CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

Este rotofei şi zâmbeşte mereu. Uşile sunt încuiate. stai puŃin. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. ai dreptate. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. spuse creionul. ─ Bine. ─ Da. ai dreptate! Te rog. şopti creionul. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. negri. spuse creionul. ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. Merge liniştit. cu paşi mărunŃi şi repezi. Am scris şi eu multe. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. ─ Poate vor să plece de aici. ─ N-au cum. cu cretă albă şi colorată. spuse caietul. Simt că i-am mai văzut.─ Da. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu. din gura cheii de la bibliotecă. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. era ceva de nedescris în bibliotecă. 2 . Văd şi cuvântul SARE. cu creioane colorate. Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. Le ştiu foarte bine! ─ Da. îşi foşneau paginile. scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. parcă i-aş cunoaşte. Şopteau. Oare unde se duc? Hai să le urmărim. multe cuvinte. ─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. A uite… pe câteva le recunosc.

Era un cuvânt înalt. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. ─ Nu vă mai certaŃi. silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ. răspunseră mai multe cuvinte deodată. da. Am venit aici să ne alegem împăratul. N-o să ne facă nici un rău. şopti caietul înfiorându-se. are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune. Era cuvântul FRATE. nu-i aşa? ─ Da. Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător. Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. strigă cuvântul BUNĂTATE. Auzind aceasta.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. ─ AveŃi dreptate. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. E adevărat. răspunse cuvântul RAłĂ. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. slab şi urât. se auzi o voce blândă şi liniştită.

Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. RATĂ. nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ. LAłĂ. ─ Aş putea fi eu. ─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. zise cuvântul LUME cu voce impunătoare. spuse cuvântul EMOTIVITATE. Se apropie cuvântul TRANDAFIR. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ. Nu pot. Sunt mare şi tare. nu. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu. LATĂ. sau RĂłI. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. când suntem mai multe. sau cuvântul PAR. strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă.. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. Cuvintele rămaseră pe gânduri. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 . care loveşte de te lasă lat.. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI. ─ Dragele mele cuvinte. care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie.

Ea iradia din acest cuvânt. trei. ─ Da. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. iar dacă nu-l avem. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. vai. speriate să nu fie surprinse. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. ─ Ştiu. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. spuse el. dacă nu există. ─ Gata. Toate culorile curcubeului se topiseră în el. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară. totul e pierdut. iar cuvintele. se rostogoliră de pe birou. când zorii se topesc. 5 . ─ Vai. Era roşu ca soarele dimineaŃa. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. galben ca aurul spicelor. am găsit. Imediat se ivesc zorii. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. albastru ca apele mărilor. spune mai repede. pe scara de mătase pe care coborâseră. Cuvântul PACE înaintă. doi. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ. Era atât de frumos! Era ca un vis.băta de la depărtare.

acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. împăcare.Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. Atunci când este pace este armonie. Pacea – cuvântul tău. apoi să-l arăŃi. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE. Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor.” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti. Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise.” „Pacea să fie gândul tău. linişte. incorect de unii copii. Pacea. învoială. împunge. sau rostite. acord. înŃelegere. în caietul de limba română al unui elev uituc.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. 6 . calm. cinstea cea mai mare.

Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca. calm şi bunăstare. Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 . ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste. de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti.voie bună. de a râde din toată inima.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful