Sunteți pe pagina 1din 3

HANU ANCUTEI DE MIHAIL SADOVEANU Hanu Ancutei - Mihail Sadoveanu 1.

Raportul dintre instantele comunicarii narative Tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narative.Exista un povestitor al naratiunii-cadru care asista ca martor in seara de la han,devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor; faptul ca este recunoscut caunul dintre ei. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si conferai l u z i a autenticitatii. Aceasta voce narativa este cea d e l e g a t a d e a u t o r s p r e a - l reprezenta, fapt care il face pe criticul N.Manolescu sa afirme: Vocea anonima careinfatiseaza obiceiurile de la Han, la inceputul cartii, este a autorului.Ceilalti naratori, personaje in naratiunea-cadru si, pe rand, ascultatori, au inpovestirile relatate de ei roluri diverse: narator-martor, personaj-narator, de undevarietatea diegezei si caracterul polifonic.Ei apartin unor categorii sociale diferite: comisul Ionita (Iapa lui Voda),calugarul Gherman (Haralambie), mos Leonte Zodierul (Balaurul), capitanul demazili Neculai Isac (Fantana dintre plopi), Ienache Coropcarul (Cealalta Ancuta),ciobanul (Judet al sarmanilor), negustorul Dmian Cristisor (Negustor lipscan),o r b u l ( O r b s a r a c ) , m a t u s a S a l o m i a s i Z a h a r i a f a n t a n a r u l ( I s t o r i s i r e a Z a h a r i e i fantanarul). 2. Demonstratie - povestire P u b l i c a t i n 1 9 2 8 , v o l u m u l Ha n u A n c u t e i r e p r e z i n t a p e n t r u c r e a t i a l u i Sadoveanu capodopera de la rascruce. Povesirea Fantana dintre plopi face partedin acest volum.Realizat prin tehnica povestirii in rama, ciclul nu este doar o suita de nouap o v e s t i r i n a r a t e d e n o u a povestitori, ci un ansamblu armonios pe tema p o v e s t i r i i insesi. Tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narative. Exista unp o v e s t i t o r a l naratiunii-cadru care asista ca martor in seara de la h a n , d e v e n i n d ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Ceilalti naratori, personaje innaratiunea-cadru si, pe

rand, ascultatori, au in povestirile relatate de ei roluri diverse:narator-martor sau personaj-narator.Povestirile se situeaza intr-un plan al trecutului, principala lor caracteristicaf i i n d e v o c a r e a u n e i l u m i a p u s e , a c e l e i l a l t e A n c u t e . I n c i p i t u l n a r a t i u n i i - c a d r u fixeaza coordonatele spatio-temporale: intr-o toamna aurie, la Hanu Ancutei. Hanuleste un loc de popas si de petrecere, ocrotitor ca o cetate si cunoscut calatorilor dinvremuri vechi.Fantana dintre plopi are ca tema iubirea tragica si ca personaj-narator pecapitanul Neculai Isac. Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete, in urmacu peste douazeci si cinci de ani.Actiunea se deruleaza alert, fiind identificabile toate momentele subiectului.I n t r - o toamna, facand popas la Hanu Ancutei, se plimba calare pe malul raului

Moldova. Acolo cunoaste o tigancusa de optsprezece ani, a carei frumusete il tulbura.Fata il cauta la han, apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi promitandu-si on o u a intalnire de dragoste. A doua intalnire are final t r a g i c . I n d r a g o s t i t a , f a t a i i marturiseste ca a fost trimisa sa-l seduca pentru ca, in final, tiganii sa puna mana pebanii sai. Desi tanarul fuge calare isi pierde un ochi, iar fata este ucisa si aruncata infantana.Tanarul Neculai Isac are defectele varstei: nestiinta si nesocotinta, el folosindcuvinte dure pentru autocaracterizare: Eram un om buiac si ticalos. Tanarul estecaracterizat in mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament si gesturi. Portretulfizic al maturului este realizat de la intrarea personajului in scena, vestimentatia sareflectand statutul social.Frumoasa Marga este eroina tragica a acestei povesti de iubire. Conditia eiumila, tigancusa care se lasa folosita de tigani este umanizata si metamorfozata deputerea dragostei adevarate.Fantana este un loc sacru care insa nu-i mai protejeaza pe indragostiti, fiindpangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii.Naratiunea se imbina cu dialogul si scurte pasaje descriptive. Modalitatiilenararii prezente in text sunt: relatarea, reprezentarea, povestirea si oralitatea.Farmecul zicerii este dat de prezenta elementelor de limbaj popular (singur ca uncuc), arhaic

(mazili) si regional (buiac).Hanu Ancutei face trecerea spre etapa marilor carti sadoveniene.Considerata capodopera de la rascruce este si o sinteza a elementelor intalnite inpovestirile anterioare: lumea taraneasca, natura, idilicul, legenda, oralitatea. 3. Semnificatia toposului hanului ca loc literar Asezat la rascruce de drumuri (destine), hanul este un loc de popas si depetrecere, ocrotitor ca o cetate si cunoscut calatorilor din vremurile vechie, a l e celeilalte Ancute. Belsugul roadelor face posibila intalnirea calatorilor intr-un spatiuunic, iar starea de beatitudine favorizeaza placerea nararii. Ospatul este un ceremonialal comuniunii, care mijloceste ritualul povestirii.Valoarea simbolica a hanului este aceea a unui cantru al lumii, loc de intalnirea diferitelor destine si povesti ale unor oameni din diverse straturi sociale. Trebuie sastiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate. Avea nisteziduri groasa de ici pana acolo si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilelemele. Zidurile hanului au valoarea simbolica a granitelor intre lumea realului silumea povestirii, iar hanul este un topos la povestirii.El este cadrul unora dintre intamplarile relatate si are chiar rolul unui personajce rezoneaza la trairile povestitorilor: Il simtise si hanul - caci se infiora prelung.