refuzarea sau acceptarea tezei b. dezvoltarea tezei/argumentelor Pot exista mai multe demersuri argumentative: - Argumentul de autoritate se sprijina pe credibilitatea unui expert citat si pe pertinenta cercetarii sale privind tema in discutie. - Argumentul pragmatic, prin care un act e apreciat in functie de consecintele favorabile, argumentul bazat pe scopuri (avand drept scop) - Argumentul de reciprocitate care rezulta din transpozitia punctelor de vedere simetrice: pe de o parte, pe de alta parte, - Argumentul de comparare - Refuzarea unei teze III CONCLUZIA: Concluzia poate fi reluata intr-un nou enunt marcat printr-un indice al enuntarii: de mentionat faptul ca: pe de o parte, pe de alta parte, de altfel, cu alte cuvinte asadar, rezulta Concluzia bazata pe o alternativa: pe de o parte pe de alta parte. INDICI AI ARGUMENTARII: Ca indici lexicali, se folosesc termeni adecvati tezei. Ca indici ai enuntarii sunt folosite procedee precum: - verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc. - adverbe sau locutiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitatii evaluative: probabil, posibil, desigur, fara indoiala, cu siguranta etc. - conjunctii, locutiuni conjunctionale cu rol argumentativ folosite mai ales pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv: deoarece, din cauza ca, incat, ca sa, asadar etc. - formule ca: in primul rand, mai intai, in al doilea rand, de exemplu, apoi, in concluzie, deoarece, prin urmare, pe de o parte pe de alta parte, astfel etc. - termeni sau expresii care exprima direct o judecata de valoare: cum cred unii, folosirea termenilor sau expresiilor care exprima indirect o judecata de valoare: putem spune ca - pronume si adjective pronominale demonstrative care fac legatura intre idei: aceasta, acesteia etc. Legatura intre idei se realizeaza si prin conectorii si, de asemenea, sau printr-un proces de opozitie si nu. - alti conectori: rezulta, de mentionat faptul ca, numai, ca, de altfel, de asemenea, desi, dar, de altfel, cu alte cuvinte, deci, si anume se refera la realizeaza conexiuni secundare interne unui argument. Dispunerea textului in paragrafe distincte. Timpul verbelor este prezentul etern, neutru, timp al reprezentarii actualizatoare, al inscrierii particularului in general.
Text argumentativ Textul argumentativ afirm sau neag idei, convingeri, atitudini. Structura textului argumentativ:
I. Ipoteza este propoziia care exprim ideea de baz. n ipotez se comenteaz pe scurt coninutul afirmaiei i se exprim propriul punct de vedere pro sau contra fa de ideea de baz din afirmaie. Punctul de vedere personal se exprim prin verbe de opinie, la persoana I, numrul singular: susin, aprob, afirm, sunt de acord / resping, infirm, nu sunt de acord, neg. II. Dezvoltarea argumentelor / Argumentarea n care se aduc minim dou argumente pro i / sau contra afirmaiei din ipotez. Structura unui argument: afirmaie + explicaie ( introdus de conectori deoarece,pentru c, ntruct ) + exemplu. Pentru a da consisten ideilor exprimate, exemplul trebuie s fie din istorie, literatur romn sau universal, filozofie. Tot ca exemple se pot folosi statistici, citate ale unor personaliti. Fiecare argument este introdus prin conectori:n primul rnd/n al doilea rnd, un prim argument / un al doilea argument, pe de o parte / pe de alt parte. Tehnici de argumentare: - citarea unor personaliti, oameni de cultur, cu meniunea c citatul trebuie s aib n comun tema cu afirmaia din ipotez. De exemplu, dac trebuie s scriei un text argumentativ despre timp,citatul pe care l dai trebuie s se refere tot la timp. - analogia, comparaia ntre dou idei, situaii, atitudini: de asemenea, la fel ca i, acest lucru/fiin/fenomen amintete de - raionamente cauz-efect, deductive(de la general la particular), inductive(de la particular la general)
III. Concluzia n care se reformuleaz punctul de vedere personal exprimat n ipotez. Concluzia este introdus prin conectori specifici: n concluzie, aadar, prinurmare.