CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

Şopteau. şopti creionul. ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. A uite… pe câteva le recunosc. ai dreptate. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. spuse caietul. ─ Poate vor să plece de aici. Uşile sunt încuiate. 2 . parcă i-aş cunoaşte. spuse creionul. ─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. negri. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu. din gura cheii de la bibliotecă. cu creioane colorate. spuse creionul. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul. cu cretă albă şi colorată. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. Merge liniştit. ─ Da. Le ştiu foarte bine! ─ Da. cu paşi mărunŃi şi repezi. era ceva de nedescris în bibliotecă. multe cuvinte.─ Da. stai puŃin. ─ N-au cum. ─ Bine. îşi foşneau paginile. Am scris şi eu multe. Este rotofei şi zâmbeşte mereu. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. Oare unde se duc? Hai să le urmărim. Simt că i-am mai văzut. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. ai dreptate! Te rog. Văd şi cuvântul SARE. Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic.

slab şi urât. E adevărat. Auzind aceasta. Era cuvântul FRATE. ─ AveŃi dreptate. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. şopti caietul înfiorându-se. ─ Nu vă mai certaŃi. Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. răspunse cuvântul RAłĂ. răspunseră mai multe cuvinte deodată. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. nu-i aşa? ─ Da. Am venit aici să ne alegem împăratul. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor. are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune. da. În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ. se auzi o voce blândă şi liniştită. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici. strigă cuvântul BUNĂTATE. Era un cuvânt înalt. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. N-o să ne facă nici un rău.

nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ. Sunt mare şi tare. LATĂ. spuse cuvântul EMOTIVITATE. ─ Dragele mele cuvinte. care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu. nu. când suntem mai multe. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. ─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie. sau cuvântul PAR. Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. zise cuvântul LUME cu voce impunătoare. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. ─ Aş putea fi eu. strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. LAłĂ. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt. care loveşte de te lasă lat. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu.. RATĂ. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR. Se apropie cuvântul TRANDAFIR. Nu pot.. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă. Cuvintele rămaseră pe gânduri. sau RĂłI. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 .

iar dacă nu-l avem. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. am găsit. dacă nu există. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. totul e pierdut. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. vai. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. ─ Ştiu. Imediat se ivesc zorii. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. doi. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. Cuvântul PACE înaintă. pe scara de mătase pe care coborâseră. spuse el. ─ Gata. Ea iradia din acest cuvânt. trei. Era atât de frumos! Era ca un vis. ─ Vai. 5 . Toate culorile curcubeului se topiseră în el.băta de la depărtare. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ. ─ Da. iar cuvintele. speriate să nu fie surprinse. Era roşu ca soarele dimineaŃa. când zorii se topesc. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. albastru ca apele mărilor. se rostogoliră de pe birou. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară. spune mai repede. galben ca aurul spicelor.

în caietul de limba română al unui elev uituc. Pacea – cuvântul tău.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. împunge. învoială. calm. incorect de unii copii. sau rostite.” „Pacea să fie gândul tău. linişte. acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. apoi să-l arăŃi.” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti. 6 . Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise. împăcare. Atunci când este pace este armonie. Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor. Pacea. înŃelegere.Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE. acord. cinstea cea mai mare.

de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti. Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 .voie bună. calm şi bunăstare. de a râde din toată inima. Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca. ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful