La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor visece face fiinta sa aspire la absolutul

clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant,eul liric pierzand orice contact cu lumea din jur si adancindu-se in bajbaiala inintuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si material datorita acelor grelepicuri ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un timp continuu. Dar simai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest contextse produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit etern.

Trecutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva:si tu citesti din roase plicuri. Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere,ca o ratacire temporala ce nu mai poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpulmitic: Visez la basmul vechi al zanei Dochii. Aparitia iubitei este ca o continuare avisului de dragoste ce ilustreaza imaginea iubitei pierdute. Acesta prezenta este unafeerica, iubita fiind o proiectie a trecutului. Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadruperfect al interiorizarii: Dar si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc.Materia inconjuratoare impune visarea romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentrucare eul se adanceste in angoasa si frig. In Sonetul bacovian simbolurile dominante suntcele ale mortii. Relinarele rosii exprima calatoria spre o alta lume pe care poetul refuza sao accepte. La Bacovi ase mai produce si ruperea de normal de ordine si firesc. Prin versulSi cad, recad, si nu mai tac din gura se ajunge la o metafora a caderii, unde echilibruleste inexistent, iar visul se amesteca cu betiaGeorge Bacovia, ca si Sonetele lei Mihai Eminescu, foloseste motivul toamneisi al ploii. Dar toamna nu mai este un anotimp familiar, nici un prilej de intimitate si deplacute aduceri-aminte, ci un cadru propice starilor depresive