Percepia

Comparativ cu senzaia, percepia constituie un nivel superior de prelucrare si integrare a informaiei despre lumea extern i despre propriul nostru Eu. Superioritatea const n realizarea unei imagini sintetice, unitare, n care obiectele i fenomenele care acioneaz direct asupra organelor noastre de sim sunt reflectate ca totaliti integrale, n individualitatea lor specific.

n funcie de specificul mecanismului care le realizeaz, vom distinge astfel imagini perceptive monomodale (cuprinznd informaia extras i prelucrat de ctre un singur analizator) i imagini perceptive plurimodale (cuprinznd informaia extras i prelucrat de mai muli analizatori). Perceperea unuia i aceluiai obiect prin mai muli analizatori este, evident, mai eficient dect perceperea doar printr-un singur analizator. Datorit specializrii funcionale relativ nguste, fiecare analizator nu poate s reflecte realitatea dect partial. Orice obiect concret, orict ar prea de simplu, posed o multitudine de aspecte, nsuiri i relaii, care nu pot fi surprinse toate de ctre un singur analizator. n condiiile percepiei cotidiene, avem impresia ca percepia se realizeaz automat i instantaneu, de ndat ce stimulul acioneaz asupra unui analizator sau a altuia. n realitate, procesul perceptiv este unul de desfurare fazic, avnd urmtoarele faze: orientarea, detecia, discriminarea, identificarea i interpretarea. Ca i senzaiile, percepia are o funcie informaional, dar este mai complex, prin intermediul creia percepia ne asigur o informare asupra nsuirilor complexe, obiectuale, ale lumii nconjurtoare. Percepia are i o funcie adaptativ reglatorie, prin care ndeplinete roluri majore n adaptarea organismului la mediu i n activiti complexe ale omului (scrisul, cititul, manipulare unor vehicule sau instalaii complexe etc.)

Tipurile de perceptie:
- dupa analizator: perceptii gustative; perceptii auditive perceptii vizuale perceptii tactile -dupa forma existentei materiei: perceptia timpului: 1)obiectiva(secunde,minute,ore etc.) 2)subiectiva(depinde de virsta,dispozitie etc.)