Sunteți pe pagina 1din 40

DREPT FINANCIAR- FISCAL

Curs I (3 Martie 2011)

Capitolul I. FINANTELE PUBLICE

1.1 Evolutia istorica a finantelor publice


Cuvantul finante isi are originea in limba latina unde cuvantul finis=scadenta, termen de plata. Termenul de finante a evoluat a capatat pe parcurs sensuri diferite mai ales in ceea ce privestecontinutul acestuia.
Termenul definantereprezinta : o relatii sociale de natura economica ce apar pe parcursul constituirii resurselor banesti necesare satisfacerii intereselor generale ale societatii. o mijloace de interventie ale statului in coordonarea sau influentarea activitatii economice. o fonduri banesti ce se pun la dispozitia statului in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale. o acte juridice prin care se preia la dispozitia statului o partea din PIB.

Moneda- marfa ce reprez contravaloarea gen a tuturor celorlalte marfuri. Finantele publice s-au manifestat ca relatii sociale de natura economica. Acestea sunt impartite in doua categorii:
1.

2.

Finante publice-au ca scop satisfacerea nevoilor generale ale societatii, veniturile se obtin din impozite, taxe, contributii cu caracte obligatoriu si nerambursabil, statul poate lua anumite masuri in ceea ce priveste moneda nationala, sunt supuse dreptului public. Sunt acele relatii sociale referitoare a intrebuintarea fondurilor banesti care se acumuleaza in bugetul public si se utilizeaza pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Contribuie la acoperirea cheltuielilor publice, permit statului sa intrevina in viata economica sa o dirijeze, sa o conduca spre o anumita directie in conformitatea cu strategia adoptata in planul de guvernare. Finante private- au ca scop obtinrea de profit, venituri se obtin din vanzarea de bunuri prestarea de servicii, nu pot influenta direct moneda pe care si ele o folosesc, sunt supuse dreptului privat(comercial).

1.2 Notiunea de finante publice


Pot fi definite: Din perspectiva institutionala-finantele publice reprezinta cadrul de manifestrare a puterii politice in societate. Din punct de vedere material pot fi definite in functie de continutul lor concret strans legate de notiunea de activitatea finantelor publice= activitatea de formare, administrare, angajare si utilizare a fondurilor publice ale statului, unitatilor administrativ teritoriale si ale institutiilor publice ale acestora implicate in procesul bugetar. Pornind de la cele doua criterii rezulta ca finantele publice sunt un ansamblu coerent de acte si operatiuni financiare care confera prin specificul lor raporturilor sociale pe care le reglementeaza specificul lor in legatura cu constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare publice necesare asigurarii functionarii si dezvoltarii generale a societatii.
1

Trasaturile finantelor publice: Sunt relatii sociale cu un preponderent caracter si continut economic. Se prezinta sub forma baneasca Sunt relatii fara echivalent- nu presupun o contraprestatie. Mijloacele banesti nu se ramburseaza, alocarea se face cu titlu definitiv si nu are caracterul unui imprumut.

1.3 Structura finantelor publice


Finantele publice sunt formate in principal din: venituri publice + cheltuieli publice. La aceste elemente pot fi adaugate si altele: bugetul de stat, finantele locale, bugetul unitatilor administrativ-teritoriale, imprumuturi de stat sau creditul public, finantele organizatiilor internationale. Elementele prezentate mai sus, componente ale structurii finantelor publice formeaza bugetul public national denumit si sistemul bugetar. Curs II (10 Martie 2011)
1.4

Functiile finantelor publice


In procesul formari repartizarii si utilizari mij banesti finantele publice: Functia de repartitie se realizeaza in procesul de formare si repartizarea a mijloacelor banesti si se realizeaza in doua momente distincte: o Momentul formarii resusrselor prin constituirea fondurilor banesti-se realizeaza prin mobilizarea unei parti din sumele rezultate in urma repartitiei primare a venitului national. o Momentul repartizarii adica distribuiri fondurilor banesti-se realizeaza in cadrul repartitie secundare a venitului national pe categorii de beneficiari, pe baza dimensionarii volumului chelutuielilor publice Functia de control-se concretizeaza in activitatea de verificare a legalitatii si cresterii eficientei printr-o mai buna administrare a banului public. Aceasta presupune verificarea criteriilor pe baza carora se determina necesitatea si oportunitatea cheltuielilor publice respectarea oblig fata de buget, a oblig contractuale etc. Controlul exercitat de organele abilitate contribuie la mentinerea si realizarea echilibrului monetar, valutar si financiar in economie.

1.5 Organele financiare ale statului


Constituirea repartizarea si utilizarea fondurilor banesti publice destinate utilizarii si consumului social presupune actiuni si activitati desfasurate de diferite organe ale statului de agenti economici persoane juridice sau fizice. Activitatea financiara a statului o intalnim atat sub forma unei activitati legislativnormative, a unei activitati executive, efectiv de executare a actelor normative respectiv de organizare a cadrului necesar unei astfel de executari. Totalitatea organelor care desfasoara activitati in sfera finantelor publice formeaza aparatul financiar al statului. Aceste organe financiare pot fi impartite dupa o competenta speciala respectiv constituind asa numite organe de specialitate- cu atributii doar in domeniul finantelor
2

publice (Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala ANAF, Garda Financiara, Departamentul de control al Guvernului etc.) Exista insa si organe care desi nu au o competenta numai anume in domeniul financiar exercita anumite atributii legate de acest domeniu (Parlament, Guvern, Banca Nationala a Romaniei, Consiliile locale-aproba bugetele, Ministerele si alte organe centrale si locale.) Aceste organe au atributii generale care privesc administrarea finantelor publice, (mentinerea echilibrului financiar, monetare) dar au si sarcini de specialitate efectuand studii, prognoze cu privire la activitatea financiara a statului, urmaresc incasarea veniturilor, controleaza legalitatea cheltuielilor publice. 1. Ministerul Finantelor Publice Este un organ de specialitate al adm pub centrale care functionaeaza in subordinea Guvernului aplicand strategia acestuia, aprobata prin votul de incredere al parlamentului in domeniul economiei si finantelor publice. 2. Comisia Centrala Fiscala Functioneaza in subordinea Ministerul Finantelor Publice. Este o comisie ce asigura aplicarea unitara a normelor dreptului finantelor publice in materia sa de activitate. 3. ANAF Este un organ de specialitate a adm pub centrale cu rang de institutie pub cu si cu personalitate juridica si cu buget propriu in subordinea Min. Finantelor Publice Obiectivele si atributiile acestui organ de specialitate se regasesc in ordinul Ministrului Fin. Pub nr.182/2 feb.2010 publicat in M.Of 99/12 feb.2010. 4. Comisia de proceduri fiscale Aflata in subordinea ANAF infintata prin ordinul ANAF nr.1995/2007 publicat in M.Of nr. 725/26.10.2007 5. Trezoreria publica(trezoreria statului) Reprezinta un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si palti din fonduri publice insclusiv cele privind datoria publica si a altor operatiuni ale statului in conformitate cu dispozitiile legale. Prin trezoreria statului se realizeaza operatiunile de incasari si plati ce privesc fondurile publice. Fara insa a se limita doar la acestea. Nu presupune dobanzi.
1.6

Dreptul finantelor publice- ramura a sistemului roman de drept public


Totalitatea normelor juridice care reglementeaza domeniul finantelor publice formeaza legislatia finantelor publice sau dreptul finantelor publice. Dreptul finantelor publice = ansamblul de norme si reguli care reglementeaza complet si unitar relatiile sau raporturile care se stabilesc pentru sau in legatura cu constituirea repartizarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului si ale colectivitatilor publice locale in vederea satisfacerii trebuintelor generale cu caracter preponderent social economic ale societatii. Dreptul finantelor publice cuprinde: o Dreptul financiar o Dreptul bugetar o Dreptul fiscal o Dreptul vamal o Dreptul asigurarilor sociale publice.

Capitolul II. DREPTUL FINANCIAR 2.1 Notiunea si obiectul de reglementare al dr. financiar
Dreptul financiar e definit ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice destinate satisfacerii nevoilor social-economice ale societatii. De asemenea el cuprinde normele juridice prin care e asigurat cadrul legal al altor institutii importante in domeniu precum: creditul public (imprumutul de stat) si controlul financiar. Normele dreptului financiar sunt norme de drept public ce au in general un caracter imperativ.

2.2 Izvoarele dreptului financiar


Prin izvor de drept se intelege forma , sursa de exprimare a normelor juridice. Izvoarele dr. financiar sunt acele acte normative ce reglem raporturile juridice incidente in domeniu in legatura cu relatiile de constituire, repartizare si utilzare a fondurilor publice si din activitatiile privind creditul public si controlul financiar. Izvoarele mai importante ale dr financiar sunt: o ConstitutiaRomaniei o Legea Finanteleo Publice nr.500/2002 o Legea privind finantele pub.locale nr.273/2006. o Legea 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare o Codul fiscal adoptat prin L.571/2003 o Codul de procedura fiscala adoptat prin ordonanta Guv. Nr.92/2003. o Actele autoritatilor administrative locale.

2.3 Raporturile juridice de drept financiar


Prin raport juridic se intelege acea relatie sociala reglementata prin norme juridice. Raporturile juridice financiare sunt formate de relatiile sociale care iau nastere se modifica si se sting in procesul constituirii repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt reglementate de normele juridice financiare. Elementele constitutive: subiect, obiect si continut Subiectele rap juridic financiar - pe de o parte intotdeauna statul reprezentat de un organ specializat iar pe de alta parte persoana juridica sau persoana fizica. Continutul raporturilor juridice financiare e format din drepturile si obligatiile subiectelor de drept ale raportului. Obiectul raporturilor juridice este format din conduita specifica subiectelor participante in cadrul acestor raporturi.

Curs drept financiar si fiscal 4

24 martie 2011

Capitolul III. Dreptul bugetar

1. Conceptul si evolutia istorica a bugetului Bugetul trebuie privit ca un element distinct si important in domeniul finantelor publice. Este un act decizional privind veniturile si cheltuielile actuale ale statului si un procedeu de corelare a acestora. Etimologic, sorgintea este in limba franceza unde termenul de buget insemna o punga mica din ele cu bani. Istoric, notiunea a fost preluata pentru prima data in Regulamentul Organic al Moldovei dupa care in 1860 a aparut ca institutie in Regulamentul de finante promulgat de Alexandru Ioan Cuza in Principatele Romane, termen preluat in Constitutia Romaniei din 1866 si asezat cu reglementarile privind bugetul cheltuielilor si al recentelor ce trebuia a fi elaborat de executiv anual si supus aprobarii Adunarii legislative. Institutia bugetului de stat o intalnim in toate constitutiile ulterioare ale Romaniei 1923,1938,1948,1952,1965. Noile reglementari constitutionale din 1991 se refera la un sistem bugetar national complinit in detaliu prin Legea nr.500 din anul 2000 privind finantele publice. Prin actele normative amintite, practic s-a introdus conceptul de sistem bugetar ceea ce presupune cuprinderea tuturor bugetelor prevazute in legislatia romana adica a bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale precum si bugetele locale. Prin urmare, atunci cand vorbim despre un sistem bugetar respectiv de sistemul de buget public national intelegem sa vorbim de totalitatea bugetelor care se intocmesc si se infaptuiesc intr-un an financiar la nivelul unui stat. Conceptul de buget a fost definit in diferite feluri dupa cum urmeaza: unii au vazut in buget planul financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada determinata de timp; altii au vazut un program prin care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile unui corp public pentru o perioada determinata adoptat printr-un act normativ care ii confera forta juridica necesara punerii lui in aplicare. Putem desprinde caracterele/trasaturile bugetului. Astfel: Caracter previzional Caracter anual Este un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor banesti, publice, gestionarea, utilizarea si controlul folosirii acestora Este un instrument de politica a statului in domeniul fiscalitatii reflectand politica financiara a acestuia 5

2. Natura juridica a bugetului statului


In privinta naturii juridice a bugetului, s-au formulat mai multe teorii. Potrivit unei prime teorii bugetul public este privit ca un act administrativ respectiv bugetul de stat nu este altceva decat un act conditie pus la dispozitia agentilor administrativi de legiuitor pentru ca prin intermediul lui sa se poata realiza actele juridice prin care se obtin creante de la si in favoarea tezaurului public si prin care urmeaza a se efectua plata acestor creante. O a doua teorie priveste bugetul public ca un plan financiar respectiv principalul plan financiar cu caracter executoriu al statului, cu caracter anual si operativ. Potrivit unei a treia teorii bugetul public este o lege propriu-zisa elaborat si emis de catre puterea legislativa a statului. O varianta ce deriva din aceasta teorie considera bugetul un act de planificare financiara care dupa ce a fost adoptat de legislativ prin lege dobandeste natura juridica specifica de lege. O a patra teorie priveste bugetul public atat ca o lege cat si ca un act administrativ. Astfel daca partea privind veniturile constituie o lege deoarece este creatoare de norme generale, partea privind cheltuielile publice reprezinta un act administrativ deoarece prin acte individuale si concrete dau nastere la efecte juridice. O a cincea teorie considera bugetul public un program ce imbraca forma unui act normativ care ii confera forta juridica necesara punerii in aplicare. O a sasea teorie care practic are in vedere aproape toate elementele infatisate priveste bugetul public ca principalul plan financiar al statului ce cuprinde indicatorii financiari privind modul de realizare a veniturilor publice si de efectuare a cheltuielilor publice. Odata cu adoptarea puterii, acest plan dobandeste trasaturi specifice normelor juridice astfel ca in final natura sa juridica este fie aceea de lege fie cel putin aceea a unui document public care a capatat forta juridica a unei legi.

3. Continutul bugetului public

Bugetul public este format din doua mari parti: veniturile publice cheltuielile publice. Veniturile publice reprezinta totalitatea resurselor banesti ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale care alimenteaza bugetele publice. Veniturile publice se impart in doua mari categorii: Venituri ordinare sau curente Venituri extraordinare Veniturile publice curente sau ordinare cuprind: impozite si taxe. In literatura juridica aceasta categorie de venituri s-a aratat ca presupune incasarea cu regularitate la buget constituind o sursa permanenta a acestuia. In functie de sursa lor, veniturile curente pot fi impartite in venituri fiscale, adica provin din impozite si taxe si veniturile nefiscale. Impozitele pot sa fie: directe indirecte. Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect terenuri, cladiri, activitati economice, miscarea capitalului banesc, venitul persoanelor fizice, profitul. Reprezinta 25-30% din totalul veniturilor curente. Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitelor pe consum la vanzarea diferitelor marfuri sau la prestarea anumitor servicii de exemplu taxa pe valoare adaugata, accizele, taxele vamale si taxele de timbru. Aceste cote de impozit sunt percepute fie procentual, in raport de valoarea marfurilor vandute sau a serviciilor prestate, fie in sume fixe pe unitatea de masura. Veniturile nefiscale sunt acelea care se realizeaza in procesul de acumulare de venituri dar prin care nu se produce o schimbare a titularului dreptului de proprietate. Sunt venituri obtinute de stat de la intreprinderi, regiile sale, de pe domeniile sale in care statul se manifesta ca proprietar si organizator al propriei sale activitati. Reprezinta cam 4% din totalul veniturilor bugetului de stat. Veniturile publice extraordinare sunt venituri pe care le realizeaza statul in cazuri exceptionale atunci cand veniturile curente nu sunt suficiente. Aceste venituri extraordinare sunt:imprumuturile de stat; instrainarea unor bunuri din proprietatea privata sau chiar din rezervele de aur ale statului. Cheltuielile publice. In doctrina se spune ca sunt modalitati de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare in vederea desfasurarii activitatilor necesare satisfacerii intereselor publice ale societatii constand intr-o suma de bani alocata de la un buget public conform destinatiei stabilita.

Cheltuielile bugetare se impart in:

cheltuieli curente cheltuieli de capital

Cheltuielile curente se impart in: cheltuieli de personal- salarii, impozite, asigurari sociale, contributii cheltuieli materiale- servicii, intretinere si gospodarire, materiale si prestari de servicii, obiecte de inventar

Cheltuielile de capital se impart in: cheltuieli de investitii cheltuieli pentru rezerva de stat

Cheltuielile mai pot fi impartite: cheltuieli cheltuieli cheltuieli cheltuieli cheltuieli cheltuieli cheltuieli pentru aparare nationala pentru intretinerea aparatului de stat pentru plata datoriei publice privind acordarea de subventii pentru diferite actiuni sau activitati economice pentru acoperirea nevoilor cultural-sociale pentru cercetare, dezvoltare stiintifica

4. Clasificatia bugetara a veniturilor si cheltuielilor publice


Clasificatia reprezinta operatiunea de grupare a veniturilor si cheltuielilor bugetare intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare. Astfel veniturile publice sunt structurate pe capitole si subcapitole de venituri curente si venituri de capital, de venituri fiscale, nefiscale si diverse. Cheltuielile sunt structurate dupa o clasificatie mai complexa pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate dupa caz. Cheltuielile de regula trebuie sa aiba o destinatie precisa si limitata.

5. Componentele sistemului bugetar national


Este un sistem unitar de bugete specific unui stat de tip unitar. Elementele componente ale bugetului general consolidat adica acest ansamblu de bugete 8

sunt: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor sociale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat. Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat; bugetul fondurilor externe nerambursabile. La aceste bugete se adauga bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Bugetul se prezinta sub forma unui ansamblu coerent de bugete care alcatuiesc sistemul bugetar. Este de retinut ca separat, in cadrul bugetului de stat sunt prevazute distinct bugetele Camerei Deputatilor, Senatului, Administratiei prezidentiale, Guvernului si ale altor institutii guvernamentale ale statului.

6. Dreptul bugetar si principiile (CONTINUARE 31 MARTIE CURS 4)

aplicarii

lui

Dreptul bugetar, parte componenta a dreptului finantelor publice reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza cuprinsul bugetului public national precum si procedura bugetara respectiv elaborare, aprobare, executare si incheierea fiecarui buget anual. Dreptul bugetar are la baza o serie de principii fundamentale, unele dobandind chiar o reglementare legislativa, altele fiind rezultatul practicii sau al doctrinei de specialitate. Conform Legii 500/2000 privind finantele publice, la baza constituirii bugetului stau urmatoarele principii sau reguli: Principiul universalitatii- conform acestui principiu, in buget veniturile si cheltuielile se scriu in totalitate in sume brute in fiecare an bugetar. Mai mult, veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor care au stabilite destinatii distincte. Aplicarea acestui principiu presupune doua reguli de baza: a) Regula necompensarii cheltuielilor proprii cu veniturile proprii b) Regula neafectarii unor venituri pentru cheltuielile necesare intretinerii institutiilor publice sau pentru desfasurarea unor activitati care se finanteaza de la bugetul de stat. Principiul publicitatii- sistemul bugetar este deschis si transparent ceea ce presupune dezbaterea publica a proiectelor de buget, dezbaterea publica a conturilor generale, anuale de exectuei de a bugetelor, publicarea in Monitorul Oficial a actelor normative de aprobare, utilizarea mijloacelor de informare in masa. Principiul unitatii- veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intrun singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice. Principiul anualitatii- veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an care corespunde exercitiului bugetar. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate 9

in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Deoarece principiul anualitatii este expres reglementat prin legislatie previziunile si programile plurianuale pot fi facute dar numai cu titlu de exceptie de la regula. Principiul specializarii bugetare- veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si respectiv pe categorii de cheltuieli grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora potrivit clasificatiei bugetare. Principiul unitatii monetare- toate operatiunile bugetare ca atare se exprima in moneda nationala. Principiul echilibrului- bugetul trebuie conceput in asa fel incat cele doua parti, veniturile si cheltuielile sa fie corelate cu preconizarea fie a unei excedent pt venituri in fata cheltuielilor. Principiul realitatii monetare- presupune regula potrivit careia la intocmirea bugetului trebuie sa se aiba in vedere varianta cea mai apropiata de realitate, manifestandu-se prudenta atat in ceea ce priveste veniturile, cat si cheltuielile. Reguli privind cheltuielile bugetare: a) Au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale b) Nicio cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici angajata si efectuata daca nu exista baza legala pentru acea cheltuiala c) Nicio cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si la baza ei nu sunt prevederi bugetare Reguli si limite privind micsorarea veniturilor si cresterea cheltuielilor bugetare: a) In cazurile in care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte, de acte normative a caror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget initiatorii au obligatia sa prevada si mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor b) Dupa depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte normative numai in conditiile de mai sus dar cu precizarea surselor veniturilor, a diminuarii veniturilor sau a majorarii cheltuielilor bugetare aferente exercitiului bugetar pt care s-a elaborat bugetul

7. Procedura bugetara
Se intelege un ansamblu de acte si operatiuni privind realizarea proiectului de buget, aprobarea acestuia, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general de executie bugetara precum si controlul executiei bugetare. Din aceasta definitie procedura bugetara presupune parcurgerea a mai multor etape. In derularea procesului bugetar un rol important va reveni ordonatorilor de credite. Ordonatorii de credite sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune, in conditiile legii asupra creditelor bugetare in 10

virtutea functiei pe care o detin in conducerea unei institutii publice sau a unui organ de stat. Categorii de ordonatori: Principali Secundari tertiari Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Ordonatorii principali repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetele institutiilor ierarhic inferioare care au drept conducatori ordonatori secundari sau tertiari de credite. Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu, aflate in raport de subordonare ierarhica fata de ordonatorii principali de credite. Acestia repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pt bugetele institutiilor publice subordonate conduse de ordonatori tertiari de credite. Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu din subordinea ordonatorilor principali sau secundari si care au numai dreptul de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc dupa caz fie de la ordonatorii principali, fie de la ordonatorii secundari. Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc. Ordonatorii de credite au obligatia de angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate strict pentru cheltuieli legate de activitatea institutiilor publice si cu respectarea dispozitiilor legale.

Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile se aproba prin lege. Bugetele institutiilor publice autonome se aproba prin legi speciale, bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetul de stat, asigurarilor sociale de stat, fondurilor sociale, creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile se aprobla prin lege ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Bugetele institutiilor publice finantate integral din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat se aproba de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora. Bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii se aproba de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior. Bugetul trezoreriei statului se 11

aproba prin hotarare a Guvernului. Bugetele locale se aproba prin hotarare de catre Consiliile Locale.

Curs 5 drept financiar si fiscal

07 aprilie 2011

Procedura bugetar
1. Etapa elaborarii proiectului de buget- legea 500/2002 prevede imprejurarea ca proiectele legilor bugetare se elaboreaza de catre Guvern prin Ministerul finantelor publice pe baza indicatorilor macro-economici si sociali, pe baza politicilor fiscale si bugetare, pe baza prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget de catre ordonatorii principali de credite, pe baza posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar. Fazele elaborarii bugetului de stat: Pana la data de 31 martie a anului curent vor fii elaborati indicatorii economici si sociali pentru anul bugetar pt care se elaboreaza proiectul de buget de catre organele competente. Pana la data de 1 mai a anului curent Ministerul finantelor publice va inainta Guvernului obiectivele politicii economice si fiscale impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite urmand ca Guvernul sa le aprobe pana la data de 15 mai. Pana la data de 1 iunie a fiecarui an Ministerul finantelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare-cadru in care va 12

specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fii intocmite proiectele de buget precum si metodologiile de elaborare ale acestora. Pana la data de 15 iulie a fiecarui an, ordonatorii principali de credite au obligatia sa depuna la Ministerul finantelor publice propunerile pentru buget, in limitele si incadrat in cheltuielile propuse de catre Guvern. Pana la data de 1 august al fiecarui an proiectele de buget se depun la Ministerul finantelor publice. Pana la data de 30 septembrie a fiecarui an, Ministerul finantelor publice depune la Guvern proiectul legilor intocmite pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite. Dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare, acesta le supune spre aprobare Parlamentului, cel mai tarziu pana la data de 15 octombrie a fiecarui an.

2. Aprobarea bugetului si a legii bugetare anuale- autoritatea competenta sa aprobe bugetele este Parlamentul Romaniei, iar bugetele se aproba de Parlament in sedinta comuna pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri si alineate si nu in ultimul rand pe ordonatori principali de credite. Aceasta aprobare are loc pana cel mai tarziu cu 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar in curs. In cazul in care legile bugetare depuse in termen legal nu au fost adoptate de catre Parlament pana cel mai tarziu la data de 15 decembrie a anului la care se refera proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta. In timpul dezbaterilor pentru aprobare, pot fii efectuate amendamente la legile bugetare insa amendamente care sa nu duca la majorarea deficitului bugetar. 3. Etapa executiei bugetare- executia bugetara este cea de-a treia si cea mai ampla etapa; consta in realizarea integrala si la termen a veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor bugetare. Executia bugetara se desfasoara pe toata durata unui an financiar incepand cu 1 ianuarie si termina cu 31 decembrie. Si executia bugetara presupune o succesiune de faze. Fazele executiei bugetare: prima, repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare care se face in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor. Executarea de casa a bugetului care reprezinta o serie de operatiuni de incasare a veniturilor si plata a cheltuielilor ce se desfasoara prin Trezoreria publica ce reprezinta contul curent al statului. Cea de-a treia faza, realizarea veniturilor bugetare sunt avute in vedere o serie de principii:

a) niciun impozit, taxa sau obligatie nu pot fi incasate daca nu au fost stabilite de lege b) lista tuturor impozitelor si taxelor precum si a cotelor acestora, trebuie sa fie aprobate prin legea bugetara anuala 13

c) este inadmisibil- contributii in afara celor stabilite de puterea legislativa. A patra faza efectuarea cheltuielilor bugetare: prin intermediul creditului bugetar.

Creditul bugetar reprezinta suma de bani aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar. Finantarea de la bugetul statului, prin intermediul creditelor bugetare prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: beneficiarii de credite bugetare pot fi numai institutiile publice scopul pentru care au fost alocate creditele bugetare trebuie sa fie bine precizat prin lege se acorda beneficiarilor cu titlu gratuit, fara echivalent aceste credite bugetare nu se ramburseaza Aceasta procedura de acordare a creditelor presupune si o succesiune de faze specifice (parcurgerea a mai multor etape): Prima faza, cea a deschiderii creditelor bugetare, deschiderea apartinand Ministerului finantelor publice care la inceputul exercitiului bugetar dispune transmiterea prin unitatile de trezorerie a sumelor de bani corespunzatoare creditelor bugetare cuvenite ordonatorilor principali de credite. A doua faza, angajarea creditelor bugetare care se poate face numai in limita creditelor bugetare aprobate. Cea de-a treia faza, constatarea lichiditatii creditelor bugetare ce presupune verificarea cuantumului banesc al fiecarei cheltuieli pentru a se stabili cu certitudine daca aceasta este reala, certa si exigibila. A patra faza ordonantarea creditelor bugetare actul administrativ prin care se dispune plata sumei de bani catre beneficiarul fiecarei cheltuieli. A cincea etapa, utilizarea sau plata creditelor bugetare care consta in remiterea sumelor de bani in folosul beneficiarului legal al alocatiei bugetare. Plata reprezinta si modalitatea de stingere a obligatiei statului, in raport cu subiectul de drept care este beneficiar care este de fapt titular de drept al obligatiei bugetare. Aceasta utilizare a creditelor bugetare este subordonata principiului afectatiunii speciale. Insa, in practica executiei bugetare se utilizeaza si unele mijloace speciale de modificare a destinatiei creditelor, aceste mijloace reprezentand exceptii de la principiul afectatiunii speciale. Exceptiile: virarile de credite bugetare transferarea creditelor bugetare suplimentarea creditelor bugetare anticiparea creditelor bugetare 14

blocarea creditelor bugetare anularea creditelor bugetare

4. Incheierea exercitiului financiar care se produce la 31 decembrie a fiecarui an. Orice venit neincasat sau orice cheltuiala neplatita pana la aceasta data se va plati in contul bugetului de pe anul urmator iar creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept. Incheierea exercitiului bugetar anual presupune in esenta elaborarea si aprobarea contului general anual de executie bugetara. Acest cont presupune practic, se aproba prin lege dupa verificarea de catre Curtea de Conturi a operatiunilor ce le indica executia bugetara. 5. Controlul exercitiului bugetar- executia bugetului public national se realizeaza sub controlul unor organe de stat carora la revin prin lege raspunderi specifice in legatura cu activitatea bugetara. Aceste organe, Ministerul finantelor publice care exercita un control administrativ specializat. Curtea de Conturi- care exercita un control de specialitate financiar iar Parlamentul exercita un control politic in doua momente: prima data, atunci cand se aproba bugetul si se adopta legea bugetara anuala iar cel de-al doilea moment, cel in care se aproba contul general anual de executie. Aspectele particulare privind bugetul asigurarilor sociale de stat. Procedura bugetara care se urmeaza in adoptarea acestui buget este cea a procedurii generale cu unele particularitati in sensul ca elaborarea proiectului se face de catre Guvern insa prin intermediul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale iar propunerile de buget vin de la Casa Nationala de Pensii. Veniturile asigurarilor sociale de stat sunt formate din contributiile sociale obligatorii astfel cum acestea sunt definite de pct. 7, art/ 10 din Codul Fiscal.

Aspectele particulare privind bugetele locale. Bugetele locale sunt definite ca fiind documentele in care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile autoritatilor administrativ teritoriale. In cazul bugetelor locale, au calitatea de ordonatori principali de credite, presedintii Consiliilor judetene si primarii in cazul celorlalte autoritati adm-teritoriale. Procedura bugetara presupune ca pe baza scrisorii-cadru a Ministerului finantelor publice ordonatorii principali de credite de la nivel local sa intocmeasca proiectele bugetelor locale si sa le transmita Directiilor Generale ale Finantelor publice. Proiectele bugetelor locale trebuie definitivate in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial a legii bugetului de stat tinand cont de veniturile provenite din bugetul de stat. Proiectele locale astfel intocmite se aduc la cunostiinta locuitorilor unitatilor administrativ teritoriale. Acestia au la dispozitie un termen de 15 zile pentru a formula contestatii. Dupa ce trece acest temen, bugetul proiectului local se supune dezbaterii Consiliului Local, sau Judetean dupa caz si se aproba prin hotarare.

15

Bugetele autoritatilor administrativ teritoriale se supun controlului efectuat de catre Directiile Generale judetene, de catre Camerele de Conturi judetene si de catre Consiliile local judetene. Veniturile si cheltuielile locale sunt prevazute in Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale.

Raspunderea juridica antrenata de nerespectarea regulii procedurii bugetare. Procedura bugetara trebuie sa se desfasoare conform unui set de reguli si principii stabilite de legislatie cunoscute sub numele de disciplina bugetara. Incalcarea disciplinei bugetare atrage raspunderea juridica care poate fi: -raspundere administrativa contraventionala fiind reglementata prin incalcarea de regula, de catre ordonatorii de credite a normelor privind stabilirea veniturilor bugetare si conditiile de efectuare a cheltuielilor publice -raspundere disciplinara care intervine in cazul savarsirii unor abateri de la disciplina muncii -raspundere penala ce intervine in situatia in care faptele savarsite intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni.

Evaziunea fiscala- sustragerea in tot sau in parte de la impunere a materiei impozabile. Evaziunea fiscala poate fi: legala frauduloasa Evaziunea fiscala legala este modalitatea prin care contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila pentru a putea beneficia intr-o cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare. Contribuabilul, incearca sa diminueze legal baza impozabila (legala). Evaziunea fiscala frauduloasa consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Controlul financiar si auditul financiar


1. Definitia controlului financiar- poate fi ca o modalitate de perfectionare a activitatii si procesului de conducere a acestora. Controlul reprezinta o necesitate dar si o conditie pt orice domeniu de activitate mai ales pt domeniul financiar. In conditiile economiei de piata, controlul are in vedere in principal 3 categorii de interese: Interesele agentilor economici Interesele tertilor 16

Interesele statului

Forme concrete de manifestare ale controlului pot fi urmarite pe 3 planuri: 1. Controlul financiar contabil efectuat de catre institutiile speciale create de stat. Ex: curtea de conturi, garda financiara, ministerul finantelor publice 2. Propriul control efectuat de controlul agentilor economici sau alte structuri organizatorice 3. Controlul efectuat la cererea clientului de catre specialisti (auditorul financiar din cadrul cabinetului de audit financiar) 4. Controlul financiar poate fi definit ca fiind acea activitate de verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de formare, administrare si intrebuintare a banului public ce apartin atat statului cat si unitatilor administrativ-teritoriale in scopul realizarii unei rentabilizari a vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept acolo unde este cazul.

2. Functiile controlului financiar sunt:


Functia Functia Functia Functia Functia de evaluare preventiva educativa de documentare de recuperare (represiva)

3. Controlul financiar in Romania- scurt istoric


Controlul financiar are o traditie in Romania in primele atestari documentare fiind localizate in 1652 cand la dispozitia domnitorului Matei Basarab s-au intocmit samile visteriei. Astazi, controlul costurilor de executie bugetara. Pentru o lunga perioada de timp, sarcinile de control reveneau vistiernicului- atributii legate de strangerea darilor, pastra catastifele visteriei, judeca procesele cu privire la stabilirea darilor. Dupa stabilirea otomana strangea tributul. Secolul XVIII- visteria a fost separata de camara statului. Au aparut Regulamentele Organice privind domeniul organelor publice, domnitorul fiind lipsit complet in acest domeniu, fixarea impozitelor si veniturilor tineau de competenta obisnuitei adunari obstesti care aproba si bugetul. L. 24 ian 1864- domnitorul Alexandru Ioan Cuza a infiintat Inalta Curte de Conturi a Romaniei. A functionat pana in 1948 incluzand in diferite perioade atributii de control ulterior atributii juridice, consultative si administrative. In 1948 a fost desfiintata Inalta Curte de Conturi In 1973 s-a infiintat Curtea Superioara de Control financiar

4. Obiectivele, financiar

continutul

si

formele

controlului

a. Obiectivele controlului financiar vizeaza conducerea corecta si la zi a contabilitatii intocmite de documente justificative, constituirea si evaluarea capitalului social si a patrimoniului, exactitatea si realitatea inregistrarilor contabile stabilite si indeplinite obligatiile financiare si 17

fiscale fata de stat, profitul si pierderile respectiv intocmirea balantelor de verificare, a bilantului contabil. b. Continutul- controlul documentelor prin continut urmareste legalitatea, realitatea si eficienta. c. Formele controlului financiar: 1. Dupa sfera de actiune avem: control financiar intern/extern 2. Dupa termenul care se efectueaza controlul: permanent/ periodic 3. Dupa volumul lucrarilor controlate: control complet/ partial 4. Dupa felul activitatii controlului: de casa/ de magazie/ controlul documentelor/ controlul de operatiuni financiare 5. In functie de organele care exercita controlul: control ierarhic/ de gestiune/ de executie 6. Dupa criteriul intereselor economico-financiar, controlul financiar se imparte in: propriu al institutiilor si agentilor economici / al statului exercitat pe linia ministerului finantelor publice/ suprem exercitat de Curtea de Conturi 7. Dupa modul de concretizare: control direct/ indirect, control de drept/ de fapt 8. Dupa procedurile de control utilizate: prin sondaj/ incrucisat/ inopinat 9. Dupa criteriul cronologic: preventiv (anticipat) / operativ (concomitent)/ posoperativ (ulterior). Controlul financiar preventiv consta in activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public activitatilor desfasurate inainte de aprobarea operatiunilor respective. Controlul financiar preventiv urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale in vigoare si producerea de pagube. Controlul financiar preventiv se exercita sub 2 forme: -control financiar preventiv propriu -control financiar preventiv delegat (se exercita de Ministerul Finantelor Publice prin intermediul controlorilor delegati) De regula, Ministerul Finantelor Publice numind unul sau mai multi controlori delegati pt fiecare autoritatea publica in care se exercita functia de controlator principal de eredite. Controlul financiar preventiv se exercita prin acordarea sau nu a vizei de control financiar preventiv. Viza presupune semnatura si sigiliul persoanei investite cu aceasta calitate aplicata pe documentele controlate. Calitatea de controlor financiar propriu presupune exercitarea controlului pt legalitate, regularitate si incadrarea in limitele creditelor bugetare sau a creditelor de angajament pt acele operatiuni pt care se cere viza de efectuare a controlului financiar propriu. Actul de numire stabileste si limitele competentilor controlori delegati- au calitatea de functionari publici in structura Ministerului Finantelor Publice.

18

Curs 7 Drept financiar si fiscal

21.04.2011

4.4.

Obiectivele si formele controlului financiar

4.4.2. Controlul financiar intern- consta in ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice inclusiv auditul intern stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale in vederea asigurarii, administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace. Controlul financiar intern este parte componenta a controlului financiar propriu institutiilor publice. Controlul financiar intern pretinde indeplinirea unor cerinte generale cum ar fi: evaluarea sistematica si mentinerea la un nivel acceptabil a riscurilor asociagte structurilor, programelor, proiectelor sau operatiunilor, asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere si de executie, asigurarea integritatii si competentei personalului de conducere si de executie, stabilirea obiectivelor specifice precum si a unor cerinte specifice cum ar fi: reflectarea in documente scrise a organizarii controlului intern, inregistrarea operatiunilor si evenimentelor, aprobarea operatiunilor de persoanele imputernicite, accesarea resurselor si documentelor numai de catre persoane imputernicite. Conducatorul unitatii are obligatia de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, a reglementarilor metodologice, a procedurilor si criteriilor de evaluare lunare. De regula, acest control financiar intern urmareste gestionarea fondurilor publice, patrimoniului public, a gestiunii financiare prin asigurarea legalitatii, economicitatii, eficacitatii in utilizarea si administrarea acestora. Elaborarea si implementarea politicii in domeniul gestiunii financiare apartine Ministerului Finantelor Publice care indruma metodologic, coordoneaa si supravegheaza utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public. Controlul financiar intern poate fi concomitent sau ulterior si se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil. Controlul financiar intern se realizeaza in cadrul oferit de organizarea activitatii de contabilitate proprie, obligatie ce revine atat institutiilor publice cat si entitatilor private. Auditul financiar si auditul public intern reprezinta o astfel de formula de control. Prin audit financiar se intelege activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu standardele de audit armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera auditorilor financiari din Romania. 19

Auditorii financiari sunt persoane fizice sau juridice care isi desfasoara activitatea liber pe baza principiilor de independenta, obiectivitatea si integritatea lor profesionala fiind mai presus de orice indoiala. Auditorii financiari pot desfasura urmatoarele activitati: - Audit financiar - Audit intern - Consultanta financiar-contabila si fiscala - De asigurare a managementului financiar-contabil - De pregatire profesionala de specialitate in domeniu - De expertiza contabila - De evaluare - De reorganizare judiciara si lichidare Camera auditorilor financiari din Romania isi desfasoara activitatea sub supravegherea Ministerului Finantelor Publice. Auditul intern consta in examinarea obiectiva a ansamblului activitatilor desfasurate de catre o entitate economica in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia. Obiectivele auditului intern sunt de a ajuta entitatea economica prin opinii si recomandari, de a gestiona riscurile, de a asigura o mai buna administrare si o pastrare a patrimoniului; de a asigura o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si procedurile existente. Entitatile economice supuse anual auditului financiar sunt obligate prin lege sa organizeze si sa asigure exercitarea activitatilor profesionale de audit intern. Prin sfera sa de activitate, auditul public intern face parte din controlul intern, adica este o parte a acestuia. Tipurile de audit public: Auditul de sistem reprezinta o evaluare a sistemelor de conducere si control intern. Pt identificarea deficientelor si formularea de recomandari Auditul performantei- consta intr-o verificare a criteriilor, a indeplinirii criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii si a conformitatii cu aceste criterii a rezultatelor obtinute. Auditul de regularitate- consta in examinarea actiunilor privind fondurile publice sub aspectul respectarii principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.

In Romania, auditul public intern este organizat pe 3 nivele: 1. Comitetul pentru audit public intern- CAPI 2. Unitatea Centrala de armonizare pentru auditul public intern 3. Compartimentele de audit public intern din cadrul entitatilor publice Comitetul pentru audit public intern- functioneaza pe langa Unitatea Centrala de armonizare pentru auditul public intern si este un organism cu caracter 20

consultativ. Este format din 11 membri care nu pot face parte din structurile Ministerului Finantelor Publice avand drept atributii principale privind dezbaterea si elaborarea de opinii, privind planurile strategice de dezvoltare, avizarea raportului anual privind auditul public intern, analizarea acordurilor de cooperare intre auditul public intern si auditul extern. Unitatea Centrala de armonizare pentru auditul public intern se constituie ca o structura distincta in cadrul Ministerului Finantelor Publice formata din compartimente de specialitate in subordinea directa a ministrului. Este condusa de un director general numit de ministrul finantelor publice cu avizul Comitetului pt audit public intern. Printre atributiile acestei structuri se mentioneaza elaborarea, coordonarea unei strategii unitare in domeniul auditului public intern, dezvoltarea cadrului normativ, dezvoltarea de metodologii, coordonarea sistemului de recrutare si pregatire profesionala. Compartimentele de audit public intern din cadrul entitatilor publice se organizeaza in subordinea directa a conducerii entitatii publice. Conducatorul compartimentului este numit sau destituit din functie de catre conducatorul entitatii publice cu avizul unitatii centrale de armonizare pentru auditul public intern. Compartimentul de audit public intern are printre atributii: elaborarea de norme metodologice, elaborarea raportului anual, verificarea respectarii normelor si instructiunilor, certificarea trimestriala sau anuala, examinarea legalitatii, regularitatii si conformitatii operatiunilor, identificarea gestiunii defectuoase si a fraudelor. Compartimentele de audit public intern auditeaza cel putin o data la 3 ani. Auditul public intern presupune o adevarata procedura ce cuprinde un ansamblu de acte si operatiuni intr-o desfasurare cronologica, plecand de la elaborarea proiectului, planului de audit public intern, elaborarea si ordinelor de serviciu, notificarea structurii ce urmeaza a fii auditata, desfasurarea efectiva a activitatii de auditare, elaboararea unui proiect de raport, comunicarea acestui proiect, receptarea punctelor de vedere ale entitatii verificate s.a.m.d. Auditorii interni sunt fie functionari public sau sunt persoane care nu au aceasta calitate. Cei care sunt functionari publici a caror cariera selectie drepturi si obligatii sunt reglementate de statutul functionarului public sunt numiti sau destituiti de catre conducatorul autoritatii publice cu avizul conducatorului compartimentului de audit intern. Auditorii care nu au statut de functionari publici sunt numiti sau revocati, au drepturi si obligatii potrivit regulamentelor proprii de functionare ale entitatilor din care fac parte. Pe langa o serie de drepturi si obligatii, auditorii publici au si o serie de incompatibilitati din care rezulta ca nu pot fi soti, rude pana la gradul IV cu conducatorul entitatii publice, nu pot efectua misiuni la o alta structura sau entitate daca sunt soti, rude sau afini pana la gradul IV cu conducatorul acelei entitati sau cu alte persoane din

21

conducere. Nu pot efectua activitati de audit in proiecte si programe finantate de UE daca au avut responsabilitati in aceste proiecte sau programe s.a.m.d.

4.4.3. Controlul financiar operativ sau concomitent asigura cunoasterea operativa a modului in care se desfasoara activitatea si se gestioneaza patrimoniul. Se exercita sistematic, zi de zi, trebuie sa suprinda procesele economice si financiare pentru a permite o interventie operativa. Se exercita inopinat prin verificari faptice pe baza de documente, de obicei prin sondaj de catre Consiliul de Administratie, cenzori, inspectori sau alte categorii de persoane.

4.4.4. Controlul financiar postoperativ sau ulterior

Drept financiar- Curs 8 Controlul financiar post operativ (ulterior)

05.05.2011

Este controlul desfasurat dupa efectuarea actelor sau operatiunilor economicofinanciare si urmareste existenta si utilizarea rationala a patrimoniului si a resurselor financiare, respectarea legislatiei cu caracter financiar, efectuarea cheltuielilor si realizarea veniturilor, analiza situatiei pagubelor. Este considerat cel mai eficient control si chiar daca este ulterior el are un profund caracter preventiv. Un astfel de control este exercitat de controlul financiar de stat organizat si efectuat de Ministerul Finantelor Publice. Se stie ca Ministerul Finantelor Publice se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului care aplica strategia si programul de guvernare in domeniul economiei si finantelor publice. Aparatul de control din cadrul Ministerului actioneaza pentru prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal, vamal si de preturi putand dispune luarea unor masuri in conditiile legii. Aparatul de control financiar din cadrul Ministerului este format din 2 componente: Directia Generala de control financiar si unitatile subordonate apartinand acestor directii precum si Directia generala de administrare a marilor contribuabili din cadrul agentiei de administrare fiscala. Garda Financiara- controlul financiar de stat are drept obiective: Colectarea resurselor financiare ale statului Administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget Realizarea investitiilor de interes general Subventionarea unor activitati si produse Folosirea mijloacelor si fondurilor din dotare Respectarea reglementarilor financiar-contabile Exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidentele si actele agentilor economici Respectarea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat Prevenirea si combaterea fraudelor, a contraventiilor.

Directia Generala a controlului financiar de stat: - controlarea fondurilor acordate de stat,


22

subventionarea unor activitati si produse verificarea mijloacelor si fondurilor din dotare si respectarea reglementarii financiarcontabile verifica exactitatea si realitatea inregistrarilor si raportarilor in evidentele si actele agentilor economici indeplineste atributiile de control stabilite in sarcina Ministerului Finantelor Publice

In urma efectuarii controlului, organul de control are dreptul de a dispune luarea de masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate, si varsarea la buget a impozitelor si a altor venituri legale, aplicarea de masuri pentru respectarea prevederilor legale in domeniul preturilor si tarifelor, suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor. Cei supusi controlului financiar sunt obligati prin lege sa puna la dispozitia organelor de control registrele, corespondenta, actele justificative, darile de seama, bilanturile contabile, documentele necesare controlului. Sa prezinte pt verficare valorile de orice fel pe care le au in gestiune, in pastrare, sa ofere informatii si explicatii verbale sau scrise, sa elibereze documente in original sau copii, sa asigure sprijin si conditiile necesare unei bune desfasurari ale controlului. Nerespectarea acestor obligatii constituie contraventii. Un agent economic poate fi supus o singura data, intr-un an controlului financiar cu exceptia situatiilor in care controlul are ca obiect documentarea, analiza si urmarirea implementarii unor reglementari care se pot efectua numai dupa notificarea si obtinerea acordului agentului economic sau cand este vorba de verificarea reclamatiilor privind incalcarea legilor financiare si fiscale care se efectueaza ori de cate ori este cazul. Impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, se poate face contestatie care se va solutiona conform procedurii prevazute in Codul de procedura fiscala. Garda Financiara a Romaniei este o institutie de control cu personalitate juridica organizata in subordinea Agentiei nationale de administrare fiscala- exercita un control inopinat si operativ privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal care au ca efect evaziunea fiscala. Tipul de control efectuat de GF este un control financiar ulterior extern. GF este organizata si functioneaza dupa o structura reglementata prin lege, are un comisariat general condus de un comisar general inalt functionar public numit in functie de Ministrul Finantelor Publice si are sectii judetene adica unitati teritoriale ale GF cu personalitate juridica conduse de comisarii sefi ai sectiilor judetene. GF executa doua tipuri de control: - operatiuni de control curent: se executa operativ si inopinat doar pe baza legitimatiei de control a insignei de imputernicire si a ordinului de serviciu si - operatiuni de control tematic: care se executa pe baza ordinului emis de Ministrul Finantelor Publice, presedintele Agentiei Nationale a Finantelor Publice sau de comisarul general. Se stabilesc obiectivele de verificat, entitatile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza, durata controlului. Actele de control sunt acte administrative de control operativ si inopinat si se comunica fie directiilor generale ale finantelor publice pentru luarea masurilor fiscale fie organelor de urmarire penala. In exercitarea atributiilor, comisarii GF pot incheia si procese verbale de stabilire si sanctionare a contraventiilor. Curtea de Conturi a Romaniei- rol: de a verifica cheltuirea banului public. Control financiar preventiv; control financiar ulterior; control jurisdictional. Este institutia suprema de control financiar ulterior extern. Este autoritate administrativa autonoma. Activitatea este reglementata de Constitutie si L 94/1992. C C exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public precum si asupra gestionarii patrimoniului
23

public si privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Este compusa din sectia de control financiar ulterior si din camerele de conturi judetene. Sunt supuse controlului entitati cum ar fi statul, unitatile adm-teritoriale, Banca Nationala, regiile autonome, societati comerciale la care statul sau u.a.t. detin mai multe de jumatate din capitalul social, organisme autonome de asigurari sociale sau de alta natura, alte categorii de persoane juridice care beneficiaza de garantii guvernamentale, contracte de concesiune sau de inchiriere de bunuri de domeniu public sau privat, societati de investitii financiare. Poate impune luarea de masuri, repararea prejudiciilor cauzate si pot sesiza instantele judecatoresti.

Curs financiar- curs 9

12.05.2011

Metodologia si eficienta controlului financiar


Metodologia de control este un ansamblu de instrunmente metodologice organic structurate utilizate selectiv diferentiat in functie de natura activitatilor supuse controlului financiar si a formelor de control aplicate. Aceasta metodologie se desfasoara pe mai multe etape: 1. A formularii obiectivelor 2. A stabilirii formelor de control si a organelor competente 3. A stabilirii surselor de informatii necesare controlului documente primare 4. A aplicarii procedeelor si tehnicilor de control 5. A constatarii abaterilor 6. Intocmirea actelor de control, constatari 7. Modalitatile de finalizare ale actiunii de control 8. Constatarea eficientei controlului Instrumentele metodologice de efectuare a controlului financiar: studiul general prealabil controlul documentelor contabile controlul faptic analiza economico-financiara control total valorificarea constatarilor controlului Eficienta controlului financiar este determinata de masura in care un astfel de control contribuie la remedierea si prevenirea ulterioara a abaterilor, la perfectionarea si eficientizarea activitatii economico-financiare. Procedura de control financiar- in literatura de specialitate, procedura de control financiar a fost definita ca fiind un ansamblu de acte si operatiuni privind organizarea, desfasurarea si valorificarea actiunii de control. Si procedura de control presupune parcurgerea mai multor etape: 1. cea a selectarii entitatii ce urmeaza a fi controlata si selectarea activitatii ce urmeaza a fi supusa controlului 2. pregatirea echipei de control financiar
24

3. 4. 5. 6.

prezentarea echipei la entitatea supusa controlului si organizarea activitatii de control desfasurarea propriu-zisa a activitatii de control financiar redactarea si intocmirea actelor de control financiar valorificarea rezultatelor controlului

Art. 97 C.pr. fiscala-----tipuri de control: 1. control inopinat-activitatatea de verificare faptica si documentara in principal ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei financiar-fiscale 2. control incrucisat- verificarea documentelor si operatiunilor unei entitati in corelatie cu actele si documentele altei entitati La finalizarea acestor tipuri de control se va incheia un proces-verbal. In realizarea acestor forme de control se pot aplica urmatoarele 2 metode de control: 1. control prin sondaj- consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor pe care organul de control le considera semnificative 2. control electronic- consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia prelucrate in mediu electronic utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informative specializate. Actele de control financiare 1. Procesul verbal de control financiar- este act bilateral intre organele de control financiar si de reprezentantul legal al entitatii verificate. In procesul verbal se vor consemna neregulile constatate cu precizarea concreta a actelor normative incalcate si cu determinarea exacta a consecintelor produse, persoanele care sunt responsabile de abateri, masurile luate in timpul acestui control precum si termenul de indeplinire a masurilor luate. Procesul verbal de control se comunica entitatii supuse controlului si contine si termenul in care acest act financiar poate fi contestat. 2. Procesul verbal interimar- act bilateral care se semneaza de catre organul de control financiar si reprezentantul legal al societatii si vizeaza aspectele financiare ale unitatilor subordonate entitatii verificate. Este o anexa a procesului verbal de control. Este semnat tot de catre reprezentatul legal al entitatii verificate. 3. Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se incheie pt acele acte si fapte care sunt stabilite prin lege in competenta organului de control financiar si urmeaza regimul juridic al contraventiilor stabilit in OUG 2/2001. 4. Nota de constatare- aceasta se intocmeste atunci cand in cursul efectuarii controlului se fac constatari a caror reconstituire nu mai este posibila ulterior sau in alte situatii apreciate de organul de control financiar. 5. Nota unilaterala- este documentul care se intocmeste atunci cand in urma desfasurarii controlului financiar nu s-a constatat nicio abatere de la legislatia financiara. 6. Nota de prezentare- vizavi de un bun al societatii 7. Raportul de inspectiefiscala- starea de fapt

Dreptul fiscal
Este ramura a dreptului public, definita ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice de drept fiscal respectiv cele privind modalitatile de realizare la buget a veniturilor publice prin intermediul impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor prelevari. Art. 3 din Codul Fiscal- principiile dreptului fiscal
25

1. Principiul neutralitatii impunerii-vizeaza neutralitatea masurilor fiscale in raport cu

diferitele categorii de contribuabili asigurand practic conditii egale intre acestia 2. Principiul certitudinii impunerii conform caruia fiscalitatea se bazeaza pe norme juridice clare care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie certe, precis stabilite pt fiecare platitor. 3. Principiul echitatii fiscale- echitatea fiscala este asigurata la nivelul persoanelor fizice prin impunerea diferita a veniturilor in functie de marimea acestora. 4. Principiul eficientei impunerii- presupune asigurarea stabilitatii pe termen lung a legislatiei fiscale astfel incat aceste prevederi fiscale sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile.

Izvoarele dreptului fiscal 1. Constitutia 2. Codul Fiscal adoptat prin legea 571/2003 3. Codul de procedura fiscala 4. Legea finantelor publice 500/2002 5. Legea finantelor publice locale 273/2006 Raporturile juridice de drept fiscal sunt de doua tipuri: 1. De drept material fiscal- sunt cele nascute din stabilirea si pereceperea veniturilor 2. De drept procesual fiscal- sunt cele nascute pe baza actiunilor contencioase administrative Elementele specifice ale raportului de drept fiscal sunt cele ale oricarui raport juridic: 1. Statul si contribuabilul (subiect) 2. Actiunile si prestatiile concrete ale subiectelor respectiv stabilirea si incasarea la buget a impozitelor, taxelor si contributiilor respectiv obligatia de plata (obiect) 3. (Continutul) drepturile si obligatiile specifice fiecarui subiect al raportului. Fiscalitatea-reprezinta totalitatea taxelor, impozitelor, contributiilor si a altor varsaminte obligatorii. Toate acestea provenite de la persoane fizice si juridice. Politica fiscala este definita ca fiind ansamblul instrumentelor de interventie a statului generate de procese specific financiar-fiscale si anume formarea prin impozite si taxe a veniturilor fiscale, alocarea cheltuielilor bugetare. Asigurarea echilibrului financiar

26

Curs 10 drept financiar si fiscal

19 mai 2011

Dreptul statului de a impune


Dreptul statului de a impune obligatii fiscale este corespunzator indeplinirii functiilor sale, drept ce a fost fundamentat in decursul timpului prin prisma mai multor teorii. Astfel: Teoria organica- dreptul de impunere se justifica prin necesitatea organizarii vietii de stat care presupune constituirea fondurilor banesti, necesare sustinerii activitatilor de interes general, comun. Teoria sociologica- statul este stapanul absolut care emana vointa suveranului ce determina normele de conduita sociala. Pentru exercitarea puterii in interesul intregii societati este necesara instituirea unui sistem de impunere care sa asigure mijloacele banesti acoperitoare ale nevoilor de functionare si intretinere a aparatului de stat. Teoria contractului social- sustine ca statul s-a nascut in baza unui contract incheiat intre oameni si autoritatea statala, scopul acestei intelegeri fiind acela de a asigura si apara interesele individuale. In asemenea conditii, dreptul de a institui un sistem de impunere la nivelul societatii reprezinta rezultatul intelegerii dintre stat si contribuabil. Teoria echivalentei impozitelor- justifica dreptul de impunere al statului prin realizarea unei echivalente intre serviciile realizate si garantate de stat si cotele de impunere stabilite. Teoria sacrificiului- sustine ca ratiunea impozitului este justificata de insasi natura statului in sensul ca acesta este un produs necesar al dezvoltarii istorice. Pe cale de consecinta, necesitatea recunoasterii unei organizari statale determina si recunoasterea dreptului la impunere. Prin urmare, dreptul statului de a stabili si incasa impozite deriva din obligatia sa de a-si implini functiile si atributiile sale.

27

Principiile impunerii sunt:

a) maxima justitie- cetatenii fiecarui stat trebuie sa contribuie la cheltuielile publice atat cat le permite facultatile proprii. b) Maxima certitudinii- conform careia obligatia fiecarui cetatean trebuie sa fie corect stabilita si nu arbitrata. c) Maxima comoditatii- care impune ca toate contributiile sa fie pretinse si incasate la termene urmandu-se procedeul care este mai convenabil contribuabilului. d) Maxima economiei- pretinde ca toate contributiile sa fie stabilite de o maniera care sa determine cetateanul sa plateasca cat mai putin posibil fata de ceea ce urmeaza sa intre in trezoreria statului. Contribuabilii Subiect platitor se intelege persoana fizica sau juridica care datoreaza in temeiul legii sume de bani la buget. Contribuabilii pot fi grupati in 2 mari categorii: contribuabili persoane fizice/ contribuabili persoane juridice. Contribuabilii persoane juridice- sunt entitati individuale sau colective legal constituite care actionand in nume propriu sau in numele altor persoane intra sub incidenta legii fiscale devenind debitori ai bugetului. Adica realizeaza venituri, detin sau dobandesc bunuri, presteaza servicii sau executa lucrari, detin ori tranzactioneaza valori, toate din categoria celor impuse. Contribuabilul persoana juridica romana- orice persoana juridica care a fost infiintata in conformitate cu legislatia Romaniei sau care are locul de exercitare a conducerii efective in Romania. Contribuabil persoana juridica straina- orice persoana juridica care nu este persoana juridica romana si conform legislatiei intra sub incidenta Codului Fiscal. Contribuabilii persoane juridice pot fi grupati in persoane juridice romane care se subimpart in persoane juridice propriu-zise si unitati economice fara personalitate juridica. Entitatile din prima subcategorie (pers jur propriu-zise) pot fi persoane juridice cu activitate economica sau persoane juridice fara scop lucrativ iar entitatile din cea de-a doua subcategorie pot fi unitati economice apartinand unor persoane juridice propriu-zise, asociatii in participatiune sau societati civile. Persoane juridice straine- sunt cele care desfasurand activitati economice sau economico-sociale pe teritoriul tarii noastre intra sub incidenta legii fiscale.

28

Contribuabilii persoane fizice- orice persoana fizica rezidenta sau nerezidenta in Romania, dobandeste calitatea de contribuabil din momentul in care si pe perioada de timp in care realizeaza venituri, detine si tranzactioneaza bunuri sau valori din categoria celor impuse pe teritoriul tarii noastre. Persoana fizica rezidenta- este orice persoana fizica ce indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii: a) are domiciliul in Romania b) centrul intereselor viitoare ale persoanei este amplasat in Romania c) este prezenta in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade ce depaseste in total 183 de zile pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive care se incheie in anul calendaristic vizat d) este cetatean roman care lucreaza in strainatate ca functionar sau angajat al Romaniei Persoana fizica nerezidenta- orice persoana fizica care nu indeplineste conditiile de a fi considerata persoana fizica rezidenta. Prin exceptie nu este considerata persoana fizica rezidenta, cetateanul strain cu statut diplomatic sau consular in Romania, cetateanul strain care este functionar ori angajat al unui organism international sau interguvernamental, inregistrat in Romania. Cetateanul strain care este functionar sau angajat al unui stat strain in Romania si nici membrii familiilor acestora. In principiu, rezidentii datoreaza impozite pentru toate veniturile realizate intr-un an fiscal oricare ar fi locul de provenienta a acestora, in timp ce nerezidentii sunt obligati a plati impozite numai pt veniturile obtinute pe teritoriul statului a carui suveranitate fiscala se exercita.

Cazierul fiscal- pt administrarea eficienta a impozitelor si taxelor, pt intarirea masurilor combaterii evaziunilor fiscale s-a constituit sistemul de evidenta si urmarire a contribuabilor numit cazierul fiscal. Cazierul fiscal este organizat de Ministerul Finantelor Publice fiind gestionat la nivel central de cazierul fiscal national iar la nivelul Directiilor Generale ale Finantelor Publice Judetene de cazierul local. In cazierul fiscal se tine evidenta tuturor contribuabililor persoane fizice, persoane juridice, actionari, administratori care au savarsit fapte sanctionate prin legislatia financiar-fiscala. Sistemul de evidenta cuprinde date privind sanctiuni aplicate contribuabililor, masuri de executare silita aplicate contribuabililor in legatura cu faptele pagubitoare comise ramase definitive si irevocabile. Certificatul de cazier fiscal- la cererea contribuabililor pot fi rectificate. Daca acestea nu corespund situatiei reale ori inregistrarea ei nu s-a facut cu respectarea prevederilor legale. Procedura de rectificare este in mod special reglementata de lege. Datele cuprinse in cazierul fiscal pot fi prezentate sintetic intr-un certificat de cazier fiscal. Certificatul de cazier fiscal se prezinta in mod obligatoriu la infiintarea societatilor comerciale, la solicitarea inscrierii in registrul special a asociatiilor si fundatiilor precum si exercitarea unor activitati 29

independente. Certificatul de cazier fiscal se elibereaza la cerere, este scutit de plata unei taxe de timbru, este valabil numai 15 zile de la data emiterii si numai in scopul pentru care a fost solicitat.

Curs 11 drept financiar si fiscal 2011

26 mai

Veniturile bugetare
1. Impozite directe/ indirecte Veniturile bugetare realizate de la persoanele juridice si persoanele fizice se grupeaza in doua categorii: a) Venituri fiscale b) Venituri nefiscale Veniturile fiscale se compun din impozite directe cum ar fi de exemplu: impozitul pe profit, pe salarii, taxe pt folosirea terenurilor publice, impozite pe veniturile liber profesioniste si din impozite indirecte: asupra productiei si circulatiei marfurilor, taxe de timbru. Veniturile nefiscale se prezinta sub o diversitate de forme cum ar fi varsaminte din veniturile institutiilor publice sau din profitul net al regiilor autonome, dividende pentru participarea statului la capitolul social al societatilor comerciale, taxe de brevete, de inventii, taxe pentru folosirea drumurilor, taxe in legatura cu protectia mediului. Elementele componente comune si definitorii ale veniturilor bugetare Veniturile bugetare fiecarui venit bugetar ii este atribuita pe de o parte o denumire generica in raport cu natura sa economico-financiara si juridica si o denumire specifica
30

proprie prin care se inidividualizeaza fiecare venit. Ex: impozit pe profit, taxa vamala, taxa de timbru. Subiectul impunerii- debitorul. Este acea persoana fizica/ juridica care datoreaza potrivit legii un impozit, o taxa. Obiectul sau materia impozabila reprezinta veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile. Venit impozabil poate sa fie profitul agentului economic, venitul persoanei fizice. Bunurile impozabile (taxabile): terenuri, cladiri, mijloace de transport. Serviciile pot constitui obiect al impunerii, solutionarii litigiilor de catre instantele judecatoresti. Unitatea de evaluare reprezinta elementul care exprima cuantumul unitar al venitului bugetar in raport cu baza sa de calcul. Acest cuantum unitar se poate stabili sub mai multe forme. In functie de caracterele tehnice determinante si alte elemente. Cuantumul unitar al venitului se stabileste fie intr-o cota fixa, fie intr-o cota procentuala care poate sa fie progresiva, proportionala sau regresiva fie prin aplicarea ambelor..... Unitatea de impunere reprezinta unitatea in care se exprima obiectul sau materia impozabila. Ex: leul in cazul veniturilor, mp2 in cazul edificatelor, aria in cazul terenurilor. Asieta Reprezinta modalitatea de asezare a veniturilor bugetare dupa obiectul sau materia impozabila. Ea presupune identificarea subiectului si materiei impozabile. Evaluarea acesteria si stabilirea cuantumului de plata. In practica financiar bugetara se folosesc mai multe metode de asezare a venitului bugetar: metoda directa, metoda indirecta, metoda asezarii pe baze forfetare a venitului bugetar, metoda administrativa. Perceperea venitului bugetar Reprezinta realizarea efectiva a sumei de bani pe care acesta o reprezinta. Pentru o incasare a venitului bugetar in principal se folosesc urmatoarele metode: metoda platii directe, metoda aplicarii de timbre fiscale, metoda retinerii si varsarii. Termenul de plata Reprezinta data la care sau pana la care un anumit venit trebuie varsat la buget. Obligatia platitorului se naste in momentul in care acesta a intrat in posesia obiectului impozabile iar stingerea are loc la termenul de plata. Inlesnirile/ drepturile si obligatiile debitorului. Sunt elemente prev. prin actele normative care instituie venituri bugetare de care se tine seama la evaluarea bazei de calcul in determinarea cuantumului venitului bugetar precum si la incasarea acestuia. Inlesniri reduceri, scutiri, esalonari. Raspunderea debitorilor daca nu isi indeplinesc obligatiile care le revin potrivit legii este antrenata raspunderea juridica civila, administrativa, penala. Calificarea veniturilor bugetare Reprezinta stabilitatea caracterului central al venitului precum si atributiile lui prin lege spre partile bugetului public national. Evitarea dublei impuneri

31

Activitatea diferita a persoanei fizice/ juridice presupune unele acte sau fapte pe teritoriul mai multor tari. Pentru a se evita o evitare excesiva dubla statele au incheiat conventii bilaterale prin care au reglat principiile de aplicabilitate fata de contribuabilii in materia stabilirii si perceparii impozitelor. Pe cale de consecinta s-au stabilit anumite principii ce urmaresc evitarea dublei impuneri. A. Principiul nediscriminarii fiscale- un stat se angajeaza sa nu aplice fata de rezidentii celuilalt stat in materie de impozite, dispozitiile normative mai grele decat cele aplicabile propriei contributii. B. Principiul impunerii- statele de origine calculeaza impozitele pornind de la suma totala a veniturilor subiectului impozabil inclusiv asupra celor care provin din statul de resedinta si care potrivit conventiei sunt impozabile in acest din urma stat. Din impozitul astfel stabilit se deduce suma care a fost platita in celalalt stat. Diferenta reprezinta obligatia de plata a contribuabilului fata de statul al carui resortisant (?) este. C. Principiul scutirii de impozite- statul de resedinta va impozita numai acele venituri care sunt obtinute si impozabile in acel stat, scutind de impuneri veniturile realizabile si impozabile in statul de origine. Conventiile pentru evitarea dublei impuneri privesc si impozitele din venitul salarial, opere literare si stintifiice, impozitul pe venit al societatilor comerciale. Beneficiarul unei astfel de conventii este obligat sa prezinte organelor fiscale certificatul de rezistenta fiscala in original eliberat de organul fiscal din tara de rezidenta. Certificatul din care trebuie sa rezulte ca este rezident al statului respectiv si ca ii sunt aplicabile prevederile conventiei in situatia in care Ro nu are incheiate conventii de evitare a dublei impuneri cu statele ai caror resortisanti(?) obtin venit in tara noastra, respectiv acestor venituri se impun conform prevederilor fiscale nationale. Venitul este considerat ca fiind obtinut in Ro daca locul de provenienta a veniturilor persoanei fizice sau al exercitarii activitatii ori locul de unde aceasta obtin venit se afla pe teritoriul Romaniei. Definitii si trasaturi caracteristici ale impozitului Impozitul reprezinta acea contributie baneasca obligatorie cu titlu nerambursabil care este datorata in temeiul legii la buget de catre persoana fizica/ juridica pentru veniturile care le obtine, pt bunurile pe care le poseda respectiv pt marfurile pe care le produc sau distribuie ori pt serviciile si lucrarile pe care le presteaza sau executa. Trasaturi caracteristice 1. Este de principiu o contributie baneasca 2. Este o contributie obligatorie 3. Este o prevalare cu titlu nerambursabil 4. Este datorat in conformitate cu dispozitiile legale 5. Se datoreaza numai pt veniturile realizate si bunurile detinute pt marfurile produse si distribuite. Clasificarea impozitelor:
32

1. Dupa modul de percepere: impozite directe- se stabilesc si se perecep in mod nemijlocit de la contribuabilii care realizeaza venituri sau detin bunuri impozabile. Impozitele directe sunt: reale sau obiective personale sau subiecte Impozite indirecte pot imbraca diferite forme: consumatii, monopolurile fiscale, acizele, taxele vamale, taxele de timbru. 2. Dupa obiectul sau materia impozabila: - Pe avere - Pe venit - Pe cheltuieli (pe fapte de consum) 3. Dupa locul sau nivelul la care se acumuleaza, pot exista: -centrale -locale Din punct de vedere juridic si practic si juridic-fiscal cea mai importanta clasificare a impozitelor este: impozite- directe si indirecte.

Curs 12 drept financiar si fiscal

2 iunie 2011

Codul de procedura fiscala-procedura contencioasa Impozitele directe


Impozitarea directa reprezinta forma legala de prelevare de Guvern a unor sume de bani, colectate in mod direct si in raport cu marimea veniturilor realizate si a bunurilor sau valorilor detinute intr-o perioada determinata de timp de catre contribuabili determinati si desemnati prin legislatia fiscala. Impozitele directe pot fi: Pe venit Impozit pe venit este impozitul pe profit.Profitul reprezinta beneficiul rezultat ca urmare a unei investitii respectiv diferenta dintre veniturile obltinute si cheltuielile efectuate. Baza de impunere respectiv suma asupra careia urmeaza a se aplica cota legala in vederea stabilirii impozitului datorat o reprezinta profitul anual impozabil. Contribuabili impozitului pe profit sunt: Persoanele juridice romane pentru profitul obtinut din orice sursa atat in Romania cat si in strainatate; Persoanle juridice starine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania Persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romanaia in baza unei asocieri care nu da nastere unei persoane juridice;
33

Persoane juridice starine care realizeaza venituri din proprietati imobiliare situate in Romania; Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice Romane pentru veniturile realizate atat in Roamnaia cat si in strainatate. Sunt scutiti de impozit pe profit: o Organizatii nonguvernamentale o Banca nationala a Romaniei o Trezoreria statului o Institutiile publice; o Microintrep. Care opteaza pentru impozit pe venit. o Culte religioasa o Asociatii de proprietari si locatari pentru veniturile obtinute si folosite in scopul repararii proprietatii comune. Cota de impunere pe profit e de 16%.. Sunt si execptii de la aceasta cota.art 38 cod fiscal.Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotei de impunere asupra bazei impozabile iar sarcina calcularii retinerii si varsarii sumei de bani revine contribuabilului care il datoreaza. Plata impozitului se face trimestrial pana la data de 25 a primei luni din trimesctruli urmator a celuia pt care se face plata. Impozitul pe veniturile microintreprinderi Intreprinderile Mici si mijloci se clasifica in: Microintreprinderi-acele entitati colective care au un nr de angajati/salariati de la 1-9. Intreprinderile mici sunt cele care au un nr de angajati intre 10-49. Intreprinderile mijlocii sunt acele entitati colective care au intre 50 si 249 de salariati. Conditii: Sa aiba ca obiect de activitate productia de bunuri materiale sau prestarea de servicii. Sa nu realizeze venituri care sa depaseasca echivalentul in lei a sumei de 100.000Euro inclusiv. Capitatul social sa apartina unei alte persoane fizice sau juridice alta decat statul. In situatia in care aceste conditii sunt intrunite cumulativ tariful de impunere va fi alcatuit dintr-o cota procentuala de 3% din suma veniturilor realizate de acea societate intr-un anumit an fiscal. Impozitul pe dividende Dividendul se intelege ca fiind cota parte din beneficiul real care se va plati fiecarui asociat a unei societati comerciale in raport direct proportional cu participarea sa la constituirea capitalului social. Daca dividendele se exprima in natura legea stabileste ca evealuarea produselor se va face la pretul de vanzare practicat de unitate pentru produsele din productia proprie sau la pretul de achizitie pentru alte produse iar in cazul serviciilor pe baza tarifelor stabilite pentru aceste servicii. Cota de impozitare 16% din valoarea dividendendelor.

34

Impunerea veniturilor realizate de persoanele publice Codul fiscal prevede ca au calitatea de contribuabili urmatoarele categorii de prsoanele publice: Persoanele fizice rezidente care sunt impuse in mod diferentiat si anume: o P.f rezidente romane cu docmiciliul in Romania pt veniturile obtinute din orice sursa atat din Rom. Cat si din strainatate o Celelalte persoane fizice rezidente pentru veniturile obtinute din romania. Pf. Nerezidente care desfasoara o activitate printr-un sediu permanent in Romania Pf nerezidente care desfasoara activitati dependente . Persoane fizice nerezidente care obtin alte venituri determinate pe fiecare sursa. Categorii de venituri care sunt impuse: Venitui din activitatile dependente Veniturile din salarii Veniturile din cedarea folosintei unor bunuri Veniturile din investitii Venituri din pensii Venituri din activitatii agricole Venituri din premii si jocuri de noroc Venituri din alte surse. Art 42 din Codul fiscal prevede exceptiile. Reguli speciale privind impozitarea veniturilor din salarii: Se includ toate veniturile in bani obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza uni contract de munca. Sunt asimilate salariilor si vor fi supuse impozitarii indemnizatiile celor care exercita o demnitate pub, drepturile de solda lunara primita de personalul militar, sumele primite de membrii fondatori ai societatiilor comerciale constituite prin subscriptie publica, indemnizatia administratorilor societatilor comerciale. Determinarea impozitului pe venitul din salarii se face respectandu-se urmatoarele regului: Impozitul pe ven salariale se datoreaza lunar fiind calculat si retinut la sursa de catre platitorii de venituri. Acesta se determina prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calzul stabilita ca diferenta intre venitul brut lunar si contributiile obligatorii pentru fiecare angajat in parte. Platitorul salariilor e oblig sa determine acest impozit pt fiecare contribuabil in parte. Platitori de salarii de asemenea au oblig de a calcula si de a retine imp aferent veniturilor fiecarei luni la data efectuarii platii veniturilor respective si au oblig de a-l vira la bug de stat pana la data de 25 inclusiv a luni pt care se platesc ven respective.

35

Curs 13 drept financiar si fiscal

9 iunie 2011

Impozitarea indirecta
Vizeaza in mod exclusiv consumul de bunuri si servicii. Impozitle indirecte se datoreaza si se platesc de catre o persoana dar se suporta de catre o alta persoana. Impozitele indirecte sunt acele surse ale veniturilor bugetare care se realizaeaza asupra .percepandu-se in momentul vanzarii unor bunuri al prestarii anumitor serv. Respectiv al executarii unor lucrari.

Ele sunt suportate de consumatorul final si se impune a fi subliniat caracterul real al acestora intrucat stabilirea cunantumului lor se face fara a se tine seama de veniturile, averea sau situatia persoana a celor care le suporta. Reprezentand un sistem de impozitare generalizat, impozitele indirecte se prezinta sub dirverse forme astfel ele pot fi taxe de consumatie generale- cele care cuprind toate marfurile indiferent daca aceste sunt bunuri de consum sau mijloace de productie(TVA, taxele de consumatie speciale-adica acelea care se ataseaza numai asupra unor marfuri sau serv speciale,accizele, taxele vamale, monopolurile fiscale). 1. Taxele vamale-la bugetul de stat Reprezinta acea categorie de impozite indirecte inclusa in categoria taxelor speciale de consumatie care se percep asupra marfurilor care trec frontiera vamala a unui stat.
36

Sunt impozite indirecte deoarece sunt platite de persoane fizice sau persoane juridice care in cadrul tranzactiilor comerciale importa sau exporta bunuri sau tranzitaeaza cu acestea frontiera vamala a unui stat. Aceste impozite sunt suportate de consumatorul final, cuantumul lor regasindu-se in pretul de piata al produsului care constituie sau contin bunuri pt care s-au platit taxele vamale. 2. Accizele Sunt taxe speciale de consum care sunt datorate bugetului pt produse si importul pt desfacerea anumitor categorii de produse: bauturi alcoolice, obiecte de cristal, bijuteri din aur, arme de vanatoare, tutun. Reprezinta cote fixe sau procentuale prestabilite prin lege care se adauga si se cuprind in preturile de livrare de vanzare sau de import ale anumitor bunuri precedand taxa pe valoarea adaugata si sunt cuprinse in baza de impozitare pt tva. Platitori de accize sunt de regula agentii economici care produc sau importa bunuri din categoria celor impuse. Accizele la produsele fabricate in tara se platesc la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei care acciza devine exigibila iar pt bunurile provenite din import plata se face la momentul inregistrarii declaratiei vamale de import. 3. TVA E definita ca fiind acel impozit indirect care se aplica pe fiecare stadiu al ciclului de fabricatie si distributie al unui produs finit asupra valorii adaugate realizate in fiecare etapa de toti cei care contribuie la producerea si desfacerea acelui produs pana cand el ajunge la consumatorul final. Mecanismul acestei taxe Pe parcursul intregului proces de fabricatie si distributie fiecare ag economic achita TVA furnizorilor sai pentru materiile prime si pentru serviciile cu care se aprovizioneaza pt realizarea productiei de bunuri. Mai apoi acel producator incaseaza TVA de la cumparatorii bunurilor sale care plateste taxa odata cu pretul. Din taxa colectata de la cumparatori producatorul scade intreaga TVA aferenta materialelor aprovizionate si serviciilor furnizate iar soldul reprezinta TVA de achitat catre bugetului de stat. TVA este in esenta un impozit care afecteaza deci consumul fiind suportat de catre cel care achizitioneaza si foloseste pt sine bunul sau serviciul in pretul caruia e incorporat. Cote de impunere actuale ale tva: Cota standar 24% care se aplica asupra bazei de impozitare pt orice bun sau serviciu care nu e scutit de TVA sau care nu e supus unei cote de impozitare reduse. Cota 9% se aplica asupra bazei de impozitare a manualelor scolare, livrarilor de produse mediacale si medicamente de uz uman si veterinar, cazarea in sistem hotelier. Cota de tva aplicabila e in principiu cea in vigoare la momentul cand intervine facul generator al tva. Operatiunii scutite de tva: Taxa de invatamant din institutiile Spitalizarea si ingrijirile medicale Anumite activitati culturale

Impozitele si taxele locale


37

Impozitele locale: Pe cladiri-e datorat de orice persoana fizica sau juridica care detine in proprietate cladiri situate in Romania. Se plateste anual in contul bugetului local unde se afla amplasata cladirea pentru care se achita acel impozit. Pentru cladirile care fac parte din proprietatea publica sau privata a statului nu se datoreaza impozite in masaura in care sunt destinate unei activ publice. Cand aceste cladiri sunt concesionate, inchiriate data in folosinta unor persoane fizice sau juridice impozitul se plateste de persoanele care au efectiv posesia acelor cladiri. Situatii in care imp pe cladiri nu sunt datorate: o Cladirile destinate unei activitati de invatamant o Cladirile clasate ca monumente istorice; o Cladirile care constituie locasuri de cult; o Cladirile unit sanitare de interes national. Anumite constructii speciale: sonde de titei si gaze, centrale hidroelectrice, termoelectrice sau nucleare,galeri subterane, couri de fum Pe terenuri-e datorat de orice persoana fizica sau juridica care are in proprietate teren situat in Romania. La terenurile publice la fel ca la cladiri. Exista si categorii de terenuri scutite de impozite: o Terenuri apartinand cultelor religioase sau avand destinatii speciale(cimitire); o Terenuri apartinand institutiilor de invatamant specializate; o Terenurile ocupate de cai de comunicatii, autostrazi, drumuri; o Terenurile parcurilor industriale. Imp e anual si se plateste la bug local al unit adm terit in raza careia se afla amplasat terenul Pe autorurisme(taxa asupra mijloacele de tarnsport)-orice persoana fizica sau juridica ce detine in proprpietate un mijloc de transport inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala care se plateste la bug local al unitatii teritoriale unde contribuabilul isi are domiciliul. Sunt scutite: o Vehiculele apartinand persoanelor cu handiicap locomotor; o Mijloacele de transport ale instutiilor publice si cele ale persoanelor juridice daca sunt folosite pt tarnsport in comun; o Navele fluviale de pasageri si barcile utilizate pt tarnsportul persoanelor fizice. La calculul acestor imp e avut in vedere tipul mijlocului de tarnsport. Acest impozit se plateste tot anual in 4 rate egale pana la mijlocul ultimei luni din fiecare trimestru. Impozitul pe spectacol-este datorat de catre orice persoana care organizeaza o manifestare artistica o competitie sportiva sau orice alta activ distractiva in rom. Obiectul impozabil il constituie fie sumele de bani incasate din vanzarea biletelor de intrare fie suprafata incintelor unde se desfasoara anumite activitati. Devine venit la bugetul autoritatii teritoriale in care se desfasoara activitatea respectiva

Taxele locale
Taxele sunt palti achitate de catre persoanele fizice sau persoanele juridice pentru anumite acte sau servicii indeplinite sau prestate la cererea si in folosul acestora de catre anumite organe ale statului Trasaturi: Subiectulplatitor al taxei va fi intotdeauna precis determinat doar la momentul la care acesta solicita indeplinirea actului sau a serviciului.

38

Taxa reprezinta o plata neechivalenta pentru actele serviciile sau lucrarile efectuate de organul respectiv. Taxa reprezinta o contributie stabilita in sarcina contibuabilul cu scopul de a se asigura macara in parte cheltuielile efectuate de organul de stat. Taxa e anticipativa-se achita la mometul la care se furnizeaza serviciul sau actul respectiv. Taxa trebuie sa fie unica-ptacelasi act sau pentru acelasi serviciu se datoreaza taxa o singura data. Actele sau servicile care nu au fost legal taxate sunt lovite de nulitate Raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata a taxeleor revine primoridial persoanei incadrate la organul de stat sau institutia publica prestatoare a serv sau lucrarii si nu contribuabilului. Clasificarea taxelor: In functie de scopul lor: pt elaborarea unor acte pt pt utilizarea unor drumuri ntionale in functie de caracterul lor: judiciare extrajudiciare in functie de crieriultteritorialit: centrale sau generale locale sau specifice Taxe pentru eliberarea certificatelor avizelor si autorizatiilor Se stabileste in cote fixe sau procentuale diferentiat in functie de valoarea constructiilor sau instalatiilor de suprafata terenurilor sau de natura serviciilor prestate. Se stabileste de consiliile locale in limitele prevaziute de lege pe baza declaratiei solicitantului formulata in cererea pt eliberarea autorizatiei. Se va varsa in contul bugtului local Taxa pt folosirea mijl de reclama si publicitate Se stabileste prin hotarare a CL si poate fi cuprinsa intre 1-3% din valoarea serviciului de reclama si publicitate. Aceasta taxa se plateste lunar de catre cel care realizeaza reclama sau pub si se plateste la bug aut adm terit in raza careia se realizeaza serv. Taxa hoteliera E stabilita de catre autoritatea publice locala si se plateste pt sederea intr-o unitate de cazare dintr-o localitate. Se incaseaza de persoana juridica ce asigura cazarea odata cu luarea in evidenta a persoanelor cazate si se varasa la bugetul local in raza caruia se afla unitatea de cazare. Taxele de timbru Reprezinta plata serviciilor prestate sau a lucrarilor efectuate de diferite institutii de stat care primesc, intocmesc, elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii ori rezolva anumite interese legitime ale partii solicitante.
39

Cuprind 4 categorii de taxe: taxe judiciare de timbru-reprezinta acea categori de venituri ale bugetelor locale care se percep cu ocazia introducerii unor actiuni la instantele judecatoresti ori sunt adresate cereri Ministerului Justitiei sau Ministerului Public. taxe de timbru pt activ notariala-se platesc de persoanele fizice si juridice care solicita indeplinirea unor acte sau servicii notariale . timbrul judiciar- se aplica actiunilor adresata instantelor judecatoresti, creriilor adresate Ministerului JUstitiei si Ministerului Public precum si actelor notariale, insa sumele incasate din vanzarea timbrului judiciar se constituie si se utilizeaza ca venituri extrabugetare la dispozitia Ministerului Justitiei. taxele de timbru extrajudiciare - se datoreaza pt eliberarea certificatelor de orice fel altele decat cele eliberate de ministerul just sau min pub cum ar fi de ex sit in care se elibereaza sau se preschimba acte de identitate, eliberarea sau preschimbarea permiselor de vanatoare sau pescuit, examinarea candidatiilor care urmeaza sa sustina examenul pt carentul de sofer. Procedura contencioasa anularea actelor fiscale!!!

40