprumuturi noi, mai sigure si mai profitabile.

2. Alegerea portofoliului de credite
in stabilirea portofoliului de credite conditia
esentiala este capacitatea de a administra tipurile
diferite de imprumuturi solicitate, prin personalul
existent, facandu-se o evaluare a imprumuturilor, a
surselor fondurilor, ratele de lichiditate, etc.
Un rol important il joaca politica formala a
creditarii incorporata in strategiile creditarii, care
depind totodata de fondurile disponibile, sistemele de
suport, experienta bancii.
2.1. Legatura dintre credit si ciclul de afaceri
intelegerea mediului sectorial, regional si national
al economiei in care actioneaza solicitantul imprumutului,
a conditiilor viitoare ale rambursarii, are o importanta
deosebita, si in acest sens, intelegerea legaturii dintre
faza ciclului de afaceri si impactul acestuia asupra
pietelor de consum orientate.
Functie de faza ciclului de afaceri (recesiune,
redresare si expansiune, avant, cadere) se pot formula si
unele intrebari din care cele mai sugestive ar fi :
- cum se plaseaza imprumutul in fazelele mentionate
anterior ?
- afacerea este corelata cu ciclul?
- are capacitati excedentare ?
- care sunt caracteristicile riscurilor ?
- care este experienta imprumutatului intr-o faza de
recesiune ?
in functie de faza ciclului de afaceri bancile au
comportamente diferite, astfel :
- in cazul recesiunii, createrii somajului si
existenta de capacitati nefolosite, acestea
manifesta precautie la calitatea creditelor si
garantarea acestora cu imobile sau mobile care se
pot transforma mai usor in lichiditati pentru
rambursarea creditelor si plata dobanzilor ;
- in cazul redresarii si expansiunii bancile cresc
volumul creditelor, iar competitia interbancara le
impinge pe acestea in afaceri problematice si ratele
dobanzilor cresc ;
- in cazul de avant al cifrelor de afaceri,
accelerarea inflatiei dincolo de rata potentiala de
crestere a economiei, cresc sumele imprumutate de
catre banci;
- in cazul de cadere a cifrelor de afaceri, politica
monetara devine mai restrictiva, creste rezerva
bancilor, apare grija si selectivitatea in
extinderea noilor credite.

2.2. Determinarea cerintelor clientului
Alocarea portofoliului implica, de asemenea, evaluarea
scopurilor pntru care imprumuturile sunt solicitate, pentru
a deterimina cum aceste scopuri corespund obiectivelor
generale ale bancii, finantarea putand fi realizata pentru
credite pe termen scurt, mediu si lung sau de capital.
Scadenta imprumuturilor prezinta o importantta
deosebita, corelata sI cu scadenta surselor foondurilor
care se plaseaza, astfel ca imtalnim de regula:
- credite de exploatare, de trezorerie (pentru
desfasurarea normala a activitatii), pe termen
scurt, pana la 12 luni;
- credite pe termen lung, pentru finantarea
echipamentelor, a investitiilor imobiliare si
ipotecare cu scadenta de peste 12 luni ;

2.3. Finantarea portofoliului
Portofoliul genereaza fonduri din plata dobanzilor sI
rambursarea creditului care de reutilizeaza prin acordarea
altor subiecti sau alte active generatoare de profit.
Finantarea cererii de imprumuturi noi are la baza in
primul rand sursele fondurilor, precum sI rambursarile la
scadenta a imprumuturilor deja existente sI incasarea
ratelor dobanzii.
Managementul bancii trebuie sa prevada procentul
liniilor de credit (de angajare de credite) care vor fi
utilizate intr-o perioada data sI sa disponibilizeze
fondurile necesare pentru aceste cereri.
Stabilirea annuala a obiectivelor portofoliuluio
include precizarea valorilor-tinta pentru fiecare imprumut
din portofoliu, promovarea anumitor imprumuturi, evaluarea
cerintelor cu privire la profit, aceste obiective fiind
communicate prin programe sI prin implementarea politicilor
de credit.

3. Politicile de credit
Politicile de credit au urmatoarele scopuri:
- sa se asigure ca personalul accepta si respecta
obiectivele referitoare la portofoliul de credite ;
- sa pregateasca personalul conform cerintelor in
domeniul vanzarii, analizei si monitorizarii
creditelor.

3.1. Elementele majore
Politica de credit are in componentta anumite tipuri
de elemente, sI anume:
- stabilirea obiectivelor politicii de creditare;
- organizarea activitatii de creditare pe
compartimente, vanzari, analiza si monitorizare
(urmarire) ;
- stabilirea normelor de creditare ;
- realizarea de proceduri de lucru.

3.2. Elemente suplimentare :
Aceste elemente sunt diferentiate de la banca la
banca.
- corelarea normelor proprii de creditare cu
legislatia si reglemetarile Bancii Centrale ;
- delegarea de responsabilitati tuturor angajatilor
care lucreaza in activitatea de creditare ;
- stabilirea tipurilor de credite ce se pot acorda si
restrictionarea creditarii anumitor activitati care
sunt interzise prin legislatia in vigoare ;
- procedurile de garantare a creditelor.
Pentru aprobarea creditelor este necesar :
- definirea creditelor garantate sI negarantate, cele
negarantate au incheiate conventii cu diferite
societati de asigurare pentru riscul financiar sau
de neplata;
- care sunt datoriile totale ale clientului, in
vederea protejarii creditelor acordate de banci;
- constituirea unor comitete de credite pentru
aprobarea acestora in anumite limite, in functie de
ierarhizarea structurii organizatorice.

4. Procesul creditarii
Procesul de creditare incepe de obicei cu un interviu
pe care ofiterul (consilierul) de credite il are personal
cu imprumutatul. Obiectivul principal al acestui prim
interviu este acela de a constat adaca respectiva cerere de
imprumut necesita sa fie luata in seama pe mai departe,
daca de justifica continuarea investigatiilor, desfasurarea
altor interviuri mai in detaliu sau analiza situatiilor
financiare ale solicitantului.
in teoria de specialitate - in lucrarea Banci sI
Credit de Gheorghe Manolescu, Editura Romania de Maine,
2006, intalnim urmatoarea derulare:
- obtinerea cererii de credite;
- analiza creditului. Evaluarea individuala sI a
conformitatii cu politica de credit;
- structura aranjamentului de creditare;
- monitorizare. Acordul cu reglemetarile sI
politicile;
- acordarea imprumutului. Operatii back-office
- decizii de derulare. Revizuirea, rezolvarea
problemelor.
Corespunzator categoriilor de credit de consum,
comercial sI ipotecar va prezenta procesul obtinerii unor
astfel de credite.

4.1. Procesul derularii unui credit comercial
Derularea acestuia cuprinde urmatoarele faze :
solicitarea, pregatirea documentatiei, analiza creditului,
decizia de aprobare, garantiile creditului, incheierea
contractului si a documentelor pentru garantare, acordarea
efectiva (finantarea) creditului, urmarirea in derulare a
creditului si pastrarea in stare de functionare a
garantiilor reale prezentate si ultima serviciile care se
fac privind operatiunile in conturile de credit.
La inregistrarea cererii de imprumut, lucratorul
bancar indiferent cum se numeste cel care are ca atibutii
de vanzare a creditelor, trebuie sa obtina maxim de
informatii relevante despre client, referitoare la
istoricul creditelor anterioare, situatia imprumuturilor
actuale, situatia financiara, situatia legala a clientului,
situatia din piata in care isi desfasoara activitatea.
inainte de aprobarea creditului se negociaza scadenta,
rata, esalonarea rambursarii, dobanda si clauzele
suplimentare. in final o cerere de credite poate fi
aprobata asa cum s-a negociat sau cu unele amendamente, iar
in al treilea caz sa fie respinsa.

4.3. Procesul creditului de consum
Creditele de consum sunt impartite in doua operatii
principale credit direct si credit indirect (prin
dealeri). Procesul creditului de consum este similar celui
comercial, diferenta esentiala constand in aceea ca
lucratorul bancar este implicat numai in deciziile din
prima faza. Procesele subsecvente sunt efectuate de catre
grupuri specializate, indeosebi de colectare sau de
ajustare.
Ajustarile presupun colectori prin telefon, care
contacteaza clientii pentru a determina motivele
nerespectarii clauzelor, ceea ce reclama mai mult personal
de contact in procesul de colectare, consumatorii fiind
afectati de multi factori externi, precum somaj sau
probleme familiale, acestea determinand intarzierea
platilor.

4.3. Procesul creditului ipotecar
Primncipala diferenta dintre creditele ipotecare si
celelalte tipuri de credite consta in colaterale, acestea
incluzand evaluarea proprietatii de catre un evaluator
extern sau intern. Evaluarea comerciala va include valori
bazate pe fluxul de venituri din proprietate, creditele
pentru locuinte putand reclama aprobari de la diferite
institutii administrative.

5. Funciile de susinere
5.1 Operaiile departamentului de credite

Departamentul de credit comercial este o funcie de
susinere important a bncii, incluzand urmtoarele
activiti :
culegerea informaiilor financiare despre persoane i
firme ;
organizarea i structurarea informaiei pentru a
facilita analiza i utilizarea acesteia ;
analiza informaiilor colectate cand este nevoie ;
formularea de recomandri privind creditul pe baza
analizelor ;
furnizarea de informaii despre credit solicitate de
ctre bnci i alte instituii legale.
Dosarele de credit constituie o surs important de
informaii privind :
- istoricul clientului, relaiile cu banca, modul de
rambursare a creditelor etc. ;
- memorandumul clientului care conine informaii
referotoare la oricecontact al clientului cu
lucrtorul care l-a consiliat i cu ali lucrtori
- situaia financiar ;
- investigaiile referitoare la credit care cuprind
orice fel de informaie primit de ctre banc de
la ali solicitani de credit

5.2 Operaiile de creditare
Operaiile de creditare includ operaiuni de secretariat
i birocratice, pregtirea contractelor, notelor, a
documentaiei privind colateralele i pstrarea chitanelor
pentru colateralele primite, o parte important a procesului
de documentare constnd n stabilirea dobnzilor legale la
colaterale. Personalul implicat n operaiile de creditare
nregistreaz creditele acordate de ctre banc n registre
generale i auxiliare, urmrind plata principalului i a
dobnzii i pregtind rapoarte referitoare la ntarzierile
la plata n scopul mobilizrii ofierilor de credit pentru
contactarea clienilor n vederea efecturii plilor.
Personalul angajat n operaiile de creditare trebuie
s aib cunotine exacte despre politica de credit a bncii
i diferitele nivele de autoritate i aprobare, trebuie s
neleag documentele necesare pentru fiecare tip de credit
i modul cum se completeaz fiecare formular.
Coordonatorul operaiilor de creditare trebuie s
sesizeze lucrtorul bancar orice abatere sau deficien de la
politica de creditare a bncii trebuind s dispun de
autoritatea i responsabilitatea necesare pentru aciunile
din sfera sa operativ.

6. Managementul pierderilor poteniale din credite
6.1.1. Cerinele managementului
Managementul i controlul pierderilor din credite
constituie una din faetele importante ale operaiilor
bncii, o proast administrare a portofoliului de credite
putnd avea un impact negativ semnificativ asupra
capitalului i veniturilor. Cu ct mai extinse sunt
pierderile din credite cu att mai mari sunt provizioanele
pentru pierderi n contul de venituri determinnd
diminuarea profitului i implicit a valorii capitalului
bncii.
Abordarea sistematic a managementului pierderilor
poteniale din credite presupune realizarea urmtoarelor
cerine:
implementarea i dezvoltarea unei politici de creditare
corecte ;
dezvoltarea unei organizri departamentale puternice,
cu responsabilti clar definite ;
dezvoltarea unui program de revizuire a creditelor ;
dezvoltarea tehnicilor i procedurilor pentru
mprumuturi problematice
dezvoltarea instrumentelor i tehnicilor necesare
pentru supravegherea mprumuturilor problematice
recunoaterea faptului c fiecare caz de colectare a
mprumuturilor este puternic individualizat;
instituirea unui program efectiv de urmrire a
mprumuturilor restante, pentru redresarea maxim a
acestora;
examinarea experienei cu privire la pierderile
periodice de credite n relaie cu experiena trecut i
cu media naional i conform politicii de credite i
procedurilor de creditare.
6.2. Evaluarea nprumuturilor
Exist anumii factori care infleneaz riscul
mprumutului din care exemplificm:
- cretertea concentrrii mprumuturilor restante la un
grup de clieni sau de riscuri (domenii de activitate);
- creterea creditelor n funcie de depozitele
clienilor ;
- creterea restanelor la mprumuturi ceea ce conduce la
creterea anselor ca unele dintre acestea s devin
irecuperabile.
Scopul determinrii proporiei pierderilor din credite
este de a evalua ctigurile de pierderile reale din
credite n cursul anului, facnd mai semnificativ
evidenierea ctigului n situaiile financiare.
Standardele de contabiltate prevd c estimarea unor
pierderi din credite mai mari poate afecta venitul dac
sunt ndeplinite dou condiii :
informaia disponibil nainte de elaborarea situaiilor
financiare indic faptul c este probabil ca un activ
s fie afectat sau ca o datorie s se produc pn la
data elaborrii situaiei financiare ;
suma pierderii poate fi estimat rezonabil.
Managementul bncii are responsabilitatea realizrii unei
estimri a pierderilor poteniale, auditorul extern avnd
rolul de a revizui evalurile managementului pentru a
determina adecvarea proporiei pierderilor din credite.
In evaluarea portofoliului de credite, managementul
bncii trebuie s aib n vedere urmtorii factori :
compoziia portofoliului de credite, mprumuturile
problematice poteniale indentificate, tendina de evoluie
pe categorii majore de mprumuturi, pierderile anterioare i
experiena n acoperirea acestora, concentrarea
mprumuturilor, dimensiunea expunerilor creditelor
individuale, gradul de ncredere al creditelor, valoarea
total a mprumuturilor i a mprumuturilor problematice,
proceduri i politici de creditare i redresare, condiiile
economice locale, naionale, internaionale.
In luarea n considerare a factorilor menionai
managementul trebuie s prezinte o autoevaluare a
funciilor de creditare, a personalului i a portofoliilor,
aceti factori fiind luai n considerare i de ctre auditul
extern n evaluarea adecvrii proporiei pierderilor din
credite.
Rezultatul revizuirii individuale i estimrii
pierderilor din mprumuturile constitutive portofioliului
pot fi sistematizate pe categorii de credite utiliznd
situaia estimrii proporiei pierderilor din credite
situaie prezentat n continuare.
Partea comun a proporiei este determinat subiectiv
deoarece ea presupune ca managementul s ajusteze nivelul
proporiei la baza de factori necuantificabili precum
tendinele economiei, nivelul ateptat al ratei dobnzii
etc.
Riscul inerent poate fi stabilit lund n considerare
creditele problematice imprevizibile care ar putea deveni
credite problematice efective.

6.3 Tratarea creditelor cu probleme
Dac un credit se dovedete n final ca fiind
necolectabil banca trebuie s-l preia s suporte datoria
nerambursat de ctre client.
Preluarea creditelor de ctre banc reduce rezervele
constituite pentru pierderi din credite banca nregistrnd
profituri mai mici, determinnd diminuarea capitalului
propriu al bncii i afectnd negativ lichiditatea bncii.
Pentru a nelege adecvat imformaiile i implicaiile este
necesar clarificarea terminologiei urmtorii termeni fiind
utilizai pentru a descrie calitatea creditelor i
piertderilor din credite:
Prelurile brute de credite (PBC) : dac o banc
recunoate oficial c un mprumut este necolectabil, banca
l preia suportnd debitul. In sens contabil ea anuleaz
creditul deducnd valoarea acestuia din rezervele pentru
pierderi.
Recuperri (RC): recuperrile reprezint ncasri
actuale din mprumuturi preluate anterior de ctre banc
fiind adugate la rezervele pentru pierderi.
Preluare net de credite (PNC): se obine prin
deducerea RC din PBC conform formulei PNC=PBC-RC.

Provizioane pentru pierderi din credite (PPC)
Sunt nregistrate n conturile de venituri ca o
deducere din venit i reprezint o alocare de rezerve pentru
pierderi din credite.
Rezerve pentru pierderi (RVP): sunt un contra - activ
(activ negativ) n bilan i reprezint provizioanele
cumulate pentru pierderi din credite minus prelurile nete
de credite.
Credite nonconcurente sau datorate din trecut (CDT) :
sunt credite n care clientul este n ntrziere cu peste
90 zile a plii principalului i dobnzii.
Credite restructurate (CRS) : credite pentru care
banca negociaz condiiile i acord concesii clientului n
ceea ce privete rata dobnzii scadena sau reducerea
principalului.
Reglementrile bancare oblig bncile s-i majoreze
rezervele n condiiile extinderii creditelor problematice
precum i datorit percepiei generale asupra calitii
activelor bncii considerat mai joas dect aceea sugerat
de evoluia pierderilor i a ctigurilor nregistrate.
Aceast cretere a rezervelor rezult din extinderea
provizioanelor pentru pierderi din credite care reduce
venitul net al bncii ceea ce are o conotaie negativ.
Conform reglementrilor o banc cu rezerve reduse i capital
sczut nu poate plti dividendele pe care le-ar dori.
Rezervele sunt recomandate ele trebuie s fie suficiente
pentru a acoperi prelurile nete o parte din acestea fiind
inclus n definiia reglementat a capitalului bncii.
Dac o banc nregistreaz provizioane ridicate pentru
pierderi din credite rezerve pentru pierderi ridicate i
venituri mari ea este bine apreciat din ambele perspective.
Ea este capabil s adsoarb pierderi viitoare dar s i
demonstreze mbuntirea performanelor viitoare.
Dimensiunea rezervelor pentru pierderi din credite i
deducerile fiscale admisibile asociate rezervelor reflect
evoluia pierderilor efective din credite.
Bncile, n funcie de reglementrile fiscale pot alege
pentru determinarea rezervelor fie metoda rezervei fie
metoda preluarii directe pentru pierderile nregistrate.
Virtual bncile folosesc metoda rezervei dac
reglementtrile le permit s nregistreze deduceri fiscale
mai mari dect metoda prelurii i astfel s reduc datoria
fiscal.
in cazul metodei rezervei bncile stabilesc un debit
problematic sau rezerve pentru pierderi conform
specificaiilor reglementative creditele considerate ca
necolectabile n anul fiscal fiind vizate de aceste rezerve
recuperabile din creditele preluate anterior fiind sczute
din rezerve. La sfritul fiecrei perioade de raportare
bncile pot efectua deducerea fiscal pentru surplusul de
rezerve care vor restabili un nivel adecvat.
Dimensiunea rezervei admisibile fiscal este determinat
ca un procent din mprumuturile autorizate acordate
procentul variind de la banc la banc n funcie de evoluia
istoric a pierderilor n cazul fiecrei bnci.

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E

15. Care dintre urmatoarele fazele a ciclului de afaceri se caracterizeaz prin exces de
lichiditate al bncilor?
a) Recesiunea
b) Redresarea i expansiunea
c) Avntul
d) Cderea

16. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F) urmtoarea afirmaie :

Creditul de consum se difereniaz de cel comercial prin faptul c ofierul
mprumutului este implicat n colectarea rambursrii acestuia.

17. Alegei variantele corecte ale termenilor de completare sau completati cu
termenul corect urmatoara afirmaie astfel nct aceasta s fie corect:

Memorandumul creditului conine informaii referitoare la orice contact al
_____________________ cu clientul incluznd volumele creditelor i scadenele de
rambursare sau rennoire sursele de rambursare i orice alte informaii ce pot clarifica
comportamentul financiar al clientului.

a) Conducerii bncii
b) Administratorului de credit
c) Ofierului de credit
d) Analistului de credit

18. Definii conceptul de credite restructurate
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
19. Care dintre urmatoarele faze nu este parte a procesului de creditare :
a) Prospectarea pieei bancare
b) Analiza creditului
c) Decizia
d) Incheierea contractului
e) Inregistrarea creditului
f) Stabilirea politicii de dobnzi i comisioane
g) Servicii de credit

6. Completati cu termeni corespunzatori astfel incat enuntul
de mai jos sa fie corect:
Preluarea creditelor de ctre banc reduce a)______________
__________________ banca nregistrnd b) __________ mai
mici, determinnd diminuarea c)__________________ al bncii
i afectnd negativ d)_______________ bncii.

7. Corectati termenii eronati din enuntul de mai jos :
Operaiile de creditare includ operaiuni de secretariat
i birocratice, pregtirea formularelor, notelor, a
documentaiei privind aditionalele i pstrarea chitanelor
pentru colateralele primite, o parte important a procesului
de documentare constnd n stabilirea dobnzilor legale la
colaterale. Personalul implicat n operaiile de creditare
nregistreaz creditele acordate de ctre banc n registre
generale i auxiliare, urmrind plata principalului i a
dobnzii i pregtind rapoarte referitoare la ntarzierile
la plata n scopul mobilizrii analistilor de credit pentru
contactarea clienilor n vederea efecturii plilor.

8.Care dintre urmatoarele enunturi nu reprezinta un element major al politicii de credit:
a)stabilirea obiectivelor politicii de creditare;
b)corelarea normelor proprii de creditare cu legislatia si
reglemetarile Bancii Centrale ;
c)organizarea activitatii de creditare pe compartimente,
vanzari, analiza si monitorizare (urmarire) ;
d)delegarea de responsabilitati tuturor angajatilor care
lucreaza in activitatea de creditare ;
e)stabilirea normelor de creditare ;
f)realizarea de proceduri de lucru.

9.Care sunt activitatile departamentului de credit comercial
________________________________________________________________________


10.Ce prevad standardele de contabiltate privitor la estimarea
unor pierderi din credite

Rspunsuri la testele de autoevaluare

1.Raspuns corect: a)
2.Raspuns corect : Fals
3.Raspuns corect : lucrtorul bancar care l-a consiliat i
cu ali lucrtori
4. Credite restructurate (CRS) = credite pentru care banca
negociaz condiiile i acord concesii clientului n ceea ce
privete rata dobnzii scadena sau reducerea principalului.
5.Raspuns corect :f)
6.a)rezerve constituite pentru pierderi din credite
b)profituri
c)capitalul propriu
d)lichiditatea

7.Formulare - contracte, aditionale - colaterale, analist
ofiter

8.Raspuns corect:b), d)
9.Raspuns corect
a) culegerea informaiilor financiare despre persoane i
firme ;
b)organizarea i structurarea informaiei pentru a
facilita analiza i utilizarea acesteia ;
c)analiza informaiilor colectate cand este nevoie ;
d)formularea de recomandri privind creditul pe baza
analizelor ;
e)furnizarea de informaii despre credit solicitate de
ctre bnci i alte instituii legale.

10.Raspuns corect : Standardele de contabiltate prevd c
estimarea unor pierderi din credite mai mari poate afecta
venitul dac sunt ndeplinite dou condiii :
informaia disponibil nainte de elaborarea situaiilor
financiare indic faptul c este probabil ca un activ
s fie afectat sau ca o datorie s se produc pn la
data elaborrii situaiei financiare ;
suma pierderii poate fi estimat rezonabil.


Lectia nr.5

DOBANDA SI RATA DOBANZII

Concepte cheie:
Dobanda
Dobanda bonificata
Dobanda perceputa
Rata de baza a dobanzii
Rata dobanzii bancare
Rata directoare a dobanzii
Rata dobanzii nominale
Taxa scontului
Rata dobanzii reale
Risc de rata a dobanzii
Valoare nominala
Expunere la risc

Obiectul lectiei : cunoasterea conceptului si
fundamentarea dobanzii si a ratei dobanzii, intelegerea
necesitatii determinarii diferitelor randamente ale
dobanzii, cunoasterea importantai ratelor dobanzii in
construirea indicatorilor in conditiile pietelor
financiare, precum si randamentul la scadenta si rata
profitului titlurilor financiare, precum si in conditiile
globalizarii pietelor financiare si ale cresterii la
nivelul nebanuite a interdependentelor economiilor.
Continut :

1. Definitie si tipuri de dobanda
Dobanda este, in mod evident, determinata de conceptul
de capital, fiind legata de elementele de timp si de risc.
Dobanda este pretul platit in schimbul punerii la
dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar,
rata dobanzii reprezentand pretul pentru o anumita unitate
de capital si o anumita unitate de timp.
Din cercetarile efectuate au rezultat unele
caracteristici esentiale ale dobanzii :
- dobanda unui capital se produce independent de
activitatea personala a capitalistului ;
- dobanda este o calitate intrinseca a capitalului ;
- dobanda se formeaza fara epuizarea capitalului
(avand, deci, o durata eterna de constituire).
Rata monedei centrale se propaga in toate celelalte
compartimente ale sistemului financiar si este denumita si
rata directoare.
Rata directoare este practicata pe piata monetara,
mecanismul de transmitere a modificarilor acestei rate
(impulsuri) asupra ratelor dobanzilor bancare si financiare
fiind urmatorul : Banca centrala majoreaza rata dobanzii la
imprumuturile sale in moneda centrala => cresterea
costurilot resurselor bancilor => bancile majoreaza
dobanzile la credite bancare => cresc plasamentele pe
termen scurt, foarte lichide si depozitele la termen => se
reduc plasamentele pe termen lung, fiind vandute la bursa,
iar incasarile sunt depuse in depozite la termen => scade
cursul bursier al titlurilor pe termen lung, creste rata de
randament, se majoreaza rata de emisiune a titlurilor =>
cresc costurile institutiilor financiare si ale emitentilor
de titluri => cresc costurile creditelor pe termen lung.
Din punctul devedere al bancii, putem deosebi doua
categorii de dobanzi : dobanda bonificata si dobanda
perceputa.
Dobanda bonicficata reprezinta remunerarea
disponibilitatilor banesti ale titlurilor de conturi
constituite ca depozite la banca.
Dobanda perceputa este dobanda pe care o incaseaza
bancile de la clientii lor in calitate de debitori,
corespunzator creditelor acordate.
Cele doua categorii de dobanzi se afla intr-o stransa
corelatie, in sensul ca dobanda perceputa se stabileste
pornind de la nivelul dobanzii bonificate, tinand cont de
nivelul marjei dobanzii si de rezerva minima obligatorie
depusa la Banca centrala.
Dobanda aferenta rezervelor minime obligatorii este
considerata de catre bancile comerciale ca o cheltuiala ce
urmeaza a se recupera prin dobanda perceputa.
in piata bancara exista o mare diversitate de tipuri
de dobanzi, si anume :
Taxa oficiala a scontului este dobanda cu care Banca
centrala resconteaza cambiile prezentate de bancile
comerciale. Are nivelul cel mai mic din economie.
Taxa privata a scontului este dobanda cu care bancile
comerciale sconteaza cambiile prezentate de imtreprinzatori
si cu care acestea acorda alte credite intrerpinzatorilor.
Dobanda bonificata la depuneri (depozite bancare) al
carei nivel este inferior dobanzii percepute la creditele
bancare.
Dobanda practicata la efectele guvernamentale si la
alte efecte de comert, emise de societati comerciale pe
termen scurt si la cele pe termen mediu si lung
(obligatiunile).
Evolutia ratelor dobanzii este influentata de anumite
variabile interne (efectul de venit, efectul de
lichiditate, efectul de inflatie), cat si de variabilele
externe, aici fiind vorba si de cursul de schimb.
Tot in cadrul variabilelor interne sunt anumiti
factori de influenta, astfel : productivitatea capitalului,
lichiditatea, riscul nerambursarii, raportul dintre oferta
si cererea de imprumuturi.

2. Echilibrul ratelor dobanzii
intr-o economie moderna, cei care obtin venituri au
trei optiuni :
- cumpara bunuri de consum, deci le cheltuiesc ;
- economisesc lichiditati, deci o acumulare
generalizata de putere de cumparare ;
- imprumutarea lichiditatii si detinerea de
instrumente de credit
Dobanda reprezinta cantitatea de bani primita de
creditori in momentul cand acestia acorda credite, iar rata
dobanzii este raportul dintre dobanda si suma de bani
imprumutata.
La baza fenomenului ratei dobanzii se afla alegerea
intre puterea de cumparare prezenta si cea viitoare, rata
dobanzii fiind un pret si, ca orice pret, indeplineste o
functie importanta in alocarea resurselor.
in aceasta situatie pe piata apare, se intalneste
cererea cu oferta de imprumuturi, de credite care
contribuie la stabilirea ratei dobanzii si are momente
instabile de echilibrare a ofertei si cererii de credite.
Ratele dobanzii contribuie la orientarea alocarii
resurselor, in functie de raportul dintre acestea si artele
castigurilor personale ale individului si ale firmelor.

3. Valoarea in timp a banilor
Banii care se platesc sau se incaseazala momente
diferite de timp au valori diferite, iar aceasta diferenta
de valoare este recunocuta si denumita analiza valorii in
timp a banilor.
Utilizand conceptul de dobanda compusa, se poate
determina valoarea viitoare a imobilizarilor financiare,
prin procedeul compunerii valorilor. Luand in considerare
mecanismul dobanzii compuse si costul legat de trecerea
timpului, se poate determina valoarea prezenta, care
reprezinta suma ce trebuie investita in prezent la o
anumita rata a dobanzii pentru a obtine o anumita valoare
viitoare, determinare realizata prin procedeul actualizarii
valorilor.
Procedeul de compunere este procedeul de determinare a
valorii viitoare (VV) a unui flux de numerar sau a unei
serii de fluxuri de numerar. Valoarea viitoare, sau suma
compusa, este egala cu valoarea de inceput plus dobanda
acumulata.
Valoarea viitoare (pentru o singura data) se determina
prin formula :
VV
n
= Vp x (1+k)
n

unde :
VV = valoarea viitoare
VP = valoarea prezenta
k = rata dobanzii
n = numprul de perioade (ani)
Exemplu :
Suma de 1.000.000 dolari compusa pe o perioada de 3
ani la rata dobanzii de 4% anual :
VV
3
= 1.000.000 x (1+0,04)
3
= 1.124.864 dolari
Procedeul de actualizare este procedeul de determinare
a valorii prezente, VP, a unui flux de numerar sau a unei
serii de fluxuri de numerar, procedeul de actualizare fiind
inversul celui de compunere.
Valoarea prezenta (pentru o singura suma) :
n
n
n
n
k
VV
k
VV
VP
) 1 (
1
) 1 ( +
=
+
=
Exemplu :
Suma de 1.000.000 dolari actualizata pe o perioada de
doi ani la o rata a dobanzii de 4% :
lei VP 556 . 924
) 04 , 0 1 (
000 . 000 . 1
2
=
+
=

O anuitate se poate defini ca o serie de plati
periodice egale (A) efectuate pe un numar specificat de
perioade.
Valoarea viitoare a unei anuitati :
k
k
A VVA
n
n
1 ) 1 ( +
=

Exemplu:
Valoarea viitoare a unei anuitati VVA cu 3 plati a
cate 1.000.000 lei, la o rata de 4%:
lei VVA 000 . 125 . 3 125 ., 000 . 000 . 1
04 , 0
1 125 , 1
000 . 000 . 1
04 , 0
1 ) 04 , 0 1 (
000 . 000 . 1
3
3
= =

=
+
=
Valoarea prezenta a unei anuitati :
(
(
(
(

=
k
k
A VPA
n
n
) 1 (
1
1


Exemplu:
Valoarea prezenta a unei anuitati VPA cu 3 plati a
cate 1.000.000 la o rata de 4%:
lei VPA 000 . 777 . 2
04 , 0
1111 , 0
000 . 000 . 1
04 , 0
125 , 1
1
1
000 . 000 . 1
04 , 0
) 04 , 0 1 (
1
1
000 . 000 . 1
3
3
= =

=
(
(
(
(

=
Ecuatia generala pentru determinarea valorii viitoare,
pentru orice numar pe perioade de compunere pe an, este
urmatoarea:
n m
nom
n
m
k
VP VV

\
|
+ = 1

unde:
k
nom
= rata nominala sau cotata a dobanzii;
m = numarul de perioade de compunere pe un an;
n = numarul de ani

Un imprumut amortizat este un imprumut care se
ramburseaza in rate egale, pe o anumita perioada de timp. O
schema de amortizare a imprumutului arata, prin defalcare,
care este portiunea din suma de plata ce reprezinta
dobanda, care este cea ce constituie rambursarea transei
din suma initiala imprumutata si ce a ramas de rambursat la
fiecare moment in timp.
Calculatoarele financiare dispun de programme care pot
sa realizeze toare operatiile necesare.

4. Rata dobanzii si determinarea acesteia
in orice economie, dobanda se exprima in marimi
relative cu ajutorul ratei dobanzii, calculata dupa
relatia:
100 . . =
C
D
d r
unde :
r
d
= rata dobanzii ;
D = dobanda platita (incasata) la un imprumut pe timp
de un an ;
C = suma imprumutata.
in economia de piata, nivelul ratei dobanzii se
formeaza pe piata capitalurilor, in functie de raportul
dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
Oferta de capital de imprumut, la randul ei, depinde
de urmatorii factori :
Volumul productiei si al circulatiei marfurilor ;
Fazele ciclice ale productiei;
Marimea capitalurilor rentierilor si a
economiilor diferitelor categorii ale populatiei.
Cererea de capital de imprumut depinde de urmatorii
factori:
Volumul productiei si circulatiei marfurilor ;
Fazele ciclice ale productiei;
Marimea nevoilor statului privind acoperirea unor
deficite bugetare prin imprumuturi: daca aceste
nevoi cresc, creste si cererea de capital de
imprumut, si invers.
Rata dobanzii se formeaza pe piata capitalurilor, ea
osciland intre anumite limite minime si maxime, diferenta
intre aceste limite purtand denumirea de marja a dobanzii,
rata dobanzii fiind insa inferioara ratei medii a
profitului.
Rata dobanzii se refera intotdeauna le perioada de un
an.
Se intalnesc trei posibilitati de calculare a
dobanzii : la depuneri, la credite, la conturi curente.
Calcularea dobanzii la credite si depuneri dispune de
doua modalitati de calcul :
a) calculul dobanzii simple, in situatia in care
depunerile si creditele au o perioada de pana la un an, in
acest caz, dobanda stabilindu-se dupa relatia :
100 360

=
d z
r n C
D

unde :
D = dobanda in suma, in valoare absoluta ;
C = capitalul imprumutat ;
n
z
= numarul de zile pentru care se realizeaza
creditarea ;
r
d
= rata dobanzii
Factorii de care depinde marimea dobanzii se pot
imparti in doua categorii :
- variabili (C,n
z
) ;
- invariabili (360 si procentul)
in aceste conditii, relatia capata urmatoarea forma :
100 360
100 360

=
|
|

\
|

=
d z
d
z
r n C
r
n C
D

b) Calculul dobanzii compuse se practica in situatia
in care perioada de creditare este mai mare de un an.
Aceasta perioada poate fi exprimata in ani intregi sau in
ani intregi plus fractiuni de un an.
in situatia in care perioada de creditare sau depunere
este exprimata in ani intregi, dobanda se calculeaza pe
baza relatiei :
) 1 ( = = =
n
i i
n
i i f
k C C k C C C D
unde :
D = dobanda perceputa sau bonificata
C
f
= capitalul fructificat ;
C
i
= capitalul initial ;
k = coeficientul de fructificare (1+r
d
) ;
n = numarul de ani cat dureaza depunerea sau
creditarea

5. Rata nominala si rata reala a dobanzii
Perioada actuala fiind caracterizata prin intense,
permanente si generalizate procese inflationiste
influenteaza rata dobanzii aparand astfel, riscul eroziunii
capitalurilor si anume posibilitatea pierderilor pe care le
poate suferi creditorul.
Se desprinde concluzia ca, in conditiile procesului
inflationist, dobanda reala este direct proportionala cu
dobanda nominala si invers proportionala cu gradul de
depreciere monetara.
Rata nominala a dobanzii este definita ca rata de
schimb intre valoarea prezenta a monedei si valoarea
viitoare a acesteia, de exemplu, daca rata nominala este de
10% annual, 1 euro astazi valoreaza 1,1 peste un an.
Rata reala a dobanzii este rata de schimb intre
valoarea de azi a bunurilor reale si valoarea de maine a
acestora. in conditiile inexistentei inflatiei, rata
nominala este egala cu cea reala. Daca insa se anticipeaza
o rata anuala a inflatiei de 10%, similara ratei nominale a
dobanzii, atunci cu 1,1 euro vom putea cumpara peste un an
ceea ce cumparam cu 1 euro acum, aceasta evidentiind ca
rata nominala de 10% semnifica o rata reala de zero.
Relatia dintre cele doua rate se exprima prin
urmatoarea formula:
r.n. = r.r. + r.i.
unde:
r.r. = rata reala a dobanzii
r.n. = rata nominala a dobanzii
r.i. = rata anticipata a inflatiei
Rata anticipata a inflatiei este o variabila dificil
de determinat, estimarea acesteia prin analiza ratelor
istorice a esuat, deoarece anticiparile subiectilor
economici au la baza cu totul alti factori.
Astfel, rata dobanzii reale (r.r.) este data de :
1
. . 1
. . 1
. .
+
+
=
i r
n r
r r
in conditiile in care rata inflatiei este 10%, iar
rata dobanzii de 20%, vom avea :
% 09 , 9 0909 , 0 1
1 , 1
2 , 1
1
1 , 0 1
2 , 0 1
. . = = =
+
+
= r r
Impactul inflatiei asupra creditorului si debitorului
va fi diferit :
daca rata inflatiei creste, rata reala a dobanzii
se reduce, impactul fiind avantajos pentru
debitor si dezavantajos pentru creditor ;
daca rata inflatiei scade, rata reala a dobanzii
creste, impactul fiind avantajos pentru creditor
si dezavantajos pentru debitor.

6. Categorii ale ratelor nominale a dobanzii
Ratele dobanzii sunt printre cele mai urmarite
variabile din economie, evolutia lor afectand zilnic viata
fiecaruia si avand consecinte importante asupra starii
economiei.
Fiecare piata a imprumuturilor are proprii rate ale
dobanzii, existand rate ale ipotecilor, ale creditelor
bancare pe termen scurt, mediu si lung, ale titlurilor pe
termen scurt, ale actiunilor, ale obligatiunilor de stat,
etc.
Rata de baza a dobanzii (r.b.) reprezinta rata
utilizata de banci pentru creditele pe termen scurt
contractate cu firmele mari, cu credibilitate maxima, fiind
cea mai scazuta rata, datorita riscului mic de rambursare.
Ratele dobanzii platite de firme (r.p.), adica ratele
curente ale dobanzii, sunt mai mari decat rata de baza,
coeficientul de multiplicare a ratei de baza k.r., variind
intre 3% si 10% si totodata adesea firmele sunt obligate sa
conserve o parte din imprumutul primit intr-un cont de
compensare, c.c., cu dobanda zero, astfel ca rata efectiva,
r.e., a imprumutului va fi mai mare decat rata prevazuta in
contract :
)
. . 1
1
. . . . (
. . 1
1
. . . .
c c
r k p r
c c
c r e r

=
De exemplu, avand urmatoarele date I=1000, c.c. = 200,
r.p.=6%, k.r.=5%, rata efectiva va fi :
% 87 , 7 25 , 1 3 , 6
200 1000
1000
) 05 , 0 1 ( 6 . . = =

+ = e r

imprumuturi bancare
a. imprumutul simplu furnizeaza o suma de bani, la,
care trebuie rambursata la scadenta, n, insotita de o suma
suplimentara de dobanda, D, randamentul la scadenta, r.s.,
masura a ratei dobanzii, se determina astfel :
. . 1 . . 1 s r
D Ia
s r
Iv
Ia
+
+
=
+
= =>
Ia
D
Ia
Ia Iv
s r =

= . .
in cazul imprumutului simplu rata dobanzii este egala
cu randamentul la scadenta.
b. imprumutul cu plti in rate furnizeaza o suma de
bani celui imprumutat pe un numar de ani care reprezinta
scadenta, suma care trebuie sa fie rambursata prin rate
periodice, de regula egale, care cuprind parti din
principal, din suma imprumutata si dobanda aferenta
perioadei respective.

imprumuturi pe titluri
Rata dobanzii la obligatiuni reprezinta rata platita
la obligatiuni cu valori mari si risc redus.
Rata nominala r.n., reprezinta procentul dintre
dobanda anuala D.A. adesea sub forma de cupon si valoarea
nominala a obligatiunii V.N.O.
100
. . .
. .
. . =
O N V
A D
n r
Rata curenta a dobanzii r.c. reprezinta raportul
dintre dobanda anuala si pretul de piata al obligatiunii
P.O.
100
. .
. .
. . =
O P
A D
c r
Randamentul la scadenta, efectiva r.s. al obligatiunii
pe termen lung se determina luand in considerare procesul
de scontare, de determinare a valorii prezente aunei sume
de bani generate, platita si primita, in viitor.

7. Riscul ratei dobanzii si globalizarea
Exista piete financiare diverse, si deci o diversitate
de rate ale dobanzii, pentru comparabilitatea acestora
existand trei barometre ale conditiilor pe aceste piete:
Rata dobanzii bancii centrale, sau rata pietei
interbancare, a fondurilor imprumutate de banci
de la Banca centrala, cu scadente foarte scurte,
evolutia nivelului acestei rate fiind un semnal
al politicii monetare;
Rata dobanzii de baza, care este rata aplicata de
catre banci imprumuturilor pe termen scurt
acordate clientilot cu creditele cele mai sigure
si performante ;
Rata dobanzii interbancare de pe piata din Londra
(LIBOR), care este perceputa la imprumuturile pe
termen scurt acordate bancilor de prima
categorie, pe piata interbancara londoneza,
scadentele fiind de regula intre 3 luni si 6
luni. Aceasta rata permite compararea
randamentelor dobanzii pentru cei care
comercializeaza instrumente denominate in valute
diferite, in particular in eurovalute. Pentru a
contribui la compararea ratelor dobanzii pe
pietele eurovalutelor, comerciantii au adoptata
conventia cotarii ratelor obligatiunilor,
imprumuturilor, depozitelor, utilizand rata
LIBOR, rata a dobanzii la care 6 mari banci
londoneze se imprumuta reciproc pe piata
deschisa.
Titlurile de piata, emisiunea si comercializarea
acestora implica riscuri, existand o legatura directa intre
riscul obligatiunii si randamentul la scadenta al acesteia,
in conditiile globalizarii financiare riscul de rata a
dobanzii combinat cu riscul valutar devenind un factor
decisiv in adoptarea deciziilor partenerilor pe pietele
imprumuturilor-creditorii si debitorii.
Daca pietele financiare ar fi complet separate, atunci
sursa principala a riscurilor pietei nediversificabile ar
fi factorii din economia nationala care influenteaza
veniturile instrumentelor financiare. insa, daca
investitorii pot cumpara instrumente financiare din alte
tari, atunci sursele riscurilor devin mai inotlerabile,
adica riscul este specific instrumentului, si in consecinta
diversificabile. in cadrul unei piete financiare complet
integrate, riscul de piata, cel generat de factorii care
influenteaza veniturile instrumentelor, va crsete exclusiv
datorita acestor factori.
Riscul de rata a dobanzii se asociaza diferentiat cu
urmatoarele riscuri :
a) Riscul de piata, determinat de incertitudinea
informationala asupra ratelor viitoare ale dobanzilor pe
piata, duce la cresterea ratei dobanzii titlurilor pe
termen lung.
b) riscul de neplata, determinat de probabilitatea mai
ridicata, in cazul debitorilor noi, de dimensiuni mici, de
a nu-si rambursa principalul si de a nu plati dobanzile.
c) Riscul de lichiditate, evidentiaza ca titlurile mai
putin lichide, deci cu maturtati lungi, vor solicita rate
ale dobanzii mai mari decat titlurile mai lichide, cu
maturtati scurte.
d) Riscul valutar reprezinta posibilitatea ca valoarea
instrumentului financiar, exprimat in valuta sa varieze
datorita fluctuatiilor cursului valutar, acest risc
imbracand trei forme :
- Riscul de tranzactie, care reprezinta posibilitatea
ca profiturile din tranzactionarea instrumentelor
financiare sa se modifice ca rezultat al variatiilor
cursului valutar ;
- Riscul de translatie, care este rezultatul alterarii
valorilor interne ale instrumentelor financiare exprimate
intr-o valuta, datorita fluctuatiilor de curs ;
- Riscul economic, care reprezinta posibilitatea ca
miscarile cursului sa afecteze valoarea prezenta a
fluxurilor viitoare din venituri.
e) Riscul de tara, care consta in posibilitatea ca
veniturile instrumentelor financiare internationale sa
varieze datorita incertitudinilor privind schimbarile
posibile in conditiile politice si economice ale tarii
respective.
Preturile si castigurile titlurilor pe termen lung
reactioneaza mai puternic la schimbarile ratelor dobanzii,
fiind mai volatile decat acelea ale titlurilor pe termen
scurt, facand ca titlurile pe termen lung sa aiba un risc
de rata a dobanzii mai ridicat.
Maturitatea sau durata de viata a titlului reprezinta
un factor cheie in determinarea pierderii de capital
produse de cresterea ratelor dobanzii de piata. Aceasta
inseamna ca riscul de rata a dobanzii depinde direct de
maturitatea imprumutului : cu cat maturitatea creste, cu
atat creste si riscul de rata.
Modul in care sunt platite veniturile aferente
titlurilor ral doilea factor de influenta a riscului de
rata, in acest sens riscul de rata putand genera fie
castiguri, fie probleme subiectilor economici.
Gestionarea riscului de rata cuprinde strategii,
politici si tehnici prin utilizarea carora partenerii
imprumuturilor pot reduce riscul de diminuare a valorii
imprumuturilor si a platilor de venituri, determinate de
modificarile adverse ale ratelor dobanzii.
Utilizarea acestor tehnici presupune insa cunoasterea
surselor care genereaza riscul de rata, principalele surse
fiind :
- diferentele temporare dintre scadenta ratelor fixe
si reevaluarea ratelor variabile ale
imprumuturilor ;
- schimbarile care intervin in panta si forma curbei
de randament, pe fondul necorelarilor de reevaluare
a ratelor;
- modificarea marjei dintre curbele de randament pe
care sunt plasate preturile diferitelor categotii de
imprumuturi, de exemplu, derivarea riscului
titlurilor de baza, din modificarea neasteptata a
marjei dintre doua rate-indice diferite;
- optiunile incorporate in multe imprumuturi, care
confera drepturi detinatorilor de a beneficia de
facilitati care pot avea valoarea titlurilor de
baza.
Deoarece riscul ratei dobanzii poate avea efecte
adverse asupra valorii si veniturilor instrumentelor
financiare, s-au dezvoltat doua abordari distincte, insa
complementare, pentru evaluarea expunerii la riscul de rata
a dobanzii:
abordarea traditionala, din perspectiva
rezultatelor, concentrata pe impactul pe care
schimbarea ratei dobanzii il are asupra veniturilor
nete din dobanda generate de instrumentul financiar,
importanta acesteia diminuandu-se pe masura ce si alte
surse de venituri din imprumuturi capata importanta ;
abordarea centrata pe valoarea actualizata a
fluxurilor nete de numerar, care reflecta si
sensibilitatea valorii imprumutului la variatiile
ratei dobanzii ;
Limitarea expunerii la riscul de rata dispune de mai
multe cai:
detinerea de instrumente financiare pe termen
scurt, care au un risc mai mic de pierdere a
capitalului cand ratele dobanzii cresc, comparativ cu
titlurile pe termen lung ;
detinerea de titluri cu o durata mai scurta, care
ia in considerare atat maturitatea instrumentelor, cat
si frecventa platilor primite de catre detinatorul
titlului.
Conditiile pietei imprumuturilor pot varia
imprevizibil si, in consecinta, detinatorii de instrumente
financiare trebuie sa satisfaca doua cerinte cheie ale
protejarii fata de riscurile de rata si de curs :
sa dispuna desuficienta flexibilitate in adaptarea
la diversele situatii carora trebuie sa le faca
fata ;
sa fie capabili a realiza rapid tranzactiile
semnificative.
Dorinta de a imbina cele doua cerinte a condus la
dezvoltarea instrumentelor sofisticate, numite tilturi
derivative.
Titlul derivative este, dupa cum s-a aratat, orice
instrument financiar al carui venit este legat de sau
deriva din veniturile altor instrumente financiare.
Principalele titluri derivative sunt:
Contractul Forward pe rata a dobanzii reprezinta
un contract care angajeaza pe emitent sa vanda un
instrument financiar la o rata a dobanzii
stabilita pentru o scadenta specificata;
Contractul futures de rata a dobanzii reprezinta
un angajament de a vinde sau cumpara o valoare
standardizata dintr-un instrument financiar la un
pret si o rata a dobanzii stabilite si la o data
anumita in viitor.
Operatorii pot folosi aceste contracte pentru a
stabili fluxurile de venituri bazati pe miscarile de rate
si cursuri, care tind sa ia in considerare variatiile
veniturilor celorlalti detinatori de instrumente
financiare, rezultatul fiind o reducere neta a expunerii la
riscul de rata dobanzii sau la riscul de curs.
Optiunile sunt contracte financiare care acorda
detinatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a
cumpara sau vinde un instrument financiar la un
animit pret, intr-o perioada specifica.
Operatorii pot utiliza optiunea valutara pentru a
raspunde la aprecierea sau deprecierea valutara
prin cumpararea sau vanzarea valutei la un curs
prestabilit, optiunile de rata a dobanzii avand
efecte in cazul unei dimensiuni mari a
contractului.
Swap pe rata a dobanzii reprezinta un contract
prin care se schimba, derivate din portofolii cu
maturitati diferite, pot ajuta la acoperirea
riscului de rata a dobanzii, iar tranzactionarea
fluxurilor de plati exprimate in valute diferite
poate reduce expunerea la riscul de curs.

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Completati cu termeni corespunzatori astfel incat
definitia dobanzii sa fie corecta
Dobanda este ____________ in schimbul punerii la
dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar,
rata dobanzii reprezentand ___________ pentru o anumita
unitate de ________ si o anumita unitate de _________.

2.Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata :
a)Procedeul de determinate a valorii viitoare este
complementar celui de actualizare a valorii
b)Procedeul de determinate a valorii viitoare este
inversul celui de actualizare a valorii

3.Refiniti relatia dintre maturitatea unui imprumut si
riscul de rata a dobanzii
____________________________________________________
____________________________________________________

4.In ce conditii rata nominala a dobanzii este egala
cu rata reala a dobanzii ?
_____________________________________________________

5.Corectati termenii eronati pentru ca afirmatia
urmatoare sa fie corecta :
Rata de baza a dobanzii (r.b.) reprezinta rata
utilizata de banci pentru creditele pe termen lung
contractate cu firmele mici, cu credibilitate maxima, fiind
cea mai scazuta rata, datorita riscului mic de rambursare.

6. Care dintre formele de risc asociate riscului de
rata a dobanzii imbraca trei forme (de tranzactie, de
translatie si economic) :
a)riscul de piata
b)riscul de neplata
c)riscul de lichiditate
d)riscul valutar
e)riscul de tara

7.Definiti contracul futures de rata a dobanzii
______________________________________________________
______________________________________________________

8.Care dintre urmatorii indicatori al conditiilor
pietei financiare reprezinta un semnal al politicii
monetare ?
h) Rata dobnzii bncii centrale
i) Rata dobnzii de baz
j) Rata dobnzii interbancare de pe piaa de la Londra (LIBOR)

9. Definii conceptul de randament la scaden al creditului bancar.
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

10.Alegei variantele corecte de factori ce influenteaza cererea si oferta de capital:
a)Volumul produciei i al circulaiei mrfurilor
b)Marimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin mprumuturi
c)Fazele ciclice ale produciei
k) Marimea capitalurilor rentierilor i a economiilor diferitelor categorii ale populaie
Rspunsuri la testele de autoevaluare
1. Raspuns corect :pret platit, pret, capital, timp.
2. Raspuns corect b)
3. Maturitatea sau durata de viata a titlului reprezinta un
factor cheie in determinarea pierderii de capital produse
de cresterea ratelor dobanzii de piata. Aceasta inseamna ca
riscul de rata a dobanzii depinde direct de maturitatea
imprumutului : cu cat maturitatea creste, cu atat creste si
riscul de rata.
4.In conditiile inexistentei inflatiei
5.lung-scurt, mici- mari
6.Raspuns corect d)
7. Contractul futures de rata a dobanzii = angajament
de a vinde sau cumpara o valoare standardizata dintr-un
instrument financiar la un pret si o rata a dobanzii
stabilite si la o data anumita in viitor.

8. Raspuns corect a)

9. Randamentul la scadenta = raportul dintre dobanda
unui credit si valoarea initiala acestuia
(r.s.=(Iv-Ia)/Ia sau r.s.=D/Ia)

10. Raspuns corect : oferta a), c), d)
cererea - a), b), c)
LECTIA NR.6

RISCURILE BANCARE


Concepte cheie:
Riscul de credit
Deviatie standard
Risc de lichiditate
Gestiunea riscului
Risc de piata
Analiza riscului
Acoperirea riscului
Risc operational
Risc de rata a dobanzii
Risc valutar
Riscurile fizice

Obiectul lectiei : definirea continutului si
specificul riscurilor bancare, intelegerea tehnicilor
financiare de acoperire a riscurilor bancare, explicarea
metodelor de analiza si evaluare pe baza de bilant al
riscurilor, prezentarea aspectelor procesuale ale
organizarii managementului riscurilor bancare.
Continut

1. Conceptul de risc bancar
Definitia care ilustreaza cel mai cuprinzator riscul
apartine lucrarii Bancile Mica enciclopedie publicata
in Editura Expert, in 1998, in care autorii (Acad. Costin
C. Kiritescu si Dr. Emilian M. Dobrescu) definesc riscul
intr-o afacere ca eveniment viitor si probabil a carei
producer ar putea provoca anumite pierderi pentru banca
in activitatea bancara, riscul este caracteristica
bancara.
Dupa alti autori, definirea si explicarea riscului
bancar porneste de la idea ca riscul reprezinta
volatilitatea fluxurilor de numerar nete (net cash flows)
al unei unitati de afaceri.
Din punct de vedere mathematic, definitia de mai sus
poate fi formulata astfel:
( )
1
tan
2

=

n
CF CF
dard s Deviatia
avg i

unde : CFi = cash flow la perioada i
CF avg= cash flow mediu
Cash flow exprima intrarile si iesirile de cash si
cash equivalent;
Cash cuprinde numerarul si depozitele la vedere;
Cash equivalent cuprinde plasamentele pe termen
scurt, investitiile cu grad de transformare inalta in
numerar si care nu sunt supuse devalorizarii.

2. Analiza si gestiunea riscurilor
Cel mai adesea, riscurile bancare sunt analizate din
doua puncte de vedere, sensibil diferite: punctual de
vedere theoretic si cel practice.t
Atunci cand definesc riscul bancar si gestiunea
riscului, ceu mai multi autori se concentreaza asupra
functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera
riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest
punct de vedere este tratata, indeosebi, problema unor
pirederi neprevazute la activele bancare, pierderi cauzate
de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate.
Multi practicieni abordeaza, de regula, o singura
grupa sau o clasa de riscuri, cel mai frecvent, sub
aspectul tehnicilor de gestiune, dar foarte rar sunt
analizate si mecanismele de transmitere si amplificare a
riscului suportat de institutia financiara.
Riscul poate avea un impact considerabil asupra
valorii bancii analizate : atat un impact in sine, sub
forma pierderilor suportate direct, cat si unul indus,
cauzat de efectele asupra clientelei, personalului,
partenerilor de afaceri si nu in ultimul rand, asupra
autoritatii bancare.
in acelati context, prin expunere la risc se va
intelege valoarea actuala a tuturoro pirderilor si
cheltuielilor suplimentare pe care le supporta sau le-ar
suporta o anumita institutie financiara. Din acest motiv
expunerea la risc poate fi efectiva sau potentiala.
Trebuie subliniat ca expunerea la risc este permanent
generata de o multitudine de operatii si proceduri. De
aceea, mai ales in domeniul financiar, riscul trebuie
privit ca un complex de riscuri interdependente, putand
avea cauze comune sau producand alte riscuri in lant.
O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda
atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor
bancare, care sa vizeze minimizarea probabilitatii
producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a
bancii.
Obiectivul principal al acestor politici este de
minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare
suportate de banca, in timp ce obiectivul central al
activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat
mai mare pentru actionari.
Pot exista cazuri in care strategia bancii sa implice
asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. in
aceste situatii deciziile trebuie luate tinand cont soi de
cheltuielile suplimentare pentru asigurarea unei protectii
corespunzatoare fata de risc si de pierderile potentiale
mai mari.
in literatura de specialitate s-a covenit ca
managemetul bancar are trei obiective de baza, si anume :
maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc
si respectarea reglemetarilor bancare in vigoare. Dintre
acestea, nici unul nu are un primat absolut, conducerea
bancii stabilind obiectivul managerial central al fiecarei
perioade.
Gestiunea riscurilor bancare nu se rezuma doar la
minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta pentru
minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra
salariatilor care devin mai rigurosi si mai responsabili in
activitatea bancara curenta ; nu este de neglijat nici
efectul psihologic de descurajare a unor activitati
frauduloase.
O gestiune eficienta a riscurilor bancare are la baza
existenta unor programme adecvate pentru prevenirea si
controlul riscurilor bancare.
Aceasta problema, de analiza si gestiune a riscurilor
a constituit o problema deosebita urmare a unor
instabilitati aparute la nivelul anilor 80, devenind u
atribut esential al performantei bancare.
in domeniul bancar cresterea a devenit un atribut
esential al performantei bancare. Fiind impusa de
rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, ea a condos
implicit la cresterea riscurilor.
Procesul de crestere in sfera bancara are doua
componente: cresterea in domeniul serviciilor bancare
traditionale: creditarea clientilor, acordarea de dobanzi
attractive la depozite, efectuarea viramentelor, gestiunea
patromoniului si cresterea in zona noilor servicii bancare:
gestiunea trezoreriei, operatii pe piata de capital,
eBanking, servicii informatice si de informare, asigurari.
in concluzie, deoarece riscurile bancare constituie o
sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata
poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui
amortizor de soc.
Bancile isi vor gestiona cu success riscurile bancare
daca vor recunoaste rolul strategic al gestiunii
riscurilor, daca vor aplica tehnici de analiza si gestiune
in vederea cresterii eficientei, daca vor lua masuri
precise de adaptare a performantelei la risc si daca vor
crea mecanisme de raportare a performantei bancare in
functie de risc.

3. Tipologia riscurilor
3.1. Clasificarea in terminologia curenta

O clasificare curenta intalnita in literatura de
specialitate imparte riscurile specifice activitatii
bancare in trei categorii: riscuri financiare, riscuri
comerciale si riscuri de mediu.
A. Riscurile financiare sunt riscuri specifice
operatiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste
riscuri facand obiectul unor reglemetari bancare. Formele
sub care se manifesta sunt urmatoarele: riscul de credit,
riscul ratei dobanzii, riscul de lichiditate, riscul de
schimb valutar, riscul insolvabilitatii.
Datorita importantai detinute aceste riscuri vor fi
tratate in mod individual.
B. Riscurile comerciale sunt riscuri generate de
inadaptabilitatea bancii la noile servicii si produse ca
urmare a unui slab serviciu de marketing si lipsei de
talent managerial pentru noile piete, intalnind : riscul de
produs/serviciu, riscul de piata, riscul de imagine
comerciala.
b1. Riscul de produs este rezultatul unei evolutii
nefavorabile a valorificarii unui produs nous au serviciu.
b2. Riscul de piata apare atunci cand banca depinde
numai de o singura piata, in loc sa se adreseze mai multor
piete.
b3. Riscul de imagine comerciala consta in perceptia
negativa a unei banci de catre clienta, cum ar fi calitatea
scazuta de servire a clientilor, solutioonarea deficitara a
reclamatiilor, cum ar fi unele articole nefavorabile in
presa, etc.
C. Riscul de mediu este acel risc asupra caruia banca
fie are un control, fie are un control limitat, aceste
forme constau in :
Riscul de deficit produs de catre hoti sau
frauda comisa de angajatii bancii ;
Riscul economic determinat de conjunctura
economica la nivel national si regional ;
Riscul competitional determinat de similitudinea
produselor si serviciilor oferite de celelalte
banci sau institutii financiare ;
Riscul de reglementare determinat de deciziile
luate de autoritatile bancare, de multe ori intr-
o maniera nefavorabila.

3.2. Clasificarea riscurilor bancare in functie de
expunerea la risc
Expunerea la risc a unei institutii financiare, desi
generata de acelasi ansablu de activitati, poate fi privita
din doua puncte de vedere : ca expunere inerenta si ca
expunere suplimentara sau subiectiva.
in acest context, riscurile pure se carcterizeaza prin
aceea ca expunerea este generata de activitatile si
procesele bancare cu potensial de a produce evenimente care
sa se soldeze cu pierderi.
Riscurile pure se pot impatti in riscuri fizice,
riscuri financiare, riscuri criminale si frauduloase,
riscuri de raspundere.
Riscurile fizice se pot manifesta prin distrugeri ale
cladirilor, avarierea constructiilor neterminate,
distrugerea liniilor de telecomunicatii, avarierea
masinilor si materialelor diverse, deteriorarea
materialelor in cursul transportului, accidente de
ciculatie.
Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de
date si informatii confidentiale, pierderi de cecuri in
curs de incasare, distrugere a arhivelor informatice si
documentare.
Riscurile criminale si frauduloase pot consta in
patrunderi neautorizate in fisierele informatice,
utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata,
contrafacerea cartilor de credit si a cecurilor, intocmirea
dosarului de credit pe baza de falsuri, toate tipurile de
deturnari de fonduri, bancnote false, atac armat, rapiri
sau sechestru de persoane.
Riscurile de raspundere sunt date de o varietate de
situatii : nerespectarea normelor privind deschiderea de
conturi, acordari sau suspendari abuzive de credite, erori
de gestiune a conturilor si a serviciilor de fructificare a
economiilor, erori de ordin bursier in operatiunile cu
titluri, greseli de consultanta in ingineria financiara.
Pentru categoria riscurilor lucrative sau speculative,
expunerea este generata de incercarea de a obtine profit
mai mare.

Riscurile bancare in functie de expunerea la risc

Tipuri
de
riscur
i
Speculativ (pierder/castig)
Piata Afacere
Lichiditate
Pur (doar pierdere)
Performanta
intamplare
Catego
rie de
riscur
i
Titluri
Marfuri
Valute
Strategii
Organizare
Personal
Tehnologie
Marketing
Piete
Companii
Contrapartida
Asigurare
Active si
pagube
Viata si
sanatate
Cauze
princi
pale
Modificari
ale
raportului
cerere-
oferta
Conditii de
piata
anticipate
Aprecierea
manageriala
Informarea
limitata
Actiunile
concurentei
Alte nevoi de
consum
Restrictii de
capacitate
Caderea
sistemelor
Informarea
inegala
Erori ale
angajatilor sau
furt
Actiunile
conducerii
Esecul in
afaceri

imbolnavire
a
angajatilor
Catastrofe
naturale
Accidente


3.3. Clasificarea riscurilor in functie de
caracteristica bancara
Aceasta clasificare are la baza cauza si forma
riscurilor, presentandu-se schematic in tabelul de mai jos:
Caracteristica
bancara
Grupa de risc Tipul de risc
Operatii bilantiere Financiar Risc de creditare
Risc de lichiditate
Risc de piata
Risc de faliment
Servicii bancare De prestare Risc operational
Risc tehnologic
Risc al produselor
noi
Risc strategic
Cadrul de
activitate
Ambiental Risc de frauda
Risc economic
Risc concurential
Risc legal

Dintre totae riscurile prezentate, riscurile
financiare constituie cea mai importanta categorie. in
acest grup sunt cuprinse urmatoarele tipuri de riscuri :
- riscul de creditare, denumit si risc de
insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau
risc al deteriorarii calitatii activelor bancare cu pondere
insemnata in bilantul bancii, exprima probabilitatea
incasarii efective, la scadenta, a fluxului de venituri
anticipat ;
- riscul de lichiditate sau riscul de finantare
exprima probabilitatea finantarii efective a operatiilor
bancare ;
- riscul de piata sau de variatie a valorii activelor
financiare apare ca risc de variatie a ratei dobanzii, risc
valutar si risc de variatie a cursului activelor
financiare ;
- riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de
indatorare exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale
bancii sa fie insufucuente pentru a acoperi pierderile
rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa
afecteze in mod negativ plasamentele creditorilor bancii.
Toate aceste grupe de risc exercita o interactiune
continua, ele exprimand diferit acelasi potential de risc,
intrucat erzida din operatiunile bancare curente.
in acest sens, o expunere reala excesiva la riscul de
creditare poate genera risc de lichiditate, daca banca nu
detine suficiente active lichide pentru a depasi
obligatiile scadente fara aportul sumelor rezultate din
rambursarea creditelor acordate. Riscul de lichiditate
poate genera risc de faliment daca banca nu isi procura
rapid resursele deficitare.
Riscurile de prestare sunt asociate operatiilor din
sfera serviciilor financiare si cuprind la randul lor
urmatoarele tipuri de riscuri :
- riscul operational sau riscul de sarcina exprima
probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai
asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil ;
- riscul tehnologic este asociat calitatii si
structurii ofertei de produse financiare cu un ciclu
de viata propriu, care tind sa fie inlocuite de
produse mai performante ;
- riscul produsului nou este asociat inovarilor
insfera produselor financiare si exprima
probabilitatea cumulata a producerii mai multor
evenimente adverse, precum : situarea cererii sub
nivelul anticipat, depasirea nivelului planificat al
costurilor, lipsa de profesionalism al echipei
manageriale ;
- riscul strategic este inerent oricarei selectii de
piete, produse si zone geografice pe care o implica
definirea strategiei bancii intr-un mediu complex.
Grupa riscurilor ambientale exprima probabilitatea ca
o schimbare adversa de mediu sa afecteze negativ profitul
bancii, dar asupra carora banca are un control limitat.
- Riscul de frauda exprima probabilitatea comiterii
unor furturi sau instrainarea uno documente de catre
angajatii bancii ;
- Riscul economic exprima probabilitatea unei evolutii
potrivnice a conditiilor de mediu, acestea
influenteaza calitatea plasamentelor, volatilitatea
resurselor si potentialului de risc.
- Riscul concurential exprima probabilitatea reducerii
profitului in conditiile modificarii raporturilor de
piata in defavoarea bancii.
- Riscul legal este dat de reglemetarile legale in
vigoare de care trebuie sa tina cont, producand un
dezavantaj bancii.
in vederea evaluarii si controlului riscurilor
financiare se folosesc anumiti indicatori si anumite
tehnici de gestiune, care sunt mentionate in tabelul de mai
jos :

Grupa de
risc
financiar
Indicatori
traditionali
Indicatori
obiectiv
Tehnici de
gestiune
Risc de
creditare
Credite calitate
medie/ Total
credite
Concentrarea
creditelor
Cresterea
Analiza
creditelor
Documentarea
Pierderi
credite/Total
credite
Reserve/ Credite
creditelor
Ponderea
imprumuturilor
interbancare
Reserve/Credite
de calitate
medie
creditelor
Controlul si
verificarea
creditelor
acordate
Evaluarea
riscurilor
speciale
Risc de
lichiditate
Credite/depozite
Active lichide /
Depozite

Credite
interbancare
contractate
Costul
resurselor
imprumutate
Active lichide
imprumuturi/
Depozite
Pozitia
lichiditatii
Planul de
lichiditate
Modele
cost/evaluare
Dezvoltarea
resurselor de
finantare
Risc de
piata
Gradul de
sensibilitate
Bresa (segmental
de piata)
Bresele grupate
Durata
Bresele
dinamice
Gestiunea
bresei
dinamice
Analiza
duratei
Risc de
capital
Capital social/
Depozite
Capital social/
Active
Fonduri bancare
/ Active
Active risc /
capital social
Dinamica
activelor
relativ la
dinamica
capitalului
social
Planificarea
necesarului
de capital
Analiza
cresterii
posibile
Politica de
dividende
Capitalizarea
functie de
risc

3.4. Clasificarea riscurilor in functie de alocarea
lor in cadrul sistemului financiar-bancar
Privite din acest unghi, riscurile apar ca fiind
diversificabile sau nediversificabile.
Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care
ajung sa fie relativ nesemnificative, atunci cand sunt
combinate insuficient de multe pozitii bilantiere.
Riscurile nedivesrisificabile sunt cele care raman
relativ semnificative ca expunere, chiar si dupa ce toate
posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost
exploatate. Aceste riscuri sunt determinate, in esenta, de
variabilele de pret (rate ale dobanzii, cursuri valutare,
indicatori macroeconomici) reflectand variatii ale
preferintelor consumatorilor, schimbari de tehnologie,
politici guvernamentale. Din perspectia gestiunii
riscurilor, canalul lor de transmisie este pretul.
Privind din perspectiva gestiunii riscurilor bancare,
o protectie specifica se poate concepe doar in cazul
riscurilor diversificabile.
Daca se considera ca riscul consta in probabilitatea
de producere a unui eveniment incert pentru care este
cunoscuta repartitia efectelor producerii lui sau pentru
care acesata poate fi aproximata prin studiul efectelor
aleatoare deja produse, atunci incertitudinea (absoluta)
este asociata evenimentelor pentru care repartitia
efectelor este complet necunoscuta.
Incertitudinea necesita intotdeauna un capital
suficient si nu poate fi gestionata prin tehnici specifice.
in lucrare se vor prezenta modalitati de gestiune folosite
cu succes doar pentru riscuri diversificabile.

4. Finatarea riscului bancar
Gestiunea globala a riscurilor bancare se impune ca o
necesitate si trebuie sa asigure bancii capacitatea de a
identifica si aprecia riscurile bancare, de a le controla,
de a le elimina sau evita si de a le finanta.
Procesul de gestiune a riscurilor incepe rpin
descifrarea si localizarea riscurilor diferitelor game de
produse bancare pentru principalele activitati bancare.
Apoi acestea trebuie comparate cu nivelul de risc al
bancii. Daca riscul global bancar este mai putin indraznet
decat suma riscurilor partiale identificate, atunci
conglomeratul bancar are o valoare pozitiva pentru
actionari.
Pentru a identifica si evalua nivelul de risc al une
igame de produse bancare sau al unei activitati bancare,
managerii trebuie sa intuiasca si sa observe situatiile
semnificative care pot genera pierderi financiare.
Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea
unor scenarii de piredere pentru activitatile, tranzactiile
si interfetele bancare.
Cand se elaboreaza profilul riscului este util sa se
aloce expunerile la risc diferitelor componente ale
riscului si sa se identifice frecventa si marimea
pierderilor care pot fi generate de expuneri.
Un manager cu anumita experienta bancara poate dobandi
o buna perspectiva asupra nivelului riscului asociat unei
anumite expuneri combinand frecventa cu amplitidinea
riscului. Deoarece o anumita expunere poate genera riscuri
de mai multe feluri, nivelul de risc trebuie agregat pentru
fiecare expunere si pentru fiecare categorie de risc,
pentru a cuantifica riscul global al unitatii bancare.
Metodologiile de identificare si evaluare a riscurilor
pot asigura o estimare efectiva a riscului pentru
sucursale, agentii si intreaga banca.
Finantarea riscurilor privita ca element obligatoriual
gestiunii riscurilor bancare presupune atat acoperirea
riscurilor (prin rezerve generale sau specifice), cat si
transferul riscurilor (prin asigurare sau operatii cu
instrumente derivate).
Acoperirea riscurilor functioneaza cel mai bine in
cazul unor riscuri a caror frecventa si amplitudine a
expunerii sunt foarte previzibile sau atunci cand nu exista
asigurari pe piata. Transferul riscului este mai adecvat
atunci cand expunerea nu este foarte previzibila sau atunci
cand gravitatea potentiala a pagubelor este catastrofala.
in orice situatie, transferul riscurilor este dificil daca
nu exista piete de asigurari conventionale.
A. Acoperirea riscurulor bancare se poate realiza atat
printr-un program formal de finantare elaborat pe baza
prognozelor asupra pirederilor anticipate, cat si prin
prelevari pentru fondurile de rezerva constituite pentru
pierderi din creditare.
in plus bancile pot acoperi riscuri in afara unor
programme formale de finantare, daca trec pierderile pe
cheltuieli sau le acopera din capital.
Acoperirea riscurilor trebuie sa se faca mai ales pe
baza a doua criterii : acoperirea unor familii de riscuri
si existenta unei baze proprii de date statistice
referitoare la frecventa si amploarea riscurilor. in lipsa
acestor conditii, riscurile nu pot fi autofinantate in mod
corect.
B. Transferarea riscurilor bancare este eficienta
atunci cand frecventa si gravitatea sunt specifice unor
riscuri catastrofale si in cazul riscurilor neidentificate
si neevaluate cu precizie.
Structura unui program de asigurare fata de riscuri
pentru o banca se poate realize tinand seama de trei
posibilitati:
negocierea centralizata cu limitarea numarului de
polite;
negocierea descentralizata, politele fiind
incheiate separate;
programe specifice pentru diferite activitati
bancare.
Desi transferarea riscurilor poate ffi efficienta, ea
trebuie sa fie ultimul element luat in considerare de
gestiuena riscurilor bancare; practica concurrenta obliga
adesea ca transferarea riscului sa fie prima si uneori,
singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor
bancare.
in unele institutii financiare din SUA exista un numar
de salariti numiti nevastuici, a caror sarcina este sa
detecteze si sa traga semnalul de alarma pentru grupul
proprietarilor cand oricare dintre operatori isi depaseste
limitele stabilite.
Nevastuicile castiga prime in functie de numarul
infractorilor detectati. este evident ca un astfeld e
aranjament creeaza un climat nearmonios si tensionat in
cadrul colectivului. Nu este cel mai placut loc de munca,
dar institutia are, fara indoiala, un sistem bun de
supraveghere a operatorilor care expun banca la risc.
Un alt exemplu in sprijinul acestei idei este cel al
unei firme de brokeraj din SUA, in care pe langa operatori,
exista un numar mare de parteneri, ce castiga prime anuale
substantiale, pe care insa trebuie sa le lase in fimra pe
durata activitatii lor acolo. in acest mod, partenerii au
un motiv foarte personal sa asigure integritatea si
viabilitatea institutiei, intrucat pensiile lor viitoare
sunt expuse riscului. Exista suficienti parteneri care sa
supravegheze ca vulturii agentii operatori. Interesele
institutiei si cele ale partenerilor coincide exact in
acest caz.
Ceea ce au in comun aceste doua sisteme eficiente de
management (sistemul cu nevastuici si sistemul cu
parteneri vulture) este faptul ca ambele parti ale
sistemului de control supraveghetori si suptavegheati
sunt dinamice si adaptabile.
Controalele statice de tip contabil sunt necesare, dar
nu reusesc sa prevada anumite riscuri de operare, trebuind
construit un sistem de control dinamic si flexibil.
Producerea riscurilor bancare, fie ca rezultat al unui
management deficitar, fie ca urmare a impactului socurilor
reale monetare care perturba evolutiile macroeconomice
anticipabile, determina reducearea profiturilor
actionarilor sau, in ultima instanta, iesirea din afaceri a
bancii prin preluarea ei de catre o banca mai puternica ori
prin faliment.
Potrivit teoriei bancare, dar si experientei
cazuistice in domeniu, tipologia riscurilor se diferentiaza
prin intensitatea de actiune si prin consecintele pe care
acestea le genereaza.
Riscul de lichiditate este de natura strcturala ; el
insuti nu determina pierderi sau reduceri de capitl. Lipsa
de lichiditate poate rezulta din imprudenta in constituirea
sau utilizarea fondurilor, dar si din retragerea masiva de
depozite bancare.
Cand o banca nu-si mai poate asigura fondurile in mod
normal si trebuie sprijinita de autoritatea de reglementare
pentru o perioda prelungita, nu mai exista alt remediu
decat inchiderea sau preluarea ei de catre o banca mai
puternica.
Riscul de credit s-a dovedit a fi cel mai periculos
dintre riscurile bancare, indiferent de regiunea
georgrafica de pe glob.
in contextul dezvoltarii sistemului bancar si
diversificarii produselor si serviciilor bancare, se face
simtita, din ce in ce mai acut, necesitatea gasirii unor
solutii de asigurare impotriva riscurilor operatiunilor
bancare.
Transferul riscurilor interne pe piete externe mult
mai stabile financiar au putea constitui un avantaj
important.
Pe plan international, societatile de asigurare
practica mai multe tipuri de polite pentru asigurarea
riscurilor bancare.
in plan national si international se intalnesc
urmatoarele modele sau moduri de asigurare astfel:
- polita Complexa pentru Banci;
- polita de Frauda Electronica pe Computer;
- polita de Asiguarare pentru Erori si Omisiuni;
- Polita de Asigurare de Raspundere a Conducerii.
Sucursalele bancilor straine care opereaza pe piata
romaneasca sunt, in marea lor majoritate , asigurate de
bancile din tara de origine sau chiar de societati de
asiguarare din cadrul grupurilor financiare.
intr-o lume tot mai nesigura , cu procese si fenomene
economice instabile si cu o mare volatilitate , riscurile
generate de evolutiile imprevizibile ale actiunilor umane
si ale sistemelor informatice sunt o componenta
omniprezenta a activitatii bancare.Bancile , ca institutii
in care riscurile operationale sunt multiple , trebuie sa-
si orienteze managementul si spre acest segment al
riscurilor.
Pentru bancile care actioneaza in Romania , riscurile
operationale sunt mai pregnante , datorita mediului
economic ostil in care lucreaza, dar si specificul bancar
romanesc, aflat inca in faza de crestere si adaptare la
rigorile concurentiale ale economiei de piata.
Nu toate bancile si-au asigurat riscurile operationale
datorita :
lipsei unei oferte explicite si complete din
partea societatilor de asiguare pe piata
romaneasca;
costul relativ ridicat al asigurarilor , pe care
bancile decapitalizate si cu o profitabilitate
scazuta evita sa-l plateasca;
lipsa unei culturi solide a activitatii de
asiguarare
Necesitatea asigurarii riscurilor operationale a
inceput sa fie inteleasa de tot mai multi bancheri, dar
datorita constrangerilor financiare, asigurarea riscurilor
figureaza inca in coada listei prioritatilor investitionale
ale majoritatii bancilor romanesti.
in viitorul apropiat, organizatiile internationale
prin Comitetul de la Basel urmeaza sa solicite bancilor
contituirea de rezerve speciale capital pentru acoperirea
riscurilor operationale.

6. Managementul riscului si securizarea activelor
Cand activele unei banci sunt securizate , diferitele
functii traditionale de creditare ale bancii sunt separate,
rezultand o structura cunoscuta drept cupon transferabil,
functiile separate incluzand:
Functia de initere:cel imprumutat este localizat
prin marketingul bancii in funtie de
disponibilitatea imprumutului;
Functia de analiza a creditului:este evaluata
probabilitatea acordarii imprumutului celui care
il solicita;
Functia de acordare a imprumutului: asigurarea
tuturor clauzelor, inclusiv a dobanzii;
Functia de suport al creditului: evaluarea
fezabilitatii suportului de care dispune clientul
pentru a face fata modificarii conditiilor
creditului in orice moment al peioadei
imprumutului;
Functia de finantare:finantarea imprumutului este
asigurata prin creatia produselor de depozit care
sunt atractive clientilor cu amanuntul (retail)
si cu ridicata;
Functia serviciala:administrarea si derulkarea
contractului de imprumut;
Functia de conservare:imprututul reprezinta unul
din frecventele imprumuturi detinute in
portofoliu.
Securizarea poate imbunatati managementul riscului de
credit, deoarece, daca o banca constata ca imprumuturile
sale sunt prea concentrate intr-un sector, ea poate
securiza unele din acestea pentru a reduce expunerea.
Noile reguli prudentiale au stimulat managerii sa ia
in considerare securizarea activelor bancii , deoarece
acesta este un mijloc pentru reducerea activelor
respective, din punct de vedere contabil.
Securizarea activelor accentueaza unle riscuri pentru
investitori, cel mai rentabil fiind riscul platii
anticipate , precum si riscul de rata a dobanzii ,
discordanta scadentelor si riscul de lichiditate , daca
piata este subtire.

6.1. Derivativele si managementul riscului
6.1.1. Acoperirea riscului prin derivative

Un derivativ este un contract care da unei parti un
drept asupra unui activ fundamental sau asupra unei valori
lichide a unui activ, la o data oarecare fixata in
viitor.Cealalta parte este obligata prin contract sa
satisfaca datoria corespunzatoare.Un derivativ este un
instrument contingent , deoarece el este alcatuit dintr-o
transpunere a unui instrument financiar bine determinat sau
a unui bun.
Derivativele principale sunt: futures, forwards,
aranjamente forward pe rata , optiuni si swaps.
Diferenta esentala dintre managementul riscului
asociat derivativelor si cel asociat riscului bancar
traditional este ca , inainte de aceste inovatii
financiare, bancile se preocupau in principal cu evaluarea
riscului de credit si , dupa crizele datoriei din lumea a
treia, de o forma speciala a acestui risc , riscul
suveran.in preznet , bancile continua sa imprumute tarile,
corporatiile , firmele mici si populatia , dar pot utilize
derivativele pentru a a transferadiferitele riscuri intre
diferiti participantti , derivativele actionand ca
intermediari in managemntul riscului.
Cresterea utilizarii derivativelor de catre banci
insemna ca managementul trebuie sa aiba o abordare mai
larga, adica sa reprezinte nu doar managementul activelor
pasivelor din bilant, ci si managementul riscurilor care
apar datorita derivativelor.Aranjamentele in afara
bilantului imbunatatesc transparenta riscurilor, astfel ca
managemtul riscului poate fi o actiune de baza in cadrul
oricarei banci.

6.1.2. Cracterizarea principalelor derivative

a. Futures
Un future este un contract standardizat care negociaza
schimbarea sau livrarea a ceva precum un activ financiar,
la o anumia data sprecificata in viitor.
Utilizarea futures pentru acoperirea riscului ratei
dobanzii poate determinacresterea riscului bazelor, riscul
ca fluctuatiile preturilor futures sa difere de miscarile
preturilor activului acoperit.Riascul bazelor fundamentelor
creste datorita volatilitatii ratelor dobanzii ,
lichiditatii si ineficientei pietelor.

b. Forward
Un forward este un aranjament de a cumpara sau de a
vinde un activ la o data viitoare , pentru un pret
determinat in perioda pentru care a fost stabilit
aranjamentul .Ele nu sunt standardizate.Valorile acestor
contracte sunt mari si ambele parti sunt expuse riscului de
credit , deoarece valoarea contractului nu este acoperita
pana la maturitate: din acesta cauza, forwards sunt de
regula incredintate corporatiilor de credit , firmelor
financiare, investitorilor institutionali, guvernului.

c. Forward pe rata
Acest aranjament reprezinta un contract in care doua
parti sunt de acord asupra platii cursului sau ratei
dobanzii intr-un depozit imaginar sau scadenta specificata
la data achitarii.Principalul este negociat, dar niciodata
schimbat , contractul fiind achitat in nunerar.Daca
aranjamentele forward implica ratele dobabzii, forward pe
rata ofera vanzatorului contractului oportunitatea sa se
acopere impotriva caderii viitoare a ratelor dobanzii, in
timp ce cumparatorul este protejat fata de riscurile
viitoare ale ratelor dobanzii.

d. Optiunile
Optiunile sunt contracte unilaterale , care obliga
numai pe vanzator asupra unei optiuni. Detinatorul unei
optiuni are dreptul , dar nu si obligatia de a cumpara sau
vinde o cantitate negociata dintr-un activ financiar, la un
pret stabilit , inainte sau la data certa.Cumparatorul
pierde numai prima pe care o plateste brokerului sau
comisionul, putand sa castige din orice miscare neta
favorabila pe piata fundamentelor.Vanzatorul obtine
comisionul, insa se expune la pierderi nelimitate , in
cazul in care pretul de exercitare coboara sub pretul la
vedere al pietei.

e. Swaps
Acestea sunt contracte care permit schimbarea unui
flux de lichiditati , de numerar legat de obligatiile
financiare dintre doua parti .Instrumentele principale sunt
rata dobanzii, valutele ,actiunile.Ca si forward, swaps
sunt aranjamente bilaterale , prin care se urmareste
realizarea obiectivelor specificate ale managemntului
riscului, ele expunand ambele parti la riscul de credit.
Baza unui swap de rata dobanzii este principalul
fundamentalului unui imprumut sau depozit intre doua
contraparti , prin care o parte accepta sa plateasca
celeilate suma negociata referitoare la platile cu
dobanzile, in perioada de viata a contractului , intr-o
moneda specificata.
Un swap valutar incrucisat de rata a dobanzii este un
swap intre un flux cu rata fixa, exprimat intr-o valuta, si
un flux cu rata flotanta, exprimat in alta valuta,
contractul excluzand platile principalului.

6.2. Managemntul riscului si organizarea bancii
in activitatea bancara moderna , trei aspecte
referitoare la managemntul riscului sunt importante:
- diversificarea portofoliului, acesta permitand
reducerea riscului nesistematic, modele trebuie sa
tina seama de covariatia intregului portofoliu al
pozitiilor de risc;
- nevoia de a exista un management global direct(on-
line) si un timp real capabil sa asigure bancii o
singura sursa de informatii;
- utilizarea punctelor de risc cu stabilirea unor tinte
de expunere pentru diferitele activitati.
in cadrul sistemului de management al riscului ,
Trezoreria este cea care raspunde si trebuie sa aiba
urmatoarele sectiuni:
Managementul capitalului, care gestioneaza
capitalul existent si raspunde de dezvoltarea
capitalului nou.
Managementul riscului de trezorerie , care
fixeaza limitele riscului de rata dobanzii si
valutar, monitorizeaza incadrarea in aceste
limite, fiind responsabil si de riscul de
lichiditate.
Managementul riscului sistemic, care raspunde de
controlul riscurilor referitor la deficientele
infrastructurii , precum sistemul de plati si
piata valutara.
Managementul riscului financiar, care este
angajat in doua activitati principale:
managementul bilantului, masurand si controland
toate pozitiile structurale ale bancii, in afara
de cele tranzactionate, problema centrala fiind
ratele fixe comparativ cu cele variabile ;
cercetarea dezvoltarii riscurilor , ceea ce
presupune conceperea cadrului tehnic pentru
sistemele managementului noilor riscuri, creandu-
se sistemul punctelor de risc pentru masurarea si
controlul riscului comercial, de curs.
Managementul trezoreriei, care vizeaza functiile
zilnice ale acesteia, cum ar fi mentinerea
echilibrului lichiditatii cu Banca centrala.
Orice banca se confrunta cu o categorie speciala de
risc, riscul structural, care apare din operatiile
necomerciale , in special riscul generat de activitatile de
retail, din alte tari , in cazul bancilor care au o retea
extinsa de filiale.

TESTE DE AUTOEVALUARE

20. Care dintre urmatoarele tipuri de riscuri bancare nu reprezint un riscuri
financiare ?
a) Riscul de credit
b) Riscul ratei dobnzii
c) Riscul de schimb valutar
d) Riscuri comerciale
e) Riscul insolvavilitii

21. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F) urmtoarea afirmaie :
Riscul competiional este determinat de conjunctura economic la nivel naional
i regional .

22. Alegei variantele corecte ca urmatoarea afirmaie s fie corect:

Riscurile pure se caracteizeaz prin aceea c expunerea este generat de activitile
i procesele bancare cu potenial de a produce evenimente care s se soldeze cu
pierderi. Riscurile pure se pot mprii n :

a) Riscuri fizice
b) Riscuri speculative
c) Riscuri financiare
d) Riscuri de rspundere
e) Riscuri lucrative

23. Completai cu expresiile corespunztoare pentru ca afirmaiile de mai jos s fie
corecte :
a) Riscul de creditare exprim probabilitatea ncasrii efective, la scaden
__________________________
b) Riscul de lichiditate exprim probabilitatea _____________________ a
operaiilor bancare
c) riscul de piata sau de variatie a valorii
activelor financiare apare ca risc de variatie a
ratei dobanzii, risc valutar si risc de variatie
a cursului activelor financiare
24. Definii conceptele de riscuri diversificabile i nediversificabile
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

25. Inlocuiti termenii eronati astfel ca urmatoarele afirmatii sa constituie o
posibilitate pentru realizare de ctre o banc a unui program de asigurare fa de
riscuri :
a) Negocierea descentralizat cu limitarea numrului de polie
b) Negocierea centralizat, poliele fiind ncheiate separat
c) Programe specifice pentru diferite produse bancare

7. Completai cu termeni corespunztori pentru ca afirmaiile de mai jos s fie
corecte :
a)Managementul capitalului, care gestioneaza
capitalul ________ si raspunde de dezvoltarea
capitalului _____.
b)Managementul riscului de trezorerie , care fixeaza
limitele riscului de ______________ si __________,
monitorizeaza incadrarea in aceste limite, fiind
responsabil si de riscul de ____________.
c)Managementul riscului sistemic, care raspunde de
controlul riscurilor referitor la deficientele
infrastructurii , precum _________ si _____________.
d)Managementul riscului financiar, care este angajat
in doua activitati principale:
managementul_________, masurand si controland toate
pozitiile structurale ale bancii, in afara de cele
tranzactionate, problema centrala fiind ratele fixe
comparativ cu cele variabile ; cercetarea
________________ , ceea ce presupune conceperea
cadrului tehnic pentru sistemele managementului
noilor riscuri, creandu-se sistemul punctelor de
risc pentru masurarea si controlul riscului
comercial, de curs.
e)Managementul trezoreriei, care vizeaza functiile
zilnice ale acesteia, cum ar fi mentinerea
________________________ cu Banca centrala.

8.Care dintre urmatoarele categorii de risc sunt riscuri
ambientale?
a)risc de piata
b)risc strategic
c)risc de frauda
d)risc de frauda
e)risc de lichiditate
f)risc tehnologic

9. Care dintre instrumentele derivative este contract
unilateral? Defintiti-l.
___________________________________________________________
___________________________________________________________

10. Definiti notiunile de a)futures
b)forward
c)swaps
___________________________________________________________
_
___________________________________________________________
_
___________________________________________________________
_



Rspunsuri la testele de autoevaluare

1.Raspuns corect : d)

2. Raspuns corect : Fals

3. Raspuns corect : a), c), d).

4. a) fluxul de venituri anticipat
b) finantarii efective
c) plasamentele creditorilor bancii

5. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung
sa fie relativ nesemnificative, atunci cand sunt combinate
insuficient de multe pozitii bilantiere.
Riscurile nediversificabile sunt cele care raman relativ
semnificative ca expunere, chiar si dupa ce toate
posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost
exploatate.

6. descentralizat - centralizat, centralizat descentralizat, produse - activitati

7.a) existent, nou
b) risc de rata dobanzii, risc valutar, risc de lichiditate
c) sistem de plati, piata valutara
d) bilant, dezvoltarea riscurilor
e) echilibrul lichiditatii

8. Raspuns corect c), d)

9. Optiunea. Optiunile sunt contracte unilaterale , care obliga
numai pe vanzator asupra unei optiuni. Detinatorul unei
optiuni are dreptul , dar nu si obligatia de a cumpara sau
vinde o cantitate negociata dintr-un activ financiar, la un
pret stabilit , inainte sau la data certa.

10. a) future = un contract standardizat care negociaza
schimbarea sau livrarea a ceva precum un activ financiar,
la o anumia data sprecificata in viitor.
b)forward = aranjamentul de a cumpara sau de a vinde un
activ la o data viitoare , pentru un pret determinat in
perioda pentru care a fost stabilit aranjamentul
c)swaps= contracte care permit schimbarea unui flux de
lichiditati , de numerar legat de obligatiile financiare
dintre doua parti
LECTIA NR.7

ANALIZA PORTOFOLIULUI BANCAR


Concepte cheie:
Portofoliul
Analiza scenariilor
Linia pietei de capital
Rist sistemic
Teoria alegerii portofoliului
Valoarea de risc (VaR)
Analiza portofoliului
Coeficient beta
Pierderea asteptata
Risc nesistemic

Obiectul lectiei : intelegerea importantei riscului in
activitatea bancara si explicarea metodelor de analiza a
riscului portofoliului utilizand tehnicile si instrumentele
statistice ale analizei dispersionale, explicarea
continutului indicatorilor ; analiza riscului portofoliului
prin delimitarea riscului sistemic si nesistemic.

Necesitatea analizei portofoliului
Oamenii economisesc excedentul, adica atunci cand
venitul curent excede consumului curent, in acest fel ei
renunta la posesia imediata asupra economisirii in
conditiile asteptarii unei sume de moneda mai mari care ar
putea fi disponibila pentru consumul viitor, ceea ce se
numeste investitie.
Rata de schimb intre consumul viitor (moneda viitoare)
si consumul curent (moneda actuala) se numeste rata pura a
dobanzii, rata stabilita pe piata de capital, prin
compararea ofertei excesului de venit disponibil,
economisire, pentru a fi investit, cu cererea pentru exces
de consum, imprumuturi la un moment dat.
Investitia poate fi definita, forma, ca fiind un
angajament actual de moneda pentru o perioada de timp, in
scopul de obtine incasari viitoare care vor compensa banca
pentru urmatoarele ratiuni:
a) perioada in care fondurile sunt angajate;
b) rata asteptata a inflatiei;
c) incertitudinea incasarilor viitoare.
Oamenii investesc pentru a castiga un venit din
economisirea datorata renuntarii la consumul curent
(amanarii consumului).
Ipotezele referitoare la psihologia comportamentului
investitorilor pe pietele financiare sunt:
piata titlurilor nu opereaza cu costuri de
tranzactie (comisioane, taxe), fiind considerata
piata cu fractiuni mici;
toti investitorii au acces liber pe orice piata
relevanta;
investitorii apreciaza similar informatia
disponibila, estimand identic riscul si venitul
asteptat al titlurilor, avand asteptari omogene;
investitorii au acelasi orizont de timp;
investitorii se preocupa numai de
caracteristicile riscului si ale venitului
asteptat, cautand sa obtina venitul asteptat
maxim si sa evite riscul
Obiectivele investitorilor pot fi exprimate in doua
moduri echivalente:
pentru un nivel dat al riscului, investitorii
doresc venituri asteptate cat mai mari posibil;
pentru un nivel dat al venitului asteptat,
investitorii doresc riscuri cat mai mici posibil.
Posesia unei sume de bani ofera o diversitate de
posibilitati pentru a-i investi, constituind un portofoliu
de active in scopul mentinerii sau chiar al cresterii
valorii reale a averii.
Se investeste intr-un singur tip de activ sau in mai
multe? Care va fi structura portofoliului? Ce criterii se
vor folosi in constituirea structurii? iata intrebari la
care investitorul trebuie sa raspunda.
Aceste raspunsuri le gasim in cadrul teoriei alegerii
portofoliului (pct.3 din lectie)

2. Abordarea statistica a riscului
Riscul unui activ se defineste prin variabilitatea
rentabilitatii viitoare a activului, fiind legat de
probabilitatea ca activul sa aiba o rentabilitate reala mai
mica decat cea asteptata. Rentabilitatea asteptata
reprezinta rentabilitatea estimata ca va fi realizata de o
investitie, fiind masurata prin valoarea medie a
distributiei de probabilitate a rentabilitatilor posibile.

2.1. Distributia de probabilitate
Decizia de investitii necesita previziunea fuxurilor
de lichiditate care vor intra anual, in viitor, determinate
de aceasta investitie. De regula, estimarea este punctuala,
reprezentand o marime, denumita estimarea probabila (de
exemplu, se estimeaza ca vor intra 500 de lei timp de 4
ani). Certitudinea realizarii rentabilitatilor estimate,
invesr spus, gradul de incertitudine, poate fi definita si
masurata prin distributia de probabilitate a predictiei,
adica asocierea fiecarei rentabilitati estimate a unei
probabilitati.
O anumita rata de rentabilitate poate fi interpretata
ca rata interna de rentabilitate (RIR) a investitiei, pe
baza fluxurilor de lichiditati asociate.
RIR reprezinta rata de actualizare pentru care
valoarea interna a fluxurilor viitoare de lichiditati este
egala cu valoarea investitiei, valoarea prezenta
reprezentand valoarea de azi a unor plati sau incasari
viitoare, valoare actualizata prin rata corespunzatoare de
actualizare.

2.2. Masurarea riscului; deviatia standard
Riscul poate fi definit statistic pornind de la
distributia de probabilitate, in sensul unei relatii
directe intre ecartul distributiei si nivelul riscului.; cu
cat ecartul distributiei de probabilitate este mai ingust,
cu atat riscul este mai mic. Masura statistica a acestui
ecart o reprezinta deviatia standard, adica abaterea
patratica medie.
Deviatia standard masoara dispersia variabilei in
jurul mediei, fiind exprimata in aceeasi unitate de masura
ca si venitul asteptat.

3. Teoria alegerii portofoliului
Cererea de active si alegerea, de catre o persoana, a
activelor care sa formeze portofoliul presupun luarea in
considerare a urmatorilor factori determinanti:
averea, adica toate activele detinute de catre o
persoana;
venitul asteptat de la un activ (randamentul),
comparativ cu alte active;
riscul asociat venitului unui activ, comparativ
cu alte active;
lichiditatea, facilitatea transformarii activului
in numerar, comparativ cu alte active.
Un activ reprezinta o parte din proprietate,
constituind o rezerva a valorii.
Activele sunt fizice, materiale, precum pamantul,
imobilele, obiectele de arta, echipamentele industriale,
etc. si financiare, precum moneda, obligatiunile,
actiunile, etc.
Factorii determinanti ai cererii de active, analizati
mai sus, pot fi explicati in cadrul teoriei alegerii
portofoliului, care afirma urmatoarele:
cantitatea ceruta dintr-un activ este, de regula,
corelata pozitiv (direct) cu averea, reactia
fiind mai puternica daca activul este de lux,
decat daca este o necesitate;
cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata
pozitiv cu marimea venitului asteptat generat de
catre acesta, comparativ cu active alternative;
cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata
negativ cu riscul asociat veniturilor asteptate
ale acestuia, comparativ cu riscurile activelor
altenative;
cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata
pozitiv cu lichiditatea acestora, comparativ cu
lichiditatea activelor alternative
Aceste corelatii sunt sintetizate in tabelul
determinarilor, de mai jos:

Variabila Modificarea
variabilei
Modificarea
cererii de activ
Averea sau bogatia

Venitul asteptat

Riscul asociat

Lichiditatea


A. Averea sau bogatia
Cresterea averii sau bogatiei determina cresterea
cererii de active, insa in mod diferentiat pentru fiecare
activ; gradul de reactie al cererii pentru un activ la
modificarea volumului averii este exprimat prin
elasticitatea cererii de active la averem care masoara cat
de mult, celelalte conditii mentinandu-se constante,
cantitatea cerita dintr-un activ se modifica, in procente,
ca reactie la o modificare cu un procent al averii.

B. Venitul asteptat
Reprezinta castigul estimat sa-l genereze o investitie
financiara, detinuta pe o perioada data. Venitul asteptat
poate fi egal cu suma obtinuta prin ponderea veniturilor
posibil de obtinut pe subperioade cu probabilitatea
realizarii acestora.

C. Riscul asociat
Cererea de active este influentata si de gradul de
risc sau de incertitudinea realizarii venitului asteptat,
masurarea riscului facandu-se prin deviatia standard,
numita si abaterea patratica medie.

D. Lichiditatea
Cererea pentru un activ este influentata de usurinta
cu care acesta poate fi transformat in numerar cu costuri
cat mai mici, adica de lichiditatea acestuia. Cu cat piata
pe care ste comercializat activul are mai multa adancime si
o mai mare largime, adica are mai multi vanzatori si
cumparatori, cu atat activul este mai lichid si, in acest
sens, comparatia intre o casa, a carei vanzare pe numerar
implica un cost de tranzactie ridicat ( comisioane, taxe,
etc.), si un titlu de trezorerie, care poate fi vandut mult
mai repede si cu costuri de tranzactie comparativ mai mici,
pe o piata mai bine organizata, sustine aceasta afirmatie.
Rezumand, cu cat un activ este mai lichid, comparativ
cu alte active alternative, cu atat cererea pentru acel
activ este mai mare.
in ciuda aversiunii fata de risc, multi investitori
desin active riscante, insa in cadrul unui portofoliu
diversificat care contine active diferite, cu riscuri
diferentiale, in acest fel reducandu-se riscul general al
portofoliului.
Fie doua investitii, realizate de catre banca, in doua
actiuni, A si B. i conditiile cand economia este in avant,
actiunile A genereaza un venit de 15%, iar actiunile B de
5%, si invers, cand economia este in recesiune, actiunile A
au un venit de 5%, iar actiunile B de 15%, venitul asteptat
al celor doua actiuni, in conditiile unor probabilitati de
50% (0,5) ale celor doua stari ale economiei, fiind de 10%,
ambele actiuni realizand insa nivele de risc semnificative,
expunand banca la incertitudini referitoare la venitul
asteptat, in conditiile in care aceasta detine numai o
singura actiune.
Daca banca insa detine simultan si in proportii egale
cele doua tipuri de actiuni, indiferent de starea
economiei, ea va astepta un venit de 10%, fara a se mai
expune la riscul desinerii unui singur tip de actiuni.
Exemplul celor doua actiuni, ale caror venituri sunt
corelate perfect negativ, este nerealist, in practica
veniturile actiunilor fiind independente, adica uneori
ambele putand castiga venituri ridicate, alteori putand
inregistra pierderi, in acest caz cele doua actiuni
comportandu-se ca si cum ar fi una singura, in conditiile
in care investitorul detine cantitati similare din fiecare,
iat probabilitatile temporale ale acestora sun aceleasi.
Se poate afirma ca riscul unui portofoliu bine
diversificat se datoreaza numai riscului sistematic al
activelor din portofoliu.
Riscul sistematic este masurat prin coeficientul
(beta), care masoara sensibilitatea venitului unui activ la
modificarea preturilor pe pietele titlurilor. De exemplu,
daca o crestere medie a preturilor pietei de 1%, determina
o crestere de 2% a pretului activului, beta acestui activ
va fi 2 (2/1), si invers, daca o crestere a pretului
activului este de 0,5%, cand cresterea preturilor
titlurilor pe piata este 1%, beta va fi 0,5% (0,5%/1).
Primul activ, cu beta 2, este mai riscant decat cel cu beta
0,5%, primul activ avand un risc sistematic de 4 ori mai
mare decat cel de-al doilea (obtinerea venitului sai fiind
de 4 ori mai incerta), primul fiind deci mai putin
dezirabil pentru a fi preluat in portofoliu.
in concluzie, cu cat mai mare este beta activului, cu
atat mai mare este riscul sistematic al acestuia si mai
putin dezirabil este activul pentru a fi tinut in
portofoliu.

3.2. Conceptul de beta
Tendinta unui titlu de a varia similar cu piata, cu un
titlu cu risc mediu, este masurata de coeficientul
(beta), care reprezinta un element cheie al modelului CAPM.
Un titlu cu un risc mediu va avea un beta egal cu 1,
indicand faptul ca modificarea acestuia are acelasi sens si
aceeasi dimensiune cu modificarea pietei. Un beta subunitar
indica un risc al titlului (portofoliului)mai mic decat
riscul mediu al pietei, in timp ce un beta supraunitar
indica un risc mai mare decat cel al pietei, cele mai multe
actiuni au beta intre 0,5 si 1. coeficientul beta al unui
portofoliu compus din n titluri se determina astfel:

=
=
n
i
i i P
p
1

unde:
lui portofoliu al beta ul coeficient
p
=
i titlului al beta ul coeficient
i
=
portofoliu investitie total in i titlul in i investitie ponderea p
i
=
Coeficientul beta este un indicator al volatilitatii
relative a titlului, masurand modul in care un titlu
afecteaza riscul portofoliului, deci gradul de risc al
titlului respectiv. Beta ar trebui sa reflecte asteptarile
investitorilor privind volatilitatea viitoare, insa neavand
o masura exacta a acestora, nu se pot obtine estimari
precise ale lui beta, ci numia valori aproximative, pe baza
volatilitatii din trecut.
Estimarea coeficientilor beta, dificila si incerta,
utilizeaza doua abordari:
- metoda strategiei pure, care foloseste coeficientii
beta de la una sau mai multe firme (determinand o medie) cu
activitate similara, metoda aplicabila pentru active
importante, oricum metoda fiind dificil de implementat;
- metoda coeficientilor contabili, care determina
coeficienti beta prin determinarea regresiei rentabilitatii
activelor unei firme comparativ cu rentabilitatea unui
indice bursier sau comparativ cu rentabilitatea medie a
activelor unui esantion de firme semnificative.

4. Relatia dintre risc si rata estimativa a
rentabilitatii (linia pietei de capital)
4.1. Modelul de determinare a valorii capitalului
(Modelul CAPM)

in functie de beta, investitorii vor solicita o
anumita rata a rentabilitatii pentru a compensa riscul pe
care si-l asuma. Linia pietei capitalului exprima rata
necesara a rentabilitatii investitiei (titlului), ca suma
dintre rata rentabilitatii la investitii cu grad de risc
zero si un factor de ajustare a riscului, pe care
investitorii il cer ca o compensare a riscului pe care si-l
asuma:
RR
i
= RR
0
+ FAR = RR
0
+
i
(RR
p
RR
0
)
unde:
RR
i
= rata necesara a rentabilitatii titlului i;
RR
0
= rata rentabilitatii unui titlu cu risc 0, de
exemplu, un titlu emis de guvern;
i
= coeficientul beta al titlului i;
FAR = factor de ajustare a riscului;
RRp = rata rentabilitatii portofoliului pietei, a unui
titlu mediu ( 0 =
p
);
PRp = RRp RR0 = prima de risc a pietei, pentru un
beta egal cu 1 ( 1 =
p
);
PRi =
i
(RRp RR0) =
i
PRp = factorul de ajustare a
riscului titlului i, prima de risc a titlului i, care, in
functie de beta, poate fi egala, mai mica sau mai mare
decat prima de risc a pietei.
Daca, de exemplu, avem: RPp = 15%, RR0 = 10%, si doua
titluri, i si j, cu beta 8 , 0 =
i
si 4 , 1 =
j
, atunci putem
calcula ratele rentabilitatii necesare ale celor doua
titluri, astfel:
RRi = 10% + 0,8 x (15%-10%) = 10% + 0,8 x 5% = 10% +
4% = 14%
RRj = 10% + 1,4 x (15%-10%) = 10% + 1,4 x 5% = 10% +
8% = 18%
Daca s-au considerat constante RR0 si RRp, rata
rentabilitatii necesare a celor doua titluri a depins de
nivelul lui beta, un beta mai ridicat solicitand o rata a
rentabilitatii necesare mai inalta.
Rezultatul relatiei inverse dintre riscul sistematic
al activului si dezirabilitatea acestuia este utilizat
pentru a intelege modelul de determinare a valorii
capitalului (CAPM).
Acest model ofera o explicatie a marimii primei de
risc (Pr) a unui activ, ca diferenta intre venitul asteptat
al activului si rata dobanzii la activele fara risc.
Modelul CAPM foloseste relatia dintre riscul
sistematic al unui activ si dezirabilitatea acestuia,
exprimata prin coeficientul :
Pr = Va Rd (L) = x [ [[ [Vp Rd (L)] ]] ]
unde :
Va = venitul asteptat pentru activul considerat
Rd (L) = rata dobanzii la activele fara risc ;
Vp = venitul asteptat pentru portofoliul de piata ;
= beta activului considerat .
Conform modelului, se evidentiaza urmatoarele:
- daca beta este 1 , insemna ca are acelasi risc
sistematic ca si portofoliul de piata, avand aceeasi prima
de risc ca si piata;
- daca activul are beta 2 , prima sa de risc va fi
mai mare decat aceea a pietei;
De exemplu , daca venitul asteptat de piata este de 8
% , si Rd(L) este de 2 % , iar prima de risc pentru piata
este de 6% , activul cu beta egal cu 2 se asteapta sa aiba
o prima de risc :

Pr = 2 x [ [[ [8 2 ] ]] ] = 12 %

De exemplu , daca o banca prezinta urmatoarele date :
=1,1; RRo =8 % ; RRp = 12 se poate determina rata de
rentabilitate a capitalului (RRcp):

RRcp=RRo + x (RRp-RRo) = 8% +1,1 x (12%-8%) = 12,4%

5. Analiza portofoliului de credite
Analiza portofoliului de credite se centreaza asupra
abordarii riscului de credit, idea fiind aceea a agregarii
riscurilor de credit ale instrumentelor individuale intr-un
portofoliu, riscul portofoliului nefiind suma riscurilor
individuale, datorita avantajelor divesificarii.
Dezvoltarea instrumentelor de management al
portofoliului , centrat pe riscul de piata , a permis
bancilor sa inteleaga si sa controleze mai bine
riscul.Patru ratiuni principale au determinat bancile sa
dezvolte si sa imbunatateasca instrumentele managementului
portofoliului de credite:
o Contrangeri reglementative: modelele de analiza
a portofoliului de credite centrat pe risc au
devenit o parte din reglementarile bancare
internationale (Basel II), reglementarea
capitalului legand riscul, maturitatea si
diversificarea portofoliului bancii.
o Alocarea si calcularea capitalului
economic:masurarea riscului de portofoliu este
utilizata pentru determinarea rezervelor bazate
pe calculul capitalului economic, separarea
capitalului economic consumat de diferitele
imprumuturi fiind utilizata pentru a stabili
limitele creditului contrapartilor sau pentru a
selecta ectivele bazate pe echilibrul riscuri-
venituri , tinand cont de beneficiile
diversificarii pentru constituirea portofoliului
bancii.
o Realizarea evaluarii: unele instrumente
financiare pot ficonsiderate ca optiuni asupra
performantelor unui portofoliu de active , de
exemplu, colaterizarea obligatiilor de datorie,
al carei succes se bazeaza pe fluxul de
lichiditati generat de un ansamblu de instrumente
de credit.Masurarea riscului portofoliului
activelor cu risc de credit poate fi utila atat
pentru realizarea evaluarii, cat si pentru
realizarea ratingului unor asemenea instrumente
de catre agentii de rating.
o Managementul fondurilor:managerii activelor pot,
de asemenea , beneficia de un model al riscului
portofoliului de credite pentru alocarea
activelor.Selectia facilitatilor incluse intr-un
portofoliu sau intr-un fond este mai bine
determinata atunci cand este posibila o abordare
globala a riscului agregat si a diverdificarii.
Exista o serie de modele de analiza a portofoliului ,
care pot fi delimitate in analitice si de simulare.
Modelele analitice ofera solutii exacte la
distributia pierderilor din activele de credit conform unor
ipoteze simple.
Modelele de simulare aproximeaza distributia reala
printr-o distributie empirica generata de un numar de
simulari si scenarii ceea ce le creste flexibilitatea si
poate adapta distributia compleza a factorilor de risc.
Practica bancara a creat modele operationale , peste
80 % dintre banci utilizand unul dintre modelele propuse
.De exemplu :
- Credit Matrics (CM) este un model static, fiind un
instrument de analiza a riscului de credit al
portofoliului derivat din matricea riscurilor ; este
un model pe ratingul unei perioade care permite
determinarea valorii de risc a creditului prin
simularea factorilor de risc conform distributiei
multiple normale.
Calcularea pierderilor de portofoliu parcurge urmatorii
pasi:
Colectarea datelor de intrare: probabilitatile de
neplata si probabilitatile de tranzitie ,
deviatia medie si deviatia standard, corelatiile
factorilor si legatura fiecarui debitor cu
acestia , curba randamentului cu risc redus,
curbele randamentelor cu risc pe clase de rating,
profilele expunerii creditelor individuale.
Generarea si simularea evenimentelor cu evolutii
corelate , cu structuri corelative apropiate ,
utilizand probabilitatile de tranzitie
multivariante.
Masurarea pierderilor din tranzitiile care includ
neplati , nerambursari, prin deducerea , pentru
toate activele cu incapacitate de plata, din
distributia beta, a unei valori aleatorii a ratei
de redresare, cu media si varianta
corespunzatoare ramurii emitente.
Calcularea distributiei pierderilor de portofoliu
, obtinandu-se realizarea pierderilor si
profiturilor de credit conditionta de valoarea
specifica a factorilor de risc.

Credit Portofolio View (CPV) considera, comparativ cu
modelele anterioare, in mod explicit , matricele de
tranzitie ca fiind dependente de ciclul economic.Ratele de
neplata si de migratie intr-o tara si ramura la un orizont
ales sunt conditionate de valorile viitoare ale
variabilelor macroeconomice, aceste variabile determinand
ratele de neplata in timp.Este un model econometric.
Portofolio Risk Tracker (PRT) este un model bazat pe
rating, fiind un model dinamic, permitand abordarea unor
produse precum derivativele de credit si obligatiunile de
datorie colaterizate in calcularea valorii la risc a
creditului.Modelul include, fata de modelel anterioare,
rate ale dobanzii stochastice si este capabil sa ia in
considerare instrumentele sensibile la rata.
Portofolio Manager (PM) este un model static, foarte
asemanator cu CreditMatrisc ; spre deosebire de acesta ,
insa, este un model unifactorial focalizat numai asupra
piederilor din incapacitati de plata.Acest model se bazeaza
pe distributia normala multivarianta (multipla),
presupunandu-se ca valorile activelor tuturor firmelor au o
distributie normala a veniturilor ; cand acestea sunt mici,
firma inceteaza platile.
CreditRisk (CR) este un model analitic, dispunand de o
varianta modificata pentru a lua in considerare
provizioanele pentru pierderi.Modelul urmeaza o abordare
actuariala a riscului de credit , land in considerare numai
evenimentele de neplata, schimbarile de preturi, de
spreaduri (castiguri din dobanzi) si migratiile fiind
ignorate, modelul fiind adecvat pentru strategiile cumpara
si vinde .Intrarile modelului sunt: profilele expunerii
individuale ale creditelor , ratele anuale de neplata pe
ramura si categorii de active , o estimare a ratelor de
redresare , presupuse constante in model.
Caracterizarea generala a modelelor permite
evidentierea urmatoarelor avantaje si dezavantaje:
Cele patru modele sunt de simulare, fiind
solicitate mai mult pentru portofoliile extinse.
CR este un model numai al neplatilor , ca si PM,
ignorand pierderile de portofoliu datorate
migratiilor capitalurilor, ceea ce duce la o
subestimare a riscului de credit.
CR presupune pierderile din neplati ca fiind
constante si nu tine sema de corelatii ,
celelalte modele utilizand distributia beta a
acestor pierderi din neplati si corelatiile
incorporate ale activelor, factorilor sau ale
variabilelor macroeconomice.
Modelele prezentate sunt putin transparente si
putin flexibile ceea ce a determinat bancile sa-
si dezvolte modele proprii care pot fi controlate
total, unele din acestea bazandu-se pe abordari
alternative, doua dintre ele fiind prezentate pe
scurt in continuare.
Trasaturile modelului de analiza a portofoliului de
credite se prezinta in tabelul de mai jos:
Modelul CM CPV TRP MP
Definitia
riscului
valoarea de
piata
valoarea de
piata sau
numai pierderi
din neplati
valoarea de
piata
Pierderi din
nepl
Evenimente de
credit
Declin/neplata Declin/neplata Declin/neplata
si schimbare
spread
Neplat
Include
riscul de
rata
Nu Nu Da Nu
Riscuri
diverse
Factori macro si de
ramura
Factori macro Factori macro
si de ramura
Factori prin
valoarea
activelor
Probabilitati
de tranzitie
Constante Determinate de
factorii macro
Constante Constante
Corelarea
evenimentelor
de credit
Standard multipla
normala a
veniturilor din
capital
Apare datorita
dependentei
obisnuite de
factorii macro
Standard
multipla
normala a
veniturilor
din capital
Standard
multivariant
a veniturilor
din capital
Rate de
recuperare
Aleator(distributie
beta)
Aleator Aleator
(distributie
beta)
Aleator
(distribu
beta)
Abordare
numerica
Simulare Simulare Simulare Simulare


5.1. Calcularea performantei ajustate la risc
Rezultatul unui risc , in general o distributie a
pierderilor, adica nivelele posibile ale pierderilor cu
probabilitatile asociate lor.Distributia cuprinde toate
informatiile referitoiare la pierderile cu care se poate
confrunta un portofoliu, intr-un orizont specific de
timp.Pentru a adopta decizii, distributia trebuie
transformata in marimi sintetice ale riscului, care sa
permita managerului riscurilor sa comunice cu conducerea
bancii sau cu colaboratorii externi, clienti sau autoritati
bancare.Unele dintre cele mai larg folosite marimi sunt:
pierderea asteptata, pierderea neprevazuta, valoarea la
risc, capitalul economic, caderea scurta neasteptata.
in continuare sunt prezentate formulele de calcul al
acestor marimi si interpretarea acestora.
Pierderea asteptata , PA masoara nivelul pierderii la
care banca este expusa in medie .
in cazul unui titlu , i , marimea se determina astfel:

PAi = ENi x PDi x Pni
Unde:
PA = pierderea asteptata;
EN = expunerea la neplata;
PD = probabilitatea neplatii;
PN = pierderea din neplata
Pierderile din neplati sunt asumate pentru a fi
acoperite din ratele dobanzii pe care le vor plati clientii
bancii.
Mai exista formule de calcul pentru a stabili:
- pierderea neprevazuta;
- valoarea la risc;
- capitalul economic;
- caderea scurta asteptata.

Formula generica de calcul a venitului ajustat de risc
(MVR) este urmatoarea:

MVR=
CRi
PAi Ci Vi



Vi - venituri;
Ci - Cheltuieli;
PAi pierderea asteptata
CRi contributia riscului la imprumutul i

T E S T E D E E V A L U A R E

26. Care dintre urmatoarele expresii de mai jos nu definesc instrumente ale
managementului portofoliului de credite ?
a) Constrngeri dereglementative
b) Alocarea i calcularea capitalului economic
c) Realizarea evalurii
d) Managementul fondurilor

27. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F) urmtoarea afirmaie :
Cu ct un activ este mai lichid comparativ cu alte active alternative cu att
cererea pentru acel activ este mai mic.

28. Alegei variantele corecte ca urmatoarea afirmaie s fie corect:

Rata de schimb ntre consumul viitor (moned viitoare) i consumul curent (moned
actual) se numeste rata________ a dobnzii
a) neta
b) real
c) pur
d) curent

29. Completai cu expresiile corespunztoare pentru ca afirmaiile de mai jos s fie
corecte :
a) Modelele de (analiza a portofoliului) analitice ofera soluii la distribuia
_____________ din activele de credit
b) Modelele de (analiza a portofoliului) de simulare aproximeaza distribuia
real printr-o distribuie empiric i poate adapta distribuia complex a
____________________________
30. Definii conceptului de pierdere asteptata
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

6.Care esre formula generica de calcul a venitului ajustat
de risc (MVR)
7.Care este indicatorul de masurare a riscului. Definiti-l
8.Ce este coeficientul beta ?
9.Completati cu termeni corespunzatori astfel enunturile
de mai jos sa reprezinte factorii determinanti in alegerea
portofoliului de active
a)__________, adica toate activele detinute de catre o
persoana;
b)_______________ de la un activ (randamentul), comparativ
cu alte active;
c)_______________ venitului unui activ, comparativ cu alte
active;
d)_______________, facilitatea transformarii activului in
numerar, comparativ cu alte active.

10. Corectati termenul eronat astfel ca enuntul de mai jos
sa fie corect :
Credit Matrics (CM) este un model statstic, fiind un
instrument de analiza a riscului de credit al
portofoliului derivat din matricea riscurilor ;

Rspunsuri la testele de autoevaluare

1.Raspuns corect a)

2.Raspuns corect Fals

3.Raspuns corect c)

4.a)pierderi
b)factori de risc.

5.Pierderea asteptata masoara nivelul pierderii la care
banca este expusa in medie.

6. Formula generica de calcul a venitului ajustat de risc
(MVR) este urmatoarea:

MVR=
CRi
PAi Ci Vi



Vi - venituri;
Ci - Cheltuieli;
PAi pierderea asteptata
CRi contributia riscului la imprumutul i
7.Deviatia standard. Deviatia standard = Masura statistica
a ecartului distributiei de probabilitate. Cu cat ecartul
este mai ingust cu atat riscul este mai mic
8. Coeficientul beta este un indicator al volatilitatii
relative a titlului, masurand modul in care un titlu
afecteaza riscul portofoliului, deci gradul de risc al
titlului respectiv.
9.a)averea
b)venitul asteptat
c)riscul asociat
d)lichiditatea
10.statistic - static







LECIA NR.8

CREDITAREA FIRMELOR


Concepte cheie
Credit bancar
Credit de exploatare
Credit pentru investiii
Faciliti de cont curent
Finanarea mprumitului
Imprumut obligatar
Linie de credit
Leasing
Obligaiune
Aciune ordinar
Iprumut pe creane

Obiectul leciei : explicarea fundamentului financiar al creditrii firmelor i evidenierea
caracteristicilor eseniale, din perspectiva bncii ; prezentarea instrumentelor de
finanare a exploatrii firmelor, a instrumentelor de finanare a investiiilor, a dezvoltrii
i a caplitalului firmei, specificul riscului de rat a dobnzii n relaia de credit i analiza
posibilitilor de acoperire a acestui riscprin instrumentele derivate.

1. Fundamentele creditrii firmelor
Sistemul financiar are ca funcie esenial asigurarea nevoilor de finanare ale
sectorului privat al economiei care reprezint consumatorul cel mai important de produse
i servicii bancare. Fluctuaiile ciclice ale activitii sectorului corporatist genereaz
excedente sau deficite de lichiditi astfel nct acest sector devine fie furnizor, fie
consumator de fonduri pentru economie, n timp ce sectorul populaiei este, de regul,
furnizor de lichiditi.
Bilanul agregat al unei firmecuprinde activele i datoriile financiare, precum i
activele financiare nete.
Activele financiare, reprezint bunuri ce genereaz venituri viitoare sub forma
ncasrilor monetare i corespund : numerar i conturi bancare ; depozite bancare ;
instrumentele de debit pe piee (titluri de valoare) drepturi asupra altor afaceri (credit
comercial, titluri de valoare sau investiii directe n straintate) etc.
Datoriile financiare reprezint obligaii fa de teri, de regul generatoare de costuri ;
constau n : mprumuturi angajate de la sectorul public (titluri fie de la banca central sau
institiii financiare) mprumuturi bancare i de la alte instituii financiare ; credit
comercial ; emisiunea de titluri de valoare.
Datoriile financiare nete reprezint datoriile care exced activele.
Firmele utilizeaz trei surse principale de fonduri:
- fluxurile interne de lichiditate care sunt prin natura lor pe termen lung i
constau din cotele de cheltuieli de capital (amortizare) i profitul
repartizat ;
- fondurile extene pe termen lung
- fondurile extene pe termen scurt
Componenta esenial a fondurilor externe o reprezint creditele bancare.


2. Caracterizarea creditrii firmelor

Creditarea firmelor reprezint cea mai mare parte din pachetul de produse i
servicii pe care bncile le ofer acestora. Veniturile obinute de la bnci sunt din
dobnzile i comisioanele la credite precum i comisioanele percepute pentru
serviciile furnizate.
In afar de bnci, credite se acord i de alte instituii financiare care fac
concuren acestora.
In desfurarea activitii firmelor le sunt necesare mprumuturi pe termen lung de
regul pentru dezvoltare, ns datorit fluctuaiei n producie i vnzri apare nevoia
suplimentar de fonduri pe o perioad dat .
In funcie de scopul i nevoile clienilor, bncile au creat o varietate de credite
care pot fi delimitate n funcie de maturitate i de securizare, de asigurare.
Conform criteriului maturitii, sunt credite pe termen scurt destinate finanrii
nevoilor de capital de exploatare realizrii procesului de producie i credite pe
termen mediu i lung, la termen, destinate finantrii nevoilor de echipament, realizrii
de investiii.
Din punct de vedere al maturitii distingem :
- credite n sum fix
- liniile de credit reprezint un plafon maxim care funcioneaz sub
form de revolving, adic renoite.
Din punct de vedere al securizrii distingem:
- nesecurizate, banca este considerat un creditor general n caz de neplat,
de faliment, aici sunt asigurate creditele pentru risc financiar de ctre o
societate de asigurri;
- securizate, cnd mprumutul este garantat de un activ, banca poate vinde
activul i recupereaz creditul.
- bazate pe activ, cnd finanarea mprumutului este garantat cu stocuri
ntlnim acele credite pe stocuri.
- Leasing-ul form de mprumut pentru finanarea echipamentelor pentru
care mprumutatul pltete o chirie i numai dup achitarea
mprumutului poate deveni proprietar.
La creditele bancare se percepe o dobnd, iniial s-a utilizat rata dobnzii Bncii
Centralr care mai este denumit rat directoare care era considerat de baz la care se
adaug o marj.
In prezent este folosit ca rat de baz rata pieei monetare (media ratelor tuturor
bncilor) la care se adaug o marj de risc .
Exemplificare : la creditul in lei se folosete ca rat de baz BUBOR, la creditul
in euro EURIBOR iar la creditul in dolari - LIBOR .
Adesea se utilizeaz de ctre bnci rate cup sau rate floor care sunt de fapt rate
maxime sau minime ale imprumutului.
Sunt situaii n care bncile solicit clienilor la mprumuturile respective s
menin anumite solduri n depozite care se numesc cash colateral care garanteaz fie
integral mprumutul fie parial.
In afara veniturilor obinute de ctre bnci din dobnd acestea nai obin venituri
i din taxe la iniierea mprumutului fie la renoirea acestuia. De asemenea ntlnim
comisioane pentru ntreinerea contului, a mprumutului.
In procesul analizei evalurii i profitabilitii mprumuturilor exist trei etape:
- estimarea ratei minime a dobnzii pe care banca trebuie s o accepte pentru a fi
profitabil;
- estimarea randamentului pe care banca trebie s-l obin pentru ca mprumutul s fie
acordat ;
- compararea randamentului cu rata minim.

Rata minim este funcie de costul fondurilor colectate, atrase (depozite,
mprumuturi de pe pia etc.) de costul serviciilor aferente mprumutului.
Randamentul depinde de venitul din rata dobnzii, din taxele i comisioanele
aferente mprumutului i rilajelor care se vor face prin cont.
Compararea randamentului cu rata minim a dobnzii indic dac mprumutul
trebuie acordat sau nu i n acest sens trebuie ca veniturile din dobnzi i comisioane
trebuie s fie mai mare dect rata minim a dobnzii atunci mprumutul se acord.

3. Creditarea exploatrii
Creditarea exploatrii se mai numete i credit de trezorerie care vine n completarea
fondurilor proprii pentru desfurarea normal a activitii i sunt denumite credite pe
termen scurt care se ramburseaz n 12 luni.
Instrumentele de creditare a exploatrii firmei sunt urmtoarele :
3.1 Facilitile de cont curent
Facilitile se acord de regul pentru 12 luni putnd fi renoite.
Avantajele pentru firme sunt :
- este o form flexibil de creditare ;
- documentaia este simpl i se ntocmete rapid ;
- costurile cu dobnda sunt minime
- este garantat
Dezavantajul pentru mprumutat const n faptul c depirile de cont sunt
dependente de o rat de baz influenat de rata interbancar ns mai mare dect aceasta
fiind expus fluctuaiilor pieei mprumuturilor.
Pentru bnci exist dezavantajul oscilaiilor soldurilor operaionale n cazul
utilizrii de ctre firme a plii prin cecuri n sensul necesitii unor operaiuni
suplimentare pentru gestiunea lichiditii bncii, ceea ce determin adesea creterea
limitei ratei dobnzii mult peste rata interbancar.

3.2 Creditul comercial
Atunci cnd o firm primete o marf pe care o comandase furnizorului i acesta i
permite cumprtorului s plteasc dup o perioad determinat, apare un credit
comercial al firmei cumprtoare, care reprezint sursa cea mai important1 de finanare
pe termen scurt a firmelor.
Spre deosebire de imprumuturile bancare sau financiare, creditul comercial nu
presupune un cost implicit, liber, neluarea sa n considerare distorsionnd decizia de
finanare deoarece cineva va suporta acest cost. Acceptnd creditul comercial, furnizorul
i asum costul fondurilor investite n debite de primit i eventualele disconturi la plat
n mod normal le transfer cumprtorului.

3.3 Cheltuieli angajate i venituri datorate
Acestea sunt surse spontane, suplimentare, negarantate de finanare pe termen
scurt a firmelor.
Cheltuielile angajate reprezint datorii ale firmei pentru seviciile efectate acesteia
i nc nepltite de ctre firm, constituind astfel o surs de finanare fr dobnd ele
putnd fi de natura salariilor, impozitelor dobnzilor.
Veniturile datorate constau n pli primite de ctre o firm pentru bunuri i
servicii pe care firma a acceptat s le livreze la o dat n viitor, acestea crescnd
lichiditatea firmei i constituind deci o surs de finanare a acesteia, plile n avans fiind
de asemenea o surs.

3.4 Credit de acceptare (acceptul bancar)
O firm i poate crete finanarea pe termen scurt prin tragerea unei cambii
asupra bncii, pltind o tax, banca garantnd astfel plata la scaden ctre deintorul
cambiei. Cambia acceptat de ctre banc poate fi scontat de ctre un ter la o valoare
mai mic dect valoarea nominal, diferena reprezentnd rata dobnzii sau a scontului
cambiile comerciale acceptate de ctre banc devenind cambii bancare.
Avantajele pentru firm sunt :
firma poate negocia totalul facilitii i valoarea minim a cambiilor trase pentru o
tax de angajare facilitile putnd fi garantate ;
rata de scont este de regul sub rata dobnzii interbancare ;
scontul este fixat de la nceput costul mprumutului nefiind afectat de ratele
ulterioare ;
facilitatea este flexibil n ceea ce privete scadena i suma tras ;
firma nu este dependent de banca acceptoare, putnd sconta cambia la orice alt
banc care ofer o rat de scont mai bun.
Dezavantajele creditului acceptat sunt :
facilitatea este valabil numai dac exist o tranzacie comercial ;
scontatorul cambiei o poate vinde altei pri astfel nct numele trgtorului poate
deveni o persoan public cu consecinele pe care le implic aceasta.

3.5. Imprumuturi pe creane

Aceste mprumuturi reprezint forme comune, obinuite, de colateral pentru
finanarea pe termen scurt garantat fiind relativ lichide i uor de acoperit.
Dezavantajele instrumentului sunt :
- cel mprumutat poate ncerca s nele creditorul prin gajarea unor
creane inexistente ;
- n caz de insolvabilitate procesul de recuperare este anevoios ;
- costurile de administrare a procesrii pot fi ridicate.
Totui creanele sunt utilizate n calitate de colateral pentru finanarea pe termen
scurt fie prin gajarea lor fie prin factorizarea acestora.
Gajarea creanelor ncepe cu un aranjament de mprumut care specific
procedura i condiiile n care creditorul va furniza fondurile ctre firm. Cnd creabnele
sunt gajate firma pstreaz titlurile de crean i continu s le menin n bilan. Att
bncile comerciale ct i societile financiare primesc creane n calitate de colaterale
pentru finanarea firmelor.
Factorizarea creanelor implic vnzarea direct a titlurilor unei instituii
financiare numit factor care poate fi o instituie specializat bnci comerciale i instituii
financiare. Factorizarea presupune transferarea titlurilor ctre factor i eliminarea
acestuioa din bilanul firmei.
In mod normal firma primete plata de la factor dup colectarea normal a
fondurilor sau la scadea creanelor factorizate. Avansul maxim pe care firma l poate
obine de la factor este limitat de suma creanelor factorizate minus comisionul de
factorizare, cheltuielile cu dobnda i rezervele pe care factorul le reine pentru a acoperi
orice returnri sau rabaturi ale clienilor.






3.6. Credite bancare

Pe pieele competitive ale mprumuturilor bncile ofer o diversitate de structuri
de mprumuturi bancare, constituind o surs negociat de finanare care s satisfac
nevoile specifice ale clienilor identificndu-se cteva caracteristici definitorii :
scadenele variaz de la 1 la 10 ani 3ns programele de rambursare adesea
depesc 30 de ani ;
rambursrile anticipate pot fi realizate ns banca percepe o tax de anulare a
tranei de restituire ;
rata dobnzii poate fi fix sau variabil, cele variabile putnd fi legate de o rat de
baz ;
de regul, mprumuturile pe termen lung sunt garantate cu active specifice ale
clientului i alternativ poate exista o rat care s acopere toate activele sau o
combinaie specific acestora ;
n acordul de mprumut se stabilesc clauze privind meninerea de ctre firm a
unor rate financiare minime (precum raportul datorii/capital) ;
majoritatea bncilor percep taxa de angajare pentru neutilizarea banilor, aceasta
acoperind costul bncii pentru neutilizarea capitalului de mprumut ;
dac suma solicitat de ctre un singur client este prea mare pentru o singur
banc sunt oferite mprumuturi sindicalizate diminundu-se costurile de
tranzacie pentru firm comparativ cu mprumuturile separate.
Finanarea bancar pe termen scurt se realizeaz prin trei angajamente bancare :
Imprumuturi unice (bilete) angajate pentru a finana o activitate particular
avnd scadena ntre o lun i un an de regul pn la 90 de zile, rata dobnzii (r.d.)
fiind legat de rata de baz care variaz n timp, rata aplicat1 coninnd o prim de
risc evaluat n funcie de infoemaiile disponibile despre client.
Liniile de credit reprezint aranjamente bancare care permit firmelor s
mprumute fonduri pn la o limit predeterminat n orice moment din perioada
stipulat prin aranjament firma nenegociind defiecare dat cu banca fondurile
mprumutate renegocierea liniei de credit facndu-se ns anual.
Creditul renoibil substituie linia de credit n cazul n care firma are o poziie
financiar deteriorat sau cnd banca nu dispune de suficiente fonduri, n acest caz
banca acordnd firmei credit n aceleai condiii ca n cazul liniei de credit n plus
firma pltind o tax de angajare pentru partea de fonduri nefolosit care reprezint un
procent din aceasta.

4. Finanarea pe termen mediu i lung
In adoptarea deciziei privind sursa i modul de obinere pe termen lung
a mprumutului este important alegerea ntre sursele private i cele
publice.
Finanarea direct sau privat reprezint fonduri obinute direct de la o persoan
sau de la un numr mic de persoane fizice sau instituii financiare cum ar fi bnci,
societi de asigurri fonduri de pensii.
Finanarea public sau indirect apeleaz la instituii specializate (dealeri)
pentru a vinde titluri de valoare unui numr mare de investitori persoane fizice sau
instituii financiare.
Dealerii de titluri financiare ndeplinesc funciile de subscriere consultan,
distribuie.
Surse alternative de finanare sunt : creditele bancare la termen leasingul titlurile
convertibile, warranturile, datoriile pe termen lung (obligaiunile) aciunile prefereniale
i ordinare.
Titlurile de datorie (obligaiunile) aciunile prefereniale i aciunile ordinare sunt
principalele surse de capital pentru firme. Obligaiunile i aciunile prefereniale sunt
numite titluri cu venit fix deoarece implic distribuirea constant a dividendelor i
dobnzilor ctre deintorii titlurilor, aciunile ordinare fiind numite titluri cu venit
variabil, deoarece dividendele pltite fluctueaz n funcie de rezultatele firmei.
Alegerea mixului corect pentru o finanare alternativ poate diminua riscul de
sold al firmei, poate crete veniturile i chiar maximiza averea acionarilor.

4.1 Creditul la termen
Acest credit este pe termen intermediar (mediu) avnd o maturitate ntre un an i 5
ani i fiind destinat creterii stocurilor sau achiziionrii de echipamente.
Fa de creditele pe termen scurt, acestea ofer mai mult siguran firmei care
poate s-i aranjeze scadena astfel ca aceasta s coincid cu durata economic a
activului.
Rata dobnzii depine de o serie de factori precum : nivelul general al ratelor
dobnzii, dimensiunea mprumutului, scadena i poziia fa de credite a celui
mprumutat n general fiind mai mare ca la mprumutul pe termen scurt datorit riscului
mairidicat asumat de ctre creditor.
Cnd mprumutul este fcut pentru cumprarea de echipamente, echipamentul se
constituie drept garanie. Valoarea mprumutului de regul este mai mic cu 20 40 %
dect valoarea de pia a echipamentului.

4.2 Finanarea prin nchiriere (leasing)
Leasingul constituie un mijloc de a obine utilizarea economic a unui activ pe o
perioad specific fr a deine proprietatea acelui activ. In contractul de leasing
stpnul activului (locatorul) permite utilizatorului activului (locatarul) s-l foloseasc o
perioad de timp, n schimbul unor pli periodice ctre proprietar numite chirie.
Leasingul ca surs de finanare pe termen mediu i lung este acceptat de ctre
bnci comerciale, instituii de economisire i mprumut, bnci de investiii companii
industriale societi financiare.
Leasingul n sensul su adevrat se mparte n categorii precum : operional,
financiar sau de capital.
Leasingul operaional de mentenan ofer att finanarea ct i serviciile de
mentenan caracterizndu-se prin faptul c plile prevzute n contract nu acoper
costul total al activului pentru proprietar (nu este complet amortizat), perioada leasingului
fiind mai mic dect viaa economic a activului proprietarul ateptnd acoperirea
costului plus un venit fie din renoirea nchirierii fie din vnzarea activului la sfritul
perioadei.
Leasingul financiar este un aranjament care nu poate fi anulat, nu poate fi
reziliat, utilizatorul trebuind s fac plile n toat perioada leasingului care s acopere
preul echipamentului plus beneficiul locatotului deci e complet amortizat chiar dac
activul nu mai genereaz beneficii. Un astfel de leasing poate da natere fie la o vnzare
urmat de nchiriere, fie la o nchiriere direct.
Leasingul pe datorie (prghia financiar) este un aranjament ntre trei pri :
utilizatorul, proprietarul i mprumuttorul. Utilizatorul (locatarul) selecteaz activul
nchiriat, primete toate veniturile generate prin utilizarea acestuia i face periodic plile
cu chiria. Proprietarul (locatorul), n mod normal o instituie financiar, societate de
leasing sau banc comercial acioneaz fie n numele su fie al unui individ sau grup de
indivizi pentru a furniza fonduri necesare cumprrii activului (20-40%). Inprumuttorii,
de regul bnci, mprumut fondurile necesare pentru a completa preul complet de
cumnprare a activului (60-80%). Banii sunt oferii deci de locator i mprumuttor,
mprumuttorii neputnd s acioneze pe locator pentru restituirea datoriei n cazul
incapacitii de plat.


Caracteristici financiare ale leasingului :
- valoarea total a plilor este de regul deductibil n scopuri fiscale ;
- adesea este posibil ca terenul s fie amortizat prin plile locaiei
(chiriei) ;
- plile locaiei sunt prezente sub forma cheltuielilor de exploatare n
contul de rezultate, leasingul fiind numit finanare n afara bilanului,
anomalie corectat prin reconsiderarea bilanului, prin capitalizarea
datoriei ;
- ofer o finanare flexibil asiguirnd diminuarea valoric a plilor
datorit facilitilor fiscale evitrii riscului de uzur a activului,
distribuirii n timp a cheltuielilor pentru locatar

4.3 Imprumutul obligatar

Obligaiunile reprezint mprumuturi pe baz de titluri de valoare , de regul
garantate i transferabile prin care firma i poate majora fondurile. Iniial au fost emise
cu dobnd fix cu scaden peste 15 ani, n prezent fiind utilizate i obligaiuni cu
scadene mai scurte i cu dobnzi variabile.
Tipuri de obligaiuni :
Obligaiuni ipotecare garantate , caracterizate prin faptul c firma ofer anumite
active proprii ca garanie pentru obligaiune ipoteci care pot fi principale (prioritare) i
secundare, toate ipotecile fcnd obiectul unui contract de emisiune.
Obligaiunile generale negarantate care nu ofer nici un drept de gaj asupra
activelor firmei, garantarea fiind asigurat de ncrederea n capacitatea firmei de a genera
profit. In cadrul acestora se evideniaz obligaiunile negarantate subordonate ,
subordonarea fiind fie fa de datorii pe termen scurt specificate fie fa de toate celelalte
datorii, deintorii acestora avnd drepturi asupra activelor firmei n caz de faliment
numai dup onorarea datoriilor primare.
Obligaiuni amortizate n serie cte o parte din valoarea obligaiunii devenind
scadent i rambursat n fiecare an al perioadei de maturitate.
Obligaiuni recuperabile care ofer deintorului posibilitatea de a vinde
emitentului obligaiunea la valoarea nominal la o dat specificat nainte de maturitate.
Obligaiuni internaionale emise pe piee de capital din afara rii, n valuta aleas
de firm care pot fi de dou tipuri :obligaiuni stine emise pe piaa de capital a unei alte
ri n moneda rii respective ; euroobligaiuni emise n alt moned dect a rii n care
sunt vndute.
Obligaiuni convertibile care au posibilitatea de a fi convertite potrivit opiunii
deintorului n aciuni ordinare la un pre fixat avnd o rat mai mic a cuponului dect
obligaiunile simple.
Obligaiuni acoperite cu mrfuri n cazul crora dobnda i/sau principalul sunt
pltite cu mrfuri produse de ctre firm.
Obligaiuni cu dobnd flotant care au o maturitate fix ns rata dobnzii se
modific periodic pe baza nivelului unei rate de referin.
Obligaiuni riscante cu risc i randament ridicate folosite pentru a finana o
achiziie o fuziune sau o firm cu probleme rata de ndatorare fiind extrem de ridicat.
Contractele de emisiune a obligaiunilor cuprind elemente precum :
mputernicitul ; forma obligaiunii i instrumentul ; descrierea ipotecii ; clauze
restrictive ; fondul de cumprare pentru a putea retrage o parte din obligaiunile
negarantate ; claiza de revocare i prima de revocare.
Un element important n determinarea randamentului obligaiunii este riscul de
neplat pentru a decide cumprarea obligaiunii investitorii evalund dac randamentul
acesteia este suficient de ridicat pentru a compensa acest risc.

Pentru firm avantajele mprumutului obligatar sunt :
- costuri relativ sczute dup deducerea impozitelor pe dobnzi;
- ctiguri crescute pe titlu, posibil prin prghia financiar;
- capacitatea acionarilor de a-i menine controlul asupra firmei ;
- rata dobnzii poate fi fix pe perioada mprumutului ;
- firma poate rscumpra titlurile pe pia operaiune avantajoas dac
ratele dobnzii au sczut finanarea fiind posibil deci cu costuri joase.
Dezavantajele posibile sunt:
- risc financiar crescut al firmei care rezult din existena datoriei
- restricii plasate asupra firmei de ctre mprumuttori.

4.4 Euroobligaiunile
Acestea sunt titluriu de valoare denominate ntr-o valut care pot fi emise ntr-o
ar ter
prin ofert public sau prin plasament ctre investitori financiari. Oferta public este de
regul realizat printr-un sindicat bancar care garanteaz obligaiunile i le distribuie
investitorilor. Plasamentele private ofer puine oportuniti deintorilor obligaiunilor
de a le vinde nainte de scaden.
Aceste titluri de valoare pot fi convertibile sau neconvertibile.
Euroobligaiunile sunt, de regul, emise ca obligaiuni la purttor i nu ca
obligaiuni nominale.

4.5 Finanarea capitalului
Aceast modalitate de finanare permite majorarea fondurilor pe termen lung prin
emisiunea de aciuni cele mai cunoscute fiind aciunile ordinare.
Aciunile ordinare sub forma rezidual a proprietii n care drepturile
deintorilor de asemenea aciuni asupra ctigurilor i activelor firmei sunt asigurate
numai dup ce au fost satisfcute drepturile celorlali creditori. Aceste titluri sunt parte a
capitalului permanent pe termen lung al firmei fiind un titlu cu venit variabil n funcie de
evoluia firmei.
Drepturile deintorilor :
- dreptul de a beneficia n mod egal n funcie de numrul de aciuni
deinute la plata dividendelor;
- dreptul de a mpri egal n funcie de numrul de aciuni deinute
valoarea activelor rmas dup satisfacerea creditorilor n caz de
lichidare a firmei ;
- dreptul de vot ;
- dreptul de a mpri n mod proporional valoarea aciunilor vndute.
Avantajele aciunilor ordinare pentru firme sunt :
- dividendele pot fi pltite numai din profiturile disponibile ;
- capitalul social (acionar) nu poate fi de regul rscumprat ;
Dezavantajele pentru firm sunt :
- dividendele sunt cheltuieli nedeductibile fiscal pe cnd dobnda este
deductibil fiscal ;
- acionarii au dreptul de preemiune n cazul unei emisiuni de aciuni.
Aciunile prefereniale ofer acionarilor posibilitatea de a primi dividende din
profiturile disponibile ca sum fix pe aciune fiind o surs de finanare intermediar
ntre obligaiuni i aciunile ordinare.
Caracteristicile principale ale acestor aciuni sunt :
- preul de vnzare sau de emisiune este preul pe aciune la care aceste
aciuni sunt vndute publicului ;
- valoarea nominal a aciunii reprezint valoarea stabilit de firma
emitent ;
- maturitatea este perpetu ;
- rscumprarea ca opiune la emisiune se face la un pre specificat ;
- nu d drept de vot cu excepii prevzute prin proceduri speciale.
Principalul avantaj al aciunilor prefereniale rezid n faptul c plile
dividendelor sunt mai flexibile dect plile dobnzilor la mprumuturi iar principalul
dezavantaj const n costurile mai nalte dect n cazul datoriilor pe termen lung de circa
dou ori.
In afar de titlurile de fianare pe termen lung prezentate o firm are la dispoziie
nc dou forme de finanare i anume :
Titlurile convertibile care sunt titluri cu venit fix precum o obligaiune
negarantat sau o aciune preferenial i care pot fi schimbate n aciuni ordinare la
opiunea deintorului.
Warranturile care reprezint opiuni de a cumpra aciuni ordinare la o firm la
un pre determinat ntr-o perioad de timp specificat. In mod obinuit warranturile sunt
vndute investitorilot ca parte a unei uniti ce cuprinde titlul cu venit fix care are ataat
warrantul.

5. Natura riscului ratei dobnzii

5.1. Riscul de rat a dobnzii n creditarea firmelor
Riscurile cu care se confrunt firma n cazul ratelor variabile (de regul se
folosesc aceste rate i mai puin sau numai pe o anumit perioad scurt de regul la
promoii se folosesc rate fixe) sunt : Nivelul de care rata dobnzii este legat. De
exemplu rata BUBOR (la lei) ; EURIBOR (la euro) LIBOR (la dolar) care va crete i
poate genera costuri suplimentare.

5.2 Acoperirea riscului de rat a dobnzii

Principalele tehnici de acoperire a riscului de rat a dobnzii sunt :

a) aranjamente forword (la o rat viitoare)
Tehnica implic fixarea anticipat a unei rate pentru o perioad determinat i
independent de suma mprumutat.

b) opiuni cu rata dobnzii
O opiune cu rata dobnzii poate fi un drept ns nu o obligaie de a mprumuta
sau de adepozita o sum determinat la un set de rate ale dobnzii (rate de exercitare)
pentru o perioad stabilit care ncepe la un moment viitor cunoscut. Firma va plti o
prim bncii pentru acest drept iar la expirarea perioadei opiunii firma va decide
dac i va realiza acest drept de a mprumuta la rata de exercitare a opiunii.
Un avantaj al opiunii rezid n aceea c dac mprumutul nu este n fapt solicitat
opiunea poate fi revndut bncii n caz c ratele dobnzii au crescut la expirarea
perioadei.

c) Swaps cu ratele dobnzii
Aceast tehnic se utilizeaz cnd dou firme se mprumut n mod independent cu
aceeai sum i cu aceeai scaden ns o firm se mprumut la rat fix i cealalt la
rat variabil, cele dou fire schimbnd apoi angajamentele serviciului datoriei.
De regul aceast tehnic de acoperire este utilizat de firmele mici care nu pot
angaja direct mprumuturi la rat fix firma pltind o tax firmei mari care a acceptat
swapul. In vederea diminurii expunerii la riscul de rat tehnica este operaionalizat prin
intermediul unei bnci care garanteaz ndeplinirea obligaiilor de ctre cei doi parteneri
banca percepnd o tax pentru ndeplinirea acestui rol.

d) Contracte futures (cu livrare viitoare)
Aceast tehnic reprezint un aranjament de a cumpra i vinde o sum standard
dintr-un instrument financiar determinat la o dat viitoare i la un pre stabilit. Preurile
contractelor ale instrumentelor de acoperire sunt determinate de cerere i ofert acestea
fiind influenate de nivelul general al ratelor dobnzii. Dac ratele cresc pn la data
primirii mprumutului costul cu dobnda al acelui mprumut va fi mai mare dect ar fi
fost cazul cnd rata dobnzii ar fi fost fix pentru aceeai perioad pentru care a fost
vndut contractul.
Firma i poate anula obligaiile din contract prin cumprarea aceluiai numr de
contracte la un pre mai mic, aceast operaiune compensnd costurile suplimentare cu
dobnda.
Dac ratele dobnzii scad n perioada cnd mprumutul trebuie primit costurile mai
mici ale mprumutului vor fi compensate de pierderea nregistrat din contractele futures
(preul contractelor va crete n momentul cnd firma i va rscumpra contractele)
Nu este posibil de a cumpra un numr de contracte futures de rat a dobnzii care s
corespund exact potenialului costurilor suplimentare cu dobnda dac ratele cresc
deoarece contractele sunt standardizate ca sum i scadent.

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E

1. Care sunt principalele surse de fonduri utilizate de firme ?
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
2. Prezentam mai jos diferite tipuri de credite. Care sunt categoriile de credit privite
din punct de vedere al securizarii lor?
a) Credite pe termen mediu
b) Credite nesecurizate
c) Credite in suma fixa
d) Leasing-ul
e) Liniile de credit
f) Creditele bazate pe activ

3. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F) urmtoarea afirmaie :
Spre deosebire de mprumuturile bancare sau financiare creditul comercial presupune
un cost implicit

4. Precizati termenul pe care se acorda si principalul dezavantaj al facilitilor de
cont curent
_______________________________________________________________________
5. Ce este comisionul de factorizare ?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

6. Care sunt formele de angajamente bancare utilizate n creditarea pe termen scurt ?
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

7. Care dintre trei forme de leasing nu poate fi anulat sau reziliat ?
a) leasing operaional
b) leasing financiar
c) leasing pe datorie

8. Precizai cel puin trei elemente obligatorii a fi prezente n contractele de emisiune
a obligaiunilor .
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
9. Care este dezavantajul fiscal pentru firm n utilizarea finanrii capitalului prin
emisiune de aciuni ?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
10. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F) urmtoarea afirmaie :

Firmele mari utilizeaz swaps-ul ca tehnic de acoerire a riscului ratei dobnzii


Rspunsuri la testele de autoevaluare

1. Principalele surse de fonduri utilizate de firme
- Fluxurile interne de lichiditate ;
- Fondurile extene pe termen lung
- Fondurile extene pe termen scurt

2.Raspuns corect b), d), f)
3.Raspuns corect : Fals
4.Raspuns corect : 12 luni Dezavantajul pentru mprumutat const n faptul
c depirile de cont sunt dependente de o rat de baz influenat de rata interbancar
ns mai mare dect aceasta fiind expus fluctuaiilor pieei mprumuturilor.
5.comisionul de factorizare = cheltuielile cu dobnda i rezervele pe care factorul le
reine pentru a acoperi orice returnri sau rabaturi ale clienilor.
6.Raspuns corect Imprumuturi unice (bilete), Liniile de credit , Creditul
renoibil
7.Raspuns corect b)
8.Raspuns corect mputernicitul ; forma obligaiunii i instrumentul ; descrierea
ipotecii ; clauze restrictive ; fondul de cumprare pentru a putea retrage o parte din
obligaiunile negarantate ; clauza de revocare i prima de revocare.
9. dividendele sunt cheltuieli nedeductibile fiscal pe cnd dobnda este deductibil
fiscal ;
10.Raspuns corect : Fals


LEC|IA NR.9
CREDITAREA POPULA|IEI

Concepte cheie
Credit de consum pentru populaie
Credit prin card
Linie de credit rennoibil
Dosar de credit
Politica creditului de consum pentru populaie
Scoring
Cerere de credit
Analiza creditului
Credit ipotecar
Ipotec

Obiectul leciei : explicarea i nelegerea coninutului formelor, managementul i
costul creditului pentru populaie, att pentru nevoi personale (consum) ct i cele
imobiliare, ipotecare, evideniindu-se impactul acestuia asupra activitii i performanele
bncii. Prezentarea instituiilor bancare implicate n furnizarea mprumuturilor a
aspectelor necesare administrrii i analizei creditului pentru populaie.

1. Evoluie i specific
Finanarea populaiei se refer la creditul acordat consumatorilor pentru bunuri
personale i pentru cumprarea de locuine, s-au adaptat la noile condiii, ntlnim credite
pentru nevoi personale, credite pentru bunuri i pentru locuine i modernizarea acestora,
credite imobiliare sau ipotecare .
Utilizarea unui credit n avans pentru cumprri de la un magazin universal sau a
unui card de credit la o staie de benzin reprezint o tranzacie de credit de consum ca i
plata lunar a facturilor de gaze, telefon, energie electric.
Creditul pentru populaie are o lung i tulburtoare istorie. De sute de ani, preoii
i politicienii au recomandat restrictionarea creditului de consum. Dup primul rzboi
mondial, el a cunoscut o perioad de expansiune, urmat de un declin la nceputul crizei
din anii 30 de o alt expansiune pn la cel de-al doilea rzboi mondial, dup care
creditul este n cretere constinu, punctat de perioade ciclice de recul.
Atracia exercitat de creditele de consum chiar pentru bncile comerciale, este
determinat de doi factori :
- competiia dintre clienii comerciali, care au ngustat randamentele creditului
comercial, astfel c veniturile au sczut comparativ cu riscurile poteniale ;
- dezvoltarea depozitelor i a creditelor indivizilor, care reprezint un rspuns
strategic la dereglementarea bancar.
Creditul de consum difer de creditul commercial i anume:
- este mai uniform, avnd o mai mare specializare i centralizare a serviciilor
associate;
- multe din creditele de consum sunt cumprri n rate pe termen lung;
- protectia consumatorului este n mare msur preluat de ctre
compartimentele de credite
Bncile intr pe piaa de consum atunci cnd exist un profit potenial din
mprumutarea direct a consumatorilor, aceast pia fiind larg i continu cretere.
Prin creditarea populaiei, bncile dispun de oportuniti de a vinde servicii
bancare, construind astfel o baz solid de clientel i contribuind la profitabilitatea pe
termen lung. Se uziteaz vnzarea la pachet a mai multor produse i servicii unui singur
client.
Elementul esenial n managementul portofoliului creditelor pentru populaie l
constituie eficiena furnizrii serviciilor.

2. Formele creditului pentru populaie
Creditele pentru populaie sunt clasificate n trei mari categorii :
Creditul cu rambursarea n rate, cel mai rspndit ;
Creditul cu o singur rambursare, care nu deine o pondere
semnificativ n portofoliul de credite de consum al bncii ; este
acordat consumatorilor, de regul, de ctre compartimentul de credite
comerciale ;
Linii de credit rennoibile (revolving), care includ creditul prin carduri
i linii pentru acoperirea depirii de cont, care au crescut n
importan n ultima perioad.
Cumprarea pe credit cu plata n rate reprezint un aranjament prin care suma
mprumutat este rambursat prin pli periodice, de regul lunare, cu rate egale sau cu
rate descresctoare.
Scadena acestor credite poate fi extins i peste 5 ani. Au aprut credite pentru
consum de natura nevoilor personale pn la 15-20 de ani, iar cele imobiliare i
ipotecare pn la 35 de ani.
Referitor la garantarea creditelor ntlnim credite garantate i negarantate.
mprumuturile garantate sunt realizate pe o baz direct, fie indirect.
mprumuturile negarantate, sunt de valori mici i sunt pe perioade scurte i n
special cele acordate de cardul de credit, sau pe cardul de debit sub forma unui descoperit
de cont, pn la alimentarea acestuia din urm cu salariile, c pentru aa ceva se folosesc.

2.1. mprumuturi garantate direct
Pentru acest tip de mprumut, garantarea se face prin colaterale, care reprezint
active diverse deinute de ctre client, pierderea potenial este asigurat fiind i mai mic
dect valoarea colateralului.
Cea mai rspndit form a creditului pentru populaie este aceea a cumprrii de
autoturisme, urmat de cumprarea de bunuri electrocasnice.
Elementele principale ale unei cumprri n rate sunt : avansul sau plata iniial ;
durata contractului ; costul cu plata dobnzii i garaniile colaterale.

2.2. m prumuturile garantate indirect
Acest fel de mprumut implic trei parteneri, cererea de credit fiind generat de
ctre vnztorul bunului, mprumutul fiind fcut de ctre vnztor prin banc sau alt
instituie financiar. Un vnztor cu amnuntul (dealer) vinde marfa i solicit o cerere de
credit dac consumatorul decide s finaneze cumprarea prin credit.

2.3. Liniile rennoibile de credit i credit-card
Aceste forme de credit de consum favorizeaz acordarea de credite negarantate,
costurile implicate fiind mai mici, deoarece costurile de operare i de procesare sunt
reduse.
n activitatea bancar ntlnim credite pentru nevoi personale, care se accord cu
risc financiar i asigurare de via printr-o societate de asigurare a riscului de neplat.
O alt form o reprezint mprumuturile acordate populaiei pe cardul de debit,
cardul n care sunt virate salariile ; n funcie de nivelul salariului se acord un
descoperit de cont pe card pn la 3-9 salarii nete lunare. Acest descoperit de cont
reprezint o linie de credit sub form de revolving, de rennoire pn la o limit maxim.
Cardul de credit, de asemenea, este un instrument prin care se acord mprumuturi
tot n funcie de salriul net sub form de linie de credit, ca un nivel maxim de mprumut,
n intervalul n care se poate utiliza suma mprumutat.
Odat stabilit linia de credit consumatorul poate mprumuta i rambursa conform
nevoilor sale, banca furniznd fonduri clientului la costuri joase, procesarea creditului
realizandu-se operativ.

2.4. Creditul cu plata unic
Creditele cu plata unic sunt acele credite n care rambursarea se face printr-o
singur plat ; n ultimii ani aceste credite s-au restrns foarte mult.
La aceste credite, principalul i dobnda sunt pltite mpreun, o singur dat,
garantarea mprumutului fcndu-se prin colaterale (titluri de valoare sau active reale).
Caracteristica distinctiv a acestei forme de credit rezid n faptul c fondurile
sunt necesare pe o perioad scurt de timp i o surs de lichiditi va fi disponibilizat
pentru a achita mprumutul.

3. Instituiile creditrii populaiei
Oferind avantaje multiple creditorilor, creditul de consum este acordat de instituii
financiare diverse, unele aplicnd o diversitate extins de forme, altele specializndu-se
pe diverse forme.

3.1. Bncile comerciale
Bncile comerciale practic pe scar larg mprumuturile ce se acord populaiei,
fiind nfiinate departamente sepciale, separat pentru creditele acordate populaiei i
cardurile care n ultima perioad (ultimii 10 ani) au luat o amploare deosebit, existnd
persoane care au cte 3-4 carduri de la diferite bnci n funcie i de activitile care le
desfoar la unul sau mai multe locuri de munc.
Creditele de consum vizeaz nu numia bunurile de consum ci i nevoi personale,
colarizare (studii), auto, imobiliare, ipotecare, etc.
Expansiunea crilor de credit (cardurilor) a reprezentat, cum s-a artat, una din
cile cele mai importante de dezvoltare a creditelor de consum.
Derularea creditului prin carduri, n cazul bncii comerciale, este, de regul,
urmtoarea :
Comerciantul arajeaz cu banca s devin membru al programului de
carduri bancare, avnd clieni care doresc s utilizeze serviciul de carduri
bancare, avnd clieni care doresc s utilizeze serviciul de carduri,
completnd n acest sens o cerere ctre banc ;
Dup aprobarea cererii, banca trimite comerciantului, care devine client
pentru servicii bancare, o carte de credit valabil pentru orice membru,
banca trimind asemenea carduri clienilor si i altor beneficiari care
aplic sau care accept riscul unui asemenea credit ;
Cnd un client cumprr un bun, comerciantul trimite factura (dovada
vnzrii) ctre banc, care crediteaz prompt contul comerciantului cu
suma vnzrii (mai puin plata serviciului de credit prin card, care poate fi
de 3-6% din valoare transferului) ;
Banca trimite lunar clientului-cumprtor o situaie cu toate tranzaciile i
cu toi comercianii de la care acesta a cumprat bunuri n luna respectiv.
n general, nu exist o tax care s afecteze clientul, dac acesta pltete la timp,
de regul ntrzierile fiind penalizate cu o tax de 1-2%.
Bncile utilizeaz i mbin mai multe tipuri de carduri : VISA (clasic, de afaceri,
cardul electronic), MasterCard, EuroCard, Maestro, Cirrus, etc. astfel de programme de
carduri ofer deintorului accesul la o serie larg de afaceri care accept cardul i rezolv
problema detalitilor care nu doresc s se afilieze la un mare numr de programme de
carduri separate.
Pentru bnci, plata prin carduri este o surs de venituri, fie din discounturile
suportate de ctre comerciant, fie din dobnda pltit, cnd deintorul opteaz s
plteasc dup o perioad mai mare de o lun.

3.2. Organisme de finanare
Aceste instituii au o experien ndelungat n finanarea cumprrii de
autoturisme, n prezent fiind a doua component n finanarea consumului populaiei ; ele
sunt cunoscute sub denumirea de companii (case) de finanare pentru consum, adesea
productorii mari deinnd asemenea companii.
Fondurile avansate de asemenea organisme provin din capitalul propriu i din
mprumuturi. Companiile mari se mprumut cu greu de la bncile comerciale i vnd un
volum nsemnat din hrtiile comerciale pe piaa deschis. Datorit calitii excelente a
creditelor acordate, aceste organisme se pot mprumuta cu rate de dobnd relativ sczute
care, cuplate cu ratele percepute la creditele acordate, genereaz profituri satisfctoare,
n ciuda costurilor nalte implicate n gestionarea creditelor de consum.

3.3. Cooperativele de credit
Aceste instituii au nregistrat o cretere semnificativ ncepnd cu anii 50 ai
secolulu trecut, pn n anul 2003 volumul creditelor acordate de ele crescnd, pe
ansamblul rilor desvoltate, de circa 85 de ori, i deinnd circa 27% din creditele de
consum.
Fiind organizaii nonprofit, conduse pe principii mutuale, cooperativele de credit
colecteaz depozite i acord credite membrilor si, cu rate ale dobnzii ct mai sczute
posibil.
Un loc aparte n creditul de consum l dein casele de amanet, care acord
mprumuturi prin gajarea unor obiecte personale, activitatea acestor instituii fiind ns de
mic importan.

4. Administrarea creditelor de consum pentru populaie
Factorul organizaional-cheie n bncile mari este separarea operaiilor pentru
mprumuturi directe, indirecte i prin carduri ; administrarea tuturor mprumuturilor
directe, indirecte i prin carduri ; administrarea tuturor mprumuturilor implicate acordrii
indirecte a creditului, de regul, se realizeaz ntr-o unitate distinct, similar operaiilor
creditelor rennoibile i ale creditelor cu garantare direct, fiecare din aceste uniti
funcionale fiind responsabil de contabilitatea i analiza creditelor.
Schematic structurile organizaionale ale funciei creditului de consum, n cazul
tipurilor semnificative de bnci, se prezint astfel :



Organizarea funciei creditului de consum pentru populaie permite elaborarea i
aplicarea unei politici a creditului de consum adecvate, care poate include :
Func\ii de
credite de
afaceri ]i de
Func\ii
op\ionale
Banc[
mic[
Credit de
consum
Credit de
afaceri
Opera\ii
Banc[
mare
Direc
t
Indir
ect
Card
Holding
bancar
Indirec
t
Direct Card
Centre teritoriale Administra
\ii
filiale
Sucursale
individual
e
- scadenele creditelor ; se specific scadenele maxime i ratele dobnzii pentru
fiecare scadene ale diverselor tipuri de credite
- negocierea politic trebuind s conin instruciuni clare care s asigure
respectarea cerinelor reglementative privind derularea creditului de consum;
- operaiile; politica trebuie s identifice procedurile care s asigure acordarea i
colectarea creditelor, serviciile aferente.
Administrarea creditelor de consum vizeaz ntregul process de la cererea de
credit la soluionarea final a creditului, implicnd urmtoarele categorii de activiti:
analiza creditului;
managementul collectrii rambursrilor;
stabilirea politicii veniturilor din dobnzi, taxe i regularizri;
armonizarea cu legislaia i reglementrile n vigoare.
A. Analiza creditului de consum pentru populaie
Analiza documentaiei de credit presupune stabilirea urmtoarelor elemente
definitorii :
Volumul creditului solicitat ;
Nivelul ratei lunare pe care o poate plti, n limite stabilite de ctre
banc, avnd n vedere situaia financiar a clientului ;
Numrul de rate lunare pentru rambursarea creditului ;
Nivelul ratei dobnzii n funcie de categoria de credit solicitat i de
participarea clientului cu surse proprii.
Condiiile care trebuie ndeplinite de persoanele care solicit credite de consum,
pot fi transformate n variabile scoring i sunt de regul urmtoarele:
s fie angajat i s realizeze venituri certe ;
s deschid la banc un cont current, prin care s se deruleze mprumutul;
s garanteze rambursarea mprumutului i a dobnzilor aferente ;
s nu nregistreze debite sau obligeii neachitate la scaden;
dac este cazul, s participe la realizarea finanrii i cu surse proprii, al
cror cuantum minim este stabilit difereniat de ctre banc.
Scopul analizei const n evaluarea capacitii i dorinei consumatorului de a
rambursa creditul, conform clauzelor stipulate n contract.
Cei 5 C ai rambursrii n timp caracter, capacitate (capital), colateral, condiii,
competiie sunt caracteristici utilizate pentru analiza i aprobarea creditului, caracterul
i capacitatea fiind cele mai importante, ele implicnd analiza dorinei i putinei
consumatorului de a rambursa creditul.
Caracterul clientului este cel mai greu de evaluat, referindu-se la dorina clientului
potenial de a rambursa mprumutul, singurele informaii disponibile fiind cererea de
credit i dosarul de credit.
Capitalul se refer la averea solicitantului, fiind legat de capacitatea acestuia , de
abilitatea financiar a individului de a acoperi plile pentru rambursarea mprumutului.
Colateralul, ca surs suplimentar de rambursare, poate s se prezint fie sub
forma unui activ fizic sau financiar deinut de ctre client, n cadrul averii sale nete, fie
sub forma garaniei personale a unui girant.
Condiiile se refer la impactul evenimentelor, evenimente asupra capacitii de
plat a solicitantului, n cazul diminurii veniturilor.
Competiia bancar reprezint un element care afecteaz evaluarea creditului,
bncile reacionnd la creterea competiiei prin reducerea ratelor dobnzii, n scopul
atragerii de noi clieni.
Procedurile de evaluare a creditului sunt:
- calitative- avnd la baz judeci i interpretri ale informaiei disponibile.
- Cantitative de natura scoringului, care evolueaz prin puncte diversele
caracteristici ale mprumutatului (ani de serviciu, pregtirea, nivelul venitului)

Scoringul are urmtoarele avantaje pentru evaluarea creditului de consum pentru
populaie i anume :
Costuri reduse de procesare , datorit neuformitii semnificative a
creditului de consum;
Control mbuntit : datorit formalizrii evalurii, crete
posibilitatea controlului portofoliului de credite i adecvrii
acestuia la politica de creditare a bncii;
Reducerea discriminrilor i favoritismelor n aprobarea creditelor
de consum;
Creterea flexibilitii, prin posibilitatea de a adapta scoringul la
schimbrile condiiilor creditului de consum;
Timp de rspuns mbuntit :se reduce perioada de aprobare a
creditului.
Analiza scoring presupune ca banca s obin un numr suficient de credite bune
i rele , cu un numr mare de caracteristici sau variabile care difereniaz
creditele.Dezvoltarea scoringului vezeaz creterea capacitii de a identifica i delimita
creditele cu riscuri mari de cele cu riscuri reduse pe baza utizrii datelor disponibile,
variabilele selectate trebuind s fie deduse din analiza att a creditelor proaste, ct i a
celor bune.
Analiza creditului de consum vizeaz evaluarea riscurilor asociate creditrii
indivizilor, care difer substanial de cele ale creditrii firmelor.
n concluzie, analiza creditului de consum se refer la statutul de angajat al
clientului, venitul periodic, valoarea activelor deinute, datoriile restante, referine
personale i la elemente specifice ale utilizrii mprumutului solicitat.n funcie de
destinaia i valoarea creditului, bncile formalizeaza analiza sub forma de ghiduri, n
care se specific elementele ce trebuie analizate de ctre banc.
Analiza creditului se concentreaz n esen asupra potenialului clientului de a
furniza venit, n condiii de risc evaluat , principala surs de venit fiind ratele dobnzii.

4.1.Managementul colectrii preurilor
Principiul administrativ aplicat i colectrii este acela al celui mai mic numr de
personal necesar pentru colectarea creditelor cu cea mai ridicat profitabilitate a
portofoliului creditelor de consum.
Extinderea i tipul activittii de colectare depind de o serie de factori , n mod
clar legai de standardele de credit.Cu ct mai relaxante sunt standardele de credit, cu att
mai probabil este delicvena n rambursare i deci, cu att mai mari vor fi resursele
mobilizate n colectarea creditelor.
Marile bnci utilizeaz o modalitate de colectare centralizat a plilor clienilor
n cazul creditelor de consum, diferit de aceea a creditelor de afaceri, n cazul crora
ofierul de credite realizeaz activitile iniiale de colectare a creditelor
problematice.Gradul de centralizare i organizarea funciei de colectare depind de
volumul creditelor.
n bncile mici, colectarea oricrui tip de credit de consum poate fi centralizat,
eficiena fiind determinat de faptul c un personal mai puin specializat poate administra
att colectrile de rutin , ct i pe cele problematice.
n bncile mari, colectarea rutinier poate fi realizat pe categorii de credite ,
directe , indirecte, card: dac volumul este insuficient , structura poate include un
departament specializat de administrare a colectrilor problematice.
n holdingurile bancare, cu multiple filiale , colectarea este organizat n
departamente centralizate distincte.
Reglementrile din ultima perioad au vizat urmtoarele aspecte:
- transparena creditului;
- oprtunitatea de credit egal prin nlturarea discriminrilor;
- reinvestirea n folosul comunitii a creditului.
Experiena rilor dezvoltate evideniaz c, evolutiv, reglementrile bancare au
promovat treptat o protecie mai accentuat a consumatorului mpotriva erorilor,
arbitrariului sau informaiilor de rea-credin.
Cadrul legal stipuleaz norme prin care s se elimine abuzurile unor creditori sau
instituii de colectare a hrtiilor de valoare, n activitatea acestora de a colecta debite, s
se elimine diverse categorii de discriminri etc., rezultatul real al acestor eforturi
reglementative reflectndu-se n evaluarea costurilor i a beneficiilor.

5. Costul creditului
Bncile pot acorda credite cu plata n rate fie pe baza dobnzii simple, fie pe baza
dobnzii compuse.
Cnd se aplic dobnda simpl, venitul din dobnzi este calculat astfel : la
primirea plii , dobnda este calculat pe o baz zilnic, DP, i ea este dedus din plat;
ceea de rmne se deduce din soldul principalului, reprezentnd soldul principalului
pentru perioada urmtoare:

DP = SP x
360
rdaxnzp

unde :
DP = dobnda aferent soldului principalului pentru perioada considerat;
SP = soldul principalului n momentul anterior primirii plii;
rda = rata anual a dobnzii;
nzp = numrul de zile al perioadei considerate.

Spi = Sp
i-1
x
|

\
|

360
1
rdaxnzp
- PL
i-1
= Sp
i-1
x (1 rr) PL
i-1
Unde:
PL = plata total, principalul plus dobnda , aferent perioadei;
rr = rata de reducere periodic a principalului.
n cazul dobnzii compuse , suma total a principalului i a dobnzii este reinut,
contabilizat, iar banca va majora venitul din dobnzi peste durata de via a creditului,
ea avnd o anumit flexibilitate n alegerea metodei de cretere a dobnzii din credit.Cea
mai utilizat metod pentru a crete dobnda este aa-numita regul 78 , 78
reprezentnd suma cifrelor lunilor dintr-un an, de la 1 la 12, metoda presupunnd c
banca va ctiga 12/78 din totalul dobnzii n prima lun, 11/78 n luna a doua .a.
Fie un credit de consum n valoare , VC, de 5.111 lei, pe 1 an , cu rata anual a
dobnzii , rda =24 %, deci rata lunar a dobnzii , rdl= 2 %.
Valoarea plii lunare , PL , a creditului se determin astfel:

PL = VC x
1 ) 1 (
) 1 (
+
+
p
p
rdl
rdl rdlx

Aplcnd formula n cazul considerat, avem plata lunar:

PL = 5.000 x
1 ) 02 , 0 1 (
) 02 , 0 1 ( 02 , 0
12
12
+
+ x
=5.000 x
1 26823 , 1
26823 , 1 02 , 0

x
= 5.000 x
26823 , 0
02536 , 0
=


= 5.000 x 0,094546 = 472,80 lei

Totalul plilor pe 12 luni va fi 472,80 x 12 = 5.675 lei , dobnda total pltit
fiind de 675 lei.
n cazul dobnzii simple, venitul n prima lun va fi de 100 lei (5.000 x 0,02) ,
iar soldul consumatorului dup prima lun va fi de 4.627,20 [ ] ) 100 8 , 472 ( 000 . 5 .n
cazul regulii 78 , venitul n prima luna va fi de 103,85 lei [ ] 675 ) 78 / 12 ( x , iar soldul
cumprtorului dup prima lun va fi de 4.631,05 lei.

[ ] 05 , 631 . 4 ) 85 , 103 8 , 472 ( 000 . 5 =



6. Creditul ipotecar i piaa locuinelor
Cumprarea unei locune reprezint de regul , un angajament economicenorm
suma pltit de ctre cumprtor fiind egal cu cteva venituri anuale ale acestuia,
reprezentnd de cteva ori averea sa net.
Foarte piini cumprtori sunt capabili s plteasc cash , de aceea este necesar
contractarea unui mprumut ipotecar , acesta fiind un credit de exploatare al sistemului
financiar , care permite indivizilor s finaneze cumprarea locuinelor.n realizarea
acestei tranzacii un rol important i revine creditului ipotecar.
Reglementarea corespunztoare a creditului ipotecar contribuie la creterea
credibilitii i stabilitii sistemului financiar bancar, n rile dezvoltate creditarea
ipotecar constituind o industrie n expansiune, volumul creditelor ipotecare triplndu-se
n ultimii 10 ani.
Achiziionarea unei locune reprezint o achiziie esenial pentru fiecare individ,
majoritatea oamenilor fiind nevoii s se mprumutre pentru aceasta, previziunea
finanrii achiziionrii locuinei fiind un aspect important al finanelor populaiei.
n rile dezvoltate , o mare parte din achiziionarea de locunie este finanat , cel
puin n parte , prin credite ipotecare, locuinele fiind comercializate , mai curnd dect
motenite.
Natura pieei imobiliare i finanarea asociat acesteia au importante implicaii
asupra politicii guvernamentale i asupra funcionrii economiei.
Creterea continu a economiei, scderea omajului, reducerea impozitelor pe
profit pot genera un nivel ridicat al competiiei ntre creditorii imobiliari, preurile caselor
crescnd chiar i n condiiile unor rate relativ nalte ale dobnzilor , vnztorii de
imobile profitnd de preurile ridicate acceptate de ctre cumprtorii de
locunie;valoarea aparent, conjunctural a investiiei consolideaz, n acest fel, cererea
de locuine.
Deteriorarea veniturilor populaiei , n condiiile existenei unor rate nalte ale
dobnzilor , afecteaz ncrederea cumprtorilor , populaia rmnnd cu datorii dificile
i cu restnae la mprumuturile ipotecare , dar i cu imobile ale cror preuri ncep s
creasc.Creditorii reintr n posesia imobilelor, le vnd mai ieftin pentru a recupera o
parte din pierdere, piaa imobiliar stagneaz, ncrederea este deteriorat i mai mult, iar
reducerea preurilor imobilelor se generalizeaz, consumndu-se ciclul vicios al evoluiei
economiei.
Apariia averii negative, cnd valoarea unei proprieti scade sub valoarea datoriei
ipotecii asociate, agraveaz sitiaia, pentru unii debitori, astfel c, dac proprietatea este
vndut, proprietarul va trebui s-i procure fonduri pentru a-i achita datoria , riscurile
implicate pentru populaie i pentru bnci fiind evidente, averea (activele) negativ
constituind un factor care frneaz refacerea pieei imobiliare.
Interveniile directe ale statului pe pieele ipotecare au tendina de a genera efecte
negative, de aceea, ele vizeaz stabilirea de reguli att pentru piaa imobilia, ct i
pentru finanarea acesteia, reguli concretizate n cadrul reglementativ specific.
Conceptul cheie l constituie ipoteca, aceasta reprezentnd o grevare a
proprietii deinute de ctre o persoan, pe perioada mprumutului , pn la rambursare,
n scopul asigurrii creditorului n ce privete recuperarea mprumutului de ctre debitor
oferind creditorului posibilitatea s intre n posesia imobilului i , eventual, s-l vnd
pentru a recupera debitul.
Legea privind creditul ipotecar trebuie s permit populaiei s cunoasc aspectele
eseniale cu privire la caracteristicile angajamentului ipotecar pe care intenioneaz s-l
asume, reprezentnd pentru creditori baza legal de acordare i gestiune a creditului
ipotecar.Legea este operaionalizat prin reglementri , care detaliaz derularea
creditului, urmrind respectarea de ctre antreprenori i de ctre bnci a standardelor
necesare unei operri adecvate a ipotecii, protejnd populaia mpotriva fraudei i
incompetenei i asigurnd integritatea sistemului financiar.
Politica locativ a statului se difereniaz n funcie de natura social a locuinei.
Cheia dezvoltrii pieei ipotecare imobiliare, n ultimele dou decenii , ai
constituit o extinderea pieelor ipotecare secundare i dezvoltaea conceptului de
securizare.
n Europa, piaa secundar ipotecar s-a dezvoltat mai ncet, deoarece
mprumuttorii dein capitaluri mari i nu au nevoie de securizare i datorit inexistenei
unor agenii sprijinite de ctre stat care s ofere stimulente sau faciliti , precum n
S.U.A.
Pieele ipotecare secundare se caracterizeaz prin urmtoarele elemente
definitorii:
o Transform creditele ipotecare n valori mobiliare, prin securizare sau titrizare;
o Transformarea este realizat , de regul , de ctre instituii specializate, aceste
valori putnd fi emise ns i direct, de ctre mprumuttori;
o Instrumentele pieei sunt valorile mobiliare ipotecare, garantate cu pachete de
credite ipotecare;
o mprumuttorul poate vinde activele ipotecare fie unei instituii care emite apoi
valorile mobiliare, fie unei instituii de transfer care cumpr creditele ipotecare
de la mai muli mprumuttori , le grupeaz n pachete i emite valorile mobiliare.
O tranzacie pe piaa secundar implic vnzarea ipotecilor create de ctre instituiile
financiare ctre ali investitori.Vnzarea este realizat prin asamblarea unui grup de
mprumutruri individuale n pachete i vnzarea titlurilor care sunt susinute de
mprumuturile asamblate , acest proces numindu-se securizarea creditelor.Procesul
securizrii creditelor ipotecare a fost stimulat de dezvoltarea inovativ a diferitelor tipuri
de titluri , care reasambleaz fluxurile de lichiditi din ipoteca de baz n moduri care s
atrag noi investitori.
Tranzaciile pe piaa ipotecar secundar se realizeaz n dou modaliti:
tranzacionarea direct, prin cumprarea i vnzarea creditelor din portofoliul
mprumuttorilor, nu este utilizat pe scar larg, deoarece evaluarea riscului de creditare
este costisitoare, iar eterogenitatea creditelor face dificil dezvoltarea lichiditii pe pia;
tranzacionarea prin transfer , prin care instituiile de transfer cumpr ipoteci i vnd
valori mobiliare ipotecare, mecanismul finnd prezentat n figura de mai jos:



Existena pieei secundare contribuie la dezvoltarea pieei ipotecare locative pe
urmtoarele ci:
ncurajeaz afluxul de fonduri spre ipoteci imobiliare de la investitori care nu
au posibilitatea s expertizeze direct piaa imobiliar, de exmplu, fondurile de
pensii;
instituiile bancare i nonbancare pot crea mprumuturi i, cnd acestea sunt
vndute pe piaa secundar, pot reinvesti fondurile n ipoteci suplimenbtare;
pieele secundare permit investitorilor s se diversifice geografic, oferindu-le
posibilitatea protejrii mpotriva recesiunilor nregistrate n anumite regiuni,
promovnd alocarea eficient a pieei.
Ipotecile sunt vndute pe pieele secundare , utilizndu-se trei instrumente
securizate (titluri) astefel :
o titluri pe baz de ipotec, emise de ctre un intermediar , care ofer
dobnda i programeaz plile principalului, obligaiunile fiind
securizate de ipotecile individuale care furnizeaz venitul pentru
serviciul datoriei;
o titluri cu transfer, care implic acumularea dobnzilor ntr-un fond de
ipoteci, plile din fondul de ipoteci, care includ att plata lunar, ct i
primele amortizri, fiind transferate proprietarilor certificatelor;titlurile
sunt emise direct de ctre mprumttori sau prin intermediul unor
instituii specializate numite agenii de transfer , care cumpr credite
ipotecare i emit valori mobiliare ipotecare;
Banci si
institutii
de
Banci de
credit
ipotecar
Investitori
institution
ali
Institutii
ipotecare
secundare
de transfer
imprumtati
economii
credi
te
Valori
mobilia
re
credite
V`nzare
credite
Valori
mobiliare
economii

V`nzare
credite
o titluri cu plat, care implic aspecte comune att titlurilor cu transfer ,
ct i obligaiunilor bazate pe ipoteci, clase separate ale deintorilor i
ale proprietarilor de obligaiuni fiind stabilite pentru ipotecile de baz;
plile fcute din fondul de ipoteci sunt transferate proprietarilor pe
clase separate de obligaiuni, conform prioritilor acestora.

7. Instrumentele i mecanismele creditului ipotecar
Ca i celelalte sfere ale activitii bancare, creditarea ipotecar imobiliar a fost
puternic influenat de inovaiile de pe pieele financiare i de schimbrile n mediul
economic.n ultimii 20 de ani, s-au produs schimbri ale instrumentelor ipotecare
dominante, creterea rapid a pieei ipotecare secundare, schimbri fundamentale n
furnizarea serviciilor creditului ipotecar.
Problema central din punctul de vedere al creditorului o reprezint nepotrivirea
dintre maturitile surselor i cele ale utilizrilor n creditarea ipotecar.Instrumentul
ipotecar tradiional este cu rat fix, amortizabil ntr-o perioad de peste 20 de ani; n
aceste condiii, creditorul este blocat pn la scaden la acest rat i va trebui s se
refinaneze sau s vnd active.
Sursele fondurilor au maturiti mai mici dect creditul ipotecar , imobiliar, ceea
ce poate genera deterioarea profitului creditorului n perioada creterii ratelor , iar dacp
perioada este mai lung , vor rezulta marje negative.
Modificrile induse n mediul economic au fcut ca vnztorii i cumprtorii de
pe piaa imobiliar s se confrunte cu creterea inalta a ratelor dobnzii , determinndu-i
sa promoveze tehnici noi de creditare, cazul n care cumprtorul unei proprieti s-i
asume , s preia creditul ipotecar deja existent al vnztorului propritii, cumprtorul
mprumutului, fondurile adiionale necesare, folosind un credit ipotecar secundar, ethnic
circumpris finanrii creative.
Dincolo de tehnicile de creditare circumscrise intermedierii financiare ,
transformrile din mediul economic i financiar au determinat dezvoltarea unor
instrumente alternative de finanare imobiliar.
Totui, cunoaterea caracteristicilor eseniale ale acestor instrumente face posibil
cunoaterea potenialului creative al finanrii ipotecare , iar n tabelul de mai jos sunt
prezentate cteva din aceste instrumente:

Tip ipotec Rata dobnzii Maturitatea Plile
Convenional Fix Fixat , adesea 30
ani
Fixate n scaden
Cu rt ajustabil sau
variabil
Indexat la rata
pieei
Fixat , uneori
extins cnd cresc
ratele
Modificabile cu
ratele sau la
intervale date
Cu pli graduale Fixat Fixat Cresctoare n timp
Cu balon de pli Fixat sau ajustabil Fixat, de regul 5
ani
Amortizare
20-30 ani
Cu rat negociat Fix 3-5 ani, apoi
renegociat
Credit pe termen
scurt, dar amortizat
n 30 ani
Modificabile cu rata
Cu anuitate invers Poate fi ajustabil Poate fi fix cu mprumutul datorat
opiuni de
refinanare
la deces sau vnzare
Recuperabil De regul, fixat De regul, pe
termen scurt
La nceput pli
joase, apoi balon de
pli

Instrumentele ipotecare alternative dezvoltateau urmrit obiective diferite,
delimitndu-se urmtoarele categorii de instrumente:
- care vizeaz protejarea creditorilor de volatilitatea ratelor dobnzii;
- care ajut clienii s evalueze ipotecile n condiii de inflaie nalt; aceste ipoteci
presupun ca veniturile cumprtorilor vor crete n perioada urmtoare;
- care sunt specializate pe segemnte de pia.
Alegerea unui anumit instrument ipotecar alternativ presupune luarea n considerare a
unor elemente cheie;selectarea ratei de baz sau de indexare a dobnzii, stabilirea marjei
peste rata de baz, etc.
Protejarea pieei ipotecare impotriva situaiilor de neplat, de ctre populaie, a
ipotecilor se realizeaz pe dou ci:
- asigurarea de ctre autoritatea public, de ctre stat, prin programe de garantare i de
asigurare a ipotecilor , scopul fiind ncurajarea finanrii ipotecilor , n special pentru
populaia cu venituri mici.
- asigurarea privat a ipotecilor la societile de asigurare pentru risc general.
Creditul ipotecar are ca garanie un imobil, de regul cel care se achiziioneaz prin
acest credit, bun care se constituie drept ipotec.
Ipoteca este o garanie real imobiliar frp deposedare, fiind un drept real,
reprezentnd o garanie asupra imobilelor alocate pentru garantarea plii unei obligaii,
avnd urmtoarele caracteristici:
este un drept real accesoriu, conferind titularului att prerogativa de aurmri
bunul, ct i prerogativa de a-i realiza dreptul principal, de crean;
este o garanie real imobiliar, aplicabil, deci, numai dreptului de
proprietate;
constituirea sa este reglementat numai n cazurile i cu formele prevzute de
lege;
este specializat, n sensul individualizrii imobilului i a creanei garantate;
este indivizibil, n sensul c subzist asupra ntregului imobil i dup ce o
parte din datorie s-a stins.
Din punct de vedere al efectelor constituirii ipotecii, debitorul proprietar al
imobilului conserv posesia i folosina acestuia , ipoteca stingndu-seodat cu datoria
ipotecar.
Toate instrumentele prezentate mai jos angajeaz pe cei mprumutai s
ramburseze mprumutul ntr-o perioad de pn la 35 de ani.

8. Titluri ipotecare
Mobilizarea resurselor necesare creditrii ipotecare de pe piaa de capital se
realizeaz prin emiterea de titluri ipotecare sub forma obligaiunilor ipotecare i a
valorilor mobiliare ipotecare.
Obligaiunile ipotecare sunt valori mobiliare emise de instituii de creditare, de
regul bnci de credit ipotecar, care sunt garantate cu active ipotecare de prim rang sau cu
credite publice. Fiind garantate cu credite ipotecare, ele ofer un grad mai ridicat de
siguran, reducnd riscu investitorului.
Protecia deintorilor de obligaiuni ipotecare este ntrit de supravegherea
bncilor emitente, supravegherea suplimentar fiind realizat de ctre un administrativ
special.
Piaa obligaiunilor ipotecare se prezint schematic mai jos.



Valorile mobiliare ipotecare sunt emise n baza unui portofoliu de credite
ipotecare, vnzarea creditelor ipotecare presupunnd scoaterea acestora din bilanul
contabil.
n acest caz, o instituie de creditare i vinde parial sau integral portofoliul de
credite ipotecare pe care-l deine, asamblat n pachete de credite ipotecare, unei instituii
specializate, care separ creditele i fluxurile de trezorerie de instituia iniiatoare a
creditelor, aceasta finanndu-si achiziiile prin emiterea unor valori mobiliare care sunt
cumprate de diveri investitori i garantate cu credite ipotecare achiziionate. Riscul
falimentului este ncorporat n structura valorilor mobiliare ipotecare, falimentul
instituiei iniiatoare neafectnd administrarea valorilor mobiliare. Suplimentar, valorile
mobiliare sutn garantate de ctre o societate de asigurri sau o banc n scopul reducerii
riscului de credit.
Piaa valorilor mobiliare ipotecare, schematic, se prezint astfel:
SUPRAVEGHETOR
#mprumutat
public sau
privat
Institu\ie
de creditare
(banc[ de
credit
Investitor
institu\iona
l privat

credit
emite
obliga\iuni
Ipotec[
garan\i
e
Furnizeaz
[ capital


Creterea competiiei n finanarea locativ este determinat de anumii factori,
astfel:
eliminarea barierelor neoficiale ale competiiei, precum eliminarea
cartelurilor, care vizeaz fixarea ratelor dobnzii pentru creditele
ipotecare;
atenuarea controlului monetar asupra bncilor cu amnuntul (retail bank);
constituirea i implicarea societilor financiare ipotecare nonbancare n
activitatea de finanare;
mbuntirea tehnologiilor de finanare i diversificarea instrumentelor i
produselor financiare folosite.
Consecine ale creterii competiiei pot fi:
acclerarea derulrii mprumuturilor ipotecare;
posibila echilibrare pe pia a ratelor dobnzii;
accentuarea presiunii de cretere a ratelor dobnzii att la ipoteci, cr i la
depozitele cu amnuntul, iniial reduse datorit excesului cererii pentru
mprumuturi ipotecare;
determinarea creditorilor s-i mbunteasc eficiena i s-i reduc
costurile;
stimularea inovaiilor financiare i diferenierea produselor financiare;
integrarea n amonde a creditorilor ipotecari, care ncearc s mbunteasc
accesul clienilor poteniali;
creterea activitilor de marketing i de reclam.
Competiia pe pia poate influena creterea preurilor de cumprare a locuinelor
acoperite prin mprumuturi ipotecare i deci creterea nivelului mprumuturilor, care,
corabirat cu limitele nguste ale profiturilor, contribuie la accentuarea riscurilor
mprumuturilor ipotecare, genernd restane n restituirea mprumuturilor i preluarea
imobilelor de ctre creditori.

Banca
furnizo
rul
Institu
\ia
special
izat[
Pachet
credit
e
ipotec
are


#mprumta\i


Investitor
i
Credit
e
V`nzar
e
valori
ipoteca

9. Creditul ipotecar n Romnia
n Romnia, numrul de locuine este nc insuficient n raport cu cel al
populaiei, conform principiului fiecare persoan, o camer i fiecare familie, o locuin,
suptafa locuibil fiind cea mai mic din Europa.
n Romnia, finanarea locativ ar presupune utilizarea corelat a trei instrumente:
creditarea ipotecar pe termen lung a populaiei;
creditarea societilor de construire a locuinelor;
subvenionarea populaiei pentru achiziionarea de locuine.
Legea creditului ipotecar i reglementrile de aplicare stabilesc regulile i
procedurile de realizare a creditrii ipotecare.
Participanii pe piaa ipotecar pe termen lung sunt: mprumutaii (debitorii),
adic populaia, vnztorii de locuine, creditorii (bnci sau alte instituii), operatorii pe
piaa ipotecar secundar, care asigur refinanarea creditorilor primari, registratorii
statului, societile de asigurate, ageniile imobiliare, evaluatorii.
Conform reglemetrilor n vigoare caracteristicile creditului ipotecar sunt
urmtoarele:
perioada creditului variaz pn la 35 ani;
valoarea creditului nu depete 60-70% din valoarea de pia a locuinei;
avansul pltit de cumprtor reprezint 20-40% din valoarea locuinei;
rambursarea creditului i a dobznii se fac prin rate lunare, de regul
egale;
rata nu trebuie s depeasc 40-50% din venitul net lunar al
mprumutatului i al copltitorilor;
locuina cumprat nu va fi utilizat ca garanie pentru alt obligaie, fiind
folosit numai ca reziden;
Creditul ipotecar pe termen lung este acordat n condiii de costuri, termene,
rambursare, utilizare stabilite prin contract, principala garanie a rambursrii constituind-
o imobilul achiziionat sau construit cu credit ipotecar.
Drepturile i obligaiile prilor la creditul ipotecar sunt stipulate n contractul de
credit i contractul de ipotec.
Procedura standard de obinere a creditului ipotecar presupune parcurgerea
urmtoarelor etape:
acceptarea preliminar a mprumutatului, prin aprecierea capacitii
poteniale a acestuia de a rambursa mprumutul;
evaluarea exact a capacitii de rambursare i a plafonului maxim al
mprumutului;
selectarea unei locuine care s satisfac posibilitile financiare ale
clientului i cerinele creditorului, locuina constituindu-se n garanie a
creditului ipotecar;
evaluarea locuinei care reprezint obiectul ipoteacii, pentru a-i cunoate
valoarea de pia;
ncheierea contractelor de vnzare-cumprare, de credit, de ipotec;
ncjeierea tranzaciei, achitarea preului locuinei din avans i credit;
asigurarea locuinei i a locatarului.


TESTE DE AUTOEVALUARE

1.Care este varianta corecta:
Descoperitul de cont intalnit la operatiunile cu carduri de debit sau de credit reprezinta:
a) un imprumut garantat direct
b) un imprumut garantat indirect
c) un imprumut negarantat

2. In ce conditii apare averea negativa?


3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F)
Ipoteca reprezinta o grevare a proprietatii detinute de o persoana pe perioada
imprumutului pana la rambursare in scopul asigurarii creditorului in ce priveste
recuperarea imprumutului

4. Care este valoarea dobanzii lunare calculate dupa formula dobanzii simple - aferenta
unui imprumut de 1.000.lei contractat la o rata de 5 % pe o perioada de 5 ani?

5.Care dintre urmatoarele forme de credit pentru populatie este cel mai raspandit:
a) linia de credit
b) creditul cu o singura rambursare
c) creditul cu rambursarea in rate

6. Care dintre urmatoarele C-uri apartin celor 5 C ai rambursarii la timp:
a) Contract
b) Capital
c) Coplatitor
d) Conditii
e) Competitie

7. Precizati ce termeni din urmatoarea afirmatie ar trebui modificati ca aceasta sa fie
adevarata:
Obligatiunile ipotecare sunt valori imobiliare emise de institutii de creditare de
regula banci de credit ipotecar - care sunt garantate cu active ipotecare de prim rang
sau cu credite private

8. Care dintre urmatoarele conditii nu se transforma in variabile de scoring pentru
aprecierea persoanelor care solicita credite de consum
a) sa realizeze venituri certe
b) sa nu inregistreze debite sau obligatii neachitate la scadenta
c) sa nu mai aiba alte credite in derulare
d) sa garanteze rambursarea creditului
e) sa participe la cofinantarea creditului

9.Care sunt cele trei tipuri de instrumente securizate (titluri) prin care ipotecile pot fi
vndute pe pieele secundare :
____________________________________________________________________
1O. Care dintre urmatoarele enunturi nu defineste o etapa in obtinerea creditului ipotecar:
a) Aprecierea capacitatii de plata (rambursare) a imprumutatului
b) Aprecierea starii locative prezente a solicitantului de credit
c) Evaluarea locuintei care formeaza obiectul ipotecii
d) Asigurarea locuintei
e) Incheierea contractului de vanzare-cumparare

Rspunsuri la testele de autoevaluare
1.Raspuns corect c)
2. Averea negativa apare cnd valoarea unei proprieti scade sub valoarea datoriei
ipotecii asociate, agraveaz sitiaia, pentru unii debitori, astfel c, dac proprietatea este
vndut, proprietarul va trebui s-i procure fonduri pentru a-i achita datoria , riscurile
implicate pentru populaie i pentru bnci fiind evidente, averea (activele) negativ
constituind un factor care frneaz refacerea pieei imobiliare.
3. Raspuns corect :Adevarat
4. 250 lei
5.Raspuns corect c)
6.Raspuns corect: b), d), e)
7.Raspuns corect :private - publice
8.Raspuns corect c)
9. Titluri pe baza de ipoteca, titluri cu transfer, titluri cu plata.
10.Raspuns corect b)

Lectia nr.10

CREDITAREA STATULUI

Concepte cheie :
Credit public
Datorie publica
Finantare locala
Certificat de trezorerie
Obligatiuni municipale
Datorie publica interna
Gestiunea datoriei
Obligatiuni de sts
Titluri de trezorerie

Obiectul lectiei:prezentarea modalitatilor si
instrumentele finnantarii statului, a mecanismelor
finantarii publice interne, precum si specificul finnatarii
publice locale.
Finantarea prin fiscalitate a serviciilor publice este
adesea insuficienta pentru acoperirea cheltuielilor necesre
, administratiile centrale si locale inregistrand deficite
bugetare, acestea fiind finantate prin imprumuturi publice,
bancare sau pe pietele financiare, interne sau externe , se
evidentiaza in acest sens doua tendinte:
- expansiunea cheltuielilor publice;
- cresterea contributiilor imprumuturilor , datorita
cresterii deficitelor bugetare.


FINANTAREA PUBLICA

1.1. Modalitatile finantarii statului
Impozitarea este calea normala a statului de a-si
procura resursele pentru finantarea serviciilor
publice.Daca apreciem procesul fiscal ca un schimb ,
impozitele reprezinta preturi platite de catre indivizi
pentru ca beneficiaza de activitatile
publice.Caracteristica fundamentala a oricarui impozit este
reducerea obligatorie a venitului real sau averii , impusa
indivizilor pentru ca statul sa poata finanta serviciile
publice, contribuind astfel la cresterea venitului real al
indivizilor ce beneficiaza de aceste servicii.
Statul contracteaza imprumuturi pe piata financiara
externa si interna pentru a-si finanta cheltuielile, care
depasesc conjunctural sau structural veniturile obtinute
prin fiscalitate, cheltuieli generate de diversi factori,
precum: un surplus prevazut sau nu al importurilor,
expansiunea investitiilor private si sustinearea acestora
prin investitii publice, contractia veniturilor fiscale,
cresterea cheltuielilor sociale etc.
imprumuturile contractate de catre stat reprezinta
sursa generica a dotoriei publice.
in procesul de imprumut , contrar fiscalizarii, statul
isi asigura resursele pentru a finanta cheltuielile sale
printr-un schimb voluntar, indivizii cumparand titluri de
stat, nu ca rezultat al unei obligatii, ci in schimbul
promisiunii statului de a le oferi cumparatorilor venituri
viitoare directe.Astfel, imprumuturile publice si
impozitarea sunt doua metode opuse de finantare a
serviciilor publice, prin impozitare venitul real al
individului fiind redus in schimbul unor bunuri sau
servicii furnizate de catre stat, termenii schimbului fiind
stabiliti prin decizii politice.
imprumutul public se concretizeaza in atragerea de
catre stat a disponibilitatilor banesti, care sunt plasate
in titluri de stat sau in credite publice, constituind
resursele extraordinare ale statului, pentru a finanta
serviciile publice.
Deciziile Trezoreriei publice se vor referi la
probleme precum:Daca sa se angajeze imprumuturi?Cum si Cand
sa se imprumute? Pe ce perioade sa se imprumute?
imprumuturile de stat pot fi: directe, cand acopera
nevoile de fonduri ale statului ; garantate , cand acopera
nevoile de fonduri ale institutiilor si intreprinderilor de
stat sau private, rambursarea principalului si a dobanzilor
aferente fiind garantate de catre stat ; asemenea
imprumuturi sunt reprezentate de obligatiunile lansate de
catre firme din diverse sectoare, cum ar fi:de import-
export ,constructia de locuinte , industrie, etc.

1.2. Investitorii si problematica finantarii publice
Trezoreria care reprezinta banca statului, apeleaza la
diferite categorii de investitori si anume:
- bancile comerciale care reprezinta un detinator
semnificativ;
- investitorii individuali ca detinatori semnificativi
de titluri de stat alaturi de institutiile
financiare atat pentru obligatiuni, cat si
certificate si bunuri transferabile pe piata;
- organismele guvernamentale si diverse fonduri pe
termen lung;
- investitorii straini privati si institutionali;
- dealerii de obligatiuni de stat.
Datoria publica are, de regula, scadente reduse,
titlurile de stat fiind, de cele mai multe ori, pe termen
scurt, lichide, in perioadele de inflatie putand prezenta
probleme.
Una din probleme rezida in faptul ca Trezoreria
trebuie sa refinanteze datoria la intervale scurte , ceea
ce complica politica monetara a Bancii Centrale, care va
trebui sa promoveze o politica monetara adecvata finantarii
Trezoreriei.Frecventa intrarilor pe piata ale Trezoreriei
implica operatini mai ample si mai rapide din partea
operatorilor publici, care au insa tendinta rutiniera a
temporizarii, a cresterii perioadei de realizare a
activitatilor.
Gestiunea Trezoreriei impune necesitatea promovarii
unui program de finantare care sa asigure o structura
echilibrata a datoriei publice in ceea ce priveste
scadentele, pentru a se combina nevoile de finantare ale
Trezoreriei cu necesitatea existentei unei politici
monetare eficace si corespunzatoare economiei ca intreg.De
aceea este dificil pentru Trezoreria statului sa ofere
obligatiuni pe termen lung.
Obligatiunile de stat sunt lipsite de riscul de
faliment, detinatorii fiind complet asigurati in acest
sens, atat in ceea ce priveste plata ratelor dobanzii, cat
si valoarea titlului la scadenta.Relativa rigiditate
impusa, prin plafonare, ratelor dobanzii este relaxata prin
diferentierea ratelor dobanzii pe scademte, prin
flexibilizarea structurii datoriei publice, prin eliminarea
treptata a plafoanelor.
Evolutia dimensiunii, caracteristicilor si structurii
titlurilor de stat sugereaza necesitatea ca Trezoreria sa-
si consolideze capacitatea de a plati dobanzi substantial
mai ridicate la titlurile emise, pentru a mentine
atractivitatea acestora.
Problema structurii pe termen scurt a datoriei publice
este oarecum atenuata si acceptata de catre piata monetara,
care poate absorbi doze semnificative de certificate si
bonuri de trezorerie in conditii avantajoase Trezoreriei
si care totodata ofera posibilitatea rostogolirii
scadentelor acestor titluri.

1.3 Titlurile finantarii publice
Finantarea punblica poate fi divizata, dupa caracterul
titlului , in comercializabila si necomercializabila.
Emisiunile comercializabile sunt negociate si sunt
disponibile tuturor cumparatorilor .Ele includ bonuri,
bilete si obligatiuni, diferenta principala dintre acestea
fiind maturitatea.Bonurile sunt emise mai ales cu scadente
de 12 luni, dar scadentele pot fi de asemenea mai scurte,
chiar de 3 luni.Biletele au maturitati de la 1 an la 10
ani, air obligatinile sunt emise pentru perioade mai lungi
.Biletele si obligatiunile au un cupon anual de plata si
sunt rascumparate la paritate, la scadenta.Bonurile sunt
vandute cu un discount , deci fara dobanda, cu aprecierea
valorii la maturitate, care reprezinta venitul
investitorului.
Emisiunile necomercializabile sunt oferite diverselor
grupuri de investitori, putand fi detinute numai de catre
cumparatorul initial.Ele sunt destinate indeosebi pentru a
fi detinute de diferite fonduri, emisiuni speciale fiind
furnizate de catre populatie, sub forma obligatiunilor de
economii, cumparate de catre public si netransferabile,
recuperarea banilor de catre detinatori realizandu-se prin
returnarea titlului de catre Trezorerie; importanta acestor
titluri a scazut datorita afirmarii unor mijloace de
investire mai atractive.
Scopul initial al lansarii acestor titluri a fost
acela al democratizarii finantelor publice, expansiunea
acestor titluri evidentiindu-se indeosebi in perioadele de
depresiune economica.
in perioadele de criza, vanzarea obligatiunilor de
stat se reduce, detinatorii returnandu-le , deoarece au
nevoie de banipentru cumpararea de bunuri, platile
Trezoreriei pentru rascumarari putand depasi in aceste
situatii valoarea noilor vanzari.
Sensibilitatea vanzarilor de stat la evolutia ratelor
dobanzii pe piata ridica unele probleme Trezoreriei,
indeosebi in perioadele monetare incordate, cand aceasta va
avea probleme cu vanzarea de titluri negociabile, ale caror
vanzari scad, iar returnarile cresc, problemele fiind mai
dificile in cazul in care obligatiunile detin o pondere mai
mare in datoria publica.
Adesea Trezoreria emite titluri speciale ,
netransferabile, sprijinind activitatile specifice care
vizeaza institutiile straine, protectia sociala, etc.





2. Datoria piblica si finantarea acesteia

2.1. Datoria publica: semnificatie si evolutie
Datoria publica reflecta financiar evolutia soldurilor
bugetare publice deficitare, inregistrand cumulativ
dinamica imprumuturilor publice contractate, pentru a
acoperi deficitele bugetare sai rambursarile acestor
imprumuturi, si a dobanzilor aferente (serviciul datoriei
publice).
Accentuarea interventionismului statului in economie,
cresterea dimensiunii activitatilor guvernamentale,
implicarea statului prin politicile economice, participarea
acestuia la relatiile financiare internationale au
modificat rolul si impactul statului in cadrul fluxurilor
si circuitelor financiare.
Datoria publica poate fi divizata, conform unor
criterii precum:
- dupa rezidenta finantarii, exista datorie externa,
generata de imprumuturi care cresc oferta de resurse
financiare , si datorie interna, care redistribuie
oferta interna, limitata, de resurse, orientand-o
spre finantarea statului;
- dupa durata imprumutului , exista: datorie flotanta,
compusa din imprumuturi diferite pe termen scurt,
care pot fi rambursate imediat sau intr-un termen
scurt; datorie de baza, contractata pe o perioada
lunga de timp.Prin consolidare, datoria flotanta
poate fi transformata in datorie de baza,
consolidarea constand in contractarea de catre stat
de imprumuturi pe termen lung pentru a rambursa
imprumuturi pe termen scurt.
Datoria publica se mai poate diviza dupa modelul
rambursarii , dupa gradul de transferabilitate, dupa
posibilitatea conversiei (schimbarea de catre stat a
datoriei existente intr-o datorie noua, care prezinta
conditii mai bune din punctul de vedere al statului).
Datoria publica are o serie de efecte , care se
grupeaza astfel:
- efecte ale emisiunii imprumutului , care pot fi
asupra profitului firmelor, disponibilitatilor
creditului, oferta de moneda, ratelor de dobanda;
- efecte ale existentei datoriei publice care pot fi
asupra : cererii, comportamentul statului, a
distributiei veniturilor, cu efecte supra inflatiei.
Printre problematica cea mai frecventa , referitor la
imprumutul public intalnim: limitele indatorarii,
repartitia poverii datoriei publice in timp (intre
generatii), sursele finantarii (sistemul bancar, pietele de
capital, banca centrala) si influenta indatorarii asupra
achilibrului economic, asupra evolutiei preturilor.

2.2 Mecanismul finantarii datoriei publice
Finantarea datoriei publice depinde de starea
bugetului de stat, bugetul fiind continuu intr-o stare de
dezechilibru, inregistrand deficite zilnice, satamanale,
lunare, trimestriale,a anuale si relamand deci finantare
prin imprumuturi publice;problema principala o reprezinta
rambursarea imprumutului, sub doua aspecte, al ratelor
rabanzii si al scadentelor.Nevoia masiva de imprumuturi
publice, in anumite perioade poate determina dezechilibre
in sistemul bancar;pentru evitarea efectelor
dezechilibrante , se utilizeaza mecanismul autonom de
transfer bazat pe sitemul de conturi de imprumuturi si
impozit.
Datorita particularitatilor de derulare a incasarilor
si platilor lunar, apar excedente sau deficite de
trezorerie chiar daca avem de a face cu un buget anual
echilibrat.
Daca Trezoreria dispune de un excedent de lichiditate,
aceste emisiuni nu pun probleme, ele putand fi usro
rascumparate conta moneda; de cele multe ori, emisiunea
maturizata (la scadenta) trebuie sa fie rambursata, adesea
detinatorilor emisiunii li se ofera o noua emisiune in
schimb sau, in unele cazuri , o alegere intre doua sau mai
multe emisiuni.
in acest sens, rambursarea este cea mai importanta
sarcina a Trezoreriei, in plus, un deficit bugetar
necesitand vanzarea de noi titluri pentru lichiditati, si
chiar cu un buget echilibrat oferte de noi titluri vor fi
necesare pentru a acoperi nevoile Trezoreriei de
lichiditati si cerintele rambursarilor.in cazul cand
detinatorii actualelor titluri nu accepta titlurile noi
oferite in schimbul detinerii lor, fiind nevoiti sa
solicite lichiditate, chiar daca Trezoreria incearca sa
ofere noi titluri atractive, aceasta nu va fi totdeauna
posibil.
Vanzarea noilor titluri sau schimbarea titlurilor
ajunse la scadenta reclama doua categorii de decizii ale
Trezoreriei:determinarea scadentei noilor
emisiuni;determinarea ratelor dobanzii noilor emisiuni.
Determinarea scadentei presupune luarea in considerare
a caracteristicilor diferitelor segmente de piata, a
viitorilor detinatori (societati de asigurari,banci
comerciale), precum si a disponibilitatii fondurilor la
creditorii privati si a starii economiei.
Pentru solutionarea acestei probleme evaluarea noilor
titluri se realizeaza prin licitatie, vanzarea efectandu-se
la pretul maxim licitat, astfel se flexibilizeaza ritmul
emisiunilor care se face saptamanal, lunar, de doua ori pe
an sau la cinci ani in mod ciclic.
Pentru a evita un posibil dezechilibru al resurselor
sistemului bancar se utilizeaza sistemul de conturi de
impozite si imprumuturi (S.C.I.i) . Acest sistem dispune de
un mecanism relativ autonom de transfer :lichiditatile
Trezoreriei sunt tinute in depozite la vedere la banci, in
conturile de impozite si imprumuturi (C.I.I) , platile
fiind facute in mod normal prin tragerea cecurilor asupra
conturilor Trezoreriei de la Banca Centrala si , asa cum
aceste fonduri sunt transferate sistemului bancar,
Trezoreria poate transfera sume corespunzatoare din
conturile sale la bancile comerciale in conturile Bancii
Centrale.Depozitele in conturile de impozite si de
imprumuturi sunt alcatuite din depozite de cecuri pentru
plata impozitelor la banca la care cecul este tras.Bancile
pot plati de asemenea, noile emisiuni de titluri de stat
prin creditarea contului de depozit al Trezoreriei, astfel
ca detinerile de titluri de stat cresc, si depozitele
Trezoreriei cresc in aceeasi masura.
Efectele acestei tranzactii in bilantul bancii este
prezentat in continuare , intr-un cont T, pentru o cumarare
de noi obligatiuni in valoare de 1a milion de euro.

Active bancare
(mil.)
Pasive bancare (mil.)
Obligatiuni de stat
+ 1
Depozite ale Trezoreriei
(C.I.I.) + 1
Daca detinerea de obligatiuni de stat a crescut, si
depozitele Trezoreriei au crescut cu aceeasi suma,
neexintand iesiri de moneda din banca si nici reducere a
rezervelor sale, desi excesul de rezerve se reduce prin
suma rezervelor cerute pentru depozitele aditionale.
Urmare acestui mecanism , bancile sunt interesate
pentru cumararea de noi emisiuni.

2.3. Gestiunea datoriei publice
Gestiunea datoriei publice abordeaza urmatoarele
categorii de probleme: angajarea imprumutului, acoperirea
serviciului datoriei publice, rambursarea imprumutului.
Pentru a acoperi deficitul bugetar, statul recurge la
credite bancare, lansarea de titluri pe pietele financiare
sau credite de la Banca Centrala.
Fata de oferta din piata financiara, investitorii sunt
interesati pentru avantaje asa ca ei urmaresc :rata
dobanzii sau randamentul, riscurile comparative si gradul
de lichiditate al titlului.
Problema esentiala a datoriei rezida in fixarea
plafonului datoriei publice, plafon determinat de factori
limitativi ai datoriei publice, precum: normele
reglementative si institutionale ; capacitatea de
indatorare, masurata prin coeficientii indatorarii, care
poate fi suportabila, medie, puternica, exagerata; limite
macroeconomice ale datoriei publice, evidentiate prin
compararea datoriei publice cu PIB, cu veniturile
populatiei , etc.
Alegerea scadentelor rambursarii imprumuturilor
publice se poate realiza in functie de trei criterii , cei
trei C, relativ contradictorii, si anume:
- asigurarea coincidentei dintre perioada rambursarii
si perioada de viata a investitiei prin imprumut;
- minimizarea costului serviciului datoriei si
aranjarea scadentelor in consecinta, Trezoreria
putand reannoi datoria, la scadenta, prin emisiunea
unui nou imprumut si realizarea conversiei
titlurilor vechi in titluri noi, cu clauze mai
benefice statului;
- subordonarea politicii de rambursare cerintelor
politicii conjuncturale , in acest sens Trezoreria
putandu-si consolida datoria, adica modifica
scadentele rambursarii, prin reducerea datoriei
flotante, pe termen scurt.
Problema efectelor redistributive ale imprumuturilor
publice rezida in a sti daca imprumutul este suportat de
catre generatia care creeaza datoria sau daca este o
anticipare a unor venituri fiscale care vor fi furnizate de
catre generatiile viitoare.

2.4. Finantarea administratiei publice locale
Finantarea administratiilor locale , finantarea
locala, difera de aceea a statului, nevoile financiare ale
autoritatilor locale , in conditiile descentralizarii
administrative si ale cresterii importantei finantarii
comunitatilor , impunand cheltuieli mai mari si , deci, si
angajarea diferitelor forme de imprumuturi.
Un aspect specific finantarii locale rezida in
defiscalicalizarea titlurilor financiare emise de catre
comunitatile locale.
Eliminarea impozitelor pe dobanda poate fi considerata
o portita pentru imbogatirea investitorilor si totodata o
forma de subventie pentru autoritatile locale, deoarece
fara aceste scutiri autoritatile ar plati rate ale dobanzii
mult mai ridicate pentru a-si vinde titlurile si , in acest
sens, aceste subventii ar fi preferabile.
Cu cat plafonul impozitelor pe venit al investitorilor
vizati este mai scazut, cu atat aceste scutiri fiscale pe
castigurile din dobanzi apar mai favorabile; daca, de
exemplu, un titlu municipal este emis si evaluat pentru a
atrage un investitor din categoria celor cu sub 40 %
impozit pe venit, el trebuie sa genereze un randament
postfiscal de peste 60 % la investitor.Aceasta evidentiaza
ca, indiferent de legislatia cu privire la impozitarea
dobanzilor, este posibil ca in viitor diminuarea scutirilor
de impozite a veniturilor din dobanzi pentru titlurile
municipale sa revina prioritara.
Vanzarea titlurilor, a obligatiunilor emise de catre
autoritatile locale in scopul finantarii , se realizeaza,
de regula, prin licitatii organizate de catre firmele
bancare sau de catre alte institutii financiare.
Autoritatea locala anunta, prin mass-media, emisiunea
de titluri , astfel incat orice societate de valori
intersata sa afle despre emisiune si sa poata eventual,
inainta oferta de cumparare.La data si locul specificate,
ofertele sunt deschise si obligatiunile sunt acordate
licitatiilor celor mai favorabile.
Titlurile cele mai vandute sunt cele care implica
responsabilitatea comunitatii, bazata pe o credibilitate
deplina. De regula, emisiunile de titluri se bazeaza pe
caatiguri aobtinute prin investirea in proiecte particulare
(obligatiuni generatoare de venituri) vizand furnizarea de
energie electrica, gospodarirea apei, constructia de
drumuri si poduri etc.
Scadentele obligatiunilor sunt pe termen lung, acestea
depinzand insa de durata de viata a investitiilor
finantate.
Daca, pentru proiecte de investitii , comunitatea
ofera titluri cu scadente pe termen lung, pentru nevoi ,
conjuncturale , determinate de discordantele dintre
incasari si plati , autoritatile locale trebuie sa apeleze
la titluri pe termen scurt, precum biletele de trezorerie
si bonurile de tezaur, scutite de impozite, cumparate , de
regula, de catre bancile comerciale.
Piata titlurilor locale (municipale), caracterizata
prin facilitati locale , poate impulsiona cererea de
titluri locale , determinand adesea investitorii
individuali, din categorii cu impozite pe venituri inalte,
sa joace un rol mai mare pe aceasta piata.Bancile
comerciale , care suporta, de regula, o impozitare a
profitului fara scutiri, se regasesc pe aceasta piata, in
timp ce societatile de asigurari , in cazul impozitarii mai
reduse, nu sunt prea interesate saa actioneze pe aceasta
piata.
Modificarea structurii participantilor pe piata
titlurilor locale a fost determinata , in ultimul timp, pe
pietele dezvoltate, de doi factori:aparitia altor
oportunitati pentru bancile comerciale , care le permit
reducerea poverii fiscale, ceea ce le-a redus inclinatia
spre titluri municipale; crearea posibilitatilor legale ca
fondurile mutuale sa investeasca in titluri scutite de
impozite, valoarea scutirii fiscale fiind transferata
pentru a fi suportata de catre detinatorii titlurilor, ceea
ce permite stimularea acestor fonduri de a investi in
asemenea titluri.



2.5. Finantarea datoriei publice in Romania
in ultimii ani, finantarea deficitelor bugetare si
refinantarea datoriei publice in Romania s-au facut in
proportie de peste 70 % din resursele externe, fondurile
provenind de la organisme internationaler coparticipante la
finantarea diferitelor proiecte si din lansarea emisiunilor
de euroobligatiuni pe oietele de capita.l.
Sursele interne au acoperit mai putin de o treime din
nevoia de resurse , principalul furnizor autohton fiind
sectorul nebancar, insa in 2004 a crescut finantarea
bancara a sectorului guvernamental, atat sub forma
titlurilor de stat in lei, cat si sub forma de emitere a
obligatiunilor de catre autoritatile locale.
Sectorul Bancar a fost si ramane cel mai semnificativ
finantator al statului.
in anul 2003 , autoritatea publica a organizat prima
licitatie de obliugatiuni de stat in lei , rata dobanzii
depasind rata inflatiei. Aceste obligatiuni au fost
purtatoare ale unui cupon semestrial, iar randamentul lor
a fost determinat prin insumarea marjei de dobanda
adjudecate cu nivelul anualizat al ratei inflatiei aferente
perioadei precedente de 6 luni.
Datoria publica interna a reprezentat, in acesti ani,
cca 7 % din PIB , inscriindu-se pe tendinta descrescatoare
, descrestere compensata prin cresterea imprumuturilor
externe.imprumuturile interne au fost orientate spre
finantarea si refinantarea deficitelor bugetare, acoperirea
golurilor temporare de trezorerie, finantarea unor proiecte
si a unor activitati speciale .
Datoria publica externa si datoria externa garantata
de catre stat au reprezentat peste 20 % din PIB ,
imprumuturile fiind destinate finantarii deficitelor
bugetare si a unor activitati din economie (energie
electrica si termica, apa, industria prelucratoare etc.)
Pe creditori , se constaa scaderea ponderii
organismelor internationale, creditele pe termen lung avand
o pondere majoritara (65%) .

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E
(LECTIA NR.10)
1.Care este varianta corecta:
Impozitarea este calea normala a statului de a-si procura resursele pentru finantarea

a) aparatului propriu
b) serviciilor publice
c) cheltuielilor publice

2. In ce consta imprumutul public ?


3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F)
Imrumuturile publice si impozitarea sunt doua metode complementare de finantare a
serviciilor publice

4. Datoria publica are de regula scadente pe termen:
a) scurt
b) mediu
c) lung

5.La care dintre urmatoarele categorii de investitori poate apela banca statului pentru
finantarea datoriei publice:
a) banci comeciale
b) fonduri de pensii
c) investitori individuali
d) fonduri de investitii
e) dealer de obligatiuni de stat

6. Care dintre urmatoarele urmatoarele elemente diferentiaza emisiunile comercializabile
ale finantarii publice (bonuri, bilete, obligatiuni):
a) dobanda
b) maturitatea
c) modul de garantare

7. Precizati care dintre urmatorii termeni nu reprezinta unul dintre C-urii determinant in
alegerea scadentei rambursarii imprumuturilor publice:
a) coincidenta
b)conjunctura
c)cuantumul

8. Care dintre urmatoarele instrumente financiare sunt cel mai des utilizate in finantarea
bancara a sectorului guvernamental:
a) titluri de stat
b) bonduri
c) obligatiuni
d) credite nerambursabile

9.Completati cu termenii corespunzatori astfel incat urmatoarea afirmatie sa fie corecta:
Vinzarea titlurilor, a obligatiunilor emise de catre autoritatile locale se realizeaza de
regula prin _____________

1O. Care dintre urmatoarele enunturi definesc criterii de divizare al datoriei publice:
a) durata imprumutului
b) garantia imprumutului
c) rezidenta finantarii





Rspunsuri la testele de autoevaluare
1. Raspuns corect b)
2. imprumutul = atragerea de catre stat a
disponibilitatilor banesti, care sunt plasate in titluri
de stat sau in credite publice, constituind resursele
extraordinare ale statului, pentru a finanta serviciile
publice.
3.Raspuns corect :Fals
4.Raspuns corect a)
5.Raspuns corect a),c),e)
6.Raspuns corect a),b)
7.Raspuns corect c)
8.Raspuns corect a)
9.Raspuns corect : licitatii organizate de catre
firmele bancare sau de catre alte institutii financiare.
10.Raspuns corect a), c)

LECTIA NR.11

CREDITAREA INTERNATIONALA


Concepte cheie:
Banca Mondiala (B.M.)
Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare (BIRD)
Banca Europeana pentru Reconstructie si
Dezvoltare (BERD)
Fondul Monetar International (FMI)
Drept Special de Tragere (DST)
Asociatia Internationala de Dezvoltare (AID)
Flux international de lichiditati
Arbitraj al dobanzii
Banca internationala
Creditare internationala

Obiectul lectiei : explicarea finantarii
internationale, a operatiunilor financiare si de plati
externe, a rolului pietei valutare si a riscurilor asociate
finantarii internationale ; intelegerea balantei de plati,
a mecansimelor de echilibrare a acesteia, precum si a
problemelor generate de datoria externa si de finantarea
acesteia ; prezentarea institutiilor financiare
internationale si regionale, a Fondului Monetar
International.

1. Finatarea internationala
Finantarea externa este determinanta pentru asigurarea
surselor necesare acoperirii cheltuielilor din bugetul de
stat de pe pietele externe, in acest sens se evidentiaza
doua tendinte :
- cresterea finantarii deficitelor de pe pietele
financiare ;
- cresterea finantarii datoriei externe, aceasta
depasind de regula 30% din PIB
in sens larg, finantarea internationala semnifica
punerea la dispozitia unor institutii publice sau a unor
agenti economici autohtoni, a unor resurse financiare pe
termen lung de catre finantatori si investitori externi,
fonduri necesare realizarii de catre beneficiari a unor
obiective economice.
Finantarea internationala imbraca urmatoarele forme :
- finantarea rambursabila indirect, prin exploatarea
investitiei sau prin primirea profiturilor de catre
finantator, o perioada de timp;
- finantarea nerambursabila, prin ajutoare sau
asistenta financiare, sustinuta si de organismele
financiare internationale, destinata restrcuturarii,
reabilitarii economiilor sau sectoarelor acestora;
- imprumuturi pe termen lung, garantate de catre
institutii financiare internationale.
Finantarea internationala se realizeaza pe baza unor
acorduri, iar operatiunile de finantare parcurg urmatoarele
etape:
- acumularea de fonduri de pe pietele financiare , de
catre entitatea de finantare;
- evaluarea internationala a fondurilor atrase ;
- dirijarea fondurilor, evaluate in moneda forte, pe
destinatii, catre piata ;
- transferul efectiv al fondurilor catre economil=ile
beneficiare.
Finantarea internationala reprezinta o componenta
esentiala a fluxurilor internationale de lichiditati,
principalele tipuri de fluxuri internationale de
lichiditati fiind urmatoarele :
- Investitiile internationale directe. Realizarea si
valorificarea investitiei presupun parcurgerea urmatoarelor
etape : de pregatire ; de informare si documentare ; de
contractare, cand se prezinta proiectul de executie ; de
executie a obiectivului ; de exploatare a activului
realizat ; de lichidare prin faliment sau prin vanzare ;
- Investitiile internationale de portofoliu, care se
concretizeaza in dobandirea de hartii de valoare ;
- Plasamentele internationale de titluri, care se
concretizeaza in cumpararea de titluri financiare in alta
tara. Pe pietele internationale, plasamentele se constituie
in investitii de portofoliu, cu implicarea bancilor
internationale, a consortiilor bancare, a burselor de
valori, instrumentul utilizat fiind euroobligatiunile ;
- Creditarea internationala se efectueaza prin
institutiile de credit internationale.
Creditul international cunoaste doua forme :
- creditul comercial, prin care exploatatorul livreaza
bunuri cu plata amanata ;
- creditul financiar, este la dispozitia debitorului
care poate folosi in orice scop, de regula este pe
termen mediu.
Creditele acordate pentru finantarea tranzactiilor pe
piata internationala se clasifica, dupa mai multe criterii,
in urmatoarele categorii :
- dupa obiectul creditarii : pentru nevoi de xport-
import ; bancare ; pentru nevoi de balanta ;
interguvernamentale ;
- dupa natura creditului : de export, adica de
furnizor, fiind un credit comercial ; de import, de
cumparator, fiind un credit bancar ;
- dupa modalitatea de acordare : de scont ; de cont
curent ; linii de credit ; acceptul bancar ; factoringul ;
forfetarea ; cesiunea de creanta ; leasingul ; de
rambursare ; pentru constituirea de depozite ;
- dupa durata : pe termen scurt, 6-12 luni ; pe termen
mijlociu, 1-5 ani . tehnica creditarii ia in considerare
elemente precum : plafonul creditului ; scadenta ; costul
creditului (dobanzi, prime de asigurare, comisioane) ;
rambursarea creditului.

Platile internationale
Facand parte din fluxurile internationale de
lichiditati, platile internationale asigura, prin
intermediul pietei valutare, derularea relatiilor economice
internationale, sub cele mai diverse forme comerciale ;
serviciile institutionale de credit, utilizand tehnici de
plata si garantare a platii, precum : titluri de credit,
acreditive, incassouri, ordine de plata, scrisori de
garantie bancara, etc. Mijloacele de plata sunt constituite
din valutele convertibile, din care se detaseaza cele liber
convertibile si monedele internationale emise de
institutiile financiare internationale.
Evolutiile recente inregistrate pe pietele financiare
internationale evidentiaza urmatoarele aspecte esentiale :
Cresterea dimensiunilor imprumuturilor
internationale si, indeosebi, ale celor pe baza
de titluri ;
Extinderea si diversificarea inovatiilor
financiare, indeosebi datorita aparitiei pietelor
la vedere (OTC), multe din aceste instrumente
fiind comercializate in afara bilantului ;
Dezvolatarea conglomeratelor financiare, puternic
capitalizate, care reprezinta jucatori globali,
cu activitati diverse ;
Diversificarea multipla a instrumentelor
financiare, ceea ce a modificat caracterul de
ansamblu al fluxurilor financiare;
Reaparitia, pe la mijlocul anilor 80, a
investitiilor substantiale, reale, odata cu
expansiunea investitiilro straine directe;
Extinderea tranzactiilor cu titluri, cu actiuni
si obligetiuni intre tari, incepand cu mijlocul
anilor 70, puternic diferentiate pe tari si
regiuni, inverstitorii investitionali extinandu-
si ponderea;
Cresterea ponderii activelor si pasivelor externe
in bilanturile bancilor comerciale;
Cresterea proportiei activelor externe detinute
de populatie in totalul actvelor externe detinute
de catre aceasta.

2. Piata valutara, riscuri si arbitraje

Cursul valutar si piata valutara
Finantarea internationala se caracterizeaza prin
faptul ca, de regula, in schimburile internationale dintre
subiecti economici, amplasti in tari diferite, sunt
implicate sisteme monetare diferite, astfel incat trebuie
sa existe un mecanism adecvat de conversie reciproca a
monedelor, conversie asigurata pe piata valutara.
in anii 70, cele mai multe monede fluctuau sau flotau
valoric, cu interventia limitata a guvernelor pe piata,
raspandindu-se opinia ca un sistem al ratelor de schimb cu
flotare libera ar fi preferabil sistemului cu rate fixe. in
cadrul sistemului cursurilor flotante, trebuie cunoscut
modul cum firmele, implicate in schimburile internationale,
pot obtine avantaje sau se pot asigura sau acoperi
impotriva riscurilor generate de modificare in timp a
valorii monedelor, a cursurilor valutare.
Pe parcursul afacerilor, exportatorii acumuleaza
moneda traina proprie, care, neputand fi folosita, va
trebui sa fie schimbata in moneda proprie, in timp ce
importatorii incep cu o oferta de moneda proprie pentru a
achizitiona moneda straina, in scopul cumpararii de bunuri
straine. Inacceptibilitatea monedei straine pentru
exportatori constituie baza pentru o piata pe care monedele
straine sunt cumparate si vandute, piata numita piata
valutara.
Bancile comerciale sunt institutiile cele mai
importante care opereaza pe piatele valutare, aceste banci
avand sucursale sau agentii si in strainatate, care
faculiteaza operatiunile valutare.
Astfel, institutiile care opereaza pe piata valutara
include banci comerciale, brokeri (intermediary( valutari,
agentii bancare straine, precum si exportatori,
importatori, investitori si, in plus, Trezoreria publica si
Banca centrala, care angajeaza operatiuni in valuta.
Exista, desigur, si schimb valutar neorganizat, prin
care se realizeaza comertul international, o piata valutara
necotata, de tranzactionare telephonica sau electronica.

Riscul valutar si acoperirea acestuia
in afara riscurilor inerente oricarui imprumut, in
finantarea internationala apar riscuri specifice pietei
financiare internationale, precum riscul valutar, riscul
variatiei preturilor, riscul variatiei ratei dobanzii,
riscuri politice si de tara. Aceste riscuri apar, de
regula, datorita perioadei scurte intre livrarea marfurilor
si achitarea acestora, intre momentul accordarii
imprumutului si cel al rambursarii acestuia, tinand seama
de permanenta schimbare a elementelor pietei financiare,
ale pietei creditului international.
intrucat aceste riscuri se pot concretize in pierderi
pentru ambele parti, ceea ce ar avea efecte nocive asupra
relatiilor financiare si economice internationale, sunt
utilizate instrumente pentru evitarea sau diminuarea
acestor riscuri, precum : garantii, asigurari comerciale,
clauze contractuale, asiguratoare, tehnici de acoperire a
riscurilor (swap, hedging, leasing, derivatele, adica
contractile la termen si optiunile).
Riscul valutar reprezinta riscul central al pietelor
financiare internationale, constand in fluctuarea
cursurilor pe piata valutara datorita devalorizarilor si
deprecierilor sau revalorizearilor si reprecierilor.
Piata valutara ofera mijloace pentru acoperirea
impotriva acestui risc, prin crearea de facilityati pentru
comercianti si investitori de a vinde sau cumpara anticipat
(la termen) valuta, piata contractelor anticipate fiind un
auxiliary, un ajutor al pietei valutare, asa cum piata
contractelor viitoare (futures) este asociata comertului cu
marfuri.
Pietele valutare la termen (anticipate) permit insa si
speculatorilor sa intre pe piata, acestia fiind interesati
numai sa obtina profit din fluctuatiile cursului de schimb,
evitand orice cheltuiala imediata de fonduri.
Pe o piata in crestere (bull) asupra lirei,
speculatorii cumparar la un curs anticipat pe trei luni, sa
spunem, de 1,80 dolari pe lira, neinvestind imediat dolarii
daca nu este ceruta o marja, ei mizand numai pe faptul ca
peste trei luni pretul lirei va fi de peste 1,80 dolari,
iar daca acest lucru este adevarat si pretul creste, sa
spunem, la 1,85 dolari, ei pot cumpara cu 1,80 dolari prin
contractul anticipat (forward) si vinde imediat cu 1,85
dolari, obtinand un profit pe loc sau pret deschis.
Pe o piata in scadere (bear), speculatorul poate vinde
lire anticipat si castiga sau pierde in functie de faptul
daca cursul zilei, peste 3 luni, este sub sau peste cursul
contractat.
Speculatia poate servi unor scopuri folositoare
functionarii pietelor valutare, actionand in sensul
stabilizarii cursurilor.

Arbitrajul dobanzii
Activitatea speculativa poate avea lov fie pe piata la
termen, fie pe piata la vedere, piata la termen
(anitcipata) fiind numai un segment al pietei valutare,
cursul anticipat neputand sp fie independent de cel la
vedere, legatura dintre ele fiind realizata prin relatiile
dintre ratele dobanzii din tarile luate in considerare.
Teoria afirma ca, in conditii normale, discontul
anticipat (forward), sau prima asupra unei monede exprimate
in alta moneda, este legat direct de diferenta dintre
ratele dobanzii in cele doua tari.
Sa presupunem ca cursurile la vedere si anticipa la 3
luni au fost pentru dolarul canadian similare, de 75 centi,
iar bonurile de trezorerie au rate ale dobanzii de 3% in
SUA si de 6% in Canada. in acest caz, americanii pot
castiga vanzand bonuri de trezorerie SUA si cumparand
bonuri de trezorerie canadiene, acoperind riscul valutar
prin vanzarea anticipata a dolarilor canadieni.
Investitorul american poate acum sa castige din investitia
sa 6 procente contra a 3 procente, tranzactie numita
arbitrajul ratei dobanzii.
Acest tip de arbitraj nu este speculatie, prin aceasta
tranzactie m,anifestandu-se lipsa de incredere in dolarul
american, profitandu-se de oportunitatea avantajului prin
cumpararea de titluri canadiene cu randament mai mare decat
titlurile americane, avand incredere ca statul canadian va
rascumpara titlurile la scadenta. Prin aceasta, operatorul
arbitrajului se acopera impotriva riscului devalorizarii
dolarului canadian, prin cumpararea anticipata de dolari pe
care se asteapta sa-i primeasca peste 3 luni. Daca multi
americani vor incerca sa faca acest arbitraj, se pot
inregistra urmatoarele situatii de presiune :
Presiune in sus asupra cursului la vedere al
dolarului canadian, daca dolarii canadieni sunt
solicitati pentru aplati titluri canadiene ;
Presiune in jos asupra ratelor dobanzii
canadiene, daca vor fi cumparate titlurile
canadiene ;
Presiune in jos asupra pretului anticipat al
dolarului canadian, daca dolarii canadieni sunt
vanduti la termen (anticipat) pentru dolari
americani.
Ca rezultat al acestor efecte, este posibil ca cursul
anticipat al dolarului Canadian sa scada, sa spunem la 72,7
centi, curs la care nu mai exista stimulant pentru
arbitrajul ratei dobanzii, nemaiexistand interes de a
investi in titluri canadiene pentru cele 3 procente
aditionale la rata dobanzii, deoarece, daca se va incerca
protejarea impotriva riscului valutar, prin acoperirea pe
piata la termen (vanzand anticipat pe trei luni dolari
canadieni), se vor pierde peste trei procente, trebuind sa
se vanda la termen dolari canadieni cu 72,7 centi,
comparativ cu 75 centi, cat s-a platit pentru a se cumpara
la vedere dolari canadieni. Cursul anticipat de 72,7 centi
este intr-adevar un rezultat al cursului la vedere si al
relatiilor dintre ratele dobanzii din cele doua tari,
evidentiindu-se faptul ca piata la termen nu este o piata
independenta.

3. Balanta de plati
Balanta de plati a unei tari este o inregistrare
sistematica a tuturor tranzactiilor economice realizate
intre rezindetii sai si rezidentii restului lumii
(nerezidentii sai). unele tranzactii, constituind create,
cresc drepturile tarii respective asupra monedelor straine,
care reprezinta oferta de moneda straina (cerere pentru
moneda autohtona). Alte tranzactii, constituind datorii,
cresc drepturile strainilor asupta monedei autohtone,
reprezentand cererea de moneda straina (oferta de moneda
autohtona).
Adunand pe ansamblu si pe categorii de conturi ale
balantei componentele excedentare (+) cu cele deficitare (-
), acestea de vor echilibra datorita sistemului contabil cu
dubla intrare utilizat in inregistrarea tranzactiilor
internationale. Fiecare tranzactie este o intrare fie de
debit, fie de credit. Daca un roman importa o masina din
Cehia, in balanta de plati a Romaniei importul este un
debit, insa cresterea debitelor sale cu Cehia este un
credit in balanta de platio a Cehiei.
Daca, in ansamblu, balanta de plati trebuie sa fie
echilibrata, diferite parti ale acesteia pot fi
dezechilibrate. in exemplul de mai sus importurile
devansand exporturile, soldul balantei de plati a Romaniei
este negativ, iar al Cehiei este pozitiv.
in conditiile cursurilor de schimb flotante, nivelele
la care diferitele monede se comercializeaza in raport cu
aurul sau cu dolarul sunt determinate prin confruntarea
dintre oferta si cererea de moneda, multi factori implicati
in cererea si oferta de moneda fiind reflectati in balanta
de plati.
O mare parte din balanta de plati o reprezinta
tranzactiile financiare pure, adica fluxuri monetare
independente de fluxuri reale, spre exemplu : tranzactiile
care implica investitiile traine realizate de catre
persoanele fizice ; institutii financiare si firme au un
sold pozitiv, tot pozitiv este soldul si in cazul
investitiilor directe si de portofoliu.
in cadrul tranzactiilor financiare, o componenta
semnificativa o reprezinta acelea realizate cu guvernele si
bancile centrale straine.
Balanta de plati evidentiaza relatia de echilibru
contabil dintre fluxurile valutare generate de fluxurile
reale, sodlul final al acestora fiind reprezentat de contul
curent net, SCC, pe de o parte, si fluxurile financiare si
de capital, soldul final al acestora fiind reprezentat de
contul de capital si financiar, SFC, corectat cu contul de
erori si omisiuni EO, pe de alta parte, astfel ca avem
relatia de echivalenta :
SCC = SFC + EO
Cei doi termeni ai relatiei sunt de semn schimbat,
astfel ca deficitul unuia este acoperit de excedentul
celuilalt.
Finantarea externa in sens strict este reflectata in
balanta de plati prin 3 categorii de fluxuri: investitii
directe, investitii de portofoliu si imprumuturi pe termen
lung si mediu.
Principala preocupare in asigurarea echilibrului
balantei de plti, este asigurarea unui curs de schimb al
monedei nationale favorabil, forta sau slabiciunea monedei
influentand caracteristicile si echilibrul balantei.
in conditiile cursurilor fixe, o asemenea influenta a
cursurilor asupra balantei nu era posibila. Daca, de
exemplu, cererea si oferta de dolari si franci ar fi
evoluat astfel incat cursul francului ar fi tins sa scada,
autoitatile franceze erau obligate sa cumpere franci cu
dolari, pentru a mentine pretul in dolari al francului in
jurul valorii oficiale, paritare.
Daca o moneda era supraevaluata, datorita cererii si
ofertei private, guvernul era obligat sa sustina acest curs
prin cumpararea monedei autohtone, pentru orice tara
existand limite ale acestei interventii.
in cazul fluxurilor flotante, discrepantele intre
cerere si oferta se reflecta direct in cursul monedei,
informatia privind surplusul sau deficitul, care se
incearca sa fie obtinute din balanta de plati, fiind mai
putin semnificativa.
Actualul sistem poate garanta, de exemplu, ca relatia
intre cursul dolarului si cel al euro este o relatie a
echilibrului pietei, dar nu garanteaza ca cele doua tari
vor agrea acest curs. in acest sens, exista o relatie
importanta intre cursul unei monede si balanta de plati,
precum si intre balanta de plati si evolutia economiei.
Sa presupunem ca un euro este vandut pentru 1,75
dolari. Un american vrea sa cumpere, sa spunem, un pullover
din Germania la pretul de 30 euro. Deoarece acesta il costa
52,5 dolari pe American, el ar putea hotari sa nu-l
cumpere. Daca euro ar fi cumparat cu 1,6 dolari, puloverul
l-ar cost ape American 48 dolari si acesta ar decide sa-l
cumpere. Deci, o reducere a cursului euro in dolari va
stimula exportul german si astfel vor creste utilizarea
muncii si venitul in Germania. O reducere a cursului euro
va avea, de asemenea, efect asupra importurilor germane din
SUA, care devin mai scumpe si, deci, germanii isi vor
reduce cumpararea de bunuri importate din SUA. Combinarea
expansiunii exporturilor cu compresiunea importurilor
germane din SUA va imbunatati balanta commerciala a
Germaniei cu SUA, logica aceasta aplicandu-se in ansamblul
relatiilor comerciale ale Germaniei.

4.Datoria externa
Dezvoltarea tarilor se face prin creditarea externa
internationala in conditiile in care clauzele accordarii
imprumuturilor referitoare la rate ale dobanzii, scadente,
termen de garantie , etc., fondurile sunt utilizate adecvat
si efficient , asfel incat sa furnizeze lichiditatile
necesare rambursarii imprumuturilor sI achitarii
serviciului datoriei externe.
Creantele externe reprezinta fonduri banestip e care
trebuie sa le incaseze un stat sau un agent economic ca
urmare a accordarii anterioare a unor imprumuturi unui alt
stat sau unui agent economic strain, cu scadente mai mari
de 1 an.
Creantele se sting prin rambursarea imprumuturilor la
scadenta, prin anularea acestora de catre creditorul
extern, prin vanzarea creantelor unui alt creditor, prin
investirea lor, prin cumpararea de active sau prin
participarea la capitalul debitorului.Creantele sunt
determinate de credite financiare sau comerciale pe termen
mediu sau lung, fiind putatoare de dobanzi care se adauga
la sumele pe care trebuie sa le primeasca creditorul.
Obligatiile sau angajamentele externe reprezinta
credite comerciale si financiare primite, cu o scadenta de
1-20 de ani, care se constituie ca o datorie a tarii sau a
unui agent economic beneficiare ale
imprumutului.Angajamentele externe se sting prin
rambursarea creditelor si a dobanzilor aferente , prin
exportul in contrapartida de marfuri sau prin vanzarea de
active in contul datoriei externe.
Finantarea creantelor externe se realizeaza din
excedentul contului curent, al contului comercial din
balanta externa, angajamentele reflectandu-se in deficitul
balantei sau in diminuarea excedentului acesteia.Finantarea
se face apelandu-se la piata financiara internationala, sub
forma de credite sau investitii de portofoliu ,
investitiile directe , ajutoarele , creditele
nerambursabile negenerand datorie externa.
Fluxurile financiare externe imbraca urmatoarele
forme:
o imprumuturi contractate pe pietele financiar-
bancare internationale, generatoare de datorie
externa, prezentate mai sus;
o imprumuturi concesionate, acordate in conditii
mai avantajoase decat cele contractate,
generatoare de datorie externa;
o ajutoare financiare, care nu genereaza datorie
externa.
Gestiunea rationala a creantelor si datoriilor
esterne reprezinta o conditie fundamentala pentru
valorificarea efectelor favorabile ale fluxurilor
internationale de lichiditati ; intrarile si iesirile
anuale de lichiditati pot evidentia , in anumite perioade,
transferuri negative de fonduri, serviciul datoriei
externe, format prin insumarea rambursarii imprumutului cu
dobanzile platite, depasind intrarile de lichiditati.
Evolutia ciclica a datoriei externe genereaza periodic
crize ale datoriei externe, formele de manifestare a
acestora fiind diverse:
Transfer invers de lichiditati , exprimat prin
intrari nete negative de fonduri ;
incetarea rambursarii datoriei externe ;
aparitia si cresterea valorii arieratelor
datorita incapacitatii de plata ;
angajarea altor resurse pentru rambursare, precum
conversia datoriei in active .
Datoria externa se poate exprima in doua modalitati :
prin indicatori absoluti , prin marimea
valorica a unor variabile relevante ale
datoriei, precum stocul datoriei externe,
serviciul datoriei externe, intrari nete de
lichiditati, etc.;
prin indicatori relativi, prin raportarea
indicatorilor absoluti la alti indicatori
financiari si economici relevanti, asemenea
indicatori fiind:
Gradul de sustinere a datoriei externe
prin export de marfuri si servicii,
gde, prin raportarea incasarilor din
export , EMS, la datoria externa
totala, DET:

gde =
DET
EMS
x 100

Gradul de indatorare , gi, prin
raportarea datoriei externe toatale ,
DTE , la produsul national brut, PIB:

gi =
PIB
DTE
x 100
Rata serviciului datoriei externe ,
rsd, prin raportarea serviciului
datoriei externe , SDE, la valoarea
incasarilor din exportul de bunuri si
servicii , EMS:

rsd =
EMS
SDE
x 100
Diminuarea efectelor negative , adesea propagate si
generalizate, dispune de anumite cai de actiune, precum:
Reducerea deficitului contului de plati
curente de catre debitori;
Anularea sau reesalonarea de catre
credotori a platilor aferente datoriei
externe;
Evitarea transferului invers de
lichiditati in cazul debitorilor
supraindatorati;
Reducerea ratelor dobanzilor aferente
imprumuturilor externe;
Conversia unei parti din datoria
externa in active interne;
Extinderea pietelor secundare ale
creantelor externe.






5. Institutii internationale de finantare

5.1. Institutionarea financiara internationala

Institutionalizarea financiara internationala a fost
determinata initial de circumstante , de nevoi temporare,
adesea circumscrise regional, acestea avand insa efecte
semnificative la nivel mondial, astfel ca in peisajul
international institutiile conjuncturale , interimare,
consolidate treptat sunt dominante.insusi FMI reprezinta,
de fapt, o asemenea institutie financiara
internationala.Schimbarea cadrului institutional
international, iN domeniul finantelor , este dificil de
realizat, deoarece institutiile deja existente sunt greu de
desfiintat , iar crearea altor institutii trebuie sa devina
o necesitate evidenta, atata timp cat cele existente sunt
atat de numeroase.
Toate institutiile financiare internationale se
ghideaza dupa trei principii de baza: promovarea libertatii
comerciale si a fluxurilor financiare, asigurarea
asistentei financiare de specialitate in vederea mentinerii
stabilitatii economice si financiare, elaborarea
politicilor economice si financiare luand in considerare
interesele comunitatii mondiale.
Sistemul institutiilor financiare mondiale se bazeaza
pe existenta unor organizatii regionale , in cadrul carora
tarile membre sa-si exprime interesele, aceasta nefiind un
obstacol al promovarii mondializarii, a globalizarii
institutionale, integrarea financiara regionala trebuind sa
fie deschisa spre exterior, sa stimuleze interesul pentru
consultari internationale.
Evolutia institutionalizarii financiare depinde de
beneficiile acesteia, sub mai multe aspecte :al mediului
inconjurator, al stabilitatii economice, al atenuarii
saraciei mondiale.Calitatea acestor institutii va depinde
de modul cum va fi realizata globalizarea, de interesele pe
care le promoveaza; de exemplu, promovarea de catre FMI a
intereselor pietelor financiare, in detrimentul scopului
sau originar.
Probvlema esentiala rezida in principiile dupa care se
ghideaza aceste institutii, si in acest sens nu inflatia
este problema , ci saracia;statele vor trebui sa joace un
rol sporit in finantarea internationala vizand dreptatea si
coeziunea sociala, fiind evident ca este nevoie de
institutii publice internationale care sa stabileasca
principii si reguli.
Modificarea institutionala cea mai importanta care se
impune pentru orientarea finantarii internationale spre
obiective reale o reprezinta reconstructia managementului
institutiilor, al procedurilor de adoptare si implementare
a deciziilor si transparentei efectelor acestora.
Orientarea activitatilor celor doua institutii
financiare internationale de baza - FMI si BM se impune sa
vizeze evidentierea pericolelor liberalizarii pietelor
financiare, reformarea reglementarilor cu privire la
datorii, imbunatatirea reglementarii si supravegherii
sistemului bancar, ameliorarea gestiunii riscurilor pe
pietele financiare, promovarea sistemelor de protectie
sociala, extinderea asistentei financiare participative a
tarilor finantate , reconversia si activizarea datoriilor
externe, etc.

5.2 Fondul monetar international
Obiectivele FMI , stabilite prin articolele Acordului
de creare a acestuia , vizau promovarea cooperarii
internationale , facilitarea expansiunii si a cresterii
echilivrate a comertului international, mentinerea
nivelului de trai real si al utilizarii muncii, promovarea
stabilitatii valutare, asistenta in stabilirea unui sistem
multilateral de plati si eliminarea restrictiilor valutare,
furnizarea de fonduri pentru ajustarea balantelor de plati
, scurtarea duratei si micsorarea gradului de dezechilibru
ale balantei de plati.
Fiecare membru contribuie la Fond cu o suma, in aur
sau in valuta, in functie de marimea PIB. Un membru cu o
balanta de plati in dificultate poate cumpara valuta de la
Fond contra moneda autohtona, valuta cumparata trebuind sa
fie acceptata in schimburile internationale multilaterale,
cantitatea de valuta cumparata neputand depasi 25 % din
contrubutia anuala a tarii respective.
In prezent, utilizarea resurselor Fondului a devenit,
mai degraba , un privilegiu decat un drept al membrilor
ssi, pentru vanzarea de sume mici Fondul nepunand
restrictii, insa pentru a trage sume maxime tarile trebuind
sa demonstreze ca vor depune eforturi pentru corectarea
problemelor de balanta.Totodata, Fondul impune unle
obligatii tarilor cu surplusuri de balanta, astfel ca daca
constata diminuarea periculoasa a ofertei unei monede
particulare, datorita excedentelor excesive de balanta din
tara respectiva, Fondul o poate declara moneda rara , iar
daca situatia devine mai serioasa , Fondul poate
rationaliza moneda ramasa intre membri sau poate autoriza
membrii sa impuna restrictii in relatia cu moneda rara, in
timp ce tarile cu deficit de balanta sunt obligate sa nu
impuna restrictii tranzactiilor curente, decat in cazuri
aprobate de Fond.
Datorita cresterii cotelor contributive la Fond , un
nou pas important de extindere a potentialului de imprumut
a fost facut prin crearea , in 1968, a unui nou activ
financiar international, Drepturile Speciale de TRagere
(DST) repartizat intre membri, in functie de contributia
acestora la Fond, fiecare tara trebuind sa accepte DST de
la oricare tara care-i ofera pentru a rezolva obligatiile
din balanta de plati , un membru al Fondului putand
transfera DST unei alete tari in scopul de a cumpara
propria sa moneda , cu conditia ca cealalta tara sa accepte
DST.
Bazandu-se pe aur, a carui oferta era limitata,
cresterearezervelor nefacand fata cresterii cererii de
valuta , determinata de expansiunea cometului international
, Sistemul Monetar International al cursurilor fixe , creat
la Bretton Woods, nu a functionatsuficient de bine si de
mult timp, precum se anticipase prin acord ;una din
problemele cu care s-a confruntat acest sistem au fost
modificarile , relativ frecvente, anticipate, ale valorii
paritare a monedelor .
Cursurile flotante au evidentiat faptul ca afacerile
si tranzatiile financiare internationalepot fi usor si
eficient orientate in sistemul cursurilor flotante,
institutiile si pietele dezvoltandu-se astfel incat oamenii
de afaceri sa poata obtine finantari, sa cumpere si sa
vanda bunuri in spatiul international, fara a-si asuma
riscuri valutare mai mari decat in cazul cursurilor fixe.

5.3 Banca Mondiala
Dezvoltarea unui puternic sistem international de
comet si de investitii a reclamat dezvoltarea si cresterea
economica a tarilor subdezvoltate, constituirea unor
mijloace pentru a canaliza fondurile in scopul dezvoltarii
economice a acestor tari si al reconstructiei Europei
devastate de razboi.in acest sens, a fost creata Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) ,
independenta de FMI, insa strans legata de acesta.
Daca ambele organisme au membri comuni, contributiile
fiind colectate conform puterii economice a fiecarei tari ,
FMI utilizeaza fondurile pentru finantari pe termen scurt
si mediu, in timp ce BIRD realizeaza finantari pe termen
lung.
BIRD nu este o institutie caritabila, ea finantand
proiecte care vor trebui sa-si ramburseze imprumuturile
din veniturile generate , plata facandu-se in valute
puternice.Banca acorda imprumuturi pentru completarea
fondurilor pe care tara respectiva trebuie sa le obtina din
alte surse, proprii sau imprumutate, ratele dobanzii fiind
destul de ridicate, finantarea din partea Bancii garantand
celorlati investitori seriozitatea si solvabilitatea
proiectului finantat.
Finantarea internationala nu reprezinta finantare
numai pe proiecte solide, care sa accelereze dezvoltarea
economica a tarii respective , ci si pentru proiecte mai
riscante; in acest sens , au fost constituite anumite
aranjamente institutionale.
Asociata B.I.R.D. si creata in 1956 , Corporatia
Financiara Internationala (CFI) finanteaza firmele private
din tarile subdezvoltate , fara garantii guvernamentale,
ratele si conditiile de rambursare fiind negociate si
nefiind diferite de cele ale BIRD.

5.4. Alte institutii financiare internationale
Banca Reglementarilor Internationale (BRI) ,
constituita la Basel, in urma Conferintei de la Haga, din
1930, reprezinta o Banca centrala a bancilor centrale
nationale, permitand realizarea unor aranjamente
internationale care sa sprijine functionarea sistemului
financiar international.
Au fost create, de asemenea, institutii financiare
regionale, sprijinite de catre tarile dezvoltate:
Banca Europeana de Investitii (BEI) , constituita in
1957 , are ca obiectiv sa contribuie , prin garantii si
colaborari, la dezvoltarea si asigurarea echilibrului in
Comunitatea Europeana (UE)si sa sustina tarile defavorizate
, cele din Europa de Est si Centrala, in scopul integrarii
in economia mondiala, banca finantand si tari din afara
Comunitatii.
Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD),
infiintata in 1989, dispune din 1992 de un Fond European de
Investitii (FED), care asigura garantarea unor finantari pe
termen lung din domeniul infrastructurilor , banca
sprijinindtarile membre sa infaptuiasca reforme structurale
si sectoriale.
Banca de Dezvoltare Interamericana (BDIA), creata in
1959 , asista financiar tarile din America Latina,
imprumuturile beneficiind de clauze mai blande decat cele
de la BIRD, rambursarea facandu-se in moneda locala.
Banca Asiatica de Dezvoltare , BAD, constituita in
1966, finanteaza dezvoltarea din Asia, Japonia fiind un
contribuabilmajor la aceasta banca, ce are o politica mai
conservatoare decat celelalte institutii financiare
internationale.
Fondul African de Dezvoltare (FAD), constituit in
1973, furnizeaza imprumuturi accesibile tarilor africane ,
tarile dezvolate contribuind cu sume inca mici la acest
fond.

TESTE DE AUTOEVALUARE
(LECTIA NR.11)
1.Care este varianta corecta:
Dreptul Special de Tragere este.
a) Un drept al membrilor FMI
b) Un aciv financiar international
c) Un privilegiu al membrilor BIRD
2. In ce constau formele de manifestare ale evolutiei ciclice a datoriei externe ?


3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F)
Balanta de plati a unei tari este o inregistrare sistematica a tuturor
tranzactiilor realizate intre rezidentii si nonrezidentii sai
4. Care sunt indicatorii relativi de exprimare a datoriei externe si cum se calculeaza?

________________________________________________________________________
_____________________________
________________________________________________________________________
_____________________________
5.Care dintre urmatoarele institutii financiare international este mai veche:
a) Banca Reglementarilor Internationale
b)Banca Europeana de Investitii
c)Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare

6.In cadrul carui tip de credit international exportatorul livreaza bunuri cu plata amanata:
a) credit comercial
b) credit financiar

7. Precizati ce termeni din urmatoarea afirmatie ar trebui modificati ca aceasta sa fie
adevarata :
Finantarea internationala se caracterizeaza prin aceea ca subiectii economici sunt
amplasati in tari diferite implicate in sisteme financiare diferite astfel incat trebuie sa
existe un mecanism de conversie asigurata de piata monetara

8. Care dintre urmatoarii termeni definesc tehnici de acoperire a riscurilor:
a) swap
b) swot
c)leasing
d)hedging

9. Completati cu termenii corespunzatori astfel incat urmatoarea afirmatie sa fie corecta:
Riscul valutar consta in fluctuarea cursurilor pe piata valutara datorita
_________________

1O. Care dintre urmatoarele enunturi nu defineste un criteriu de clasificare a creditelor
acordate pentru finantarea tranzactiilor pe piata internationala:
a)durata
b)modalitatea de acordare
c)obiectul creditarii
d)garantarea creditului
e)natura creditului

Rspunsuri la testele de autoevaluare
1.Raspuns corect a)

2.Raspuns corect:
Transfer invers de lichiditati , exprimat prin
intrari nete negative de fonduri ;
incetarea rambursarii datoriei externe ;
aparitia si cresterea valorii arieratelor
datorita incapacitatii de plata ;
angajarea altor resurse pentru rambursare, precum
conversia datoriei in active .
3.Raspuns corect Adevarat

4.Raspuns corect:
a)Gradul de sustinere a datoriei externe prin export de
marfuri si servicii, gde, prin raportarea incasarilor din
export , EMS, la datoria externa totala, DET:

gde =
DET
EMS
x 100

b)Gradul de indatorare , gi, prin raportarea datoriei
externe toatale , DTE , la produsul national brut, PIB:

gi =
PIB
DTE
x 100
c)Rata serviciului datoriei externe , rsd, prin raportarea
serviciului datoriei externe , SDE, la valoarea incasarilor
din exportul de bunuri si servicii , EMS:

rsd =
EMS
SDE
x 100

5.Raspuns corect a)
6.Raspuns corect a)
7.Raspuns corect sisteme financiar sisteme monetare,
piata monetara - piata valutara
8.Raspuns corect a)c)d)
9.Raspuns corect: devalorizarilor si deprecierilor sau
revalorizaarilor si reaprecierilor.
10.Raspuns corect d)


LEC|IA NR.12

PERSPECTIVELE ACTIVIT{|II BANCARE


Concepta cheie:
Banca autonoma
Expansiune bancara
Holding bancar
Banca aplicata
Consortiu bancar
Fuziune bancara
Internationalizarea bancara
Tranzactii internationale
Ramificare bancara
Piata financiara

Obiectul lectiei: evidentierea si explicarea
tendintelor evolutiei viitoare a activitatii bancare,
prezentarea caracteristicilor definitorii ale acestei
evolutii, prezentarea tendintelor internationalizarii
activitatilor bancare in ceea ce priveste organizarea,
reglementarea si operationalizarea serviciilor bancare in
scopul realizarii eficiente a tranzactiilor bancare intr-un
mediu caracterizat prin diversificarea riscurilor.

1. Expansiunea bancara

Transformarea activitatii bancare
intelegearea expansiunii bancare nu se poate realize
in afara operatiunilor si pietelor financiare; trecerea
prin viata financiara a activitatii de specialitate bancara
devine indispensabila.
Expansiunea bancara poate fi abordata, in acest sens,
intr-o dubla perspectivea: patrunderea bancilor pe pietele
financiare; patrunderea institutiilor nonbancare in
activitatea bancara.

a. Includerea firmelor nondepozit in activitatea
bancara
Includerea nonbancilor se concretizeaza in abilitatea
clientilor de a transfera valoare pe piata foncdurilor
mutuale si manageriale, fondurile de pe piata monetara
presentand o atractivitate semnificativa in comparatie cu
cele gestionate in sistemul clasic al depozitului.

b. Societati bancare si nonbancare. Activitate de baza
si atasata
De cealalta parte se situeaza bancile si activitatea
bancara propriu-zisa, prin care intelegem cele doua
complementare: depozitele si imprumutul.
Abordarea mixului activitatilor bancare si nonbancare
porneste de la definitia unei banci, imaginabila in sisteme
legislative diferentiate.
O banca in proprietatea unei (altei) corporatii se
supune prevederilor holdingului bancar (HB), in sensul ca
accepta si gestioneaza depozite si acorda imprumuturi cu
caracter comercial.
Firma achizitoare formeaza banci care accepta depozite
sau acorda imprumuturi, neefectuand ambele tipuri de
operatii in mod concomitent, de aici rezultand definitia
societatii nonbancare.
Doua sunt alternativele principale pentru activitatile
de imprumut :
Constituirea de firme de imprumuturi, care
reprezinta o extindere a bancii-mama, intocmai
situatiei ramificarii, cu exceptia faptului ca
aceste firme nu efectueaza activitati de
depozit ;
Constituirea de filiale financiare si banci cu
portofoliu redus de operatii, prin patrunderi
de nuovo si achizitii deja existente.
Filialele cu activitate de imprumut intreprind
operatii financiare cu caracter comercial si de consum,
ipoteca si leasing. in mare parte, activitatea comerciala
se bazeaza pe active proprii, fiindca aceasta activitate
specializata implica incasari si monitorizare
standardizate.
Activitatile financiare de consum traditionale cuprind
si beneficiari de imprumuturi de nivel redus, destinate
populatiei in scopuri casnice - imprumuturile directe si
indirecte. Mari firme financiare de consum au fost
achizitionate de holdinguri bancare, desi unele achizitii
au fost redirectionate in sensul recapitalizarii acestora
din urma.
Activitatea societatilor financiare de consum s-a
largit spre :
Leasing-ul de echipament industrial si agricol;
Finantarea de tip commercial, inclusive a
conturilor de creanta;
Oferta de certificate de economii si acceptarea
carnetelor de economii;
Agentie de gir si vanzari ale asigurarilor de
credit.
O alta zona accesibila bancilor o constituie
implicarea directa in finantarea capitalului, aceasta
finantare raportandu-se la profitul scontat, si nu la
capitalul propriu, procurarea finantarii vizand infiintarea
de noi companii cu perspectivea de crestere rapida a
profitului, bancile avand libertatea sa investeasca un
procent din capitalul propriu in aceste joint ventures.
Patrunderea bancilor in industriile de titluri si
asigurari are loc atat pe partea detailista, cat si pe cea
angrosista, in acest sens putand aminti activitatile de
brokeraj si agentie de titluri.

c. Activitati nonbancare. Delimitare
Activitatile bancare pot fi delimitate in doua
categorii: atasabile (premise) sau neatasabile (nepermise).
Activitatile premise cuprind doua grupe:
Permise prin lege, precum : banci ipotecare,
companii financiare, factoring, consultanta
financiara si economica, ;easing, procesare
informatii, asigurare si brokeraj, emisiune sau
vanzare de instrumente de plata, etc.
Permise la ordin, precum : economii si imprumut
(limitat), banci de economii, planificare rezerve
comune, agentie imobiliara, banci comerciale din
strainatate, consultanta asupra beneficiului
angajatilor, societati nebancare, servicii de
management al lichiditatii, etc.
Activitatile nepermise cuprind trei grupe :
Neasimilate activitatilor bancare : agentii de
transport, vanzare sai gir pentru asigurari,
servicii contractuale de intrare pe piata,
asigurari de proprietate si accidente, afaceri la
bursele de marfuri, etc.
Asimilate, dar nu uzuale : economii si imprumut,
optiuni specifice pe piata valutara, gir pentru
asigurari ipotecare, investitii in titluri de
valoare, etc.
Neasimilate si neuzuale : consultanta
manageriala ; arbitraj in situatii exceptionale ;
evaluarea creditelor in titluri publice, actiuni
preferentiale si titluri comerciale ; brokeraj,
investitii, dezvoltare si sindicalizare pentru
proprietate; finantarea actiunilor; managementul
propritatii.

Formele expansiunii bancare
Principalele caI de expansiune sunt fuziunea si
achizitia. Acestea fac necesare identificarea tintelor,
determinarea strategiei specifice, planificarea si
implementarea acelorasi strategii. Pe de alta parte,
fuziunea si achizitia se desfasoara atat in mediul bancar,
cat si cel deja definit drept nonbancar.
in afara fuziunii si achizitie, respective
ramificarii, expansiunea mai dispune si de optiunile
intrarii pe piata direct, prin sine insasi, de nuovo, si
joint venture.

a. Ramificarea bancara
Ramificarea bancara, constand din constituirea de
sucursale, este un mijloc prin care o banca isi poate
extinde piata prin facilityati acordate pentru satisfacerea
nevoilor clientilor proprii.
Avantajele de principiu ale ramificarii bancare,
unanim acceptate, determinate prin cresterea si
diversificarea activitatilor, sunt urmatoarele:
o o banca devenita mai mare dispune de resurse si
sisteme de servicii la costuri cu o baza largita;
o anvergura bancara permite diversificarea surselor
si a utilizarii fondurilor intre entitati
diferite, fondurile bancii putand fi directionate
dupa cerintele pietei ;
o organizarea pe structura ramificata foloseste mai
eficient capitalul in comparatie cu un sistem de
banci capitalizate individual, acestea din urma
organizate pe structura simpla a bancii ;
o in cazul unui sistem de banci, acesta este de
principiu mai sigur decat o banca individuala, in
randul marilor banci falimentele fiind mai rare ;
o ramificarea ofera oportunitati diverse de
tranzactionare, referitoare la preturi, rate,
scadente, clauze de tranzactionare, etc., de care
bancile pot beneficia pe diverse piete locale.
Este totusi evident ca mobilitatea bancara, in sensul
expansiunii, se fundamenteaza pe motorul care este aici
holdingul bancar, acesta fiind, in esenta, cel care dispune
de capacitatea contracararii contextelor legislatove ostile
ramificarii.

b. Holdingul bancar
Holdingul bancar este o corporatie formata in scopul
detinerii actiunilor altor coporatii, cu titlu de
investitie. Holdingul poate fi unibanc, proprietar al unei
singure banci, respectiv multibanc, proprietar a doua sau
mai multor banci. Holdingul dispune de capacitatea de a-si
forma subsidiari, filiale carora le conduce (direct)
activitatea.
Holdingul bancar este considerat, de catre subsidiarii
sai bancari, ca o baza de putere financiara, oferindu-le
acestora acces pe pietele de capital, ceea ce ii
avantajeaza in raport cu o banca individuala, subsidiari
care nu a robtine capital la costuri rezonabile.
Formarea holdingului necesita adecvarea capitalului la
proiectele specifice de viitor, posibilitatea de a acoperi
eventualul serviciu al datoriei fara a afecta
capitalizarea, asigurarea capacitatii financiare si
manageriale in mentinerea performantelor, respectarea
reglemetarilor antimonopol, etc.

c. Fuziunea bancara
Data fiind importanta sa economico-sociala,
determinata in special de gradul sau dimensiunile bancilor
implicate, fuziunea bancara reprezinta o operatie care
necesita aprobarea (dezaprobarea) autoritatii monetare,
preocuparile economice referitoare la fuziunea bancara
evidentiind importanta acesteia sub aspect concurential, in
acest sens existand doua teorii :
Teoria concurentei deja existente are in vedere
fuziunea a doua banci initial concurente peu na si
aceeasi piata, in cazul in care procentajul de
piata obtinut prin fuziune este excesiv de mare
fuziunea nefiind acceptata intr-un mediu
concurential ;
Teoria concurentei viitoare probabile vizeaza
fuziunea intre banci operand initial pe piete
diferite, de obicei doua la numar, dintre care una
este oligopolista, o astfel de fuziune perpetuand
cel putin starea de oligopol si practicile
specifice.
Evaluarea achizitiei ia in consiiderare structura
operatiilor, configuratie georgrafica, conditiile
legislative, calitatea managementului, caracteristicile
clientelei, conceptia strategica, etc.
Strategiile specifice de achizitie, in perspectiva
fuziunii, au de regula, urmatoarele obiective :
extinderea geografica spre regiuni sau state dens
populate ;
achizitia de banci cu probleme din alte state, in
scopul ocolirii legilor prohibitive pentru
holdingul bancar strain;
achizitia de banci attractive prin atributele
lor, de depozite, de potential ridicat de castig
pe termen lung, de actiuni subevaluate, de
manageriate slabe si de alte operatii facilitand
fuziunea.
in cazul fuziunilor si achizitiilor interstatale,
oportunitatile de consolidare a niselor de piata creeaza
banci mai largi, care sunt si atractive, dar si ostile
achizitorilor si altor extensii.

d. Expansiunea in activitati semibancare
Premisa acestei expansiuni consta in declinul in zona
serviciilor bancare traditionale, acest declin putand fi
explicat, in parte, prin impactul urmatoarelor cauze
principale : dereglementarile ratelor dobanzilor si
diferentierea serviciilor de depozit, in sensul recuperarii
veniturilor pierdute, pierderii debitorilor importanti in
ceea ce priveste titlurile comerciale, reducerea in
amploare a imprumuturilor comerciale si cresterea
importantei riscurilor.
Ca reactie, societatile bancare isi regandesc atat
pozitia concurentiala pe pietele specifice, cat si
posibilitatile de patrundere pe pietele altor activitati,
numite semibancare. Societatile bancare au catat astfel
posibilitati de a obtine venituri din activitati care nu
impun investitii.
Societatile bancare cauta surse de venit }i in alte
industrii financiare, generalizandu-se ideea ca serviciile
financiare asimilate, sunt deja mai profitabile decat
serviciile bancare clasice, determinand si acompaniind o
dubla tendinta : cresterea profitabilitatii societatilor
bancare si largirea paletei produselor si serviciilor
oferite de acestea, evident, ambele generand riscuri
specifice.
O alternativa care s-a dovedit aducatoare de succes
pentru un mare numar de banci este franciza, francizorul
fiind cel care ofera linia de produs, califica personalul,
ofera suportii de sistem si programul de marketing.
Produsele alternative specifice activitatilor
semibancare sunt diverse :
fonduri mutuale (actiuni, obligatiuni si titluri
pe piata monetara) ;
rabat commercial;
servicii de broketaj complet;
prime, asigurarip e viata si anuitati;
autentificari;
provizioane financiare pentru institutii
ofertante de servicii bancare si semibancare;
procesare si alte servicii informationale.
Consecintele expansiunii bancare, indeosebi prin
implicarea bancilor pe pietele financiare, induc unele
dereglementari in functionarea sistemului financiar, si
anume :
- diferentierea performantei intre banci ;
- presiuni severe asupra preturilor unor produse si
servicii initial profitabile;
- proliferarea de produse si servicii noi si complexe;
- cresterea presiunii concurentiale ;
- cresc nevoile de capital.

in concluzie, evolutia legislatiei bancare a creat
conditii prin care concurentii din industria de servicii
financiare , continua sa fie avantajati pe piata produselor
si serviciilor bancare, holdingul bancar devenind un
vehicul predominant de expansiune a bancilor ; adoptarea
reglementarilor referitoare la bancile interstate,
regionale si internationale , a creat posibilitatea
achizitionarii de banci si subsidiari interfrontiere.
Bancile si holdingurile bancare sunt in cautare de
oprtunitati de extindere geografica a propriilor linii de
produse si servicii; odata cu schimbarile din legislatie si
cu continua intruziune in zona activitatilor semibancare
este de asteptat consolidarea bancilor mari si regionale.
in acest context , bancile mici isi vor putea extinde
propriile linii de produse si servicii pe calea joint
venture si a altor initiative similare, destinate in fapt
mentinerii pozitiei pe piata.
Totodata , expansiunea bancara largeste conceptul de
servicii bancare, noile tipuri de servicii fiind in
practica aducatoare atat de profit, cat si de risc
suplimentar.

2. Internationalizarea expansiunii bancare
Aceleasi operatii bancare , specifice spatiului
national, devin ceva mai complexe in spatiul international,
din urmatoarele cauze principale:
- complicarea configuratiei reglementative;
- diversificarea conditiilor generatoare de riscuri;
- bancile dispun de mai multe optiuni organizatorice;
- cresterea zonei internationale a activitatii
bancare;

a. Internationalizarea furnizarii serviciilor bancare
in cazul marilor banci- centre de moneda, formele
serviciilor sunt multiple, precum oficii de reprezentanta,
sucursala cu servicii complete, subsidiari si oficii
specializate, aceasta pe fondul unei necesitati reale,
corespunzatoare varietatii de produs pe care aceste mari
companii sunt capabile sa o ofere. Dimpotriva, bancile mici
pot opta , in acelasi spatiu international, pentru servicii
limitate, posobil de oferit si printr-o singura forma
organizatorica.
O optiune de organizare internationala, limitata in
privinta serviciilor bancare oferite, este aceea de banci
corespondente, care nu promoveaza o internationalizare
agresiva, ci urmeaza indeaproape nevoile clientilor,
tipurile de servicii oferite constand in schmburi valutare,
onorarea scrisorilor de credit si acreditivelor, informatii
asupra creditarii.
Avantajul organizarii prin corespondenti bancari este
acela al eliminarii propriului personal in furnizarea
serviciului, avand loc de fapt un schimb de servicii intre
bancile corespondente in beneficiul clientilor proprii
ambelor banci, de o parte si cealalta.

b. Forme organizatorice generalizate
Oficiul de reprezentanta este un punct de lucru in
marile orase , neputand acorda imprumuturi si opera
depozite.
Ghiseul de sucursala este folosit ca birou de
inregistrare pentru accesul pe piata euro-devizelor.
Sucursala cu servicii complete constituie cea mai
flexibila forma de organizatorica, fara autonomie
decizionala in ceea ce priveste serviciile bancare
internationale.
Subsidiarul sau filiala constituie practic o societate
bancara separata din punct de vedere financiar s decizional
fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca
autonoma.
- banca afiliata se constituie cand banca mama detine
o parte minoritara a capitalului subsidiarului
- banca autonoma functioneaza tot intr-un cadru
limitativ.
Consortiul bancar reprezinta o societate bancara
separta, fondata in regim de joint venture de catre mai
multe banci mama, la randul lor situate in tari diferite,
fiind accesibile consortiului si operatii de sindicalizare
bancara si de investitii.

3. Tranzactiile si serviciile internationale
Varietatea serviciilor bancare internationale se
extinde intre transferuri si plati internationale, pe de o
parte, si imprumuturi in regim de eurodevize, pe de alta
parte, diferentiindu-se dupa gradul de complexitate.
Serviciile bancare internationale vizeaza urmatoarele
categorii de operatii:transferuri banesti , acoperirea
riscurilor, tranzactii comerciale, schimburi valutare.
Transferurile banesti se opereaza in folosul si la
cererea detailistilor si angrosistilor ; daca instrumentul
de plata va fi cecul , apare necesitatea unei a doua banci,
localizata in strainatate, cu care banca autohtona sa intre
in relatie de plati .
Tranzactiile comerciale , de comert exterior , implica
bancile internationale in finantarea comertului exterior;
serviciile majore se refera la operatiile banesti asociate
titlurilor banesti, scrisorilor de credit si titlurilor de
acceptare bancara, componenta esentiala a activitatii fiind
emiterea scrisorii de credit.
Daca exportatorul doreste , astfel , plata imediata,
se va emite un document de plata la vedere, utilizandu-se
insa creditarea comertului international prin folosirea
acreditivului.
Investitiile financiare si imprumuturile bancare
implica servicii bancare diverse, de consultanta, transfer,
garantate etc.
Schimburile valutare sunt de importanta esentiala
pentru comertul international, datorita nevoii de moneda
straina cel putin a uneia dintre parti , important fiind
raportul de schim intermonede convenit intre parti .
Principalele tranzactii internationale sunt:
Operatiile pe pietele eurodevizelor sunt conduse de marile
banci centre de moneda , aceste piete realizand tranzactii
en-gros.
Depozitele si ratele de depozit : scadenta depozitelor
la termen este de la o zi la cativa ani, depozitele curente
si biletele procurandu-se pe piata interbancara, acestea
putand fi comercializate pe piata secundara . Ratele de
depozit sunt similare ratelor la depozitele in eurodolari
la termenele cele mai reduse , similitudinea regasindu-se
indeosebi in cazul depozitelor curente, cauza fiind
practicarea arbitrajului, atras de presupusele diferente
ale dobanzilor.
imprumutul international constituie o categorie
complexa, specificul sau regasindu-se in zona riscului,
unde este preluata totalitatea riscurilor specifice
imprumutului intern, la care se adauga alte riscuri.
imprumuturile pot fi pe termen scurt si pe termen
lung, garantate sau nu, acordate la o suma fixa sau pe
linii de credit , adesea fiind sindicalizate , ca si cele
autohtone.
Unele tipuri de imprumuturi se practica mai mult in
relatiile interbationale decat in cele interne, precum
imprumuturile pentru joint venture si proprietati
fundamentate pe proiectele de sporire a activelor.
O componenta importanta a imprumuturilor
internationale vizeaza guvernele, bancile centrale si
marile firme de stat, cele catre guverne finantand de
regula deficitele de balanta externa si alte datorii
guvernamentale externe, fiind considerate cele mai sigure
dintre toate imprumuturile internationale.
Riscurile specifice imprumuturilor internationale sunt
determinate de gradul de stabilitate a partenerului
guvernamental extern, de impactul virtualului imprumut
asupra cursului de schimb al monedei autohtone, de
implicatiile economice internationale ale afectarii
capacitatii de plata a imprumutului de catre acelasi
guvern.
Componentele riscului la imprumutul international
sunt:
riscul cursului de schimb, care survine atunci cand
imprumutul se exprima in moneda proprie debitorului si
lipseste hedgingul prealabil;
riscul de suveranitate, care se refera la masuri si
schimbari politice in tara beneficiara inaintea
scadentei de plata a imprumutului;
riscul de transfer, care vizeaza capacitatea
debitorului de a obtine valuta cu care sa isi
plateasca datoria in intregime si la timp;
riscul de insolvabilitate , care se refera la
imprumuturile pe termen lung finantate prin alte
imprumuturi pe termen scurt de pe piata eurodevizelor,
piata pe care cursurile si ratele la depozite pot
flota periculos;
riscul legislativ, care este determinat de schimbari
legislative in tara debitoare dupa contractarea si
acordarea imprumutului , masura de prevedere constand
in impunerea prealabila a clauzei de rezerva.

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E

31. Care dintre urmatoarele activiti nonbancare nu sunt permise de lege?
a) Consultan financiar i economic
b) Finanarea aciunilor
c) Servicii de management al lichiditii
d) Asigurare i brokeraj
e) Brokeraj, investiii, dezvoltare i sindicalizare pentru proprietate.

32. Precizati daca este adevrat (A) sau fals (F) urmtoarea afirmaie :
Riscurile specificeimprumuturilor internaionale sunt determinate de gradul de
stabilitate a partenerului guvernamental extern, de impactul virtualului mprumut asupra
cursului de schimb al monedei autohtone, de implicaiile economice internaionale ale
afectrii capacitii de plat a mprumutului de ctre acelai guvern.

33. Alegei variantele corecte ale termenilor de completare a urmatoarei afirmaii
astfel nct aceasra s fie corect:

Consoriul bancar reprezint o societate bancar separat, fondat n regim de
_____________________ de catre mai multe bnci-mam situate n ri diferite
fiind accesibile consoriului o operaii de sindicalizare bancar i de investiii .

a) Subsidiar sau filial
b) Oficiu de reprezentan
c) Joint venture
d) Banc afiliat

34. Definii conceptul de holding bancar
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

35. Intre o banca si o filiala exista relatii de subordonare ?

6.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A)sau
fals(F)
Principalele caI de expansiune sunt fuziunea si
achizitia.

7.Completati cu termeni corespunzatori urmatoarea fraza
astfel incat sa fie un enunt corect
Bancile si ________________ bancare sunt in cautare de _________________ de
extindere geografica a propriilor linii de produse si servicii; odata cu schimbarile din
legislatie si cu continua intruziune in zona _______________________ este de asteptat
consolidarea bancilor mari si regionale.

8.Inlocuiti termenul/termenii eronati din urmatorul enunt
astfel incat acesta sa fie corect
"Consortiul bancar reprezinta o societate bancara
separta, fondata (...) de catre mai multe banci mama, la
randul lor situate in tari diferite, fiind accesibile
consortiului si operatii de brokeraj si de managementul
proprietatii.

9. Care sunt avantajele ramificarii bancare ?
___________________________________________________________
____
___________________________________________________________
____
___________________________________________________________
____

10. Care sunt componentele riscului la imprumutul
international?
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________

Rspunsuri la testele de autoevaluare
1.Raspuns corect
Activitatile nepermise cuprind trei grupe :
a)Neasimilate activitatilor bancare : agentii de transport,
vanzare sai gir pentru asigurari, servicii contractuale de
intrare pe piata, asigurari de proprietate si accidente,
afaceri la bursele de marfuri, etc.
b)Asimilate, dar nu uzuale : economii si imprumut, optiuni
specifice pe piata valutara, gir pentru asigurari
ipotecare, investitii in titluri de valoare, etc.
c)Neasimilate si neuzuale : consultanta manageriala ;
arbitraj in situatii exceptionale ; evaluarea creditelor in
titluri publice, actiuni preferentiale si titluri
comerciale ; brokeraj, investitii, dezvoltare si
sindicalizare pentru proprietate; finantarea actiunilor;
managementul propritatii.

2.Raspuns corect Adevarat

3.Raspuns corect c)

4.Raspuns corect Holdingul bancar este o corporatie formata in
scopul detinerii actiunilor altor coporatii, cu titlu de
investitie. Holdingul poate fi unibanc, proprietar al unei
singure banci, respectiv multibanc, proprietar a doua sau
mai multor banci. Holdingul dispune de capacitatea de a-si
forma subsidiari, filiale carora le conduce (direct)
activitatea

5.Raspuns corect : Nu Filiala constituie practic o societate
bancara separata din punct de vedere financiar s decizional
fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca
autonoma.
Banca afiliata se constituie cand banca mama detine o
parte minoritara a capitalului subsidiarului

6. Raspuns corect Adevarat

7.Raspuns corect : holdinguri, oportunitati, activitati semibancare

8.Raspuns corect :brokeraj sindicalizare bancara, managementul proprietatii - investitii

9.Raspuns corect : Avantajele ramificarii bancare sunt
urmatoarele:
a) banca devenita mai mare dispune de resurse si sisteme de
servicii la costuri cu o baza largita;
b)anvergura bancara permite diversificarea surselor si a
utilizarii fondurilor intre entitati diferite, fondurile
bancii putand fi directionate dupa cerintele pietei ;
c)organizarea pe structura ramificata foloseste mai
eficient capitalul in comparatie cu un sistem de banci
capitalizate individual, acestea din urma organizate pe
structura simpla a bancii ;
d)in cazul unui sistem de banci, acesta este de principiu
mai sigur decat o banca individuala, in randul marilor
banci falimentele fiind mai rare ;
e)ramificarea ofera oportunitati diverse de tranzactionare,
referitoare la preturi, rate, scadente, clauze de
tranzactionare, etc., de care bancile pot beneficia pe
diverse piete locale.


10.Raspuns corect : Componentele riscului la imprumutul
international sunt:
riscul cursului de schimb;
riscul de suveranitate;
riscul de transfer;
riscul de insolvabilitate;
riscul legislativ