CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

Le ştiu foarte bine! ─ Da. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. spuse caietul. şopti creionul. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. Este rotofei şi zâmbeşte mereu. cu paşi mărunŃi şi repezi. ─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. ai dreptate. Oare unde se duc? Hai să le urmărim. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. Am scris şi eu multe. spuse creionul. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. A uite… pe câteva le recunosc. parcă i-aş cunoaşte. Văd şi cuvântul SARE. Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul. multe cuvinte. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. cu cretă albă şi colorată. ai dreptate! Te rog. Merge liniştit. din gura cheii de la bibliotecă. scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. negri. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. ─ Poate vor să plece de aici. stai puŃin. ─ Bine. era ceva de nedescris în bibliotecă. îşi foşneau paginile. Şopteau. ─ Da.─ Da. ─ N-au cum. spuse creionul. Uşile sunt încuiate. 2 . cu creioane colorate. Simt că i-am mai văzut. ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu.

răspunse cuvântul RAłĂ. Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor. nu-i aşa? ─ Da. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. şopti caietul înfiorându-se. Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. Era un cuvânt înalt. ─ Nu vă mai certaŃi. E adevărat. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. Am venit aici să ne alegem împăratul. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. N-o să ne facă nici un rău. strigă cuvântul BUNĂTATE. răspunseră mai multe cuvinte deodată. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. se auzi o voce blândă şi liniştită. În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. ─ AveŃi dreptate. Era cuvântul FRATE. da. slab şi urât. Auzind aceasta. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător. ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ.

LATĂ. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. ─ Dragele mele cuvinte. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt. sau RĂłI. nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ. Se apropie cuvântul TRANDAFIR. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. RATĂ. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ. Sunt mare şi tare. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 . care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu. Nu pot. ─ Aş putea fi eu. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă. nu. sau cuvântul PAR. LAłĂ. ─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie. spuse cuvântul EMOTIVITATE. zise cuvântul LUME cu voce impunătoare.. Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. Cuvintele rămaseră pe gânduri. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. care loveşte de te lasă lat.. când suntem mai multe.

se rostogoliră de pe birou. totul e pierdut. galben ca aurul spicelor. Cuvântul PACE înaintă. Era roşu ca soarele dimineaŃa. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. am găsit. trei. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ.băta de la depărtare. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. ─ Vai. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. spune mai repede. dacă nu există. Era atât de frumos! Era ca un vis. doi. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. 5 . când zorii se topesc. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. ─ Da. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. ─ Ştiu. albastru ca apele mărilor. spuse el. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. iar dacă nu-l avem. speriate să nu fie surprinse. Ea iradia din acest cuvânt. vai. iar cuvintele. Toate culorile curcubeului se topiseră în el. pe scara de mătase pe care coborâseră. Imediat se ivesc zorii. ─ Gata.

Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor. în caietul de limba română al unui elev uituc.” „Pacea să fie gândul tău. apoi să-l arăŃi. Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. cinstea cea mai mare. învoială. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE. înŃelegere.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. calm.” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti. Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise. împăcare. incorect de unii copii. sau rostite.Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. împunge. 6 . linişte. Pacea – cuvântul tău. Atunci când este pace este armonie. Pacea. acord.

voie bună. de a râde din toată inima. Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca. calm şi bunăstare. Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 . de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti. ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste.