Bomba demografica - asa arata viitorul Romaniei

Pe agenda viitorului presedinte si a urmatorului guvern ar trebui sa se afle, la loc de frunte, si problema demografica, pentru ca mandatele lor reprezinta perioada cand se mai poate face ceva pentru dezamorsarea problemei demografice a Romaniei. Este o bomba cu ceas, in care timpul se masoara in vieti omenesti. Nov. 2009

Dupa incetarea razboiului rece, imbatranirea populatiei va fi cea mai mare provocare pentru Europa. Dar pentru ca schimbarile demografice sunt atat de lente, suntem in pericol sa nu le observam". Avertismentul apartine fostului cancelar german Helmut Kohl si a fost lansat in 1994, la o reuniune a sefilor de state si guverne din Uniunea Europeana. Un deceniu si jumatate mai tarziu, schimbarile demografice sunt ceva mai pregnante, dar multi dintre liderii europeni, oricum dintr-o alta generatie decat Helmuth Kohl, par sa ignore, in continuare, avertismentul. Cu toate acestea, fenomenul este real: parti consistente ale populatiei europene imbatranesc, iar Romania este si ar putea deveni una din cele mai afectate natii. Fenomenul antreneaza o suma intreaga de schimbari, in sistemul de pensii, in securitatea sociala, in medicina, in obiceiurile de consum, in structura populatiei. Unele sunt benigne, altele pot fi gestionate, dar pensiile si securitatea sociala au deja sau vor avea in timp probleme serioase.

Un studiu al Fondului Monetar International estima, in urma cu trei ani, ca raportul dintre pensionari si populatia activa se va injumatati, in Europa, pana in 2050, de la patru la doua persoane active pentru fiecare pensionar. Tot in 2006, un raport al Comisiei Europene aprecia ca forta de munca in UE va scadea cu 48 de milioane de persoane, adica 16%, intre 2010 si 2050, in timp ce numarul persoanelor in varsta va creste cu 77%, adica 58 de milioane de persoane. Cu alte cuvinte, Europa se indreapta, incet-incet, catre un scenariu de film SF, eventual cu tenta comica: un continent-azil, cu multi batranei vegheati de delicate infirmiere de origine asiatica sau indiana.

Dar pentru Europa saraca si mai ales pentru Romania, care este scenariul? Pentru mania, scenariile, elaborate fi e de organisme internationale, fi e de experti locali, sunt cat se oate de pesimiste:dupa scaderea cu aproape doua milioane de locuitori inregistrata dupa evolutie, populatia Romaniei ar putea ajunge undeva intre 13,3 milioane de locuitori, form BERD, si 16-17 milioane de locuitori, in studii intocmite de Uniunea Europeana, Banca Mondiala sau ONU, pana in 2050. Rata fertilitatii a scazut de la 2,3 copii/femeie in 1989 la 1,3 copii/femeie in 2008 (nivel constant in ultimii 12 ani), iar rata natalitatii (numarul brut de nasteri la mia de locuitori pe an) a scazut de la 13,7 la mie in 1990 la 10 la mie in 2008. Sistemele de pensii, o mare schema Ponzi? Mai trebuie spus ca durata medie de viata a inregistrat o tendinta rescatoare in anii de dupa Revolutie, de la 70 la 74 de ani. Tabloul demografi c mai rebuie completat cu principalele tendinte care se inregistreaza in lume, asa cum le identifi ca profesorul Jack Goldstone de la George Mason University: alaturi de reducerea populatiei in spatiul european si in cel al fostei URSS, apar cresterile masive din tarile musulmane, migratia din lumea a treia catre tarile dezvoltate, impactul SIDA si al pandemiilor, cresterea rapida si rolul tot mai important al populatiei urbane in lumea a treia. In tot ansamblul schimbarilor antrenate de evolutiile demografi ce, sistemul de nsii ocupa cel mai periclitat si expus loc. In Romania se poate vorbi acum, in conditii de criza economica, de un sistem al pensiilor de stat practic in faliment; cum altfel poate fi un istem care se bazeaza pe creditele angajate la FMI si Uniunea Europeana de un stat eputincios in a administra inclusive nevoile induse de un aparat administrative imens, birocratic si rezistent la schimbare? Iar raspunsul la cea mai simpla intrebare pe care poate sa o puna cineva "daca acum este asa, ce va fi peste unul-doi-cinci sau zece ani?" nu poate primi decat ridicari din umeri, balmajeli incoerente sau zambete incurcate.

Sau un raport, cum a fost cel din septembrie 2009, al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografi ce din Romania. 382 de pagini de analiza, grafi ce, scenarii, explicatii si potentiale masuri. Spunem potentiale pentru ca propunerile comisiei prezidentiale merg de la formulari pretentioase, dar lipsite de consistenta, la recomandari greu realizabile, de genul "cresterea numarului de contribuitori la sistem". Sa retinem din aport cresterea numarului de pensionari de la 3,7 milioane in 1990 la un maxim de 6,37 milioane in 2002 (6 milioane in 2007, cu cei 150.000 de pensionari din sistemul MApN, al Ministerului de Interne si al SRI), scaderea numarului de salariati care contribuie la sistem, de la 8,156 milioane persoane in 1990 la 4,885 milioane de angajati in 2007 (si mult mai putini acum, dupa un an de criza, cand numarul somerilor a crescut cu aproape un milion), precum si varsta medie de pensionare in Romania - de 54 de ani.

Cata vreme piramida varstelor indica o populatie tanara mai numeroasa decat populatia in varsta, care primeste o pensie, atunci ceea ce oamenii care gestioneaza sistemele de pensii public si privat numesc "schema Ponzi" functioneaza, adica pot fi platite pensiile pentru un numar redus de pensionari, folosind contributiile celor tineri. Acesta era cazul Romaniei acum 20 de ani, cand 8,2 milioane de salariati sustineau prin contributii pensiile a 2,5 milioane de pensionari, creand un raport de 3,3 la 1. Un raport echitabil, cel putin. "Cand insa raportul demografi c si de pe piata muncii se inrautateste, sistemul public de pensii se gripeaza, asa cum este cazul Romaniei acum", spune Crinu Andanut, directorul general al fondului de pensii Allianz-}iriac Pensii si presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR). Andanut se refera la faptul ca avem 4,4 milioane de salariati pentru aproape 4,9 milioane de pensionari (numarul nu include pensiile agricultorilor si pe cele din sistemele MApN, MI si SRI), adica un raport de 0,9 salariati la un pensionar. "In acest moment, deja presiunile financiar-demografice pe sistemul public de pensii devin prea mari si nesustenabile, iar sistemul trebuie reformat, pentru ca, altfel, in scurta vreme, schema piramidala se va prabusi", continua presedintele APAPR. Si toate semnele arata ca prabusirea de care vorbeste Andanut este iminenta. Apare in mod firesc intrebarea "cat va trebui sa munceasca aceia care acum sunt abia pe bancile scolii ca sa intretina, peste 40 de ani, pensionarii de atunci?", in conditiile in care un om activ va contribui pentru pensiile a doi varstnici. Nu doar aceasta rata de dependenta este ingrijoratoare, cat mai ales ritmul alert in care s-a produs - doar 20 de ani. Daca va fi urmat acelasi traseu - ceea ce, potrivit tuturor estimarilor actuale, este foarte probabil - pana in 2050-2060, raportul de dependenta va scadea inca si mai mult. In plus, rata de inlocuire, adica raportul pensie medie/salariu mediu brut, se va reduce de la 40% in prezent la 20% - evolutie care priveste strict Romania, desi sunt si alte state din Europa care vor suferi evolutii similare. Credeti sau nu, tot acest tablou apasator este abia inceputul problemelor, iar Romania se mai afla, inca, in ceea ce specialistii in demografie numesc "fereastra de oportunitate". "Inca avem pe piata muncii o populatie activa, a celor nascuti dupa 1967. Intervalul este estimat de demografi la 8-10 ani, bazandu-ne pe resursele existente", spune Laurian Traian Arghisan, programme officer la UNFPA - Fondul ONU pentru Populatie. Peste 15-20 de ani, adauga oficialul UNFPA, vor ajunge la maturitate cei nascuti dupa 1990, iar "decreteii" se vor afla la varsta pensionarii. "Echilibrul care astazi inca exista se va destabiliza", spune Arghisan. Fereastra de oportunitate, combinata cu o evolutie favorabila din punct de vedere economic a unui alt indicator demografic, rata de dependenta (a celor inactivi pe piata muncii in raport cu cei activi), au sprijinit fundamental dezvoltarea economica impresionanta a Irlandei din ultimele decenii. Cel putin asa spun profesorii David Bloom si David Canning de la Harvard: din 1979, femeile din Irlanda au putut folosi produse contraceptive, astfel incat numarul copiilor nou-nascuti s-a injumatatit in doua decenii. Irlanda s-a eliberat de costurile sociale, de educatia si ingrijirea unui mare numar de copii, totul coroborat cu o evolutie buna din punct de vedere social si economic, potentata de aderarea la Uniunea Europeana. In anii '60, in Irlanda, conform jurnalistului Malcom Gladwell, pentru 10 persoane prea tinere sau prea batrane pentru a munci erau 14 lucratori. La jumatatea acestui deceniu, la 10 dependenti erau 22 de lucratori. Rata de dependenta a insemnat un impuls important si pentru dezvoltarea economica a estului Asiei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar in vremurile noastre vedem o China care traverseaza cea mai buna perioada a sa, in timp ce pentru India perioada fasta abia incepe. Revenim in Romania si la fereastra ei de oportunitate. Ce ar trebui sa faca o conducere responsabila, grijulie nu numai cu cetatenii de acum, ci si cu cei din viitor? "Exista doua modele, cel francez si cel nordic", spune Laurian Traian Arghisan. Franta a promulgat un Cod al Familiei inca din 1949, a decis ca vrea sa ramana o natiune puternica si a aplicat un set de politici coerente, financiare si fiscale, oferind si servicii corespunzatoare (sistemul de educatie, de sanatate, de ingrijire a copilului). Tarile nordice au un model centrat pe servicii - gradinite, crese, sistem de bone, flexibilitatea timpului de munca. In Romania, spune oficialul UNFPA, autoritatile au tendinta de a furniza sustinere financiara, dar nu este suficient. "Multi sau putini, banii sunt un inceput si acesta nu trebuie dezarmat. Trebuie si partea de servicii, de exemplu gradinite suficiente." Trebuie spus ca in 2007 UNFPA atentiona public ca o criza a gradinitelor, cum a fost cea din acel an, este primul semn al unui colaps demografic.

Peste modelul frantuzesc sau nordic mai trebuie un sistem coerent de politici care sa nu "alerge" dupa fertilitate, ci sa se preocupe de educatie, de calitatea vietii, lucruri care, daca se vor imbunatati, vor putea atrage nu numai cresterea numarului de copii in familiile romanilor (este un fenomen care se poate observa in marile orase, unde nivelul mai bun de trai si cresterea economica au dus la cresterea numarului de copii), ci ar putea antrena si o reducere a emigratiei. Un profil al unui posibil "model romanesc" nu a fost conturat inca, asa ca ramanem fideli acelorasi politici ale pasilor marunti, in care lucrurile se intampla de pe o zi pe alta si in care viitorul, fie el si imediat, ne ia mereu prin surprindere. Exemplul ultimilor ani confirma faptul ca aceasta nu este altceva decat o strategie paguboasa, a carei finalitate va fi pozitiva doar printr-un cumul inexplicabil si improbabil de conjuncturi norocoase. Deocamdata, cert este un singur lucru: ca fara o initiativa individuala in forta, soarta tuturor categoriilor de varsta din Romania este destinata unui traseu implacabil si dureros.Mai exact, cei care se asteapta ca fara economii, fara bani pusi deoparte sa aiba o viata confortabila peste cativa ani sau cateva zeci de ani doar din pensia primita de la stat (care nici acum nu reprezinta mai mult de 30% din salariu) nu fac decat sa se amageasca. "Pentru un om de 35 de ani, faptul ca statul a inghetat contributia la pilonul II al sistemului inseamna ca va avea o pensie cu 3% mai mica. Si nimeni nu ii poate garanta ca toate majorarile de contributie vor fi respectate, conform planului. Adica, nimeni nu ii poate garanta ca acesti 3% nu se vor transforma in mai mult", spune Cornelia Coman, directorul general al ING Asigurari de Viata si presedintele consiliului de administratie al Fondului de Pensii ING. Tanarul pe care Cornelia Coman il da drept exemplu are o singura sansa ca peste 30 de ani, atunci cand va iesi la pensie, sa poata duce un trai macar decent, anume sa inceapa sa utilizeze orice produs de economisire care exista in momentul de fata in piata, adica depozite bancare, asigurari de viata sau contributii la cel de-al treilea pilon de pensii, cel facultativ. "Daca astazi sistemul public are mari probleme, cu siguranta ca peste decenii, atunci cand tanarul va ajunge la pensionare, sistemul va fi la pamant", spune directoarea ING Asigurari de Viata. Nu la fel de optimist arata viitorul la pensie al celor ce acum se apropie de aceasta etapa si pentru care sumele pe care le-ar mai putea acumula sunt destul de mici pentru a reprezenta o sursa consistenta de venit in urmatorii ani. "Cel in varsta de 60 de ani este practic sacrificat. Pentru el, cea mai buna solutie ar fi sa-si incheie o asigurare de viata, lucru posibil pana la varsta de 75 de ani. In principiu, acesti oameni si-au facut treaba la vremea lor, au contribuit la stat si acum ar astepta sa fie rasplatiti, numai ca sistemul public este mult prea subred", subliniaza Coman. Ea crede ca problema varstnicilor de astazi este in esenta rezolvabila, pentru ca masuri pentru a-i sprijini pot fi luate relativ usor. In primul rand, ar trebui evitata concedierea angajatilor cu cea mai mare vechime, pentru ca acestia isi vor gasi foarte greu sau chiar deloc un nou loc de munca si nu vor face decat sa ingroase randurile celor ce nu contribuie la sistemul de asigurari sociale sau pe al pensionarilor iesiti din campul muncii inainte de vreme. In fapt, vorbim despre oameni care la 50 sau 60 de ani sunt competenti si inca in putere pentru a face fata cerintelor unui angajator, dar care, paradoxal, nu se incadreaza in profilul cerut de companii la angajare. "In Olanda, primul intrat este ultimul dat afara, tocmai pentru a mentine populatia imbatranita in campul muncii. Si la noi ar trebui interzise restructurarile in randul varstnicilor, pentru ca ne costa pe noi toti mai mult daca el iese la pensie prea devreme", sugereaza Cornelia Coman, atragand atentia si asupra faptului ca Romania are un potential enorm de a creste incasarile din contributii sociale. Avem peste patru milioane de oameni activi, dar care nu sunt inregistrati si nu platesc niciun fel de asigurare sociala. Toti acesti lucratori la negru inseamna bani in minus la bugetul de stat. Este drept ca ei nu vor fi o povara pentru bugetul public peste 20, 30 sau 40 de ani, cand vor implini varsta de pensionare, pentru ca nu vor avea dreptul de a primi o pensie, dar aceasta inseamna, cu atat mai mult, ca vom avea o masa din ce in ce mai mare de oameni batrani si saraci. O alta solutie, tot mai speculata in ultima perioada si care pare inevitabila, este cresterea varstei de pensionare. Chiar daca nu este nici populista si nici reconfortanta pentru cei ce mai au in fata aproape o jumatate de deceniu de munca, pare a fi un ultim resort viabil. "Va trebui sa luam si aceasta masura, pentru ca situatia actuala, dar mai ales cea viitoare ne obliga. La fel cum ne obliga sa devenim mult mai stricti in ceea ce priveste pensionarile in conditii speciale", spune Mihai Seitan, secretar de stat in cadrul Ministerului

Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS). Potrivit lui Seitan, sansele ca piramida varstelor sa se reechilibreze sunt foarte mici. Cum fenomenul emigratiei este o alta mare cauza a declinului demografic romanesc, o politica de acceptare a strainilor ar putea fi, oare, folositoare si aplicabila? Fostul premier britanic Tony Blair spune ca sefii de state au la indemana un instrument simplu si extraordinar de eficient: "Exista tari de unde oamenii pleaca si tari unde oamenii vin". Si Tony Blair stie ce spune: in 2006 prenumele "Muhammad" depasea ca incidenta a folosirii "Thomas" si devenea al doilea cel mai folosit prenume pentru nou-nascutii din Marea Britanie, dupa "Jack". Statistic, mutatia a fost mascata de variantele folosite ale numelui - Mohammed, Mahmoud si Muhamed -, dar Times le-a compilat, a calculat si a tras concluzia. Romania este o tara de unde oamenii pleaca, dar este in stare sa si primeasca? "Imigratia este folositoare daca vrem sa privim numai cifrele. Dar trebuie tinut cont si de capitalul uman si ar trebui sa remarcam sistemele de imigratie selectiva practicate in Canada sau Statele Unite", spune Traian Arghisan.

De altfel, jocul cifrelor oficiale au facut din Romania o tara "in care lumea a venit"; dar, repetam, aceasta numai prin prisma cifrelor oficiale, care difera mult de realitatea plecarilor si a sosirilor in Romania. Pe de alta parte, ar trebui ca Romania sa isi fixeze un set de prioritati: vrem capital uman de calitate, atunci avem nevoie de o politica de imigratie selectiva. Deocamdata, conteaza mai putin ca vin mai curand basarabeni (care pleaca mai departe in Europa) si chinezi (care se grabesc apoi sa se intoarca acasa) si nu nemti sau britanici, dar o reusita mult mai mare ar fi daca i-am pastra pe ai nostri acasa. "Daca Romania incepe sa-si revina economic, daca incepem sa cream locuri de munca si sa avem salarii competitive, nu vad de ce ne-ar mai pleca oamenii din tara. Dar mai e pana atunci", enunta Coman. Pe de alta parte, Romania va beneficia, intr-o masura oarecare, de politicile aplicate la nivel european mecanisme compensatorii, politici de emigrare -, dar acestea nu vor lucra de la sine, ci necesita pregatirea terenului. De exemplu, cu crearea de locuri de munca. Cert e ca daca actuala stare de lucruri se va perpetua, falimentul sistemului public de pensii este inevitabil, iar sistemul de sanatate il va urma. "Sistemul de sanatate nu pune accent pe preventie, este unul curativ", spune Laurian Arghisan, care subliniaza ca preventia este mai ieftina, dar ca trebuie ceva mai mult decat "nu mancati sare, zahar si grasimi" - de pilda, crearea obisnuintei unui consult medical anual. Si un amanunt cat se poate de important: evitarea conflictelor intre generatii, inutile, daca nu stupide. Cum poti caracteriza declaratia unui alt ministru din guvernul Romaniei care spune ca din cauza pensiilor nu are tara autostrazi?

Pentru ca, stiti?, toti vom imbatrani. Iar cresterea sperantei de viata este de fapt o victorie, cel putin acolo unde pensionarii sunt priviti altfel decat niste intretinuti ai societatii. Este cazul Japoniei, una din cele mai "batrane" tari din lume, acolo unde exista "o alta cultura a muncii si o imbatranire activa", spune Traian Arghisan. Si programe sociale de genul "20-80", adica sa ajungi la 80 de ani cu 20 de dinti naturali in gura. Pana la programe de acest tip, ce masuri ar trebui luate in fereastra de oportunitate? Investitii cu ajutorul fondurilor structurale si cu atragerea de investitori in locuri de munca, in calitatea invatamantului, in politici demografice coerente, in calitatea vietii. "In Romania, ingrijoratoare este lentoarea cu care se elaboreaza o strategie demografica. Bulgarii au facut acest pas si, chiar daca au inceput dupa noi, au terminat in 2006. Acum constata ca ii ajuta mult in zona sociala si de sanatate", spune Arghisan. Practic, prioritatile sunt accesul la serviciile de sanatate, inclusiv sanatatea reproducerii, acces la serviciile sociale, programe de imbatranire activa, corelarea legislatiei cu strategia nationala demografica. De o strategie demografica ar trebui sa se ocupe, in Romania, Comisia Nationala pentru Populatie, organism interministerial aparut pe hartie in 2004 si infiintat in 2005, subordonat prim-ministrului si aflat tehnic sub tutela Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Activitatea comisiei s-a desfasurat cu intermitente, depinzand de desele schimbari de conducere la ministere. Acum, desigur, comisia este din nou numai pe hartie. Avem in acest mod de lucru un detaliu de model cultural caracteristic Romaniei. Model cultural care s-a schimbat considerabil in perioada comunista si cea post-revolutionara, trecand de la familia interbelica cu multi copii la cea moderna, cu cel mult doi copii. Sigur ca economicul si grija zilei de maine au fost si sunt obstacole in evolutia demografica, dar trebuie tinut cont si de modelul familiei active, preocupata de cariera, de castig, de calatorii si mai putin de perpetuarea speciei. Iar de la cariera si castig la "capcana fertilitatii scazute", model identificat de profesorul Wolfgang Lutz de la Institutul Demografic din Viena, este numai un pas. Capcana a fost studiata de Lutz in Germania, unde oamenii pur si simplu nu-si mai doresc copii, influentati de societatea de consum. De fapt, copii mai fac, empiric vorbind, doar oamenii care cred in Dumnezeu. Musulmani, hindusi, amishi exista zone importante din populatia lumii unde valorile familiale includ o casa plina de copii. La noi sau in Europa, care este relatia bisericilor cu indemnul biblic "cresteti si va inmultiti"? Mihail Brinzea, coordonatorul Departamentului pentru Educatie si Formare pentru Dezvoltare, Pace si Reconciliere din cadrul Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din Romania, spune ca, in ultimele doua decenii, bisericile europene au devenit constiente si au actionat, in masura in care le permit doctrinele, pentru diminuarea declinului demografic. Prin documente elaborate, planuri de actiune, gradinite, scoli duminicale sau scoli confesionale ori protestand fata de avorturi. Laurian Arghisan vorbeste si el de o posibila implicare a Bisericii Ortodoxe in Comisia pentru Populatie. Pe de alta parte insa, trebuie sa fim constienti ca problema demografica transcende si autoritatile, si biserica, si ONU, si capitalismul. Niciunul dintre factorii enumerati nu poate impune cetateanului, familiei, cati copii sa faca. Dar autoritatile si ONU si biserica si capitalismul trebuie sa faca astfel incat cetateanului sa-i fie bine, sa-si ocupe locul care i se cuvine in lume. Iar viitorul presedinte roman si viitorul guvern ar trebui sa fie constienti ca pot ramane in istorie in multe feluri. In cel mai rau caz, drept cei ce au asistat, indiferenti sau neputinciosi, la topirea de pe harta demografica globala a Romaniei asa cum o stim astazi.