Sunteți pe pagina 1din 15

Simbolismul european si romanesc

Simbolismul este un curent literar aprut n Frana, ca reacie mpotriva parnasianismului, a romantismului retoric i a naturalismului ,promovnd conceptul de poezie modern. Considerat din perspectiva social-istoric, simbolismul apare ca produs i expresie a strii de spirit generate de agravarea contradiciilor societii capitaliste de la sfritul secolului al XIX-lea. Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas, care n 1886,a publicat un celebru articol-manifest, Le symbolisme. n acelai an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat simbolist i n fruntea creia s-a gsit poetul Stephane Mallarme. Tot atunci, Rene Ghil nfiineaz coala simbolist-armonist, devenit apoi filozoficoinstrumentist. Ali poei de orientare antiparnasian l considerau ef de coal pe Paul Verlaire; ei i-au luat, n semn de sfidare, numele de decadeni. Reprezentani de frunte ai decadenilor sunt Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue. Aceti poei i muli ali ncepuser s scrie cu mult nainte de constituirea gruprilor n care s-au ncadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat natere nu n 1886,ci mult mai devreme, cuprinznd pe toi poeii de orientare antiprnasian, unii n efortul de a descoperi esena poeziei. Curentul parnasian, aprut la nceputul celei de a doua jumti a secolului al XIX-lea,ca reacie mpotriva romantismului, dusese versul la perfeciune formal, dar deliricizase poezia, golind-o de emoei. Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea i emoia, ns nu la modul direct(pe calea efuziunii spontane, prin enunuri de idei ,descriei sau naraiune),ci recurgnd la aluzie, la analogie, la sugestie, utiliznd un limbaj poetic inedit, comunicnd ndeosebi senzaii neobinuite, stri sufleteti imprecise, vagi, vaporoase. Poezia simbolist romneasc apare la sfritul secolului al XIX-lea, perioad mcinat de adnci contradicii sociale. Pe fondul napoierii industriale i al unei agriculturi ce mai pstra rmie feudale, contradiciile dintre clase se ascut. Creaia literar de la sfritul secolului trecut i nceputul secolului nostru exprim o stare de spirit antiburghez. Scriitorii devin tot mai sensibili la suferinele dezmotenitorilor , ei dezvluie exploatarea i asuprirea, comunic exasperarea provocat de monotonia vieii provinciale din acea vreme.Ca i n Frana ,simbolismul este i la noi produsul oraului, el se nate mpotriva inflaiei de poezie minor a epigonilor eminescieni i a semntorismului, cum fcea abuz de teme morale, de limbaj rnesc, de rnism sectar(Ovid Densusianu).Reprezentaii curentului vor fi simboliti i decadeni: cele dou fee ale micrii simboliste apar, interferene, la tefan Petic, D. Anghel, Ion Minulescu, D. Iacobescu, George Bacovia. Simbolismul romnesc parcurge o etap estetico-teoretic, ncepnd din 1880,prin Al. Macedonski,o perioad de cutri i experiene(1892-1908),una de plenitudine(1908-1914)i, n sfrit, una de declin(1914-1920)-Lidia Bote Poezia romneasc premergtoare simbolismului nu-i pierde lirismul aa cum s-a ntmplat cu poezia parnasian francez, ci, dimpotriv, ea s-a nviorat sub pana lui Eminescu, Macedonski i Cobuc. Mihai Eminescu a nsemnat, istoricete, pentru poezia romneasc ceea ce a nsemnat Baudelaire pentru poezia francez. De aceea, s-a spus c simbolismul romnesc deriv din Eminescu i c, n faza lui iniial, este eminescianizat. Mihai Eminescu, dei format la coala romantic german, sub impulsul spiritului epocii vine n poezie cu o muzic apropiat de cea simbolist (Melancolie, Se bate miezul nopii).Faptul e de neles, dat fiind c unul din izvoarele simbolismului a fost tocmai romantismul german. Curentul simbolist romnesc este eterogen, de aceea avem muli reprezentani: tefan Petic, Iuliu Cezar Svescu, D. Anghel, I. Minulescu, G. Bacovia, D. Iacobescu, I.M. Racu, Emil Isac, Al. T.

Stamatiad, N. Davidescu, Elena Farago. Ceea ce au comun este efortul de a lrgi tematica poeziei, prin exploatarea universului urban, i de a nnoi expresia liric. Ideologia i estetica simbolismului Simbolismul reprezint o reacie antipozitivist i antiraionalist. Poeii simboliti vor prelua din colile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor nelinitit i dornic de altceva dect ceea ce le putea oferi mediul ambiant i vor fi receptivi la tot ce este nou n domeniul filozofiei, al picturii, al muzicii, al tiinelor i al artelor n general. Sunt preuii n special Vilon ,Racine, Chateaubriand, Nerval, Lamartine. Simboliti preiau idei filozofice din Fichte, Hegel, Schelling, Schopenhauer, sunt atrai de poezia lui Novalis, a lui Poe i Whitman, de arta oriental. Avnd multe asemnri cu simbolismul francez, simbolismul romnesc nu este o simpl variant a lui. El a aprut i s-a dezvoltat n cu totul alte condiii social-istorice i mai ales n cu totul alt context literar. Simbolismul romnesc nu a avut un caracter antiparnasian,ci i-a asimilat parnasianismul. Simbolul Termenul de simbolism provine din cuvntul grecesc symbolon ,intrat n limb prin filier francez. Simbolul este un substituent, el nlocuiete expresia direct, vorbirea noional, mediind cunoaterea pe calea analogiei i a conveniei. O dat cu evoluia limbajului, simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se n toate domeniile culturii, iar n literatur este un mod de constituire a imaginii artistice. Simbolul literar concentreaz n imagini elemente ale realului cu un grad mai mic sau mai mare de generalizare. n cuprinsul romantismului, simbolul rmne ns, ca n literatura premergtoare nu se difereniaz foarte net de alegorie. n simbolism raportul dintre simbol i realitate este sugerat. Curentul de difereniaz de alte curente tocmai prin faptul c d imaginilor poetice funcia implicit i nu explicit simbolic. Sugestia La baza tehnicii simboliste st sugestia, corespondenele, clar-obscurul ,spleen-ul, starea de inefabil, simbolul se realizeaz prin sugestie, de aceea Baudelaire numea poezia o specie de vrjitorie evocatoare. Rolul sugestiei n realizarea simbolurilor este foarte mare. Mallarme susine c a numi un obiect este a suprima trei sferturi din plcerea poemului i adaug a sugera, iat visul!. Urmnd acest principiu, poeii simboliti nu descriu, nu nareaz, nu relateaz. Ei resping anecdotica ,fabula, reportajul. D. Anghel nu descrie florile, n volumul n grdin, nici tefan Petic fecioarele, n Fecioara n alb .Ei comunic mai ales senzaii (olfactive, vizuale) corespunztoare unor stri sufleteti. Ion Minulescu descrie corbii mari, insule, faruri spre a-i exprima aluziv, pe cale de sugestie, dorul de cltorii, tentaia deprtrilor. Corespondenele Corespondenele sunt un mod de sondare, de luminare a zonelor ascunse ale realitii. Ideea fundamental a simbolismului const n exprimarea unor raporturi ntre eul poetului(universul mic)i lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivitii prin simboluri. Ele tind s exprime relaiile ce exist, pe baza unor afiniti secrete, ntre prile componente ale totului cosmic, n categoria corespondenelor intr i analogiile dintre senzaii, emoii, imagini de naturi diferite. Principiul corespondenelor audio-vizuale este cunoscut din secolul al XVII-lea. Mai trziu, Voltaire va descoperi analogii ntre tonurile muzicale i cele ale culorilor. Liszt i Berlioz au sesizat i ei legturi ntre sunet i culoare. Fizicianul german Hermann von Helmholtz (1821-1894)a dovedit tiinific existena unor relaii ntre senzaiile vizuale i cele auditive. Exist deci, obiectiv, corespondene ntre senzaii, ntre elemente ascunse ale universului, ntre sunet i culoare. Aceast descoperire a fost formulat n epoca simbolist i ea s-a numit audiie colorat.

n poezie, descoperirea corespondenelor aparine lui Baudelaire (Correspondances- Les fleurs du mal).Poezia are ca punct de plecare credina c exist o unitate a lumii n temeiul creia senzaiile de ordin diferit comunic ntre ele: Parfum, culoare, sunet se-ngn i-i rspund. Taina aceasta adnc nu se ofer ochiului comun, care observ numai exterior lumea, ci aceluia nzestrat cu faculti superioare, al artistului. Poetul devine demiurgul care creeaz lumea din cuvinte menite s sugereze idei fundamentale, principii metafizice(Mallarme).Rimbaud, n poemul Vocale, dezvolt ideea unor corespondene ntre culoare i sunet: A-negru, E-alb, I-rou, U-verde, O-albastru .Este ceea ce se cheam sinestezie(mijloc prin care sunt puse n relaie de echivalen realiti receptate de simiri diferite; transferul elementelor, specific sinesteziei, este metaforic).Pentru Ghil, dimpotriv, I este albastru, O-rou. n concluzie, la baza simbolismului st aceast osmoz dintre poet i lumea din jur, dar nu n sensul cutrilor de analogii uor de stabilit ntre starea de spirit i natur, ca n poezia popular sau la romantici, ci n sensul c simbolitii vd n sufletul individual chintesena vieii cosmice, a palpitului vital existent n ntreaga natur. Muzica Simbolitii vor plasa n lumea de obiecte i fenomene starea de inefabil, de tain, care nu poate fi descris i expus, ci numai sugerat, astfel arta simbolist se apropie att de mult de muzic. Au pledat pentru muzic Verlaine-muzica nainte de toate, Mallarme- face distincie ntre valoarea muzical i cea noional-poetic a cuvintelor, Macedonski, pentru care arta versurilor este arta muzicii. Cuvintele capt nuane subtile, ele devin muzic. Cteva poezii simboliste au fost puse pe note-Cnta un matelot a lui I. Minulescu, Note de primvar a lui G. Bacovia. Instrumentalismul face confuzie ntre muzicalitate i sonoritate, precum Ghil, uneori Macedonski, Minulescu. Este subliniat i o muzic interioar la Bacovia, care a asimilat muzica, n sensul c ea sugereaz stri de spirit, n timp ce la Minulescu ea rmne adesea exterioar. Prozodia Marea invocaie a simbolitilor n materie de prozodie o constituie introducerea n poezie a versului liber, ns nu toi poeii simboliti au renunat la versificaia clasic(Mallarme, Verlaine, Rimbaud).n Frana versul liber a fost introdus de Gustave Kahn. Rene Ghil utilizeaz i el versul liber, ncercnd s substituie sensul noional al cuvintelor expresivitatea lor muzical. Versul clasic apare multor poei simboliti ca insuficient, rima este considerat ca o simpl convenie, de aceea, ei ajung la concluzia c sfoara asimetric, cu versificaie liber, n ritm variabil, corespunde muzicii interioare. Versul liber produce efecte muzicale deosebite. Poemul Hinov al lui Macedonski renun la versul liber, sub motivul c aceasta prezint pericolul alunecrii spre proza ritmic. n poezia romneasc versul liber se deosebete la Ov. Densusian, I. Minulescu, T. Arghezi, L. Blaga. Poeii simboliti au dat importan problemelor de form, ritm, crend cele mai savante armonii verbale, pauze, asonane i refrenuri .La unii se ajunge la un joc gratuit, de pur virtuozitate, degenernd n formalism, manierism. n simbolismul romnesc nu au luat ns amploare aceste forme, el nu este nici mistic, nu cultiv pe scar larg, nici decadentismul propriuzis. Eminescianizat la nceput, sentimental, decorativ, stilizat, simbolismul romnesc dobndete o nuan expresionist n unele versuri ale lui Bacovia i Sulescu. Alexandru Macedonski-teoretician al simbolismului La revista Literatorul 1880, Al. Macedonski deschide calea noii orientri artistice. Teoretiznd simbolismul, el a dovedit totodat gust i simpatii pentru mai toate celelalte curente literare cu caracter novator. Adornd, nainte de 1880,problema artei romantice i a celei simboliste, Macedonski susine c poetul nu este dect un instrument al senzaiilor primite de la natur, pe care

le transmite apoi n formulri inedite; poezia i apare ca o revrsare a sentimentului. Poetul accentua, astfel, latura romantic a poeziei. Dup 1890,n Arta versurilor, el relev faptul c poezia are o muzic interioar, care este altceva dect muzicalitatea prozodic. Ideea va fi reluat n Poezia viitorului(1892) ,n care se afirm c poezia este muzic i imagine, form i muzic .Originea ei s-ar gsi n misterul universal. Poezia ar avea o logic proprie, ea tinde s se deosebeasc de proz, crendu-i un limbaj al ei propriu. Alteori, susine c poezia nu are o legtur direct cu cugetarea: domeniul poeziei este dar departe de a fi al cugetrii. El este al imaginaiunii. ntr-un alt articol Despre poem, relev c a fi poet nseamn a simi: poezia s detepte cugetarea, nu s fie ea nsi cugetare. Macedonski pledeaz pentru sinteza liric i, poema trebuind s cuprind stri spirituale-limit, s fie nsi inima omului. Iat-l deci pe poet optnd pentru adevrata poezie; aa se explic rezervele pe care le va manifesta n momentul cnd simbolismul devine, n parte, extremist i decadent. Dup Macedonski, decadena nu ine seama de principiile fundamentale ale naturii omeneti i ale naturii nconjurtoare(Decadentismul).Dup 1900,Macedonski l va critica pe Mallarme pentru obscuritate n poezie, astfel c cel care a ncercat s explice simbolismul , deschizndu-i porile simbolismul este numele modului de a se exprima prin imagini, spre a da natere, cu ajutorul lor, ideii, spre btrnee vorbete despre echilibrul clasic, considernd simbolismul livresc i mimetic. Ovidiu Densusianu Un alt teoretician i susintor al simbolismului este Ovidiu Densusianu(ntemeietorul revistei Viaa nou1905-1925).Simbolismul lui Densusian este polemic prin atitudinea de combatere a epigonismului eminescian i a semntorismului, prin proclamarea principiului libertii i a progresului n art. Densusian cerea o literatur nou, afirmnd c specificul naional nu este un monopol al smntoritilor,ci apare n orice oper scris de romni; el nu se gsete numai la ar, este prezent i n mediul citadin, adic pretutindeni n spaiul romnesc. Directorul Vieii noi pledeaz pentru o art adresat celor iniiai, prin aceasta urmrind nu izolarea artei de popor, ci ridicarea maselor la nivelul elitelor, pentru c, n accepia lui, art pentru art nseamn art nalt. Simbolismul, aa cum l nelegea Densusianu, trebuia s reflecte viaa n desfurarea ei, viaa total. Densusianu vorbete i despre influena lui Wagner asupra simbolismului, fapt comentat, de altfel, de Macedonski, tefan Petic, Tr. Demetrescu, iar I. Minulescu l numete direct pe compozitorul german n versul De cei sunt ochii verzi-culoarea wagnerienelor motive. Teme i motive simboliste n diversitatea ei, tematica poeziei simboliste exprim, n ultima analiz, o atitudine nonconformist,de inaderen la o lume prozoic, mercantil, filistinizat. Poeii simboliti recurg la proza de diamant, destinuie starea de spleen, de solitudine, nevroze susinute de o ntreag recuzit caracteristic simbolismului, care voaleaz suportul imediat al acestor stri, izvorte din neacceptarea lumii date. Atitudinea fa de societate rezult din felul n care se reflect n versuriindirect- condiia poetului i a poeziei. Conflictul cu societatea poete exista n stare latent, i atunci poetul este insinuant, sau el se manifest fi, efectul artistic fiind ieirea din simbolism: total sau parial. n majoritatea cazurilor se autonfieaz ca suflete obosite, deprimate(D. Iacobescu),pentru c poezia este pltit cu bulgri de noroi(I. Minulescu),de aici starea de spleen: Sunt obosit , Doamne, i putred ca un veac/Ce, ngrat cu aur, cu fard i cu minciun, Tnjete melancolic i-ateapt s apun, /Simind c-l stpnete o boal fr leac(D. Iacobescu).Apare i ideea de geniu trist, nchis n cerc barbar i fr sentiment(G. Bacovia).

Condiia poetului i a poeziei include un patos antifilistin,n creaia lui Macedonski, Emil Isac, George Bacovia,un anume sentimentalism umanitarist n lirica lui I.C. Svescu, Tr. Demetrescu, t. Petic, I. Minulescu, Mihai Cruceanu. Existena poetului se consum ntr-un climat ostil, fixat pe dou coordonate: o atitudine protestatar, motivat psihologic, izvort dintr-o stare de oboseal, din sentimentul sfritului de veac i al declinului, din repulsie fa de stereotipia vieii cotidiene(t. Petic, I.C. Svescu, I. Minulescu)pe de o parte; contiina nedreptii sociale i aspiraia la alt lume(Tr. Demetrescu, M. Sulescu, Emil Isac, George Bacovia),pe de alt parte. Traian Demetrescu este un poet al proletariatului, Mihai Sulescu va prevesti, justiiar, transformarea social; copiii i pierd copilria din cauza mizeriei, n poezia lui Emil Isac, iar Bacovia exprim dorul de vremuri mari. Serenada muncitorului izvorte din starea de nelinite a filozofului proletar, care va cnta Serenada cea din urm, n credina mplinirii idealului de libertate. Poezia lui Bacovia conine accente de protest i ironie, din ipostaza unui damnat, sau, n tonalitate de imn, implic accente luminoase i optimiste: S mai surd numai o clip,/ Sculai ai muncii proletari. n sfera socialului se nscrie i poezia oraului, indiferent dac este trg sau mare ora; mediul urban zdrobete individualitatea. Despre oraul mic, care osific spiritele, au scris Macedonski, Mircea Demetriad, Minulescu, Tr. Demetrescu i mai ales Bacovia. n ambiana oraului, poeii sunt damnai, lumea agonizeaz, oraul este mpovrat de tristei, este blestemat: S-auzi tuind o tuse-n sec, amar, /Prin ziduri vechi ce stau n drmare. Trgul bacovian este dezolat, cartierele democratice, chiar i grdinile publice, unde cnt fanfara militar, nu pot ndemna dect la resemnare. Dac oraul provincial este spaiul angoasei i al spleen-ului, i aglomerrile urbane provoac acelai sentiment de pustiu i tristee: Oraul luminat electric/Ddea fiori de nebunie/Era o noapte de septembre /Att de rece i pustie(George Bacovia).La M. Sulescu, cetatea modern este i locul unor uriae energii. Emil Isac n Sirena fabricii i M. Cruceanu n Sear de cetate surprind marele ora n preajma primului rzboi mondial. Marele ora a fost de fapt cntat n stil modern pentru prima oar de Macedonski, a moral, contiina vidului, derut interioar. nsingurarea i spleen-ul sunt motive generate de orizontul nchis al oraului. Motivul singurtii descinde din romantism. n simbolism el i pierde grandoarea, nu este clamat, devine elegiac i intim. tefan Petic i d o dimensiune tragic: Btui la porile strine, /i-nchise poeile-au rmas. Nota de singurtate este mbogit cu melancolia tcerii, cu gesturi nehotrte, cu tristei apstoare, la D. Anghel. Bacovia se simte pribeag pe pmnt, odaia l sufoc precum sicriul. O cauz a exvitabilitii i a agitaiei este starea de gol n care linitea devine apstoare sau provoac stri nelmurite: Eu stau, i m duc i m-ntorc, Stau singur n cavou, Singur, singur. singur,Eu singur cu umbra. Efectul singurtii este melancolia i spleen-ul,Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseal profund, dezolare i tristee abstract, fr ca poetul s ajung la decepie i pesimism propriu-zis, ca n romantism(Lidia Bote). n literatura universal, spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru ntia dat de Baudelaire. La noi, t. Petic, M. Sulescu interpreteaz acest motiv n versuri sonore nu ntotdeauna adecvate naturii lui, n timp ce Iacobescu i Bacovia l comunic la modul autentic. Lidia Bote consider spleen-ul poeilor simboliti romni ca o prelungire a dorului poeziei populare, complicat ns la nivelul existenei urbane. tefan Petic scrie: Mi-e dor de-un cntec plin de jale, /De-o adiere parfumat. La Tr. Demetrescu starea de farmec este i ea asociat cu jalea unui dor pribeag. Simbolismul cultiv un rafinament al senzaiilor i al emoiilor, obinut prin poetizarea vieii urbane sau transfigurarea unor trmuri exotice, necunoscute. Starea este de reverie, poeii simboliti sunt atrai, n evadrile lor, de mister, de dorina de a se elibera din mediul nchis, apstor.

n poezia european, Maeterlinck este cel care a cultivat cu mai mult perseveren misterul. La noi, acesta apare mai mult n latura psihologic, enunat ca la D. Anghel i t. O. Iosif, sau exterior, ca n declamaiile retorice ale lui I. Minulescu. Evadrile, tentaia avntrii spre mari deprtri cu miraje i trmuri misterioase, ntr-o imagistic imprecis, constituie o adevrat categorie tematic n simbolismul romnesc. Reprezentativ n acest sens este I. Minulescu, poet al marilor plecri, cu obsesia exotismului, atracia ctre zonele sudului, tropicale sau extrem-orientale, cu vegetaii luxuriante. Marea plecare o iniiaz ns, n poezia noastr, Macedonski: ntindei pnzele, bieii.../Un vnt subire se ridic, /Albastra mare se despic .D. Anghel este atras de necunoscut, Davidescu cltorete fr int, M.Sulescu este chemat de deprtrile eterne, pe t. Petic l atrage Levantul, Minulescu cutreier Mediterana, Antilele, Macedonski- Orientul arab. Nordul i atrage pe D. Anghel i I. C. Svescu. Exotismul se realizeaz i prin vocaia pentru atmosfera de legend i de mister, poeii manifestnd interes pentru feeria de ev mediu. Sunt invocate castele, castelele. Pe de alt parte, nscrie ca poemul dramatic Solii pcii(t. Petic)i poezia Cu sufletul i noaptea (M. Sulescu)se realizeaz fuziuni ale simbolismului cu basmul, inspiraia fiind autohtonizat. Natura Spre deosebire de poezia romantic, natura nu mai este subiect, ci stare sufleteasc, exprimat muzical ori cromatic, sau decor. Astfel, parcul, grdina, statuile, orizonturile marine sunt prezentate static. n jurul obiectelor plutesc muzica i parfumul, n spaii nedefinite, ca i n poezia lui Baudelaire; poeii i propun s dezvluie corespondenele din natur. Percepia vizual a naturii i apropie de impresioniti, n sensul estomprii contururilor sub impresia luminii. Simbolitii cnt amurgurile subordonate strilor afective; tonul unora este ns explicativ: t. Petic mrturisete c, aa cum se stinge seninul zilei aa pierit-a cldura altor zile bune Davidescu, n Inscripii, Iacobescu, n Quasi, evoc amurgul pe fluviu, Elena Farago cnt oaptele amurgului. Bacovia devine un liric al culorilor, audiiile lui sunt colorate(sinestezie).Natura lui Bacovia este aparent static, ns n realitate toamna plnsul, golul, somnul, frigul, cldura, rsul, ploaia se mic ntocmai fiinelor vii. Culorile dominante sunt cenuiul, negrul, albul; culorile obsesiei; roul, violetul, galbenul, expresii ale strilor anxioase. Ploaia i toamna i strivesc sensibilitatea. Motivul ploii- ncepnd cu Macedonski(Cntecul ploi)-i al toamnei apare la toi simbolitii. Critica a semnalat ecouri eminesciene n poezia toamnei. Sonetele lui Eminescu n care toamna constituie prilej de aduceri-aminte, ntr-o lumin sur, filtrat de soare, se prelungesc n poezia lui Al. Petroff,Tr. Demetrescu, t. Petic: O, las toamna care piere/Graiul dulcilor poveti. La Ion Pilat apare, n poezia toamnei, trecutul, iubirea pierdut, dar i bogatul rod al toamnei, perceput vizual i olfactiv. Poezia toamnei va excela ns n lirica bacovian, copleind ntregul univers Lacustr. Sentimentul ploii aduce stri depresive: Ce melancolie, /Plou, plou, plou, pn la enervarea exasperant: O bolnav fat vecin rcnete la ploaie rznd. Sentimentul de sfrit de lume legat de ploaia abunden apare i n poezia lui Emil Isac, M. Sulescu: Plou-ncet i nu nceat(E. Isac).La I. Minulescu, sentimentul ploii intr n analogie cu existena stereotip: Umede de-atta ploaie, /Oreni pe trotuare/Par ppui automate....Alteori, la I. Minulescu, i face loc nota jovial, uor estetizat i exterioar: Plou gris ca-ntr-o stamp japonez. N. Davidescu sugereaz o lumin bolnav, lumina felinarelor nvluite-n ploaie, n timp ce Iacobescu triete intens sentimentul ploii: Afar plou, plou.../Prin porile deschise/Se vede cimitirul n mine. De la tratarea anecdotic pn la trirea dramatic, cu descoperirea sentimentului trziului i al pustiului, pulveriznd categoriile de spaiu i timp, se dezvluie drama nerealizrii (Trziu clavirul moare, cntecul geme trziu, va fi trziu n ziua aceea,

i tare-i trziu i n-am mai murit, s-asculi pustiul, pierdut n muzeul pustiu, pierdut ntr-o provincie pustie- G. Bacovia). Exist i spleen-ul de iarn, spectacolul ei este lugubru, nevroza genernd adevrate stri de delir: Hau, hau, departe la stele-ngheate. Iarna, cerul este de plumb, ca i toamna: pustiul se lete i peste lume ninge ca-ntr-un cimitir. Peisajul bacovian conine frecvent elemente de contrast cromatic. n Tablou de iarn, de exemplu, cele dou suprafee, cmpul abatorului i patinoarul dau dimensiune elementului biologic n opoziie cu puritatea naturii, a zpezii: Ninge grozav pe cmp la abator/i snge cald se scurge pe canal; /Plin-i zpada de snge animal- /i ninge mereu pe-un trist patinor...(G. Bacovia) Primvara va fi i ea generatoare de nevroze. Culorile crude, soarele anemic i strivesc poetului nervii. De aceea, va exclama: Trupul ce-ntreg m doare (G. Bacovia). Alteori, primvara este receptat ntr-un alt registru, cu toate simurile: o pictur parfumat, cu vibrri de violet. Amestecul de anotimpuri creeaz o stare de ambiguitate ntr-o abandonare voit, n care sentimentul morii pornete din ideea descompunerii(D. Iacobescu). Iubirea Simbolitii nu ncadreaz tematica iubirii n contextul naturii. Cele dou elemente nu formeaz, ca la romantici, un tot. Poeii vor gsi ns corespondene n comunicarea sentimentelor. Ei vor exprima uneori i direct sentimentul, implicnd triri intense, manifestate prin reacii vitaliste(Macedonski)sau maladive (Bacovia). Predilecia pentru parfumuri i muzic este de ordin vital. Macedonski, M. Sulescu, t. Petic iubesc viaa, sunt nsetai de ea. Ei cnt energiile cosmice, iar procesul lncezirii, ca i cel al anemiei sau al nevrozei devin rareori trire propriuzis, rmnnd simpl manier. Al. Macedonski public, n 1886,n La Walonie, o poezie. Nevroz, i pe urmele lui, t. Petic, N. Davidescu, I. Minulescu scriu i ei nevroze. La D. Iacobescu starea de nevroz este autentic, iar la Bacovia atinge nuane de delir. Erotica simbolist, pe lng motivul nevrozei, implic i un univers floral. Femeia este hieratic, se mic ntr-o lume dematerializat sau nostalgia prezenei ei deteapt senzaii olfactive, ca la t. Petic, pentru care fptura iubit este o raz parfumat. Un univers floral bine cunoscut aduce volumul n grdin ,a lui D. Anghel; florile amintesc de cei mori, de statornicia n dragoste. n poezia de dragoste, Bacovia pstreaz ecouri eminesciene sau, gesticulnd, rsul se amestec cu plnsul; alcoolul, tremurul, suspiciunea, spaima, nevoia de ocrotire i fac loc pe rnd: Deschide, d drumul, adorato, /Cu crengi i foi uscate am venit, Ascult, tu, bine iubito, /Nu plnge i nu-i fie team, /Ascult, cum greu, din adncuri, /Pmntul la dnsul ne cheam .Este subliniat latura intimist a poeziei de dragoste, prin prezena obiectelor-ntlnit mai nti la Macedonski i cultivat mai apoi de D. Anghel, N. Davidescu, I. Pilat, I. Minulescu. Apar, astfel, odaia, tablourile ,scrinul, biblioteca. Pe Bacovia, interiorul camerei i apas: lampa afumat, hrtiile de scris, fotoliile i soba se subordoneaz unei anumite stri: i mn fotoliul spre sob, /La horn s ascult vijelia, /Sau zilele mele totuna- /A vrea s le-nv simfonia.// Mai spune s-aduc i ceaiul/i vino i tu mai aproape, /Citete-mi ceva de la poluri, /i ning...zpada ne-ngroape. Focul, ceaiul i lampa apar paralel cu sentimentul cderii zpezii, sentimentul de sfrit de lume. Senzaia de cldur este asociat cu dimensiunea temporal care aduce sentimentul morii nconjurat de lumin i alb, poetul exclam: E ziua i ce ntuneric!. Spre deosebire de Bacovia, Minulescu vine cu o poz juvenil de incorigibil sentimental, uor superficial: tu crezi c-a fost iubire-adevrat, /Eu cred c-a fost o scurt nebunie. Instrumentele muzicale Simbolismul aduce n poezie o gam de instrumente muzicale, realiznd corespondene ntre emoie i instrumentul muzical: vioara, violina exprim emoii grave; clavirultristeea i sentimentul desperat al iubirii; caterinca evoc medii srace; fluierul este funebru;

fanfara trezete melancolii; pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare, decorative, alteori vor intra n substan i n atmosfera general a poeziei. La noi ,t. Petic evoc mai toate instrumentele muzicale; vioar, mandolin, pian, harf. D. Iacobescu, I. Minulescu, N. Davidescu percep muzica sentimental, iar Bacovia, grav, dezvluindu-ne stri nevrotice: Iubita cnt-un mar funebru.../Ea plnge, i-a czut pe clape, /i geme greu ca n delir.../n dezacord clavirul moare. Culorile sunt n coresponden cu instrumentele muzicale, pelicula este o pictur parfumat a primverii; amurgul nsoete cntecul viorilor(t. Petic-Cnd viorile tcur).Muzica lui Bacovia este strident i irit; la Davidescu este maiestuoas, la t. Peticvaporoas, la Minulescu se tnguie n romane. Prin simbolism poezia romneasc s-a nnoit artistic, i-a mbogit considerabil mijloacele de expresie, instrumentele prozodice, lrgindu-i tematica ndeosebi prin orientarea spre lumea oraului. CARACTERISTICI: -poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare -este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie -in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des conceptul de corespondenta (transfer de sens) -sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o ide, un sentiment, si nu in a-l numi explicit -temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor provinciale si sentimentul mortii -simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte, a unor vocale sau a refrenului -se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb TRASATURI 1. Respingerea prozaismului , poezia fiind definita ca arta de a simtii. Poezia simbolista se constituie din corespondente,sugestii, sinestezii ,si simboluri- ea nu descrie ,nu nareaza ci sugereaza stari ale spiritului. 2. Cultivarea simbolului care sa exprime corespondentele si afinitatile dintre diferite elemente ale universului. 3. Folosirea fortei de sugestiei pt a exprima poetic corespondentele intre eul poetic si marele univers prin cultivarea senzatiilor olfactive,coloristice si auditive :Parfum ,culoare ,sunet sengana si-si raspund. Sinestezia :consta in combinarea mai multor senzatii de natura diferita:olfactive, vizuale ,auditive intr-un epitet metaforic sau o metafora (sunet violet ,Primavara...o pictura parfumata cu vibrari de violet) 4. Obsesia culorilor si a unor instrumente: violet, alb, negru,galben/ vioara,flaut, pianul, fluier ,clavirul, pt a exprima anumite stari sufletesti. 5. Inclinatia catre stari sufletesti nedefinite 6. Muzicalitatea interiorizata realizata cu ajutorul refrenului (laitmotiv) 7. Preferinta pt anumite teme si motive: iubirea ca motiv de reverie, targul de provincie ca motiv al izolari ,natura ca loc al corespondentelor. 8. Cultivarea versului liber prin cadenta ,repetitii, refrene, armonii, cuvinte rare si sonore,ritmul launtric.Poezia tinde spre incantatie si cantilena.

9. Preferinta pentru mediul citadin (anost, noroios,imund) cu cafenele, ospicii,cazarmi ,taverne ,periferii ,cocioabe ,parcuri dezolante.Oamenii sunt deseori: nebuni, fitzici,vagabonzi,femei pierdute si morti. Natura citadina devine simbol simbolist prin parcurile desfrunzite , solitare ,autumnale si prin momente crepusculare de penumbra si amurguri dezolante. Se subliniaza ca protest :soarta poetului condamnat si izolat, nostalgia evadarii spre taramuri exotice, obsesia mortii si pustiul sufletului. In literatura romana nu este un fenomen de imitatie ci o expresie moderna a poeziei, un fenomen autohtonizat. Trasaturile simbolismului:

tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate; alte teme si motive simboliste: orasul de provincie sufocant, tema naturii, tema anotimpurilor dezintegratoare de materie, iubirea, moartea, motivul apei ca substanta eroziva, motivul instrumentelor muzicale, solitudinea etc. raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate obligatorie simbolismului; poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a sugera, iata visul!" (Stephane Mallarme); corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusje, maleabil si cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocaia), care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica, monotonie, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare; muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicale sau a ariilor ca simbol ("Muzica inainte de toate" - P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta muzicii" Al. Macedonski); versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpia conventie, accentul punandu-se pe forma si ritmul versului; cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si atitudini poetice; olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului, pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.

Perioada interbelica (literatura romana) Studiu de caz - Perioada interbelica Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii : Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul european de modernizare. In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opun forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu. Reviste si curente: Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la numar. Asa avem Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Insa, din 1915 directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920, cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va aparea seria care continua pana astazi. In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului national, repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime. In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii. In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul modernismului si al traditionalismului. Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. Acest curent apare in literatura secolului al XX-lea, opunandu-se traditionalismului si proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine:

10

- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei - promovarea scriitorilor tineri - teoria imitatiei - eliminarea decalajului in cultura - trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana - cultivarea prozei obiective - evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic. In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Aceasta publicatie apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919 si 1947. Obiectivele gruparii erau: - promovarea tinerilor scriitori - imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane. Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu. Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista: - un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica - teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti - principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii. Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta

11

religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate. O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi. Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga. Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti. Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu. In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda: constructivismul si suprarealismul. Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori, printre care si Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral si Punct. Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si Urmuz. Suprarealismul urmarea, prin programul sau, patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi. PROZA

12

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu, marcheaza deplina izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja. In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu. In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de aceste specii literare : 1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman de creatie. 2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza. Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici multiple ale romantismului. Romanul interbelic cunoaste si alte orientari: - Lirica (I.Teodoreanu) - Estetizata si simbolica (M.Caragiale) - Memorialistica (C.Stere) - Fantastica (Mircea Eliade) Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului. Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului Ion ,data publicarii fiind considerata o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice(Eugen Lovinecsu). Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.

13

Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii romane cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala. Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea. Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern este Camil Petrescu. Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate confera momente autentice de simtire in roman.Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv. Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei procustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare. Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata literatura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice. ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV Romanul specie a genului epic in proza cu actiune mai complicata si de mai mare intindere decat a celorlalte specii epice in proza,desfasurata de regula pe mai multe planuri,cu personaje numeroasa.

Romanul obiectiv
Iilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea in mod impartial,in toata realitatea ei sociala,morala si psihologica. De obicei,romanul obiectiv apartine esteticii realismului. Prin opozitie cu romanul modern,romanul obiectiv este numit si roman traditional sau vechiul roman.Exemplu tipic de roman obiectiv este Ion de Liviu Rebreanu, in care naratorul este o instanta invizibila,demiurgica,omniscienta. Un roman obiectiv este si Padurea spanjuratilor, in care apartine dimensiunea psihologica a vietii personajului principal,dar prezentata prin intermediul persoanei a III-a.Tot romane obiective sunt si Baltagul de Mihail Sadoveanu,Concert din muzica de Bach de

14

Hortensia Paoadat-Bengescu sau Enigma Otiliei de G. Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae Manolescu a numit romanul obiectiv roman doric.

Romanul subiectiv
Este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau cu romanul traditional.cele mai pregnante caracteristici ale sale au in vedere instantele narative(povestirea la persoana I),o problema noua care consta in sondarea lumilor interioare,a constiintei naratorului,dar si modul de organizare a textului,foarte apropiat de jurnalul interior.Naratiunea clasica din romanul obiectiv este frencvent inlocuita cu monologul.Un exemplu de astfel de roman il constituie Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi.Romanul subiectiv mai poarta numele de roman modern,noul roman sau romanul ironic(Nicolae Manolescu).

15