Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
20-10-05
Fericitul Augustin ( 354-430 ) a avut preocupări despre fiinţa umană şi
mai ales despre restul omului în lume, el face parte pleiada de sfinţi canonifaţi
de Biserică în perioada paleistică în care sau fundamentat direcţiile credinţei
creştini şi rugăciunile şi orientările fundamentale.
Filozofia Sf. Augustin este una simplă ca elaborare pentru că porneşte de
la un om şi explică fiinţa umană prin ea însăşi. Una din cele mai importante
lucrări „CONFESIUNI „ spunea „ Aş vrea ca oamenii să se gândească că trei
lucruri vor afla în ei înşişi. Cele 3 lucrări sunt: existenţa, cunoaşterea şi voinţa”.
Dintre cele 3 lucrară cel mai important este existenţa deoarece „ Pentru că eu
sunt, eu cunosc şi eu vreau”. Dacă naş exista naş pute nici cunoaşte şi nici vrea.
Cele 3 lucrări sunt tot unitar o viaţă unică, un suflet unic ori o esenţă unică.
Omul este creaţia divinităţii este făcut după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, prin urmare omul este o imagine a lui Dumnezeu. Dumnezeu este o
fiinţă întreită astfel că apare întrebarea care dintre cele 3 ipoteze ale divinităţii
este reflectată de om. În explicaţia sa, Sf. Augustin distinctive între omul
interior şi cel exterior, omul interior se înţelege sufletul şi intelectul, omul
exterior este omul ierna perisabil. Cum Dumnezeu este etern, numai omul
introduce structurat în cele 3 dimensiuni ( existenţa, cunoaşterea, voinţa )
reflectă divinitatea. Virtuţile omului ( binele, adevărul ) izvorăsc tot din
interiorul fiinţei umane pentru că numai în acest fel aceste virtuţi pot provenii
din divinitate. Omul le poate practica ca urmare a creaţiei sale dar şi ca trăire în
Dumnezeu. Depărtarea de Dumnezeu înseamnă şi înoportarea, renunţarea la
aceste virtuţi ( adevăr, iubire, dragoste ).
05-11-05
Libertate şi voinţă
Unul dintre cei mai mari filozofi ai sec. XIV-lea, Friedrich Nitzsche conceptul
de libertate în filozofia creştină este legat de cuvântul interdicţie. Libertatea nu
poate fi gândită în afara constrângerii sau a pedepsei , aceasta pentru că morala
creştină pune semnul egalităţii între supunere şi penitenţă.
Nitzsche demonstrează că religia şi morala creştină sunt născute din
resentiment. La baza înstrăinării de realitate a renunţării la libertate
propovăţuită de religie se află dorinţe nesatisfăcute de putere, de senzualitate,
de libertate. Nesatisfacerea acestor dorinţe provoacă o degradare a valorilor
râvnite astfel religia creştină ( religia voinţelor slabe ) înferează ( respinge ) tot
ceea ce nu poate poseda puterea, libertatea sau voinţa puternică. La sfârşitul
sec. XIV-lea şi începutul sec. XX-lea filozofia se focalizează asupra a două
concepte: lumea şi existenţa.
Filozoful francez Joan Paul Sartre consideră că „ omul este libertate „. Omul
devenea brusc preocuparea tuturor ştiinţelor, prin ştiinţe omul cunoaşte că
există într-o lume şi că această existenţă este unică , irepetabilă. Astfel apare o
limitare a cunoaşterii numită indeterminare. Indeterminarea este
caracteristica principală a lumii în care trăieşte omul sec. XX-lea. Fiecare om
deţine un spaţiu şi un timp propriu. Acestea îi garantează libertatea, însă
existenţa, realitatea în care trăieşte omul este una incertă de aceea
responsabilitatea este caracteristica principală a existenţei umane în sec. XX-
lea. Omul trebuie să aleagă, să decidă. Fiecare alegere deschide perspectiva
unor noi posibilităţi astfel, în orice situaţie omul este înconjurat de libertate faţă
de care este responsabil iar responsabilitatea pentru o anumită decizie este în
acelaşi timp şi responsabilitate pentru propria persoană.