Sunteți pe pagina 1din 19

Histologie vegetala Toate plantele care se reproduc pe cale sexuata isi au originea intr-o singura c elula = ou sau zigot.

Zigotul rezulta prin contopirea a doua celule specializate (gameti) de sex opus. Din celula-ou, prin diviziuni mitotice succesive, se formeaza un masiv celular = embrion. Treptat, unele dintre celule isi modifica forma si continutul, adica s e diferentiaza. Simultan cu acest proces morfo-structural, celula capata si func tii speciale pe care le va indeplini in organismul adult, proces numit specializ are. La plante, alte celule din embrion se conserva la organismul adult, ramanand nem odificate (nediferentiate si nespecializate), avand deci carecter embrionar. Tesutul = grupare permanenta de celule cu aceeasi forma si origine (sau cu forma si origine diferite), interdependente si care indeplinesc aceeasi functie. Deci tesuturile sunt unitati anatomice si fiziologice, celulele constituente fiind u nite intre ele prin intermediul lamelei mijlocii si al plasmodesmelor. Criterii de definire a unui tesut adevarat 1. Celulele componente ale gruparii sunt legate prin lamela mijlocie si plasmo desme alcatuind o unitate antomica permanenta 2. Celulele sunt specializate in indeplinirea unui rol fiziologic, tesutul con stituind o unitate fiziologica 3. Celulele sunt interdependente, fiind subordonate organului, respectiv organ ismului din care fac p 828f57i arte Aceste conditii trebuie indeplinite simultan, daca nu sunt respectate toate, gru parea nu este tesut adevarat, ci cenobiu, colonie sau pseudoparenchim (tesut fal s). Clasificarea tesuturilor vegetale Criterii: a) Forma celulelor: tesuturi parenchimatice - celulele sunt izodiametrice; tesuturi prozenchimatice - celule heterodiametrice. b) Gradul de diferentiere a celulelor: tesuturi meristematice (embrionare) si tesuturi adulte (mature, definitive). c) Compozitia chimica a peretelui celular: tesuturi suberificate si tesutur i lignificate d) e) Functia indeplinita Prezenta sau absenta protoplastului

Haberlandt (1884) face o clasificare anatomo-fiziologica reunind 12 categorii de tesuturi: 1. formatoare (meristeme); 2. sistemul epidermal; 3. sistemul mecanic ; 4. sistemul absorbant; 5. sistemul asimilator; 6. sistemul conducator; 7. sist emul tesuturilor de inmagazinare a substantelor de rezerva; 8. sistemul aerifer; 9. organe de secretie si excretie; 10. tesuturi de miscare; 11. organe de simt;

12. structuri si tesuturi conducatoare de excitanti Sistem de tesuturi = grupare morfologica si functionala de celule interdependent e care coexista intr-un intreg si care indeplinesc o anumita functie. M. Andrei propune 5 sisteme de tesuturi: 1. Sistemul generator este reprezentat de promeristeme (meristeme primordia le), meristeme primare si meristeme secundare. Toate aceste tipuri de tesut prov in din zigot. 2. Sistemul protector cuprinde epiderma/rizoderma, exoderma, endoderma, per iderma, caliptra. Acestea provin din protoderma/dermatogen 3. Sistemul conducator este alcatuit din xilem, floem si parenchim conducat or. Aceste elemente provin din procambiu/plerom 4. Sistemul fundamental reuneste parenchimurile (asimilator, acvifer, aerif er, de inmagazinare a substantelor de rezerva) si tesuturile mecanice sau de sus tinere (colenchim si sclerenchim). Toate aceste tipuri de tesut provin din meris temul fundamental/periblem. 5. Sistemul tesuturilor speciale reuneste structurile secretoare, tesutul d e separatie si tesuturile senzitive. Si aceste tipuri de tesut provin tot din me ristemul fundamental/periblem.

SISTEMUL GENERATOR (TESUTUL MERISTEMATIC) Meristemele (tesuturi de origine, tesuturi formatoare, tesuturi embrionare) sunt tesuturi formative cu caracter embrionar care determina cresterea si dezvoltare a plantei si formarea celulelor reproducatoare. Embrionul isi are originea in zigot. In primele etape de dezvoltare a embrionulu i toate celulele acestuia se divid in mod egal, dand nastere tesutului embrionar . Embrionul creste si se dezvolta, se alungeste si se matureaza devenind plantul a si ulterior planta. Odata cu aceste procese, diviziunea celulara se restrange numai la anumite parti ale embrionului tarziu, plantulei si ale plantei, tesutur ile embrionare initiale fiind fragmentate si distantate prin aparitia/intre ele intercalandu-se/ tesuturilor definitive, localizandu-se in varfurile axelor supr a- si subterane ale plantei adulte. Meristemele sunt tocmai aceste tesuturi embrionare care nu s-au epuizat in proce sele de crestere si de dezvoltare si s-au conservat in corpul matur al plantei ( alcatuit in mare parte din tesuturi definitive). Meristemele se carcterizeaza prin activitate mitotica nelimitata care duce pe de o parte la formarea de celule noi care se vor diferentia si specializa devenind tesuturi adulte, iar pe de alta parte, la formare de celule care pastreaza cara cterul meristematic (se poate spune ca meristemele se autogenereaza, se autointr etin in permanenta). Celulele care se diferentiaza pierd treptat caracterele embrionare, transformand u-se in cele din urma in tesuturi definitive (adulte, mature sau permanente). Un ele asemenea celule diferentiate isi pot recapata la un moment dat proprietatile mitotice (meristematice), avand capacitatea de dediferentiere (remeristematizar e, reembrionalizare).

Caracterele citologice ale meristemelor Celulele meristemelor nu au substante ergastice (de rezerva - amidon s.a.). Forma celulelor este variata: de la izodiametrica (meristeme apicale) la heterod iametrica-fusiforma (celulele cambiale). Peretele celular este subtire, de natura pecto-celulozica (armatura de microfibr ile de celuloza intre care se gaseste o substanta geletinoasa reprezentata de pe ctina si hemiceluloza). Peretii celulari subtiri faciliteaza fluxul de substante nutritive care sunt foarte importante pentru sustinera metabolismului lor foart e activ. Alte componente celulare: citoplasma fundamentala cu numerosi ribozomi, plastide , mitocondrii, aparat Golgi, RE - mai ales neted, vacuole mici nedecelabile la m icroscopul optic. Celulele meristematice sunt conectate structural si functional prin plasmodesme (elemente de RE, dictiozomi si microtubuli care strabat peretii celulari a doua celule invecinate si prin care citoplasmele celor doua celule sunt in continuita te). Nucleul este voluminos, dispus central. Plastidele si o parte din mitocondrii se gasesc sub forma de proplastide, respec tiv de promitocondrii - organite celulare care nu s-au maturat complet structura l si, implicit, nici functional. Intre celulele meristemelor nu exista spatii intercelulare. In functie de directia spatiala a planurilor de diviziune, diferite meristeme au modalitati diferite de crestere; dupa particularitatile de crestere se deosebes c trei grupe de meristeme: Meristeme masive: diviziunile celulare se realizeaza dupa planuri orientate in cele trei directii ale spatiului rezutand corpuri aproximativ sferoidale sau care umplu un volum fara o forma clar definita; este intalnit in organele repro ducatoare (anteridii, sporangi, saci polinici etc.) Meristeme placale (in forma de placa): diviziunile celulare sunt predominan t anticlinale ceea ce duce la cresterea in suprafata, rezultand placi unistratif icate; este intalnit in frunze tinere de dicotiledonate Meristeme axiale (in siruri longitudinale): diviziunile celulare sunt predo minant periclinale, peretii celulari noi fiind orientati perpendicular atat fata de axa longitudinala a celulei cat si a organului in care se gaseste; aceste me risteme dau nastere la corpuri cilindrice - radacini, tulpini, petioluri, nervur i etc. CLASIFICAREA MERISTEMELOR Dupa originea lor, meristemele sunt de trei categorii: 1. Meristeme primordiale (promeristeme) - rezulta din diviziunea zigotului; rep rezentat de celule totipotente care formeaza embrionul in prime faze de dezvolta re; la planta adulta este reprezentat de celulele initiale localizate in varfuri le de crestere ale axelor supra- si subterane; celulele initiale (au dimensiuni putin mai mari decat celelalte) impreuna cu celulele cele mai apropiate care au

derivat din cele initiale, protejate de primordiile foliare si de catafile (la n ivelul tulpinii) sau de piloriza (la nivelul radacinii) constituie varfuri veget ative meristematice; varful vegetativ meristematic = celule initiale+celule deri vate apropiate+elemente de protectie 2. Meristeme primare - situate la mica distanta de varful vegetativ meristemati c al radacinii si al tulpinii; celulele acestora prezinta deja un inceput de dif erentiere - vacuolizare evidenta si schimbare a formei; dupa pozitia lor in corp ul plantei pot fi: apicale si intercalare. Meristeme primare apicale - reprezentate de celulele initiale, derivatele lor s i zonele axiale din radacina sau tulpina situate imediat in apropierea varfului, dar deasupra celui mai tanar primordiu foliar. Au fost elaborate mai multe ipot eze privind structura meristemului apical: Hanstein (1868) - deosebeste trei meristeme apicale (numite si histogene ): dermatogenul (din care se diferentiaza epiderma), periblemul (din care se dif erentiaza scoarta) si pleromul (din care se diferentiaza cilindrul central). Ace ste meristeme apicale pot fi identificate la multe radacini si foarte rar la tul pini. [gr. derma = piele, genesis = formare, periblema = imbracaminte, pleroma = umplere]. Haberlandt - postuleaza existenta a trei meristeme apicale: protoderma ( dispusa superficial, din ea deriva epiderma/rizoderma si uneori tesuturile mecan ice si asimilatoare; celulelei protodermei se divid prin pereti anticlinali rezu ltand crestere in suprafata), procambiul = desmogenul (alcatuit din celule proze nchimatice efilate la capete; din procambiu se diferentiaza tesutul conducator vase conducatoare si elemente anexe; celulele se divid numai prin pereti longit udinali; are cea mai lunga viata meristematica) si meristemul fundamental (alcat uit din celule parenchimatice, cu spatii intercelulare mici; celulele se divid p rin pereti anticlinali si radiali; din acest meristem iau nastere tesuturile cor tical, asimilator, aerifer, acvifer, de inmagazinare a substantelor de rezerva, medular, uneori si tesuturile conducatoare). Este cea mai acceptata teorie la or a actuala. Meristeme intercalare - tesut meristematic localizat la distanta de varful vege tativ meristematic. La tulpinile articulate (cu noduri) se gasesc la nivelul int ernodurilor. In stadiul tanar al plantei intregul internod este meristematic; ul terior, pe masura alungirii tulpinii, meristemul se localizeaza la baza internod ului, deasupra nodului. Aceste meristeme asigura cresterea independenta in lungi me a internodurilor. Functionarea acestor meristeme este limitata in timp, in ce le din urma diferentiindu-se complet si disparand. 3. Meristeme secundare - numite si meristeme laterale, deriva din tesuturi defi nitive vii (care sunt deja diferentiate). Aceste meristeme apar prin procesul de dediferentiere = pierderea de catre un tesut definitiv a caracterelor dobandite prin diferentiere si redobandirea insusirii de a se divide (redevin meristeme, active mitotic). Se formeaza in profunzimea radacinii si a tulpinii si contribui e la cresterea in grosime a acestora (fata de MERISTEMELE PRIMARE CARE ASIGURA C RESTEREA IN LUNGIME a organelor vegetative). Apar la majoritatea dicotiledonatel or si la toate gimnospermele, foarte rar la monocotiledonate. Cresterea secundar a in grosime este determinata de activitatea a doua meristeme secundare concentr ice: cambiul vascular (cambiul libero-lemnos) si cambiul subero-felodermic (felo genul). Cambiul vascular - este un meristem lateral care se dezvolta sub forma de cilin dru. Apare in cilindrul central (stel) intre fasciculele libero-lemnoase. Genere aza centripetal (spre interiorul/centrul organului) xilem secundar si centrifuga l (spre exteriorul/suprafata organului) floem secundar. La plantele tropicale ce lulele cambiale se divid continuu tot timpul anului, generand floem si xilem sec

undar. La plantele din zona temperata cambiul are activitate sezoniera - isi inc eteaza activitatea cand conditiile de vegetatie devin nefavorabile (sfarsitul to amnei, iarna). Cambiul vascular genereaza: vase conducatoare, parenchim si fibre (acestea din urma lipsesc din tesutul conducator primar). Raportul lemn secunda r/liber secundar este de 3:1 la gimnosperme si de 10:1 la angiosperme. Rolurile cambiului vascular: a) produce floem si xilem secundar; b) genereaza calus = tes ut de rana deasupra ranilor; c) participa la fuzionarea altoiului pe portaltoi p rin generarea de calus care asigura racordarea tesuturilor conducatoare (al alto iului si al portaltoiului). Felogenul - se formeaza in tesuturile primare vii, de diferite categorii, din a fara cilindrului central (stelului). Este unistratificat. Celulele felogenului s e divid generand suber (tesut mort la maturitate) spre exterior si feloderm (cel ule vii, izodiametrice, cu spatii intercelulare; constituie scoarta secundara a organului) spre interior. Uneori sub suber din felogen se poate forma feloid car e contribuie la exfolierea suberului. Suberul impreuna cu feloidul constituie fe lemul (pluta), iar suberul impreuna cu felogenul si cu felodermul constituie per idermul/periderma. Originea felogenului este variata: din celulele epider mei sau/si din primul strat celular cortical subepidermal, din primele 2-3 strat uri corticale, din parenchimul floemic, din periciclu. Celulele felogenului sunt strans lipite, neexistand spatii intercelulare. Numarul de straturi de suber es te mai mare decat numarul de straturi de feloderm. Suberul nu se formeaza in fru nze. MERISTEMOIDE Meristemoidele sunt grupari de celule din diferite tesuturi definitive primare c are se pot divide generand diverse structuri. Aceste grupari de celule au activi tate meristematica locala.

SISTEMUL PROTECTOR (APARATOR) Caractere generale Sunt tesuturi externe (superficiale), rar se gasesc in profunzimea organelor pla ntei. Sunt, in general, unistratificate. Au rol de aparare a celulelor/tesuturil or vii pe care le delimiteaza. Dupa origine: primare (epiderma, exoderma, endoderma, tesutul caliptral) si secu ndare (suberul - component al peridermei si al ritidomului). Tesuturi protectoare primare Epiderma Principalul tesut de aparare Stratul (rar straturile) exterior de celule care acopera si protejeaza toate org anele vegetative si de reproducere; in cazul tulpinii si al radacinii, epiderma este prezenta inainte ca acestea sa depaseasca in circumferinta o anumita limita . Lipseste de pe caliptra si de pe varfurile vegetative meristematice.

La organele subterane (mai ales la radacina) se mai numeste si rizoderma. Caracteristici Fara spatii intercelulare Prezinta cuticula Durata: toata durata vietii la plantele care nu cresc in grosime; la plantele cu crestere in grosime - pana la formarea peridermei (in general in primul an de v iata) Tipuri de celule epidermice: a) celule epidermice propriu-zise - variate ca forma, marime, dispozitie b) celule specializate: celule stomatice si celule anexe, peri, emergente etc. a) pot fi parenchimatice sau prozenchimatice; peretele celular subtire - alcatui t din celuloza, hemiceluloza, pectine + cutina sau gros, mai ales cel tangential extern. . Toate organele supraterane si parti din radacina matura prezinta cuticula deasup ra epidermei (alcatuita din cutina - o substanta lipidica). Protoplastul - citoplasma, nucleu, plastide, mitocondrii, dictiozomi, RE, microt ubuli, uneori vacuole cu pigmenti antociani. Nucleul - forma variata, dispus parietal in apropierea peretelui tangential inte rn Plastide - cloroplaste, leucoplaste, cromoplaste; cloroplastele au activitate fo tosintetica mult redusa fata de cloroplastele din parenchimul asimilator. Mitocondriile si dictiozomii sunt bine dezvoltati => activitate metabolica inten sa Rolurile epidermei 1. Rol de protectie

2. Cuticula si ceara - rol izolator fata de factorii distructivi din mediul extern 3. Diminueaza/regleaza transpiratia si regleaza balanta hidrica in anumite conditii ecologice si in anumite perioade de vegetatie 4. Permite patrunderea luminii in tesuturile asimilatoare subepidermale

5. Unele celule epidermale (celulele buliforme si cele veziculoase) - depoz ite de apa si produsi metabolici 6. 7. 8. Au cloroplaste => sinteza de diferite substante biologic active Rol de absorbtie (Orchidaceae si Bromeliaceae) Rol de secretie - uleiuri eterice

9.

Rol de percepere a unor stimuli - lumina, temperatura

10. Are caracter meristematic (fiind vie) generand stomate, peri, papile Epiderma multistratificata Velamen radicum: epiderma multistratificata caracteristica radacinilor aeriene a le unor epifite (orhidacee); rol de tesut de absorbtie si inmagazinare a apei; f ara spatii intercelulare Stomatele Structuri foarte specializate - asigura respiratia si transpiratia organelor del imitate de epiderma Alcatuite din 2 celule stomatice (= celule de inchidere) care lasa intre ele o d eschidere = ostiola; celulele stomatice sunt inconjurate de celule anexe (acceso rii, peristomatice) care difera si ele de celulele epidermale propriu-zise Celulele stomatice + celulele anexe = aparat (complex) stomatic Distributia stomatelor: pe toate organele supraterane (mai ales pe frunze), pe r izomi; lipsesc la plantele acvatice

Organizare structurala Stomata este formata din 2 celule epidermice reniforme, intre ele o deschidere ostiola - cu marime variabila in functie de turgescenta (=gradul de umplere cu apa) celulelor stomatice Sub stomata, in tesutul de dededsubt - exista un spatiu intercelular = camera su bstomatica Stomate acvifere Pline cu apa, mult mai mari, ostiola permanent deschisa.Situate la extremitatea nervurilor.

Perii (trichomii) Formatiuni derivate din celulele epidermale care acopera in special organele veg etative ale plantelor (tulpina si frunzele). Sunt de doua categorii: peri protec tori glandulari (secreta anumite substante - uleiuri eterice, apa, terpene, subs tante urticante = urzicatoare etc.) si peri protectori neglandulari (nesecretori ); la radacina exista peri absorbanti. Pot fi uni- sau pluricelulari. Rolul perilor Protectie mecanica Izolare termica

Apara organismul impotriva consumatorilor, Absorb apa cu saruri minerale. Reduc/maresc intensitatea transpiratia Exoderma Caracteristica radacinilor. Face parte din scoarta primara. Reprezentata de stra tul (la dicotiledonate) sau straturile (2-3, la monocotiledonate) subrizodermice ale scoartei externe. Preia functia de aparare dupa exfolierea rizodermei. Alca tuita din celule vii, parenchimatice poligonale, cu pereti celulari usor lignifi cati, fara spatii intercelulare (printre aceste celule exista, in dreptul periso rilor radiculari absorbanti, celule cu pereti subtiri, nesuberificati = celule d e pasaj, care permit circulatia sevei brute de la perisorii absorbanti catre cil indrul central). Endoderma (floioterma) Tesutul cel mai intern al scoartei primare; exista mai ales la radacini, rar la tulpini si frunze. Este un tesut viu alcatuit din celule poligonale, unistratificate, fara spatii i ntercelulare; peretii celulari sunt fie neingrosati, fie inegal ingrosati (in fo rma de banda sau in forma de potcoava - aceste ingrosari = ingrosarile Caspary). Celulele din dreptul faciculelor lemnoase raman cu peretii neingrosati = celule de pasaj - permit circulatia radiara a apei. La tulpinile supraterane - stratul cel mai intern al scoartei nu este diferentia t specific in endoderma, daca este, atunci este teaca amilifera (depoziteaza ami don). La tulpinile subterane exista endoderma tipica, cu celule cu ingrosari Caspary s i celule de pasaj. Roluri: endoderma este un cilindru cu rol de protejare a tesuturilor vii ale cil indrului central (stelului), rol de mentinere a formei normale a stelului, rol d e a limita prezenta sevelor doar la nivelul stelului. Tesutul caliptral Specific radacinii - protejeaza varful vegetativ meristematic. Provine din calip trogen. Este o structura "in deget de manusa", alcatuita din celule parenchimati ce, cu peretii celulari usor suberificati. Se mai numeste piloriza sau scufie. A re rol in facilitarea cresterii radacinii - celulele apicale devin mucilaginoase si lichefiaza particulele solului - si in orientarea geotropa pozitiva (celulel e prezinta statolite). Odata cu cresterea radacinii, se dezorganizeaza treptat, dar se regenereaza permanent pe seama caliptrogenului. La plantele acvatice exis ta rizomitra care nu se uzeaza si nu se reinnoieste. Nu exista la plantele paraz ite. Tesuturi protectoare secundare Tesuturile suberoase secundare se formeaza din felogen (meristem secundar format prin dediferentiere).

Cresterea secundara in grosime este determinata de produsele felogenului si ale cambiului vascular => tesuturile de protectie primare sunt inlocuite (in radacin ile si tulpinile cu crestere secundara in grosime) de un complex de tesuturi de aparare secundare = periderma (suber + felogen + feloderm). Suberul (pluta) Rezulta din activitatea felogenului Celule izodiametrice, tabulare, fara spatii intercelulare, dispuse unele sub alt ele. La maturitate celulele mor. Peretii celulari sunt impregnati cu suberina, rar si silicificati. Particularitatile suberului Slab permeabil pentru apa => bun aparator impotriva transpiratiei excesive Foarte greu permeabil pentru gaze. Slaba conductibilitate termica (celulele moarte au lumenul plin cu aer) =>protec tie impotriva variatiilor mari de temperatura, frig excesiv, agenti patogeni La Quercus suber - are 20 cm - impermeabil pentru gaze, lichide, praf atmosferic infectat (se fabrica dopuri ermetice, materiale izolante, colaci de salvare) Suber de rana = traumatic - acopera ranile de pe unele organe; rana secreta necr ohormoni (hormoni de rana) care stimuleaza activitatea mitotica a celulelor veci ne => calus - la exteriorul lui apare felem (suber + feloid) Suber de cicatrizare (felem) - sub tesuturile de separatie, la nivelul caruia se detaseaza unele organe (frunze) Tipuri de suber Suber simplu: o pluta) o astic Tare - pereti celulari ingrosati, rigizi - Fagus (fag)- inflexibil, inel Moale - pereti celulari subtiri si elastici - Quercus suber (stejarul de

Suber compus - ambele tipuri de celule formeaza straturi care alterneaza - Betul a (mesteacan) Ritidomul Rhitis = incretitura, zbarcitura Este un ansamblu de tesuturi primare si secundare moarte (= o succesiune de PERI DERME), care impreuna alcatuiesc tesuturile de aparare ale ramurilor, trunchiulu i si ale unor radacini

Tipuri de ritidom a) inelar (concentric) - se descuameaza ca inele - Betula, Prunus avium b) fibros - la unele plante se desface in fasii - Vitis, Clematis vitalba, Taxo dium, Juniperus c) solzos - se descuameaza in solzi (placi) - Aesculus, Malus, Picea La unele plante nu se descuameaza, ci se ingroasa si crapa => retea de fisuri ad anci si largi - brazde Rolurile ritidomului 1. 2. 3. 4. 5. 6. Protectie impotriva pierderii de apa prin transpiratie Protectie impotriva supraincalzirii Protectie impotriva inghetului Protectie impotriva patrunderii parazitilor Protectie impotriva incendiilor Protectie impotriva actiunii erbivorelor

Lenticelele Formatiuni suberoase formate pe tulpina, radacini, petioluri. Sunt deschideri sa u fisuri in suber, permitand schimbul de gaze (O2 si CO2) intre tesuturile vii d e sub suber (care este impermeabil pentru gaze) si aerul atmosferic. Sunt echiva lente functional cu stomatele din epiderma.

SISTEMUL CONDUCATOR

Cormul - traversat de un curent dublu de lichide - seva bruta si seva elaborata. Seva bruta = solutie de saruri minerale absorbita din sol de catre radacini, la nivelul regiunii pilifere (regiunea perisorilor radiculari absorbanti); circula ascendent, pana la tesuturile asimilatoare, prin tesutul conducator lemnos. Seva elaborata = solutie de substante organice (in special glucide) formata in u rma procesului de fotosinteza; circula descendent prin tesutul conducator liberi an si ajunge la toate tesuturile plantei si in special in zonele de crestere; su rplusul - se depoziteaza in organele de acumulare. Corp mare => necesar mare de seve => pentru transportul lor (in cantitate mare s i la inaltime) a aparut tesutul conducator. Tesuturile conducatoare apar diferentiate de la Pteridofite. Tesuturile conducatoare sunt alcatuite din:

vase (permit circulatia sevelor cu viteza mult mai mare decat in cazul tr ansportului prin difuziune din celula in celula), parenchim si fibre sclerenchimatice (doar in tesuturile conducatoare secundare).

Celulele conducatoare sunt specializate - alungire, perforare (ciuruire) => tubu ri ciuruite, disparitia peretilor celulari transversali (terminali) => vase lemn oase. Tesutul conducator lemnos = xilem Lemn primar: protoxilem - pereti celulari subtiri si putin lignificati, inca se pot alungi odata cu organul; metaxilem - pereti celulari grosi si lignificati. Lemn primar = hadrom = elemente conducatoare fundamentale (traheide si trahee) + parenchim lemnos Xilem = tesut conducator lemnos = hadrom + fibre lemnoase. Xilem = vase + celule parenchimatice + fibre lemnoase Vasele lemnoase forma alungita, cilindrica sau prismatica fara continut viu la finalul diferentierii (cand sunt complet diferentiate sunt moarte) pereti celulari ingrosati si lignificati siruri de celule dispuse cap la cap si grupate in fascicule conducatoare dupa forma, dimensiune si modul de ingrosare a peretilor sunt de 2 tipuri: traheide si trahee

Traheidele: vase inchise (imperfecte) siruri longitudinale de celule suprapuse

peretii celulari transversali (terminali oblici) persistenti prevazuti cu pori = punctuatiuni capete ascutite sau rotunjite la plantele primitive - ferigi, gimnosperme

circulatia mai dificila, inceata deoarece exista pereti celulari transvers ali; se face prin punctuatiuni si prin difuziune Traheele vase deschise, perfecte

=articule vasculare

tuburi continui care rezulta din suprapunerea de celule prozenchimatice ci lindrice (rar prismatice), mai largi decat traheidele ) peretii celulari transversali au disparut complet sau aproape complet partile componente = articule = elemente de vas lungime - cm-1,5 m (5m la liane); prezente la angiosperme si gnetate (gnetatele fac parte dintre gimnosperme

prin peretii celulari ingrosati rezista la presiunea exercitata de celulel e din jur si nu se inchid trahee nefunctionale - contin aer si au doar rol mecanic de sustinere; au lumenul obturat Celulele parenchimatice vii, putin alungite, pereti celulari celulozici subtiri (la radacina) sau ingrosati si lignificati cel mai adesea insotesc lemnul secundar (parenchim secundar), prezente si in lemnul primar (parenchim primar) depozit de amidon si alte substante de rezerva rol in circulatia substantelor - conducere radiara

rol de sustinere - cele cu peretii ingrosati si lignificati, alaturi de ce lulele mecanice si de vasele lemnoase exista parenchim lemnos primar si secundar

Fibrele lemnoase elemente prozenchimatice efilate (ascutite la capete) pereti celulari puternic ingrosati si lignificati

sunt de mai multe tipuri; fibrele lemnoase propriu-zise = fibre libriforme - foarte alungite, prezente la dicotiledonate in lemnul secundar, sunt fibre sc lerenchimatice, sunt cele mai raspandite Tesutul conducator liberian = floem Liber primar = leptom = tuburi ciuruite + celule anexe + parenchim liberian Liber primar: protofloem si metafloem Floemul este alcatuit din: tuburi ciuruite, celule anexe (la angiosperme), paren chim liberian, fibre liberiene Floem = tesut conducator liberian = tuburi ciuruite + celule anexe + parenchim l

iberian + fibre liberiene, adica leptom + fibre liberiene (acestea nu exista in liberul primar) Tuburi ciuruite = vase liberiene

vase alungite, alcatuite din celule prismatice (= articule de vase ciuruit e), asezate cap la cap, celule vii, fara nucleu la maturitate vacuola mare, citoplasma parietala, pereti celulari celulozici subtiri

in peretii transversali exista pori (perforatii) care formeaza ciururile ( placile ciuruite) Celulele anexe asigura coordonarea metabolica pentru tuburile ciuruite au originea in aceeasi celula-mama ca si tubul ciuruit insotesc permanent si comunica cu tubul ciuruit

celule vii, citoplasma densa, nucleu mare, vacuole, pereti fara ciururi, l umen ingust, multa citoplasma, fara amidon rol de vitalizant al tuburilor ciuruite (acestea nu au nucleu, dar au meta bolism care trebuie coordonat) lipsesc la ferigi, gimnosperme, dicotiledonatele lemnoase primitive si ade sea din protofloemul angiospermelor celule albumifere (albuminice, proteinice) - la ferigi si gimnosperme; au ciururi; sunt in relatie morfo-fiziologica doar cu tuburile ciuruite, neavand ac eeasi origine; sunt echivalente cu celulele anexe

Parenchim liberian rol de conducere a sevei elaborate in sens radiar celule vii, putin alungite, pereti celulari celulozici, neciuruiti, uneori incarcate cu mult amidon lipseste la monocotiledonate este tesut de rezerva amilifer (poarta amidon)

Fibrele liberiene prezente doar in liberul secundar sunt elemente de sclerenchim

rol de sustinere - formeaza liberul tare (liberul moale = celule ciuruite + celule anexe + parenchim liberian)

SISTEMUL FUNDAMENTAL (PARENCHIMURI SI TESUTURI MECANICE) Parenchimurile Celule vii, au capacitate de diviziune (mica, dar prezenta), evidenta in procese le de cicatrizare si de regenerare. Celule slab diferentiate, dar indeplinesc va riate roluri fiziologice. Celulele au diferite forme: poliedrica (majoritatea), prozenchimatica, lobata = cutata, stelate (tesut aerifer). Peretii celulari prim ari celulozici subtiri sau foarte grosi cu hemiceluloza sau pereti secundari ing rosati lignificati (in xilemul secundar). Sunt 5 categorii: de absorbtie, asimilatoare, de depozitare de materii de rezerv a, acvifere, aerifere.

Parenchim de absorbtie Absoarbe apa + saruri minerale dizolvate sau alte substante. Sunt doua tipuri: rizoderma (parenchimul din zona absorbanta a radacinilor)- per isorii absorbanti + epiderma + parenchimul cortical (sunt toate implicate in abs orbtia si transmiterea apei spre tesutul conducator) si velamen radicum. Velamen - in tesuturile radacinilor aeriene ale orhideelor epifite; are rol de p rotectie si de absorbtie a apei ca vapori. Parenchim asimilator (clorenchim) Functie principala - sinteza de substante organice prin fotosinteza Principalul caracter - celule bogate in cloroplaste cu clorofila Celulele au forma corespunzatoare pentru captarea luminii; ele trebuie si sa con duca substantele elaborate pe cea mai scurta cale la tesutul conducator. Foarte raspandite in organele supraterane ale plantelor, localizate imediat sub epiderma, mai ales la nivelul frunzelor si tulpinii. Celule cu pereti subtiri si celulozici. Sunt doua tipuri principale: palisadic (1-3straturi de celule prismatice sau cilindrice bogate in cloroplaste, cu spatii intercelulare mici; celulele sunt dispuse in general perpendicular pe epiderma => seamana cu un gard (palissade (fr.) = gard) lacunar/lacunos (celule de forma sferica, lobata sau stelata, mai putin bogate in cloroplaste, spatii intercelulare mari = lacune care permit o buna circulatie a aerului, localizat de obicei pe fata inferioara a frunzelor).

Tecile clorofiliene - celule palisadice dispuse radial/concentric in jurul fasci culelor conducatoare (transport rapid al substantelor plastice in tesutul conduc ator). Parenchim de depozitare a materiilor de rezerva Substante de rezerva - glucide, proteine, lipide, cristale de oxalat de Ca; aces te substante sunt capabile sa ajute germinarea sau formarea a ceva nou in cadrul organismului. Celule vii, pereti celulari subtiri sau usor ingrosati, citoplasma parietala (pe licule subtiri dispuse la periferia celulei, chiar langa peretele celulei = pari etal), fara cloroplaste, vacuom dezvoltat, nucleu deformat. Celulele raman vii d eoarece tot ele mobilizeaza metabolic substantele de rezerva. Sunt compacte (fara spatii intercelulare sau spatii mici) si incolore. Substantele de rezerva se depoziteaza in citoplasma, amiloplaste, vacuole. Parenchim acvifer Depozit de apa la plantele suculente care traiesc fie in regiuni secetoase = pla nte xerofile, fie pe soluri saraturate = plante halofile. Celule mari, pereti celulari subtiri, putina citoplasma si fara cloroplaste, vac uom dezvoltat, cu mucilagii (substante glucidice care retin apa si o cedeaza gre u) Rol de depozit de apa au si unele celule din epiderma superioara a unor plante. In general, parenchimul acvifer este asociat cu parenchimul asimilator pentru ai asigura apa. Parenchimul aerifer Se intalneste la plantele acvatice si palustre (de mlastina) - nufar, pipirig, A lisma plantago. Spatii intercelulare mari = lacune - formeaza canale care strabat tot corpul pla ntei; se acumuleaza aer => scade greutatea specifica si planta pluteste sau sta vertical. Aerul din canalele aerifere constituie un depozit de oxigen si dioxid de carbon pentru aceste plante, care, in mediul in care traiesc (apa) au la disp ozitie o cantitate mica de gaze importante in respiratie si fotosinteza. Canalele aerifere sunt mentinute deschise prin sclereide = celule stelate cu per eti lignificati.

Tesuturile mecanice (de sustinere) Totalitatea tesuturilor mecanice = stereom. Initial, sustinerea este asigurata prin turgescenta si tesut conducator lemnos. Ulterior, apar colenchimul si sclerenchimul.

Colenchimul Colla = clei Celule vii cu pereti celulari neuniform ingrosati, formati din celuloza, hemicel uloza substante pectice si apa, considerati pereti celulari primari; cu sau fara spatii intercelulare. Prezent in organele in crestere; rezistent la extensie, dar flexibil si plastic. Exista 3 tipuri: angular - pereti celulari ingrosati in colturile celulei; fara spatii inte rcelulare; tabular - peretii tangentiali intern si extern sunt ingrosati; lacunar - prezinta spatii intercelulare; peretii sunt ingrosati in dreptul spatiilor dintre celule.

Sclerenchimul Celule nevii la maturitate, peretii celulari uniform ingrosati secundar, adesea lignificati; fara spatii intercelulare; tesut elastic. Exista 2 tipuri: sclerenchim scleros - celule izodiametrice = sclereide

sclerenchim fibros - celule alungite (prozenchimatice) = fibre xilematice - traheidale si libriforme - si extraxilematice

SISTEMUL TESUTURILOR SPECIALE TESUTURILE SI STRUCTURILE SECRETOARE SI EXCRETOARE Structurile secretoare sunt alcatuite din celule sau grupuri de celule, dispersa te printre parenchimuri, avand proprietatea de a secreta (elabora) sau excreta ( elimina) diferite substante. Substantele secretate, care sunt utilizate in metabolism sunt considerate produse (produsi) de secretie; cele care sunt scoase definitiv din circuitul metabolic se numesc produse de excretie. Celulele sau grupurile de celule care secreta sub stante chimice si le depun in interiorul lor sau le elimina in afara sunt struct uri secretoare. Totalitatea acestor structuri constituie sistemul structurilor se cretoare. Printre substantele sintetizate in plante se numara: uleiuri esentiale, gume, mu

cilagii, taninuri, alcaloizi, latex, nectar etc Citologic, celulele secretoare (izolate sau grupate in tesuturi secretoare) se c aracterizeaza prin: talie mica, forma sferica, nucleu mare si organite numeroase . Vacuolizarea este redusa sau, din contra, vacuomul este bine dezvoltat daca es te compartiment de depozitare a substantei secretate. Functia de secretie este, intr-o oarecare masura, caracteristica tuturor celulelor vegetale vii. Insa se c onsidera celule secretoare doar acelea la care aceasta functie este predominanta . Rolurile indeplinite de substantele excretate/secretate pot fi grupate in: - functii ecologice: atragerea polenizatorilor, indepartarea eventualilor pradat ori sau paraziti; - functia de protectie impotriva factorilor abiotici extremi ai mediului - secet a, inghet.

Celule secretoare izolate se gasesc, de regula, in tesuturile parenchimatice ale frunzei sau fructului. (Cand ele difera ca marime si forma de celulele invecina te, se foloseste denumirea de idioblaste, ca si pentru sclereidele izolate.) Sub stantele secretate de aceste celule sunt: - uleiuri volatile (in frunzele de dafin si ale multor lamiacee, in fructele de apiacee) etc.; - oxalat de calciu, depozitat sub forma de cristale la numeroase plante (frunza de begonie si stanjenel, tulpina de tei sau nuc, tunicile bulbului de ceapa etc. ) - tanin (elaborat de celule tani(ni)fere) - in cazul leguminoaselor, al unor roz acee, fagacee etc. La stejar, taninul se acumuleaza in celulele peridermei si er a utilizat, altadata, in tabacarie. Dupa substanta secretata, se cunosc urmatoarele tipuri de celule secretoare: celu le oleifere, rezinifere, balsamifere, taninifere, mucilagigene, oxalifere s.a. Cele mai frecvente sunt celulele oleifere - secreta uleiuri eterice. Uleiurile e terice au miros placut, de obicei gust amar, sunt antiseptice, unele diuretice, iritante sau expectorante. Unele plante bogate in uleiuri eterice sunt utilizate ca plante medicinale. Papilele secretoare sunt expansiuni epidermice unicelulare conice care alcatuies c un "covor" (deci un tesut) la suprafata petalelor de trandafir, panselute, top orasi, lacramioare etc. Uleiurile volatile parfumate sintetizate de papile difuz eaza in atmosfera prin cuticula. Osmoforele sunt tot formatiuni ale epidermei in forma de cili, apendici, peri, care secreta (uneori impreuna cu celulele de sub ele) uleiuri volatile (la petal ele de Narcissus si ale multor orhidee). Perii secretori sunt pluricelulari, rar unicelulari, adesea cu varful dilatat ( peri glandulari). Apar in epiderma la diverse organe. Perii de la urzica sunt mari, unicelulari si secreta acetilcolina, histamina, fo rmiat de sodiu si alte toxine. Glandele saline/salifere sunt caracteristice plantelor nesuculente de saraturi,

la care au rolul de a elimina surplusul de saruri. Sarurile sunt scoase din cel ule sub forma de solutii. Dupa evaporarea apei, la suprafata organelor raman cri stale de sare. Glandele acvifere (= hidatodele) sunt structuri ce elimina apa excedentara din f runze (si implicit din intreg corpul plantei) prin picurare sau gutatie eliminar ea facandu-se in forma lichida. Apa eliminata contine diferite elemente (calciu, potasiu, azot, fosfor si clor) dizolvate in concentratii diferite. Hidatodele p ot fi active sau pasive. Hidatodele active se mai numesc si stomate acvifere. De numirea de stomata acvifera este justificata si de aceea ca eliminarea apei se f ace chiar prin ostiola unei stomate modificate. Glandele nectarifere (nectarigene = nectariile) excreta nectarul - un amestec ap os de zaharuri si diverse alte substante organice. Nectarul este cautat de insec te, care, cu ocazia vizitarii florilor, fac si polenizarea. Nectariile sunt stru cturi secretoare diferentiate pe diferite elemente florale sau pe organe vegetat ive, in apropierea tesuturilor conducatoare. Dupa locul de formare, nectariile si nt de doua feluri: nectarii florale si nectarii extraflorale. Nectariile florale (nuptiale) se diferentiaza pe elementele florale (la baza sep alelor sau petalelor, uneori in pintenii corolei, pe receptacul, pe stamine, pe ovar, pe stil, pe tubul corolei). Nectarii extraflorale (extranuptiale). La unele plante, tesuturile nectarifere s unt localizate pe frunze, pe stipele si petioluri. In aceste cazuri nectariile s e numesc extraflorale. In general, nectariile extraflorale sunt macroscopice. El e se prezinta sub forma de umflaturi, uneori intens colorate, de ridicaturi inela re, de trihomi etc. Glandele digestive sunt peri/trichomi care elimina apa + enzime proteolitice, u neori si nectar. Sunt intalnite mai ales la plantele insectivore. Enzimele prote olitice sunt excretate in momentul capturarii unei insecte. Cavitatile secretoare inchise, captusite cu celule secretoare, sunt, dupa forma lor, a) buzunare secretoare si b) canale secretoare. Buzunarele/pungile secretoare contin uleiuri esentiale si sunt spatii izodiamet rice delimitate de celule secretoare. Canalele secretoare sunt spatii cilindrice lungi, din diverse organe, in care c elulele secretoare varsa rezine (rasini), gume, uleiuri esentiale. La speciile de sunatoare (Hypericum sp.) se gasesc atat buzunare secretoare (= g lande translucide), cat si canale secretoare si noduli negri secretori, care cont in alcaloizi, lipide, rasini si uleiuri esentiale in toate organele plantei; ace ste substante fac din sunatoare una dintre cele mai valoroase plante medicinale. Laticiferele. Latexul este o emulsie de polimeri ai izoprenului ce se gaseste la cca 300 de specii de plante. In contact cu aerul, latexul capata proprietati me canice (cauciuc, gutaperca). Celulele cu latex sunt vii, cu citoplasma dispusa p arietal si cu o vacuola mare, centrala (in care se afla latexul). Laticiferele p ot fi alcatuite din cate o celula - laticifere nearticulate - simpla sau ramific ata, de mari dimensiuni (cele ramificate au ramificatiile printre celule ale tes uturilor radacinii, tulpinii, frunzei etc.). Laticiferele articulate sunt format e prin anastomozarea (conectarea) mai multor celule laticifere. Peretii separato ri ai articulelor de vas (celulelor) pot fi perforati sau in mare parte resorbit i. Sunt prezente la rostopasca (cu latex portocaliu), mac etc. Importanta laticiferelor in viata plantelor. Laticiferele au un rol important in conducerea substantelor nutritive, in inmagazinarea substantelor nutritive, in r

egularizarea bilantului de apa al plantei sau ca mediu pentru transportul oxigen ului etc. Mai recent, laticiferele sunt interpretate ca un sistem excretor, deoarece substa ntele care se acumuleaza in ele - produse ale metabolismului - nu mai sunt utili zate de catre planta. TESUTURILE DE SEPARATIE Detasarea sau separarea unor tesuturi sau complexe de tesuturi sau in final, a u nor organe vegetative in anumite etape ontogenetica (de viata) se datoreste unor structuri speciale, numite tesuturi de separatie. Detasarea normala a unui organ vegetal se face periodic, adica intr-o anumita et apa ontogenetica si este determinata de incetarea functiei lui (caderea frunzelo r, a elementelor florale dupa anteza, a florilor nefecundate, a fructelor etc.). TESUTURILE SENZITIVE Ca sisteme vii, plantele manifesta proprietatea de iritabilitate = insusirea de a raspunde la stimuli (lumina, gravitatie, stimuli tactili, substante chimice). Raspunsurile plantelor sunt diferite de cele ale animalelor, pentru ca plantele nu se pot deplasa; raspunsurile plantelor constau mai mult in schimbarea formei organelor. Raspunsurile plantelor nu sunt lesne percepute de noi, deoarece sunt foarte lente. Plantele superioare fixate de substrat raspund mediului anizotropic (cu concentr atii neomogene de factori, asa cum sunt de fapt toate mediile) prin tropisme - r eactii de orientare care constau in esenta in curbarea organelor. Miscarile spectaculoase ale plantelor, efectuate mai mult sau numesc nastii. Nastiile sunt miscarile efectuate de plantele apturarea prazii, de frunza de Mimosa pudica ca raspuns la un r si miscarile periodice de inchidere/deschidere ale florilor orare a frunzelor. mai putin rapid se carnivore pentru c stimul mecanic, da si de ridicare/cob

La plantele care executa astfel de miscari exista anumite structuri capabile sa resimta variatia anumitor factori de mediu si sa transmita aceasta informatie ce lorlalte celule si tesuturi care reactioneaza prin crestere orientata sau prin n astii.