CUVINTE VRĂJITE

după Pierre Gamarra Această poveste s-a petrecut într-o sală de clasă, seara târziu, după plecarea elevilor.Totul era lăsat în ordine în clasă: tabla era ştearsă, băncile erau aliniate şi curate, nu se vedea nici o urmă de creion sau de pix pe ele, uşile erau închise. Doar un creion mic era căzut într-un colŃ şi încerca să se ascundă din calea măturii, să nu fie dat la gunoi… Din sertarul catedrei se auzi un glas subŃire şi parcă sugrumat: ─ SalvaŃi-mă! SalvaŃi-mă! Mă înăbuş aici! ─ Cine eşti tu? se auzi glasul creionului. Unde eşti? ─ Uf! Sunt aici în sertar, deschideŃi-mi că nu mai pot să respir! Sunt caietul de limba română, al unui copil uituc. Doamna învăŃătoare m-a pus aici în sertarul catedrei, dar simt că mă sufoc, nu am aer. ─ Ssst! Taci puŃin, te rog! Tu nu auzi nimic? ─ Ce să aud? ─ Se aud zgomote din bibliotecă, zise creionul cu vocea scăzută. Ce-o fi acolo? CărŃile sunt cam gălăgioase în seara aceasta. De obicei după o zi grea de muncă ele sunt liniştite, se odihnesc.
1

─ Cine or fi? se întrebă curios caietul. multe cuvinte. hai să le urmărim! ─ Se îndreaptă spre sala profesorilor! Ba nu. era ceva de nedescris în bibliotecă. Oare ce se întâmplă? ─ Nu mai înŃeleg nimic. cu cretă albă şi colorată. Oare unde se duc? Hai să le urmărim. Simt că i-am mai văzut. Are umerii aplecaŃi şi e cam supărat. spuse caietul. Imediat apărură nişte omuleŃi albaştri. cu paşi mărunŃi şi repezi. cu creioane colorate. ─ Da. ─ Poate vor să plece de aici. au ajuns în cabinetul directorului… Oare ce vor să facă? Vorbesc toate odată şi nu înŃeleg ce-şi spun. ─ N-au cum. îşi foşneau paginile. scoate-mă de aici şi să mergem să vedem ce se întâmplă! CărŃile se foiau de zor. ─ Bine. stai puŃin. ─ Ce mulŃi au venit! strigă creionul.─ Da. A uite… pe câteva le recunosc. 2 . spuse creionul. spuse creionul. roşii şi verzi care coborau pe o scară de mătase. şopti creionul. Se caŃără pe birou! ─ PoŃi să spui ce cuvinte sunt? Eu sunt prea mic. Şopteau. Le ştiu foarte bine! ─ Da. ─ Ce nepricepuŃi suntem! Acum ştiu. ─ Uite-l pe cuvântul PRĂJITURĂ. Merge liniştit. parcă i-aş cunoaşte. ai dreptate! Te rog. sunt cuvintele! ─ Care cuvinte? ─ Cuvintele care sunt scrise cu cerneală. ai dreptate. Este rotofei şi zâmbeşte mereu. Uşile sunt încuiate. Am scris şi eu multe. negri. Văd şi cuvântul SARE. din gura cheii de la bibliotecă.

Când copiii ne vor scrie greşit sau ne vor stâlci. da. E adevărat. răspunse cuvântul RAłĂ. creionul era gata să se ascundă după coperŃile caietului. ─ Asta s-o crezi tu! strigă cuvântul RĂUTATE. slab şi urât. unii copii ne stâlcesc rău de tot! Sunt indignat de câte ori 3 . Am venit aici să ne alegem împăratul. Era cuvântul FRATE. trebuie să fie cineva care să ne apere şi care să-i cheme la judecată. şopti caietul înfiorându-se. Domnul PEDEAPSĂ era îmbrăcat în robă ca un judecător. În mână Ńinea un carneŃel în care nota ceva cu un pix. Deodată unul sări pe telefon şi începu să strige. răspunseră mai multe cuvinte deodată. Avea glasul aspru şi strident de-Ńi dădea fiori. silabisind cu o voce severă: ─ Li-niş-te! Li-niş-te! ─ E cuvântul PEDEAPSĂ. Avea ochelari cu rame de sârmă şi privea aspru pe deasupra lor. În acest timp cuvintele se suiseră pe birou şi vorbeau toate fără a se înŃelege între ele. are părul cafeniu şi cârlionŃat şi o pălărie mare de alune.─ Vezi şi cuvântul CIOCOLATĂ? ─ Da. ─ AveŃi dreptate. se auzi o voce blândă şi liniştită. Nu vom încăpea toate… ─ E un om bun. N-o să ne facă nici un rău. nu-i aşa? ─ Da. Auzind aceasta. strigă cuvântul BUNĂTATE. ─ Nu vă mai certaŃi. ─ Vă rog să tăceŃi! Ne poate auzi paznicul şi va trebui să ne ascundem care pe unde vom putea şi nu prea avem decât dosare şi câteva cărŃi aici. cu părul încâlcit şi roşu şi cu multe vânătăi şi zgârâieturi pe frunte şi pe obraji. Era un cuvânt înalt.

─ ŞtiŃi care este cel mai iubit cuvânt? rosti cuvântul IUBIRE cu multă duioşie. ─ Dragele mele cuvinte. RATĂ. Sunt mare şi tare. nu. Este cuvântul MAMĂ! E cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt. că vremea trece! spuse cuvântul CEAS. zise cuvântul LUME cu voce impunătoare. Cuvintele rămaseră pe gânduri. sau cuvântul PAR. al doilea încearcă să-i facă pe oameni să nu se certe şi să se înŃeleagă. care loveşte de te lasă lat. Începură apoi să vorbească între ele pe cine să aleagă. Eu vă propun cuvântul BÂTĂ. LATĂ. Era frumos ca un înger şi parfumul lui te îm4 . strigă cu glas puternic cuvântul OłEL. când suntem mai multe. ─ Nu te uita aşa la mine că eu nu vreau să fiu. sau RĂłI. Cât se mai chinuie să mă înveŃe! ─ Hai să ne grăbim să ne alegem împăratul. spuse cuvântul EMOTIVITATE.copiii rostesc şi scriu greşit numele meu. care este atât de greu că rămâi fără suflare dacă nu faci ceea ce trebuie. Se apropie cuvântul TRANDAFIR. LAłĂ. Vreau să ne fie împărat! ─ Nu. ─ Ce să vă mai spun eu? se plânse verbul A FI. Nu pot.. Am nişte pumni… Doreşte cineva să se măsoare cu mine? ─ Îndrăzneşti să spui că nu sunt eu cel mai râvnit şi cel mai iubit? întrebă mirat şi deranjat cuvântul AUR. eu mă înroşesc ca o sfeclă roşie. ─ Aş putea fi eu. Primul are mâini puternice şi sare în ajutor la nevoie. cuvintele pe care ar trebui să le alegem sunt PRIETENIE şi UNIRE. nu vedeŃi că nu sunt bune de nimic cuvintele alese de voi? urlă cuvântul VIOLENłĂ..

Imediat se ivesc zorii. albastru ca apele mărilor. vai. totul e pierdut. portocaliu ca rochiŃele fetelor vara. Era roşu ca soarele dimineaŃa. se rostogoliră de pe birou. Ea iradia din acest cuvânt. spune mai repede. 5 .băta de la depărtare. Era atât de frumos! Era ca un vis. O caldă lumină umplu cabinetul şi şcoala. Este cuvântul la care mă gândesc eu? spuse cuvântul LĂCOMIE. Se strecurară pe coridor până la uşa bibliotecii şi urcară cât ai număra: unu. iar dacă nu-l avem. Cuvântul PACE înaintă. acum trebuie să mergem la locurile noastre! spuse cuvântul MUNCĂ. verde ca pajiştile şi pădurile pământului şi violet ca un cer la sfârşitul unei zile frumoase şi senine de vară. ─ Vai. Este cuvântul… ─ PACE! PACE! strigară mai multe voci. ─ Ştiu. pe scara de mătase pe care coborâseră. ─ Gata. ─ Da. Are în el parfumul tuturor florilor de pe pământ. galben ca aurul spicelor. doi. trei. Peste câteva ore copiii vor sosi… Un zgomot uşor se auzi. cuvântul PACE va fi ÎMPĂRATUL nostru! răspunseră celelalte cuvinte. speriate să nu fie surprinse. iar cuvintele. dacă nu există. Toate culorile curcubeului se topiseră în el. E un cuvânt mult mai parfumat decât mine. spuse el. am găsit. când zorii se topesc.

” „Pacea să fie gândul tău. incorect de unii copii. Ea este inspirată din durerea cuvintelor scrise. apoi să-l arăŃi. Proverbe: „Cuvântul bun unge Şi cel rău. cinstea cea mai mare.” Cugetare „Cel mai de seamă semn al înŃelepciunii este bucuria netulburată” Montaigne Mesajul transmis de poveste Această frumoasă poveste a fost scrisă de un creion mic într-o seară blândă de toamnă. învoială. acesta întruchipează tot ce este mai bun pe pământ. în caietul de limba română al unui elev uituc. Pacea – cuvântul tău. 6 .Cuvântul de bază : PACE pace = armonie. înŃelegere. calm. acord. Atunci când este pace este armonie. Pacea. împunge. Aşa că… dacă nu vrei să ai de-a face cu pedepsele date de împăratul cuvintelor. străduieşte-te mai mult ! Cât despre cuvântul PACE. sau rostite.” „Cuvântul întâi să-l ciopleşti. împăcare. linişte.

de a râde din toată inima. de a învăŃa şi… de a citi la nesfârşit poveşti. calm şi bunăstare. Numai în pace îŃi poŃi permite orice libertate printre care şi aceea de a te juca. ExerciŃii de gândire şi creativitate ☻ ☻ ☻ Care sunt cuvintele ce apar în poveste? Ce cuvânt ai fi ales tu să reprezinte cuvintele? Ce înŃeles dai tu cuvântului RĂZBOI ? Colorează desenele din poveste.voie bună. Scrie cuvinte cu înŃeles opus: prieten pace unire ura bunatate – – – – – Scrie tu un alt final de poveste : … Împaratul cuvintelor este cuvântul … – 7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful