CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. A uite… pe câteva le recunosc. 2 . cu paşi mărunŃi şi repezi. spuse creionul. spuse creionul. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul. Am scris şi eu multe. ai dreptate! Te rog. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. ─ Bine. şopti creionul. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. Oare unde se duc? Hai să le urmărim. Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic. spuse caietul. ─ Da. parcă i-aş cunoaşte. ─ Poate vor să plece de aici. cu cretă albă şi colorată. stai puŃin. multe cuvinte. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. ─ N-au cum. din gura cheii de la bibliotecă. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu. îşi foşneau paginile. Simt că i-am mai văzut. Le ştiu foarte bine! ─ Da. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. Merge liniştit. Şopteau.─ Da. ai dreptate. ─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. Este rotofei şi zâmbeşte mereu. cu creioane colorate. negri. era ceva de nedescris în bibliotecă. Uşile sunt încuiate. Văd şi cuvântul SARE.

Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. da. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. nu-i aşa? ─ Da. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . slab şi urât. Era cuvântul FRATE. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. Era un cuvânt înalt. şopti caietul înfiorându-se. Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. strigă cuvântul BUNĂTATE. are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune. ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici. E adevărat. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. N-o să ne facă nici un rău. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. Auzind aceasta. Am venit aici să ne alegem împăratul. ─ AveŃi dreptate. ─ Nu vă mai certaŃi. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ. se auzi o voce blândă şi liniştită. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. răspunse cuvântul RAłĂ. răspunseră mai multe cuvinte deodată.

zise cuvântul LUME cu voce impunătoare. nu. când suntem mai multe. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ.. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt. nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ. care loveşte de te lasă lat. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. ─ Dragele mele cuvinte. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR.. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 . LATĂ. LAłĂ. ─ Aş putea fi eu. Sunt mare şi tare. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu. ─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie. care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie. spuse cuvântul EMOTIVITATE. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. Nu pot.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. sau cuvântul PAR. Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. RATĂ. strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. Cuvintele rămaseră pe gânduri. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă. sau RĂłI. Se apropie cuvântul TRANDAFIR.

Era atât de frumos! Era ca un vis. 5 . pe scara de mătase pe care coborâseră. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. Era roşu ca soarele dimineaŃa. Toate culorile curcubeului se topiseră în el. spuse el. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. se rostogoliră de pe birou. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. iar dacă nu-l avem. albastru ca apele mărilor. Cuvântul PACE înaintă. ─ Ştiu. Ea iradia din acest cuvânt. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. iar cuvintele. spune mai repede. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. ─ Vai. doi. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. dacă nu există. trei. speriate să nu fie surprinse. ─ Gata. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ. când zorii se topesc. vai.băta de la depărtare. ─ Da. Imediat se ivesc zorii. totul e pierdut. galben ca aurul spicelor. am găsit. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară.

Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise. învoială. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE. Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. înŃelegere. împăcare. Atunci când este pace este armonie. împunge. incorect de unii copii.” „Pacea să fie gândul tău. 6 . Pacea – cuvântul tău.Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. în caietul de limba română al unui elev uituc. cinstea cea mai mare. calm. sau rostite. linişte.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor.” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti. Pacea. acord. apoi să-l arăŃi.

calm şi bunăstare. Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca. ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste. de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti. de a râde din toată inima.voie bună. Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful