CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. Este rotofei şi zâmbeşte mereu. ─ Poate vor să plece de aici. cu cretă albă şi colorată. Simt că i-am mai văzut. era ceva de nedescris în bibliotecă. ─ Bine. negri. spuse caietul. ai dreptate! Te rog. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. Uşile sunt încuiate. ai dreptate. ─ N-au cum. stai puŃin.─ Da. Le ştiu foarte bine! ─ Da. parcă i-aş cunoaşte. spuse creionul. Merge liniştit. spuse creionul. cu paşi mărunŃi şi repezi. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. multe cuvinte. Văd şi cuvântul SARE. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul. 2 . ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic. şopti creionul. îşi foşneau paginile. Am scris şi eu multe. Şopteau. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. ─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. Oare unde se duc? Hai să le urmărim. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu. A uite… pe câteva le recunosc. cu creioane colorate. din gura cheii de la bibliotecă. ─ Da.

Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. ─ AveŃi dreptate. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. Era cuvântul FRATE. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. strigă cuvântul BUNĂTATE. şopti caietul înfiorându-se. nu-i aşa? ─ Da. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. Auzind aceasta. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. se auzi o voce blândă şi liniştită. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . E adevărat. Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor. are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune. slab şi urât. răspunse cuvântul RAłĂ. N-o să ne facă nici un rău. Am venit aici să ne alegem împăratul. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ. ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. ─ Nu vă mai certaŃi. da. răspunseră mai multe cuvinte deodată. În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. Era un cuvânt înalt.

sau RĂłI. ─ Aş putea fi eu. ─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie. Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. zise cuvântul LUME cu voce impunătoare.. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. Sunt mare şi tare. LATĂ. spuse cuvântul EMOTIVITATE. nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ. Se apropie cuvântul TRANDAFIR. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 . Nu pot. Cuvintele rămaseră pe gânduri. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu. strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. nu. care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR. LAłĂ. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ. sau cuvântul PAR. ─ Dragele mele cuvinte. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu.. RATĂ. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. când suntem mai multe. care loveşte de te lasă lat. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă.

am găsit. iar dacă nu-l avem. Cuvântul PACE înaintă. galben ca aurul spicelor. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. ─ Ştiu. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. spuse el. dacă nu există. Era atât de frumos! Era ca un vis. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. când zorii se topesc. ─ Da. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară.băta de la depărtare. trei. doi. Toate culorile curcubeului se topiseră în el. 5 . se rostogoliră de pe birou. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. ─ Gata. spune mai repede. vai. Era roşu ca soarele dimineaŃa. Imediat se ivesc zorii. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. iar cuvintele. albastru ca apele mărilor. ─ Vai. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ. totul e pierdut. pe scara de mătase pe care coborâseră. Ea iradia din acest cuvânt. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. speriate să nu fie surprinse.

” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti.” „Pacea să fie gândul tău. incorect de unii copii. împunge. Pacea – cuvântul tău.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. apoi să-l arăŃi. 6 . linişte. cinstea cea mai mare. înŃelegere. acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. împăcare. Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise.Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor. în caietul de limba română al unui elev uituc. Atunci când este pace este armonie. sau rostite. învoială. acord. Pacea. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE. calm.

Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 . Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca.voie bună. de a râde din toată inima. ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste. de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti. calm şi bunăstare.