Ion Liviu Rebreanu

Unul dintre cei mai importanti scriitori este Liviu rebreanu, acesta a realizat numeroase opere printre care se evidentiaza romanul Ion. Tema o reprezinta conditia taranului reliefata prin destinul tragic al personajului principal ce incearca sa obtina pamant prin orice mijloace. In acelasi timp aceasta opera este o monografie a satului romanesc din Transilvania de la inceputul secolului al XX-lea prin prezentarea ocupantiilor, a claselor i a categoriilor sociale, a traditiilor i a obiceiurilor. O alta tema prezenta in text este iubirea, reflectata mai ales in partea a doua a romanului. Titlul reprezinta continutul de idei al textului i este constituit din substantivului propriu Ion. Acest titlu nu anunta doar numele personajului principal ci i tematica rurala, deoarece acest prenume este cel mai utilizat in mediul taranesc. Romanul este o specie literar narativa de mari dimensiuni care prezinta o actiune ampla, complexa, derulata pe mai multe fire epice la care participa un numar mare de personaje. Opera literara Ion apartine genului epic deoarece modul de expunere predominant este naratiunea mbibata cu descrierea i diaogul. Se remarca prezenta unui narator omniscient i omniprezent care nareaza faptele la persoana a III-a dintr-o perspectiva narativa nonfocalizata, fiind vorba despre o naratiune heterodiegetica.

Actiunea este cronologica i se desfasoara pe momentele subiectului. In expozitiune este descris drumul care intra in satul Pripas. Satenii sunt adunati la hora in fata bisericii vechi. Ion Pop Glanetau danseaza cu Ana, fiica lui Vasile Baciu, unul dintre cei mai bogati tarani din sat, dar o priveste pe Florica, fata vaduvei lui Maxim Oprea. Intriga consta in incercarea lui Ion de a se insura cu Ana. Intentia sa este inteleas de Vasile Baciu care l badjocoreste. Ion se bate cu George Bulbuc, pretendent la mna lui Ana. Desfasurarea actiunii prezinta patima pentru pamant care se amplifica in sufletul lui Ion. Desi o iubeste pe Florica, o curteaza pe Ana fara stirea tatalui acesteia i o lasa insarcinata. Cnd Vasile Baciu afla adevarul o bate pe Ana i o goneste. Ion accepta nunta doar dupa ce Vasile Baciu i promite ca-i da pamaturile. Dupa nunta Ana naste un baiat, Petrior, dar Ion ramane indiferent fata de aceasta i incearca sa se intoarca la Florica, desi aceasta se casatorise cu George Bulbuc. Umilita i dezamagita Ana se spanzura i la putin timp moare i copilul datorita proastei ingrijiri pe care parintii lui Ion o acorda in timp ce acesta este la inchisoare. Dupa moartea acestuia conflictul intre Ion i Vasile Baciu reizbucneste, este mediat conflictule de preotul Belciug, pamantul ramanand lui Ion cu conditia ca dupa moartea acestuia sa revina bisericii. Ion incepe sa-l viziteze tot mai des pe George cu diferite pretexe dar scopul real era Florica. Savista, oloaga satului, i aude pe cei doi plasmuind o intalnire i i spune lui George. Acesta pleaca la padure asa cum planuise initial dar se intoarce pe neasteptate seara, motivand ca are dureri de cap. Astepta pregatit pana tarziu i cnd aude semnalul lui Ion l loveste pe acesta de trei ori cu sapa. Acest episod constituie punctul culminant. Ion nu moare imediat, este gasit dimineata de sateni. George este arestat.

Deznodamantul prezinta inmormantarea lui Ion. Satenii sunt adunati apoi, la slujba de sfintire a bisericii noi, invatatorul Herdelea i familia sa paraseste satul fiind mutat disciplinar.

Aceasta actiune ampla se desfasoara intr-un cronotop extins, delimitat de indicii spatiali i temporali clari: din toamna pana-n primavara, Pripas, Armandia, Nasaud. Complexitatea acestei actiuni consta in derularea ei pe doua planuri narative. Primul plan este cel al tranului romn, avand ca nucelu problematica pamantului. In al doilea plan, desfasurat in paralel, este cel al intelectualitatii romne din Transilvania. Conflictele acestuia sunt de natura politica i etnica, in contextul in care invatatorul Herdelea i fiul sau Titu incearca sa promoveze drepturile romanilor in imperiul Austro-Ungar. Invatatorul Herdelea este santajat i fortat sa voteze la alegeri candidatul ungur, fapt ce-l revolt pe Titu.

Personajele sunt numeroase, cele mai multe sunt personajele episodice: Laura, Ghighi, Alexandru Glanetasu, Toma Bulbuc, Avrum i altele. Personajele secundare sunt: Vasile Baciu, Ana, George, Florica, Zaharia Herdelea, Titu Herdelea. Personajul principal este Ion deoarece participa la toate momentele subiectului. In conturarea trasaturilor personajului principal este folosita caracterizarea directa, cat i cea indirecta. Personajul este caracterizat direct de catre narator care-i evidentiaza statutul social de taran sarac i care-i traseaza cateva trasaturi morale importante: iute i harnic ca m-sa. Ion este caracterizat direct i de catre alte personaje, Vasile Baciu numindu-l zdreanta, talhar, hot, deoarece ghiceste intentiile necurate ale acesteia. Cele mai multe trasaturi se evidentiaza cu ajutorul caracterizarii indirecte. Din faptele personajului rezulta dragostea lui pentru pamant care este astfel trasatura sa principala. Chiar de la inceputul romanului, Ion strabate i mangaie cu privirea loturile de pamant care fusesera ale familiei. Planifica in gand culturi, calculeaza ce productie ar obtine, li se adreseaza direct personificandu-le: saracul pamantul nostru. In acelasi context, desi invatatorul Herdelea, admirandu-i inteligenta l ajutase sa se inscrie la scoala normala, Ion renunta pentru ca nu poate sa accepte indepartarea lui de munca pamantului. Pentru el pamantul nu inseamna doar un obiect al muncii sau o sursa de a se implini i de a obtine respectul celorlalti. Elocvent in acest sens este secventa narativa din capitolul sarutarea. Cnd zapada incepuse sa se topeasca, Ion se imbraca in straie de sarbatoare i iese in camp pentru a desavarsi obtinerea pamantului lui Vasile Baciu. Ingenuncheaza i saruta pamantul, ca pe o ibovnica patimasa. Aceasta imbratisare i da puterea de care are nevoie pentru a sta in picioare i pentru a privi triumfas i amenintator spre sat, se simtea un urias. Aceasta relatie patimasa cu pamantul determina toate celalte elemente de comportament ale personajului. Cu Ana se poarta tandru i iubitor cat timp i face curte. Dupa ce este respins de Vasile Baciu devine i mai insistent, o viziteaza noaptea pe ascuns. Dupa ce afla de sarcina Anei inceteaza sa o mai vada, nu da explicatii cand Ana vine la el dupa ce Vasile Baciu afla adevarul i o bate cu cruzime, Ion are un comportament rece, cinic, gonind-o la randul lui. Dupa nunta i dupa nasterea lui Petrior, Ana spera ca Ion se va schimba dar acest lucru nu se intampla iar Ana se spanzura numai putnd sa suporte indiferenta acestuia.

Importanta in portretizarea personajului principal este relatia acestuia cu Vasile Baciu. Inca de la inceput cele doua personaje sunt prezentate in antiteza, conflictul izbucnind

datorita intuitiei lui Vasile Baciu care intelege scopurile ascunse ale tnrului, el insusi casatorindu-se cu o fata bogata pe care-n timp a invatat sa o respecte. Temerile sale sunt intemeiate iar refuzul devine din ce in ce mai categoric. Vasile Baciu ajunge in cele din urma sa-l jigneasca i sa-l umileasca pe Ion in fata satului. Tatal Anei are i sustinerea preotului care i tine predici aspre i l critica pe tanar. Afland insa de sarcina Anei, dupa o prima etapa in care-i descarca furia pe fiica sa, Vasile Baciu se linisteste i incheie o intelegere verbala cu Ion caruia i promite pamantul pentru ca acesta se casatorise cu Ana sa-i spele rusinea. Cei doii se tolereaza reciproc un timp, dar conflictul reizbucneste dupa moartea Anei i a copilului, Vasile Baciu cerndu-i pamantul inapoi, in contextul in care nu se semnase nici un act. Preotul Belgiuc mediaza o alta intelegere intrei cei doi, finalizata cu acceptarea de catre Vasile Baciu ca pamantul sa ramana a lui Ion dar dupa moartea sa acesta sa revina bisericii. In final la inmormantarea lui Ion, Vasile Baciu arunca o mana de tarana pe sicirul acestuia murmurand cu cinism: na pamant ca asta ai vrut. In opinia mea relatia dintre aceste doua personaje are la baza o aparenta antiteaza, dar ea se bazeaza mai ales pe trasaturi comune. Atat Vasile Baciu cat i Ion sunt tarani care stiu sa se gospodareascasi care respecte pamantul. Amandoi ajung in posesia acestuia prin casatoria cu fete bogate pe care le iubesc. Diferenta dintre ei consta in faptul ca Ion traieste cu o patima, bucuria de a avea pamantul i nu intelege ca trebuie sa se multumeasca cu atat, ceea ce determina sfarsitul tragic al tnrului este credinta sa c poate sa se implineasca i fara iubire.

Opera literara Ion se incadreaza in estetica realismului in primul rand datorita tematicii de natura sociala. De asemena, in text sunt redate intamplari verosimile desfasurate in limite de spatiu i timp clar definite: Pripas, din vara pn-n primavara. O alta trasatura a realismului o reprezinta ideea conform caruia omul este rezultatul mediului social in care traieste. In acest context personajele intruchipeaza tipuri umane surprinse in imprejurari tipice. Astfel, Ion intruchipeaza tipul taranului sarac, ce nu se poate linisti decat daca isi asigura pamantul. Pentru el pamanatul nu inseamna doar o avere, ci mai ales o modalitate de a obtine respectul celorlalti sateni .

Viziunea obiectiva a naratorului se manifesta prin faptul ca acesta nu se implica in text, nu judeca personajele si faptele lor, nu isi exprima opinii proprii, lasand cititorului libertatea absoluta de receptare si inerpretare.
Un alt aspect al realismului l reprezinta finalul moralizator, personajele fiind rasplatite sau pedepsite in functie de faptele lor.

Un rol important in arhitectura operei o are relatia incipit-final. Incipitul este unul clasic, specific realismului. Este descris drumul care patrunde in satul Pripas, prezentand Rpile Dracului i troita pe care atarna un Hristos din tabl ruginita. Imaginea acestuia din urma pare sa anunte degradarea fiintei umane care se indeparteaza de viata interioara. Satenii sunt adunati intr-o zi de duminic la hora. Din modul in care sunt dispusi in aceasta scena se observa structura sociala a acestora: intelectualii, preotul Beciug i invatatorul Herdelea stau deoparte, iar taranii bogati, Toma Bulbuc i Vasile Baciu, nu accepta interventia in discutia lor a taranilor saraci care stau asezati alaturi. In hora sunt implicati tinerii. Privirile vesele ale lui Ion adresate Floricai i faptul ca el danseaza cu Ana evidentiaza conflictul sau interior. Astfel incipitul are rol revelator deoarece prezinta cronotopul i personajele, statul lor social. De

asemena, acesta are un rol prefigurator deoarece anunta conflictele ce urmeaza sa izbucneasca i destinul tragic al personajelor. Finalul prezinta satenii adunati la slujba de sfintire a bisericii noi, de unde lipsesc unele personaje, dar se sugereaza faptul ca altele par sa le ia locul. Este descris drumul care iese din sat spre Soeaua Nationala din perspectiva familiei Herdelea care este nevoita sa paraseasca satul datorita mutarii desciplinare a invatatorului. Astfel finalul este unul moralizator prin faptul ca este evidentiata ideea ca personajele au fost pedepsite datorita incalcarii unor reguli nescrise ale traditiei menite sa mentina echilibrul societatii respective: Ion i Ana mor, George face inchisoare iar Florica ramane in casa socrilor sai asemenea unei vaduve. In opinia mea intre incipitul i finalul operei se stabileste o relatie de simetrie i opozitie care dau textului ciclicitate. Este astfel sugerata continuitatea i ciclicitatea vietii , specifica viziunii populare asupra lumii.

In contextul literaturii romane, opera literara Ion de Liviu Rebreanu ocupa un loc aparte prin complexitatea ei i a personajului principal. Acesta intruchipeaza viziunea autorului asupra lumii conform careia oameni pot fi exploatati prin slabiciunile lor. In concluzie, romanul Ion se constituie intr-o capodopera a scriitorului , prin originalitatea i prin capacitatea acestuia de a contura destine.