VALORI MORFOLOGICE A: 1.ARTICOL POSESIV-GENITIVAL: Ex: Această carte este a Ioanei. 2.

ARTICOL DEMONSTRATIV ( ADJECTIVAL): Fata a mai mică ( a=cea) 3. VERB AUXILIAR: Ex: A ştiut. (a= vb. a avea); A veni el. (a= a vrea = va) 4.PREPOZIŢIE: a) de acuzativ: Miroase a crini. b)de genitiv: Tată a doi copii. Sinteza a ceea ce s-a spus…( Când a însoţeşte un numeral, un pronume invariabil,cum sunt: ce, ceea ce, tot, nimic,pentru a crea cazul genitiv, nu avem altă posibilitate decât cu prepoziţia a ,nu cu articolul genitival.). c) de infinitiv: a avea, a spune etc. 5. INTERJECŢIE: A, te văd! I: 1. VERB PREDICATIV ( A FI): Nu- i acasă. ( i = se află); 2. VERB COPULATIV ( A FI): Nu – i frumos. 3. VERB AUXILIAR ( A FI –în diateza pasivă): Nu –i ajutat de nimeni. 4. VERB AUXILIAR ( A VREA – în viitor popular): De – i vedea locul... ( i = vei) 5. INTERJECŢIE : Iii, ce văd? 6. PRONUME PERSONAL ( formă neaccentuată de dativ şi acuzativ): I – am văzut. ( i = pe ei / acuzativ) ; I – am spus. ( i = lui, ei / dativ); Ai: 1.ARTICOL POSESIV ( GENITIVAL): a) însoţeşte forme genitivale ( substantive, pronume, numerale): Doi colegi ai fratelui ... b) intră în alcătuirea pronumelui posesiv : ai mei, tăi, săi, noştri, voştri; 2. VERB PREDICATIV ( A AVEA): Ai un creion? 3. VERB AUXILIAR ( A AVEA – în perfectul compus sau viitor popular): Ai scris? Ai să vezi rezultatul. 4. SUBSTANTIV: ( REGIONALISM: AI = USTUROI); LUI: 1. ARTICOL HOTĂRÂT ENCLITIC ŞI PROCLITIC: I-am spus colegului. (enclitic) Lui Mihai nu-i spun. ( proclitic) 2. PRONUME PERSONAL : Lui nu-i spun. UN: 1. ARTICOL NEHOTĂRÂT(proclitic): Un băiat a lipsit. 2. NUMERAL CARDINAL ( când este însoţit de adverbele doar, numai ; de adjectivul singur sau când apare în opoziţie cu mai multe numerale: Am luat doar (numai) un caiet. Am luat un singur caiet. Am luat un caiet, două plicuri şi cinci timbre. 3. ADJECTIV PRONOMINAL NEHOTĂRÂT ( când i se opune altul ): Un copil desenează, altul se joacă. O: 1, 2, 3 – idem un ( doar în exemple în care să însoţească substantive feminine de singular): O fată a lipsit. Am luat doar (numai) o carte... etc. 4. PRONUME PERSONAL (formă neaccentuată de acuativ): O cunosc. ( o = pe ea) 5. PRONUME PERSONAL CU VALOARE NEUTRĂ ( intră în locuţiuni , expresii verbale şi nu are funcţie sintactică): Când l-a văzut, a luat-o la fugă. 6. VERB AUXILIAR ( A VREA – în viitor popular): O veni el. ( o = va); 7. INTERJECŢIE: O, frate!

1

CARE : 1. Du-te de ia o pâine. Mă tem de ei.supin sau adverbe): Rochie de seară. Maşina de cusut. (=încât). (= chiar dacă). CONJUNCŢIE SUBORDONATOARE ( echivalentă cu: dacă. ( = totul). 4.4). unii.. De n-ai învăţat. reuşeşti.) CINE: 1. încât.. PRONUME NEHOTĂRÂT ( echivalent cu oricine): Poate să zică cine ce-o vrea. 2. Ce bine-mi pare! ( = cât de) ŞI 2 .. ( = încă).. ( = dacă).2. sau este corelator pentru o subordonată concesivă): Tot mai sper. urmat de un substantiv pe care-l determină): Nu am aflat / care problemă este mai dificilă. Dorinţa de a reuşi. De vrei. pronume. SUBSTANTIV: Acestea formează un tot unitar. ADVERB DE ÎNTĂRIRE: (= încă. Orice-ai face. PRONUME RELATIV: Nu ştiu / care este scopul tău. PRONUME RELATIV ( echivalent cu care): Cei/ de. 3. ca să). 2.alţii. de-mi vine să urlu. Mă doare. va fi însoţită de un predicat. numerale în acuzativ. ( = care). îndată se duse la el. să. Mă tem de cei doi. (= să. chiar dacă./ Trece-o mândră / Şi-un voinic. ( = oricine). 2..( când însoţesc un substantiv): Pe cel deal. 4. 5. ADJECTIV PRONOMINAL INTEROGATIV ( însoţeşte substantivul într-o propoziţie interogativă): Care problemă este mai dificilă? 4.CEA. ADJECTIV PRONOMINAL DEMONSTRATIV. PRONUME INTEROGATIV ( în propoziţii interogative) ŞI RELATIV ( în frază): Cine a lipsit? ( interogativ). ARTICOL DEMONSTRATIV ( ADJECTIVAL) – ( când însoţesc un adjectiv sau un numeral): Cel mai mic puişor s-a strecurat repede. Casa de acolo. ( = fiindcă).( = fiecare. ceea ce ): A mâncat tot. PRONUME DEMONSTRATIV ( când sunt urmate de prepoziţii. PRONUME NEHOTĂRÂT ( echivalent cu : fiecare. Tot / ce ( ceea ce) faci / mă deranjează. 3. ADJECTIV PRONOMINAL RELATIV ( folosit în frază. ( relativ)..CEI. fiindcă. INTERJECŢIE: De. PREPOZIŢIE : ( însoţeşte substantive. 3. ADJECTIV PRONOMINAL NEHOTĂRÂT ( însoţeşte un substantiv): Tot textul este plin de greşeli. unii.3.CELE: 1.când): În toate aceste cazuri. Cel al Primăriei arată ora fixă. CE IDEM CARE ( 1. tot nu mă îndupleci. alţii ): S-a aşezat care pe unde a găsit: care pe scaune. Nu ştiu / cine a lipsit. De mi-ai da luna./ tot nu mă convingi. (= când). 2.. DE: 1. care pe bănci. PRONUME INTEROGATIV: Care este scopul tău? 2.. Cele /care mă cunosc/ nu mă ocolesc.CEL.au venit/ sunt colegii mei. 3. 5. ADVERB DE ÎNTĂRIRE ( INTRĂ ÎN SUPERLATIVUL ABSOLUT AL ADJECTIVULUI ŞI ADVERBULUI echivalează cu cât de ): Ce frumos este cerul! ( = cât de). de care sau de o formă genitivală): Cea din colţ m-a văzut. De-l văzu. dar şi verbe la infinitiv. Cel de-al doilea a fugit./ Pe cel colnic. dacă nu asculţi! TOT: 1. n-ai reuşit. PRONUME NEHOTĂRÂT ( = totul sau când este urmat de ce.

IAR: 1. PRONUME REFLEXIV DE ACUZATIV ( FORMĂ NEACCENTUATĂ de persoana a III-a singular şi plural = SE ): S – a uitat lung la mine. ADVERB DE MOD ( însoţeşte un verb): Spune drept ! 3. 2. ( şi = imediat. înşivă ). Au venit / şi au văzut. PREPOZIŢIE DE DATIV: Şi vi procedaţi asemenea lor. COPULATIV ŞI AUXILIAR ( A FI) . 2. 3. AŞA: 1.ADJECTIV ( însoţeşte un substantiv): Drum drept . MĂ. 2. ASEMENEA: 1. CONJUNCŢIE SUBORDONATOARE = SĂ: Mă duc s – o aştept. NE. VERB PREDICATIV.” ( iar= din nou). 2. ( s = să). ADJECTIV: Asemenea lucruri nu plac. 3 . ADVERB DE MOD: Mi-a spus aşa. ÎMI..în diateza pasivă: Nu – s acasă. S –au uitat lung la mine. ( îmi = mie).1. DECÂT : 1. pe loc etc. 2. VĂ. ÎŢI. 4.aceeaşi persoană întâi).. etc. iar voi mă deranjaţi. PREPOZIŢIE DE ACUZATIV: Este mai rău decât tine. ( = sunt) – verb copulativ.au recunoscut ( Ei – subiectul. DREPT: 1. 3. 2. M – am recunoscut. mă. V-: 1. ( = îşi) 3. ADVERB DE MOD ( = DOAR): Nu-s decât ei acolo. ( s = sunt = se află) – verb predicativ „ a fi”. deci cu verbul): Mă cunoşti bine. mă = pe mine) M. CONJUNCŢIE COORDONATOARE ADVERSATIVĂ: Eu citesc. 3. ADVERB DE ÎNTĂRIRE ( = chiar. -ŢI. ADJECTIV: Aşa fapte nu rămân nepedepsite. TE. nu are funcţie sintactică. Nu – s cuminţi. În acest caz.(Tu mă cunoşti. îndată. Nu – s ajutaţi de nimeni. m = pe mine) Îmi propuneţi ( voi) un joc.poate fi şi interjecţie folosită ca apelativ: Ce mai spui tu. 2. 2.) . s-a şi dus la el. Eu – subiect. ADVERB DE MOD: Şi eu îţi doresc asemenea. PREPOZIŢIE DE ACUZATIV ( = ca): L-a luat drept fratele lui. mă ? S: 1. însuşi): Şi voi aţi fost acolo. ( = chiar.. ( Eu –subiectul = persoana I. Mă . ADVERB CORELATIV DE TIMP cu funcţie sintactică de complement circumstanţial de timp: Cum l-a văzut. CONJUNCŢIE COORDONATOARE COPULATIVĂ: Mihai şi Victor au plecat. PRONUME REFLEXIV ( când au aceeaşi persoană cu subiectul şi verbul): Mă cunosc bine. M. -MI. Decât acestea au lipsit. PRONUME REFLEXIV: ( = îşi) : Au venit să-şi ia lucrurile. ( s = sunt) – verb auxiliar în diateza pasivă. ADVERB DE TIMP = DIN NOU: „Iar te-ai cufundat în stele. PRONUME PERSONALE ( când nu au aceeaşi persoană cu subiectul. m = pe mine – persoana I) etc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful