Sunteți pe pagina 1din 2

Psalm

De Lucian Blaga O durere totdeauna mi-a fost singurtatea ta ascuns, Dumnezeule, dar ce era s fac? Cnd eram copil m jucam cu tine i-n nchipuire te desfceam cum desfaci o jucrie. Apoi slbticia mi-a crescut, cntrile mi-au pierit, i fr s-mi fi fost vreodat aproape te-am pierdut pentru totdeauna n rn, n foc, n vzduh i pe ape. ntre rsritul de soare i-apusul de soare sunt numai in i ran. n cer te-ai nchis ca-ntr-un cociug. O, de n-ai fi mai nrudit cu moartea dect cu viaa, mi-ai vorbi. De-acolo unde eti, din pmnt ori din poveste mi-ai vorbi. n spinii de-aci, arat-te, Doamne, s tiu ce-atepi de la mine. S prind din vzduh sulia veninoas din adnc azvrlit de altul s te rneasc subt aripi? Ori nu doreti nimic? Eti muta, neclintita identitate (rotunjit n sine a este a), nu ceri nimic. Nici mcar rugciunea mea. Iat, stelele intr n lume deodat cu ntrebtoarele mele tristei. Iat, e noapte fr ferestre-n afar. Dumnezeule, de-acum ce m fac? n mijlocul tu m dezbrac. M dezbrac de trup ca de-o hain pe care-o lai n drum. Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traductor, jurnalist, profesor universitar i diplomat romn. Personalitate impuntoare i polivalent a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiv prin elemente de originalitate compatibile cu nscrierea sa n universalitate.

Poezia "Psalm" face parte din volumul "In marea trecere", poezie in care, odata cu descoperirea cuvantului si a problematicii lui, are loc si descoperirea alteritatii: eul nu-si mai este suficient siesi, ca n "Poemele luminii", unde cuvantul era nca simtit ca mediator, nici nu se mai obiectiveaza total ca n "Pasii profetului" Poezia de fata este un psalm profund si tragic, un monolog al inutilitatii fiintei ntru cuvant,iar tema poeziei reprezinta o confesiune mistica pe planul cautarii drumului spre Dumnezeu. Construit in formula unei confesiuni, textul prezinta evolutia eului liric de la indoiala la revelatia mistica. Aceasta constructie reclama o scriitura discursiva, marcata de intrebari si asertiuni voit retorice, sugestie cuprinsa si in semnificatia epitetului prin care isi desemneaza starea contemplativa: intrebatoarele mele tristeti. Legatura crestina cu Dumnezeu este spulberata printr-o viziune trista: team pierdut pentru totdeauna / in tarana, in foc, in vazduh si pe ape. Enumeratia, procedeu frecvent in poezia lui Blaga, este construita aici din elementele primordiale, evocare subtila a materiei si a vietii, pe care o indumne-zeieste acceptand sensul coborarii sacralitatii ca pe o catastrofa individuala: intre rasaritul de soare si apusul de soare /sunt numa tina si rana./in cer te-ai inchis ca-ntr-un cosciug./ O, de n-ai fi mai inrudit cu moartea /decat cu viata,/ mi-ai vorbi. Sugestia dezastrului este definita prin metafora sunt numai tina si rana. Omul care a pierdut paradisul a capatat puterea creatiei prin suferinta purificatoare, dar s-a departat de Creatorul lui. Izolarea divinitatii apare figurata aici cu ajutorul comparatiei in cer te-ai inchis ca-ntr-un cosciug . Ideea este intarita si de secventa O, de n-ai fi mai inrudit cu moartea / decat cu viata,/ mi-ai vorbi. Deci poezia ne vorbeste de suferinta eului liric cauzata tocmai de pierderea mesajului divin si izolarea acestuia in cer.