CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. din gura cheii de la bibliotecă. şopti creionul. A uite… pe câteva le recunosc. ─ Bine.─ Da. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul. ─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. spuse caietul. cu paşi mărunŃi şi repezi. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu. spuse creionul. îşi foşneau paginile. stai puŃin. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. Şopteau. Este rotofei şi zâmbeşte mereu. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. spuse creionul. Simt că i-am mai văzut. ai dreptate. Văd şi cuvântul SARE. era ceva de nedescris în bibliotecă. ─ Poate vor să plece de aici. ─ Da. ai dreptate! Te rog. negri. Merge liniştit. ─ N-au cum. scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. Le ştiu foarte bine! ─ Da. cu cretă albă şi colorată. Uşile sunt încuiate. 2 . Oare unde se duc? Hai să le urmărim. parcă i-aş cunoaşte. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. cu creioane colorate. Am scris şi eu multe. multe cuvinte.

are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. se auzi o voce blândă şi liniştită. ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. ─ AveŃi dreptate. Era un cuvânt înalt. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. nu-i aşa? ─ Da. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. ─ Nu vă mai certaŃi. N-o să ne facă nici un rău. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. răspunseră mai multe cuvinte deodată. şopti caietul înfiorându-se. da. Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor. E adevărat. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. răspunse cuvântul RAłĂ. silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. Era cuvântul FRATE. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. Auzind aceasta. strigă cuvântul BUNĂTATE. Am venit aici să ne alegem împăratul. slab şi urât.

sau RĂłI. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. nu. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ. Cuvintele rămaseră pe gânduri. spuse cuvântul EMOTIVITATE. LATĂ. strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. care loveşte de te lasă lat. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 . Nu pot. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. ─ Aş putea fi eu. LAłĂ. Se apropie cuvântul TRANDAFIR. ─ Dragele mele cuvinte. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă. sau cuvântul PAR. zise cuvântul LUME cu voce impunătoare. ─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie.. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ. când suntem mai multe. Sunt mare şi tare.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă. RATĂ. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu.. Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie.

─ Ştiu. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. se rostogoliră de pe birou. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ. ─ Gata. Ea iradia din acest cuvânt. Era atât de frumos! Era ca un vis. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. totul e pierdut. ─ Da. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară. iar cuvintele. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. pe scara de mătase pe care coborâseră. când zorii se topesc. am găsit. spuse el. speriate să nu fie surprinse. Toate culorile curcubeului se topiseră în el. Imediat se ivesc zorii. albastru ca apele mărilor. iar dacă nu-l avem.băta de la depărtare. spune mai repede. vai. doi. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. galben ca aurul spicelor. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. dacă nu există. ─ Vai. Era roşu ca soarele dimineaŃa. 5 . Cuvântul PACE înaintă. trei.

incorect de unii copii. 6 . Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor. acord.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. Pacea – cuvântul tău.” „Pacea să fie gândul tău. împăcare. acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. linişte. calm. cinstea cea mai mare. în caietul de limba română al unui elev uituc. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE.Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. împunge. Atunci când este pace este armonie. învoială. Pacea. apoi să-l arăŃi. sau rostite. Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise. înŃelegere.” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti.

calm şi bunăstare. de a râde din toată inima. Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca. ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste.voie bună. Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 . de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful