Sunteți pe pagina 1din 89

AnulAnul IIIIII nrnr 11 // 20112011

Anul Anul III III nr nr 1 1 / / 2011 2011 Revistă de studii de

Revistă de studii de securitate şi informaţii pentru apărare

Direcţia Generală de Informaţii a Apărării

COLEGIULCOLEGIUL ŞŞTIINTIINŢŢIFICIFIC :

Academician DanDan BerindeiBerindei Academician FlorinFlorin ConstConstantiniu Cercetãtor ştiinţific gr. I dr. NapoleonNapoleon PopPop Prof. univ. dr. IoanIoan MirceaMircea PaPaşşcucu Gl. (r) prof. univ. dr. SergiuSergiu MedarMedar Gl. lt. prof. univ. dr. TeodorTeodor FrunzetiFrunzeti Gl. lt. ing. conf. univ. dr. GheorgheGheorghe SavuSavu Prof. univ. dr. VasileVasile PuPuşşcacaşş Prof. univ. dr. IlieIlie BãdBãdescu Prof. univ. dr. VasileVasile SecãreşSecãreş

Gl. mr. (r) prof. univ. dr. AdrieanAdriean PârlogPârlog Prof. univ. dr. TeodorTeodor RepciucRepciuc Col. (r) prof. univ. dr. ConstantinConstantin HlihorHlihor Dr. LiviuLiviu MureMureşşanan

Conf. univ. dr.

IulianIulian ChifuChifu

REDACREDACŢŢIAIA

DirectorDirector onorificonorific:

Prof. univ. dr. Teodor REPCIUC Marius-Andrei DIAMESCU Cătălin ANDRONIC Alina IONIŢĂ Tatiana NEGARĂ Ion NIŢU Anca Monica POPA Iuliana Maria POPA Aureliu RADU

ţ

CUPRINS

Armata României - factor de echilibru şi stabilitate

Provoc ri pentru activitatea de informa ii

ă

ţ

3

GabrielGabriel OPREAOPREA Parteneriatul strategic NATO - UE. Rolul capabilităţilor militare

8

GheorgheGheorghe SAVUSAVU

din teatrele de opera ii IlieIlie BOTOŞBOTOŞ

ţ

 

17

Declinul demografic al Federa iei Ruse -

ţ

 

consecin e strategice(I)

ţ

 

21

 

Adriean Adriean PÂRLOG PÂRLOG

Ionel Ionel STOICA STOICA

Geoint (Geospatial Intelligence) în războiul viitorului MarinMarin ALNIŢEIALNIŢEI

35

Protecţia infrastructurilor critice în Armata României

42

 

Marian Marian BACŞIŞ BACŞIŞ

Viorel Viorel VELICU VELICU

Comunitatea Statelor Independente - expresie

 

a

intereselor privilegiate ale Federaţiei Ruse

48

Marius DIAMESCU

Marius DIAMESCU

Ion Ion Cătălin Cătălin NIŢU NIŢU

Particularit i ale conflictelor viitoare.

ăţ

 

Amenin rile hibride.

ţă

 

R zboi/conflict hibrid GabrielGabriel ANGHELANGHEL

ă

 

56

Cooperarea interagenţii în activitatea de contrainformaţii SorinaSorina -- AnaAna MANEAMANEA

64

Summit-ul NATO de la Lisabona - rela ţţiile Alian ei cu F. Rus ă IulianIulian CHIFUCHIFU

 

69

Securitatea energetic în zona M rii Negre, dimensiune

a

ă

ă

protec iei infrastructurii critice zonale

ţ

76

Dan-MarcelDan-Marcel BĂRBUŢBĂRBUŢ

India - gigantul strategic al începutului de secol XXI

Filofteia Filofteia REPEZ REPEZ

Gheorghe Gheorghe DEACONU DEACONU

83

Revistă trimestrială editată de Direcţia Generală de Informaţii a Apăăr rii I.S.S.N. 2065 – 3395

Reproducerea oricăţrui material din această publica ie este interzisă făăr

acordul prealabil al redacţiei.

Răspunderea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor.

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

ARMATA ROMÂNIEI - FACTOR DE ECHILIBRU ŞI STABILITATE

Armata României a fost şi este unul dintre pilonii esenţiali ai edificiului naţional, având o contribuţie importantă la realizarea profundelor transformări economice şi sociale care au marcat istoria României şi demonstrând, de fiecare dată, că are tăria şi determinarea de a răspunde provo- cărilor complexe şi de a trece cu fruntea sus şi cu demnitate probele dure ale timpului. Armata şi-a îndeplinit cu hotărâre, în cursul devenirii sale istorice, rolul de instituţie fundamentală a statului român, participând cu toată forţa sa coezivă şi acţională la împlinirea momentelor importante ale naţiunii şi la realizarea interesului naţional. Armata a reprezentat, încă de la începutul anilor ’90, vectorul naţional principal al integrării euro-atlantice, militarii contribuind exemplar, inclusiv prin asumarea jertfei supreme, la intrarea României în comunitatea statelor libere şi demo- cratice. Aderarea României, în deceniul trecut, la cele mai importante structuri politice, economice şi de securitate europene şi euro-atlantice (NATO şi UE) a marcat includerea ţării noastre în spaţiul occidental. Conştientizarea apartenenţei la spaţiul occidental de către cetăţenii României şi integrarea deplină în aceste structuri nu se poate realiza însă fără modernizarea statului român. Orice proces de modernizare a unui stat presupune iniţierea unor transformări complexe, profunde şi de durată, având la bază un set de obiective strategice clare. Din acest punct de vedere, modernizarea statului român urmăreşte, în esenţă, crearea condiţiilor pentru asigurarea bunăstării cetăţenilor săi şi creşterea rolului României în politica internaţională, iar Armata României are un loc bine definit în

Gabriel OPREA Ministrul Apărării Naţionale

Motto:

Puterea într-un război nu e aurul, ci soldaţii buni. Niccolo Machiavelli

Îmi câştig bătăliile cu visele soldaţilor mei. Napoleon Bonaparte

t ă liile cu visele solda ţ ilor mei. Napoleon Bonaparte cadrul acestui proces de modernizare

cadrul acestui proces de modernizare. În prezent, caracterul preponderent neliniar al evoluţiilor din mediul internaţional de securitate (schimbări majore imprevizibile, multiplicarea şi diversificarea riscurilor, ameninţărilor şi vulnera- bilităţilor) influenţează procesele de transformare şi adaptare de la nivelul sistemelor de securitate şi apărare ale statelor. În acest context, sistemul de securitate naţională al oricărui stat este supus unor presiuni interne şi externe generate, în mare măsură, de fenomenele de globalizare şi interdependenţă. În scopul adaptării la aceste schimbări, Armata României parcurge un amplu proces de transformare care urmăreşte creşterea capacităţii sale de luptă prin crearea capabilităţilor necesare pentru îndeplinirea întregii game de misiuni care-i revin, de la apărarea teritoriului naţional şi până la participarea în misiuni NATO, UE şi ONU sau în cadrul unor coaliţii în diferite teatre de operaţii. Acest proces de transformare îşi propune,

3

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

printre altele, remodelarea sistemului de comandă- control, reconfigurarea structurii de forţe (creşterea mobilităţii şi flexibilităţii forţelor, precum şi a nivelului de sustenabilitate şi protecţie a acestora), optimizarea managementului resurselor pentru apă- rare şi aplicarea principiilor moderne de pregătire şi instruire. În următorii ani, unul din obiectivele majore ale Armatei României constă în adaptarea acesteia la Noul Concept Strategic al Alianţei Nord-Atlantice, adoptat la Lisabona (noiembrie 2010). La acest moment, principala misiune a arma- tei constă în apărarea şi promovarea intereselor României oriunde în lume, prin respectarea anga- jamentelor internaţionale asumate şi, în special, afirmarea ţării noastre ca furnizor activ de secu- ritate prin îndeplinirea misiunilor în teatrele de operaţii. Trebuie subliniat faptul că, în pofida neajunsurilor bugetare, generate de criza economică mondială, Armata României a demonstrat în ultimii doi ani că poate să-şi proiecteze cu pricepere

terorismului, şi că are capacitatea şi determinarea de a-şi îndeplini misiunile până la capăt.

de a- ş i îndeplini misiunile pân ă la cap ă t. Este tot mai recunoscut,

Este tot mai recunoscut, de către aliaţii şi

Gitenstein, potrivit căreia „România este un aliat ferm al Statelor Unite, trupele terestre române luptând alături de noi în provincia Zabul şi în alte zone din Afganistan”. La rândul său, generalul american David Petraeus, comandantul trupelor ISAF, a ţinut să-şi exprime aprecierea, cu prilejul Zilei Naţionale a României (1 Decembrie 2010), faţă de „efortul extraordinar al forţelor româneşti din Afganistan şi, în mod special, al celor din provincia Zabul. Este o onoare să lupt alături de voi. Toţi românii ar trebui să fie mândri de trupele lor ce luptă în Afganistan”. În acelaşi timp, siguranţa militarilor şi asigurarea unor condiţii optime de desfăşurare a misiunilor au constituit o direcţie de acţiune priori- tară în anul 2010 atât pentru militarii din teatrele de operaţii, cât şi pentru cei care desfăşoară misiuni în ţară. De altfel, încă de la preluarea mandatului Apărării, mi-am asumat ca prioritate protecţia vieţii militarilor români aflaţi în teatrele de operaţii, în principal a militarilor dislocaţi în Afganistan.

şi îndemânare forţa, la mari distanţe de graniţele Din acest punct de vedere, am decis la nivelul

ţării, mai ales pe frontul războiului împotriva conducerii ministerului ca achiziţiile de tehnică

militară şi armament să se facă prioritar pentru dotarea trupelor din teatrele de operaţii şi pentru creşterea gradului de protecţie a militarilor români. De asemenea, am făcut demersurile necesare pentru dotarea trupelor noastre cu vehicule blindate rezis- tente la mine şi protejate împotriva ambuscadelor (Mine Resistant Ambush Protected - MRAP). Statele Unite ale Americii ne-au oferit 60 de astfel de vehicule în scopul utilizării lor de către trupele române dislocate în teatrul de operaţii din Afganis- tan. Aceste vehicule, superioare în configuraţia blindajului faţă de cele de tip HUMVEE, asigură cel mai înalt grad de protecţie a militarilor la atacurile cu dispozitive explozive improvizate şi cu armament de calibru mic. Totodată, vehiculele MRAP permit creşterea mobilităţii şi capacităţii combative a batalioanelor de manevră româneşti din acest teatru de operaţii. Anul 2010 a marcat şi încheierea misiunii forţelor armate ale ţării noastre din Irak, Armata României probând că, o dată angajată într-o misiune internaţională, are resursele şi capacitatea de-a o duce până la capăt. Pe lângă misiunile din teatrele de operaţii, Armata României a acţionat şi în ţară, unde, alături de misiunile curente, de antrenament şi pregătire continuă, a intervenit ferm, cu operativitate, pentru salvarea vieţilor omeneşti şi înlăturarea efectelor

partenerii noştri, statutul României de factor activ

de securitate şi de aliat de nădejde în cadrul NATO.

Suplimentarea efectivelor militarilor noştri care acţionează în teatrul de operaţii din Afganistan

şi diversificarea tipurilor de misiuni, de la cele de luptă până la cele de instruire şi de consiliere

a Armatei Naţionale Afgane, au fost acţiuni

apreciate de către aliaţii şi partenerii noştri, mai ales de către SUA. Trebuie amintită, în acest context, opinia exprimată anul trecut de ambasadorul SUA la Bucureşti, Excelenţa Sa domnul Mark

4

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

N N F F O O S S F F E E R R A A

dezastrelor naturale. Armata a acţionat în sprijinul populaţiei afectate de inundaţiile din vara anului 2010, militarii noştri au construit poduri de pontoa- ne, au distribuit ajutoare populaţiei, au fost aproape de oamenii care au rămas fără case sau fără bunurile agonisite de-a lungul timpului. Asigurarea condiţiilor de instruire şi de trai, pentru a ne menţine la standardele de performanţă asumate în cadrul Alianţei, soluţionarea principalelor probleme de natură socială, prin construirea de locuinţe, în sistem ANL, pentru militarii tineri aflaţi la început de carieră şi asigurarea unor drepturi suplimentare pentru soldaţii şi gradaţii voluntari, inclusiv posibilitatea rămânerii în activitate până la vârsta de 45 de ani, au constituit, de asemenea, preocupări principale în anul 2010. Un exemplu al preocupărilor constante legate de viaţa militarilor noştri îl reprezintă înfiinţarea Serviciului Medical Militar de Urgenţă al Ministe- rului Apărării Naţionale (S.M.M.U). Acesta răspunde unei necesităţi reale de realizare şi funcţionare a unei structuri specializate în anunţarea rapidă, intervenţia, acordarea primului ajutor calificat la faţa locului, transportul şi asistenţa medicală de urgenţă pentru personalul M.Ap.N. aflat în

misiune pe teritoriul naţional şi în marea liberă, în limita razei tactice de acţiune a navelor militare. Înfiinţarea Serviciului Medical Militar de Urgenţă, interconectat la sistemul naţional medical de urgen- ţă, porneşte de la o necesitate obiectivă şi anume că bunul cel mai de preţ, viaţa, este mai presus de orice efort sau interes. Acest demers se va concretiza în creşterea profesionalismului, eficienţei şi vitezei de reacţie pentru salvarea vieţilor semenilor noştri şi redarea lor familiilor şi societăţii. Din nefericire, în anul 2010 am avut pierderi atât în teatrele de operaţii, cât şi în poligoanele de instrucţie. Cu certitudine, jertfa şi devotamentul eroilor militari nu vor fi nici uitate şi nici trecute cu vederea de societatea noastră. Nu voi înceta să evidenţiez ideea că a fi militar nu este o meserie, ci este cea mai înaltă misiune pe care şi-o pot asuma oamenii curajoşi, demni şi cu iubire de ţară. Militarii români au un contract cu ţara, încheiat sub jurământ în faţa lui Dumnezeu. Iar ei onorează acest contract chiar cu preţul vieţii, aşa cum au făcut eroii noştri. Sacrificiul şi devotamentul militarilor români se măsoară nu în bani, ci în libertatea de care se bucură copiii noştri, în demnitatea acestei ţări şi în respectul

5

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

de care România se bucură în faţa aliaţilor săi. Criza economică mondială fără precedent

a avut efecte puternice şi în societatea românească

şi, din păcate, nici instituţia militară nu a fost ferită de efectele acestei crize mondiale. În ciuda acestui fapt, conducerea ministerului a reuşit, cu chibzuinţă, să administreze în mod eficient resur- sele avute la dispoziţie. Astfel, am avut capacitatea de a ne îndeplini angajamentele asumate în plan internaţional şi să desfăşurăm misiunile de instruire pe teritoriul naţional. Am credinţa că, prin responsabilitatea şi maturitatea de care a dat dovadă întregul perso- nal al Armatei, vom putea depăşi această perioa- dă dificilă şi odată cu îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării, vom putea să asigurăm resursele necesare continuării procesului de transformare

a Armatei, în toate sectoarele sale. În anul 2010 militarii români s-au dovedit cei mai buni ambasadori ai imaginii ţării noastre peste hotare. Ca ministru al apărării am fost deosebit de mândru atunci când lideri importanţi ai lumii au elogiat profesionalismul acestora. Mă refer aici la vicepreşedintele SUA, domnul Joseph Biden, la Secretarul General al NATO, domnul Anders Fogh Rasmussen, la ambasadorul SUA în România, E. S. domnul Mark Gitenstein, la comandantul ISAF din Afganistan, generalul David Petraeus şi alţii. În ceea ce priveşte obiectivele noastre pentru anul 2011, Armata va continua să acţioneze ferm

pentru îndeplinirea angajamentelor militare asumate de România în cadrul NATO, al Uniunii Europene şi al celorlalte organizaţii şi organisme internaţionale, pentru afirmarea intereselor militare ale României în cadrul comunităţii europene şi euroatlantice, precum şi pentru continuarea procesu- lui de transformare a Armatei şi dezvoltarea capaci- tăţii de decizie şi acţiune a organismului militar. Din această perspectivă, vreau să evidenţiez faptul că vom corela procesul de transformare a Armatei României cu resursele umane, materiale şi financiare pe care le avem la dispoziţie, dar şi cu ideile cuprinse în Noul Concept Strategic al NATO (noiembrie 2010), ceea ce va presupune

o reanalizare a priorităţilor de acţiune atât pentru

a ne îndeplini misiunile şi angajamentele care ne

revin la nivel naţional şi internaţional, cât şi pentru

a ne menţine în ritmul schimbărilor preconizate la

nivelul Alianţei. Vom continua, totodată, eforturile destinate creşterii capacităţii combative a trupelor dislocate în teatrele de operaţii şi îmbunătăţirii

gradului de protecţie a militarilor români în faţa ameninţărilor din ce în ce mai variate cu care se confruntă în aceste teatre. Hotărârea şi capacitatea Armatei României de a-şi îndeplini angajamentele internaţionale se reflectă şi în decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, din 25 ianuarie 2011, privind continuarea participării României cu forţe armate la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de tip coaliţie şi individuale, în afara teritoriului statului român, sub egida NATO, UE şi ONU. În acest context, a fost aprobat Planul întrebuinţării forţelor Armatei României la misiuni în afara statului român în anul 2011. Potrivit documentului, în comparaţie cu anul 2010, forţele Armatei României dislocate în teatrele de operaţii vor creşte în anul 2011, în ansamblu, cu 183 de militari. Astfel, anul acesta Armata României va putea participa la misiuni în afara teritoriului statului, cu un efectiv maxim de 3.427 militari, din care forţe dislocate - 2.525 militari şi forţe dislocabile - 902 militari. Atât în cadrul operaţiilor conduse de NATO şi UE în Balcanii de Vest, în Afganistan, cât şi în cadrul misiunilor de monitorizare şi observare ale ONU şi OSCE, militarii români vor continua să participe eficient şi responsabil la promovarea stabilităţii şi păcii, a securităţii regionale şi interna- ţionale, la reconstrucţia politică democratică, eco- nomică şi socială a acestor regiuni. Acţiunea acestor militari este benefică nu numai pentru comunităţile din zonele de operaţii, ci se constituie, totodată, în garanţii de securitate pentru poporul român. În momente grele, românii se uită la institu- ţiile fundamentale ale statului, căutând sprijin şi îndrumare, iar Armata este prima dintre aceste instituţii. Ea poate şi trebuie să inspire încredere şi curaj. Mai presus de orice, Armata trebuie să fie o forţă care sprijină naţiunea în momentele de cumpănă. Armata este instituţia care s-a dovedit a fi liantul acestei naţiuni, indiferent de vremurile pe care le-a traversat. Iubirea de ţară şi credinţa în Dumnezeu sunt valorile care i-au călăuzit mereu pe militari, de-a lungul timpului, Biserica şi Armata fiind instituţiile în care românii au avut şi au în continuare cea mai mare încredere. Am convin- gerea că cei care, prin jurământ, îşi leagă viaţa de apărarea ţării, se bucură şi se vor bucura în continuare de aprecierea şi de respectul românilor. Îmi permit să afirm că Armata trebuie să

6

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

teatrele de operaţii, militarii români dau dovadă de profesionalism şi de curaj. Prin urmare, Armata României a demonstrat, cu puterea faptelor, că este unul dintre fundamen- tele generatoare de stabilitate a neamului nostru,

rămână un etalon al respectului românilor pentru instituţiile statului român. Instituţiile care obţin performanţă, sunt respectate şi îşi merită din plin prestigiul de care se bucură în faţa oamenilor sunt instituţiile care ştiu să înveţe

şi să se adapteze. Armata este o astfel de instituţie, iar acest lucru se datorează proiectelor solide,

iar profesioniştii care activează în interiorul ei au marele merit de a pregăti viitorul, pe baza lucru- rilor învăţate din trecut. De altfel, este recunoscut faptul că Armata cizelează caractere, iar printre ingredientele succesului în această instituţie fundamentală a statului român se numără munca, perseverenţa şi tenacitatea. Armata nu poate fi altfel decât poporul căreia îi aparţine. Militarii români s-au dovedit, în ultimii douăzeci de ani de profunde transformări, adevăraţi profesionişti, care au avut un rol decisiv în consolidarea prestigiului internaţional al ţării noastre. Militarii români, cei mai buni ambasadori ai României în lume, au făcut din devotamentul lor un motiv de mândrie pentru fiecare cetăţean al acestei ţări. Peste tot unde au fost şi sunt prezenţi, în ţară şi peste hotare, în

o datorie sacră, pe care o duc la bun sfârşit doar

cei care cunosc şi aplică cele mai importante lecţii ale vieţii: cea a curajului şi cea a datoriei,

a devotamentului şi a patriotismului. Întotdeauna armata îşi va onora tradiţia, menirea şi misiunea de instituţie fundamentală a statului român şi va răsplăti, prin devotament, curaj şi onoare, încrederea de care se bucură din partea cetăţenilor români, a partenerilor şi a aliaţilor noştri.

acţiunilor hotărâte şi construcţiei durabile, pe care militarii le-au realizat în decursul timpului, cu disciplină, credinţă şi profesionalism. România nu este doar o sumă de indivizi. România este un stat membru al NATO şi al Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, este o naţiune cu un destin pe care avem datoria să-l împlinim. Este

Europene ş i, în acela ş i timp, este o na ţ iune cu un destin

7

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

PARTENERIATUL STRATEGIC NATO-UE. ROLUL CAPABILITĂŢILOR MILITARE

General-locotenent ing. dr. Gheorghe SAVU*

Existenţa unui parteneriat strategic între Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană reprezintă o necesitate pentru menţinerea relevanţei comunităţii euro-atlantice în politica mondială de la începutul secolului XXI. În condiţiile reconfigu- rării raporturilor de putere din cadrul sistemului internaţional, mai ales ca urmare a creşterii influenţei puterilor emergente şi a tendinţelor de formare a unei structuri multipolare de putere, şi a multiplicării riscurilor şi provocărilor din mediul internaţional de securitate, adaptarea parteneriatului dintre NATO

şi UE la noile realităţi constituie un demers esenţial decembrie 2009, era acela de a „adăuga un pachet de

instrumente aflate deja la dispoziţia Uniunii Euro- pene pentru managementul crizelor şi prevenirea conflictelor”. Nu în ultimul rând, Declaraţia NATO- UE privind PESA reafirma asigurarea accesului Uniunii la capabilităţile de planificare ale Alianţei pentru misiunile conduse de UE. Această Declaraţie a fost completată în anul 2003 de un pachet de documente, cunoscute sub denumirea de „Acordurile Berlin Plus”, care au sta- bilit cadrul de cooperare între cele două organizaţii în probleme de management al crizelor: conform prevederilor din aceste acorduri, în situaţia în care NATO decide să nu se angajeze în gestionarea unei anumite situaţii de criză, UE poate face acest lucru în condiţiile în care Alianţa îi pune la dispoziţie unele resurse şi capabilităţi şi o susţine prin aranjamente privind comanda şi acordarea de asistenţă în planificarea operaţională. În acelaşi context, legat de cadrul instituţional de cooperare dintre cele două organizaţii, conside-

UE

pentru promovarea valorilor şi intereselor comune ale statelor membre ale celor două organizaţii. Prin urmare, întărirea relaţiei transatlantice este necesară în contextul în care ne confruntăm cu o schimbare a paradigmei de securitate la nivel global. Având în vedere considerentele de mai sus, ne propunem să prezentăm în acest articol stadiul actual al parteneriatului NATO-UE şi modul în care îmbunătăţirea cooperării în domeniul capabilităţilor militare ar putea contribui la aprofundarea acestuia. Cadrul instituţional al cooperării NATO-

elementele politice fundamentale ale „parteneriatului strategic” dintre cei doi actori: consultări reciproce, respectarea egalităţii, a autonomiei decizionale a NATO şi UE şi a intereselor statelor membre, dezvoltarea coerentă, transparentă şi în spiritul susţinerii reciproce a capabilităţilor militare. De asemenea, documentul afirma că NATO rămâne piatra de temelie a apărării colective a membrilor săi”, în vreme ce scopul PESA - devenită Politica de Securitate şi Apărare Comună - PSAC, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în

Primele eforturi de a defini, la nivel instituţio- nal, cooperarea dintre NATO şi Uniunea Europeană au fost iniţiate după lansarea, cu prilejul summit- ului Uniunii de la Helsinki (decembrie 1999), a Politicii Europene de Securitate şi Apărare - PESA, în calitate de componentă a Politicii Externe şi de Securitate Comună a UE. Astfel, după schimbul de scrisori, din ianuarie 2001, dintre Secretarul General al NATO şi preşedinţia semestrială a UE, în care se defineau scopul cooperării dintre cele două organizaţii şi modalităţile de consultare pe probleme de securitate, Declaraţia comună NATO-UE asupra Politicii Europene de Securitate

şi Apărare, adoptată în decembrie 2002, a trasat totodată, au fost iniţiate contacte regulate între

- pentru a dezbate probleme de interes comun;

militari şi consilieri pentru probleme de apărare

- miniştri de externe, ambasadori, reprezentanţi

răm că merită a fi amintit şi faptul că oficialii NATO şi UE se reunesc în mod regulat, la diferite nivele

Gl. lt. ing. dr. Gheorghe SAVU este Directorul general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării.

structurile importante ale NATO, precum Consiliul Nord-Atlantic, Secretariatul Internaţional şi Statul Major Internaţional, şi cele ale UE, cum ar fi Comi-

8

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

N N F F O O S S F F E E R R A A

tetul Politic şi de Securitate, Secretariatul Consiliului European, Statul Major Militar UE şi Agenţia Europeană de Apărare. Legături cu caracter permanent au fost stabilite între NATO şi UE şi la nivel operaţional: o echipă permanentă de legătură a NATO (Permanent Liaison Team) îşi desfăşoară activitatea, începând din noiembrie 2005, la Statul Major Militar al UE, în timp ce o Celulă a UE funcţionează, din martie 2006, la SHAPE (Mons, Belgia). Eforturile comune legate de combaterea tero- rismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă s-au reflectat, în ultimii ani, prin facilitarea schimbului de informaţii în probleme legate de protecţia populaţiei civile împotriva atacurilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare sau de planificarea urgenţelor civile. Un alt domeniu în care a fost iniţiată o cooperare între cele două organizaţii este cel al dezvoltării capabilităţilor militare. În acest sens, în anul 2003 a fost creat Grupul de Capabilităţi NATO-UE în scopul asigurării coerenţei şi susţinerii reciproce a eforturilor de dezvoltare a capabilită- ţilor 1 . După înfiinţarea, în anul 2004, a Agenţiei

1 Paul Sturm, „NATO and the EU: Cooperation?”, European Security Review, no. 48, ISIS Europe, Bruxelles, 2010, p.2.

9

Europene de Apărare, experţii acesteia participă la lucrările Grupului de Capabilităţi. Elemente ale dialogului politic şi strategic Dezvoltarea parteneriatului strategic presu- pune, în primul rând, aprofundarea dialogului politic şi strategic dintre NATO şi UE. Intensitatea acestui dialog depinde de existenţa unui angajament la cel mai înalt nivel (voinţa politică) privind dezvoltarea cooperării dintre cele două organizaţii, în contextul în care 21 de state sunt atât membre NATO, cât şi ale UE. Din acest punct de vedere, un rol important în dezvoltarea relaţiei dintre NATO şi UE îl are atitudinea SUA faţă de Uniunea Europeană, în special în cadrul Parteneriatului SUA-UE 2 . Admi- nistraţia Obama a continuat să considere Alianţa Nord-Atlantică drept principalul cadru de discuţii destinat problemelor legate de securitatea europeană, însă a solicitat şi asumarea unei responsabilităţi crescute în această privinţă din partea Uniunii 3 . De altfel, încă de la începutul mandatului noii

2 Daniel S. Hamilton şi Frances Burwell, Shoulder to Shoulder:

Forging a Strategic US–EU Partnership, Washington D.C.:

Atlantic Council of the United States, 2009.

3 Elisabeth Sherwood-Randall, Giving Impetus to the EU- US Agenda. Washington D.C.: EU-Washington Forum. European Union Institute for Security Studies, 2010.

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

Administraţii americane, secretarul Departamentului de Stat, Hillary Clinton, sublinia faptul că SUA nu consideră UE un competitor la adresa NATO”, apreciind că o Europă puternică este un partener esenţial pentru Alianţă şi pentru SUA”. În acelaşi timp, în opinia oficialităţilor americane, relaţia dintre NATO şi UE trebuie să fie una caracterizată de complementaritate având în vedere faptul că, în prezent, Alianţa nu dispune de întreaga gamă de instrumente necesare pentru gestionarea crizelor 1 . În ceea ce priveşte atitudinea oficialităţilor europene, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, evidenţia că, la nivelul UE, „trebuie să gândim global şi să acţionăm din perspectivă transatlantică”, iar Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, C. Ashton, sublinia faptul că relaţia dintre UE şi SUA este esenţială pentru obiectivele, valorile şi scopurile împărtăşite la nivel transatlantic. În ciuda acestor atitudini, există o percepţie larg răspândită potrivit căreia paşii promiţători făcuţi la începutul anilor 2000 nu au condus încă la o extindere semnificativă a domeniilor de acţiune comună. Astfel, fostul secretar general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, aprecia că „lăţimea de bandă” a cooperării între cele două organizaţii a rămas limitată, în ciuda deschiderilor efectuate prin abordarea concertată a unor situaţii complexe de criză, precum cele din Macedonia (2003), Bosnia şi Herţegovina (după 2004), Afganistan (după 2007), Kosovo (după 2008) sau cele de combatere a pirateriei în nord-vestul Oceanului Indian (începând cu 2008). La rândul său, actualul secretar general al Alianţei Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen, sublinia, într-o expunere susţinută în cadrul Parlamentului European (septembrie 2010), că cele două organizaţii nu au fost capabile să creeze o relaţie cuprinzătoare, care să includă o gamă largă de probleme de securitate 2 . Potrivit acestuia, cauzele unei asemenea situaţii ar fi generate, în primul rând, de faptul că percepţiile naţionale asupra importanţei cooperării dintre cei doi actori continuă să difere foarte mult: în timp ce unele state membre europene consideră

1 NATO beneficiază de instrumentele militare necesare soluţio- nării crizelor, în timp ce UE dispune de un set de instrumente adaptate mai bine la gestionarea situaţiilor post-conflict.

2 Anders Fogh Rasmussen, Speaking notes for the Joint Meeting of the European Parliament’s Committee on Foreign Affairs, Bruxelles, 2010.

că existenţa unui parteneriat strategic între NATO şi UE reprezintă o prioritate strategică, alte state adoptă o poziţie ezitantă pornind de la convingerea că o legătură strânsă între cele două organizaţii ar putea compromite autonomia acestora sau că ar putea conduce la apariţia unui anume gen de ierarhie între NATO şi UE (subordonarea UE faţă de Alianţa Nord-Atlantică). Deşi noul Concept Strategic al NATO (Lisa- bona, noiembrie 2010) nu a adus noi abordări în relaţia Alianţei cu Uniunea Europeană, totuşi, în textul documentului se afirmă că UE reprezintă pentru Alianţă un partener unic şi foarte impor- tant”. În acelaşi timp, „NATO recunoaşte importanţa unei apărări europene mai puternice şi mai capabile”, deoarece „o Uniune Europeană activă şi eficace contribuie la securitatea globală a zonei euro- atlantice” 3 . Noul Concept Strategic confirmă faptul că Alianţa îşi propune să dezvolte un parteneriat strategic cu UE şi subliniază că ar fi în interesul celor două organizaţii iniţierea unor demersuri,

precum: consolidarea cooperării dintre cele două organizaţii în desfăşurarea operaţiilor militare din întreg spectrul situaţiilor de criză; lărgirea dialogului politic dintre NATO şi UE prin includerea pe agenda dezbaterilor a tuturor problemelor de interes comun; extinderea cooperării în dezvoltarea de capabilităţi (în scopul reducerii duplicării şi utilizării eficiente a resurselor avute la dispoziţie). Faptul că relaţiile politice dintre cele două organizaţii sunt departe de aşteptările iniţiale şi de potenţialul real este evidenţiat şi în analize recente efectuate de reprezentanţi ai mediilor academice din SUA şi Europa 4 . Potrivit acestora, relaţia dintre NATO şi UE a fost influenţată, în ultimii ani, de următoarele evoluţii:

- tendinţele de reformare conceptuală şi institu- ţională din cadrul NATO şi UE (pe de o parte, procesul de transformare politică şi militară a NATO, inclusiv prin elaborarea şi adoptarea noului Concept Strategic, iar pe de altă parte, dezbaterea privind Tratatul de Reformă a UE şi adoptarea şi implementarea Tratatului de la Lisabona la nivelul UE);

3 Strategic Concept for the Defense and Security of the Members of the North Atlantic Treaty Organization, 2010, p. 9.

4 Alvaro de Vasconcelos (coord.), Quelle défense européenne en 2020?, European Union Institute for Security Studies, Paris, 2010; Jeremy Shapiro şi Nick Witney, Towards a Post-American Europe: A Power Audit of EU-US Relations, European Council on Foreign Relations, London, 2009.

10

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

- diminuarea interesului strategic al SUA pentru Europa 1 , fapt ce poate afecta rolul şi importanţa Alianţei Nord-Atlantice în politica externă a SUA, în contextul transferului de putere econo- mică şi de influenţă, la nivel global, către zona Asiei de Sud-Est;

- resetarea relaţiilor SUA cu F. Rusă (care este însoţită şi de o resetare, în acelaşi sens, a relaţiilor unora dintre cele mai importante state europene cu Moscova);

- reducerea dinamismului politic la nivelul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE, în special ca urmare a efectelor crizei economice şi financiare internaţionale şi a tranziţiei generată de punerea în practică a prevederilor Tratatului de la Lisabona (de exemplu, crearea Serviciului European de Acţiune Externă sau clarificarea responsabilităţilor în domeniul securităţii şi apărării între noile funcţii de conducere de la vârful UE, înfiinţate prin acest tratat);

- amplificarea tendinţei de cooperare bilaterală (uneori trilaterală) în domeniul apărării între unele dintre cele mai importante state europene în dauna cooperării multilaterale în cadrul UE; de exemplu, unii experţi apreciază că cele două acorduri semnate între Marea Britanie şi Franţa, în noiembrie 2010 - unul referitor la înfiinţarea unei forţe expediţionare comune şi altul privind dezvoltarea în comun a tehnologiilor referitoare la armele nucleare - reflectă nu numai creşterea congruenţei strategice între cele două state şi intensificarea cooperării dintre industriile de apărare ale acestora în condi- ţiile restrângerii resurselor financiare disponibile pentru domeniul apărării, ci şi nemulţumirea celor două state faţă de ritmul lent şi lipsa de eficienţă a cooperării multilaterale în cadrul UE în Politica de Securitate şi Apărare Comună 2 ;

- stadiul şi evoluţiile din cadrul relaţiei dintre UE şi Turcia (dificultăţile întâmpinate de Turcia, stat membru NATO, în negocierile de aderare la UE, inclusiv ca urmare a poziţiei Ankarei faţă de Cipru); în contextul indivizibilităţii

1 Ivan Krastev şi Mark Leonard, Post-European America, The Spectre of a Multipolar Europe, European Council on Foreign Relations, London, 2010, p.55-62.

2 Ronja Kempin, Jocelyn Mawdsley şi Stefan Steinicke, „Turning Away from CSDP? Franco-British Bilateralism in Security and Defence Policy”, SWP Comments 30, Stiftung Wissenchaft und Politik - German Institute for International and Security Studies, Berlin, 2010, p. 2.

11

securităţii, ar fi recomandat ca UE să evite o atitudine de „prizonierat” în privinţa acestui stat (Turcia are nevoie de Europa, dar şi Europa are nevoie de Turcia). Este evident că aprofundarea parteneriatului strategic NATO-UE presupune depăşirea unor dificultăţi politice: pe de o parte, toate statele membre UE ar trebui să poată participa la mecanis- mele de cooperare dintre NATO şi UE, iar pe de altă parte, UE ar trebui să-şi întărească relaţiile cu statele membre ale Alianţei care nu sunt şi membre UE. În acest sens, se consideră că ar fi util să se evalueze următoarele propuneri: o mai mare implicare a statelor membre NATO, care nu sunt însă şi membre UE, în activităţile PSAC (de exemplu, UE ar putea să analizeze oportunitatea oferirii unui aranjament de securitate cuprinzător Turciei); crearea unor aranjamente între Turcia şi Agenţia Europeană de Apărare; identificarea unei scheme de cooperare între NATO şi UE atunci când sunt implicate în acelaşi teatru de operaţii. Cooperarea NATO-UE în managementul crizelor Domeniul principal de cooperare dintre NATO şi UE l-a constituit, începând din anul 2001, managementul crizelor. Încă de la lansarea sa, în anul 1999, PESA (devenită PSAC prin Tratatul de la Lisabona din 2009) a fost, în fapt, o politică de management al crizelor, bazată pe prevenirea conflictelor şi reconstrucţia post-conflict 3 . Prin urmare, UE şi-a asumat participarea la un număr în creştere de misiuni de acest tip (au fost 24 de misiuni până în anul 2010, dintre care numai 6 cu caracter militar; la mijlocul anului 2010, Uniunea avea în desfăşurare 12 misiuni în cadrul PSAC, dintre care numai două cu caracter militar). În ultimii zece ani, dialogul dintre NATO şi UE în problematica managementului crizelor s-a centrat, în mare parte, pe modul în care Alianţa ar putea sprijini UE în operaţii militare, fapt care a limitat cooperarea dintre cele două organizaţii. Mai mult, există opinii ale unor experţi americani care apreciază că, în momentul de faţă, NATO este cea care ar avea mai mare nevoie de capabilităţile UE pentru a-şi putea îndeplini angajamentele asumate în ultimii ani şi că este greu de imaginat o misiune NATO de

3 Daniel Keohane şi Tomas Valasek, Willing and able? EU Defence in 2020, Center for European Reform, London, 2008, p. 2.

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

reconstrucţie a unei ţări fără implicarea capa- bilităţilor de tip „soft” ale UE (capabilităţi civile esenţiale de care Alianţa nu dispune). Totuşi, în noul Concept Strategic, adoptat cu prilejul summit- ului de la Lisabona, din noiembrie 2010, se afirmă, în capitolul destinat managementului crizelor, că Alianţa dispune de o gamă unică şi solidă de capacităţi politice şi militare adecvate întregului spectru de situaţii de criză. Perspectiva UE asupra securităţii interna- ţionale, care a fost mult mai apropiată de cea a ONU decât de cea a Alianţei Nord-Atlantice, a afectat, de asemenea, cooperarea cu Alianţa. Un exemplu în acest sens l-a constituit criza din Darfur (izbucnită în anul 2003): neînţelegerile dintre NATO şi UE legate de conducerea operaţiilor au condus, în cele din urmă, la realizarea a două poduri aeriene separate (unul al Alianţei şi celălalt al UE). Această situaţie a reliefat necesitatea stabilirii unor mecanisme clare de cooperare între cele două organizaţii, mai ales în ceea ce priveşte planificarea şi constituirea forţelor. Lipsa unor capacităţi de planificare operaţio- nală la nivelul UE a influenţat, în mod direct, nivelul cooperării dintre NATO şi UE. Până în prezent, responsabilităţile în domeniul misiunilor UE de management al crizelor au fost împărţite între structurile europene de la Bruxelles şi statele membre; experienţa dobândită pe parcursul misiu- nilor derulate începând din anul 2001 a demonstrat că aranjamentele actuale destinate managementului crizelor, existente la nivelul UE, au o eficienţă redusă, costuri ridicate şi sunt mari consumatoare de timp 1 . În acelaşi timp, fragmentarea procesului de planificare în cadrul UE şi lipsa unor structuri permanente de conducere a operaţiilor în timpul unei misiuni de management de criză afectează capacitatea de acţiune a UE. La nivelul UE, planificarea unei operaţii de management de criză şi pregătirea deciziei Consiliului European în scopul lansării unei misiuni de acest tip se desfăşoară sub egida Directora- tului pentru Planificare şi Managementul Crizelor (structură inclusă, în momentul de faţă, în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă). Pe de altă parte, pentru activarea unui Cartier General de Operaţii în domeniul managementului crizelor,

1 Claudia Major, „A Civil-Military Headquarters for the EU. The Weimar Triangle Initiative Fuels the Current Debate”, SWP Comments 31, Berlin, 2010, p. 3.

12

UE dispune de trei opţiuni: (a) utilizarea unuia dintre cele 5 Cartiere Generale puse la dispoziţie de către unele state membre – Germania, Franţa, Marea Britanie, Grecia şi Italia: aceste state nu sunt obligate să pună la dispoziţia Uniunii aceste facilităţi, ci îşi pot manifesta disponibilitatea în funcţie de fiecare caz în parte; (b) solicitarea accesului la capabilităţile NATO, prin intermediul Acordurilor Berlin Plus (cum a fost cazul misiunii ALTHEA din Bosnia şi Herţegovina); (c) în cazul în care nici unul dintre cele 5 state membre nu pune la dispoziţia misiunii un comandament pentru operaţii, UE îşi poate activa Centrul Operaţional de la Bruxelles (intrat în funcţiune în anul 2007), utilizat de la înfiinţarea sa doar cu prilejul unui exerciţiu militar - există opinii potrivit cărora acest centru ar putea constitui nucleul necesar pentru crearea unui cartier general al UE pentru operaţii. Majoritatea misiunilor de management al crizei desfăşurate de către UE au avut un caracter unidimensional. Însă natura complexă şi multilate- rală a crizelor va solicita, în viitor, dezvoltarea capabilităţilor militare ale UE, dacă aceasta doreşte să devină un partener solid al NATO şi un actor relevant în politica internaţională. Din această perspectivă, eficientizarea PSAC a UE presupune recunoaşterea de către europeni a faptului că bună- starea şi securitatea lor depind şi de investiţiile din domeniul apărării. Pentru realizarea unui echilibru între NATO şi UE, precum şi între SUA şi UE ar fi necesară diminuarea decalajului existent la nivelul capabilităţilor militare, fapt care ar determina

o creştere a încrederii în cadrul relaţiei transatlantice. Relaţia NATO-UE şi dezvoltarea capabi- lităţilor militare Un răspuns eficient al NATO şi UE faţă de noile provocări cu care se confruntă comunitatea transatlantică implică compatibilizarea abordărilor strategice ale celor două organizaţii şi, eventual, crearea unei perspective strategice comune. Atinge- rea acestor obiective presupune, în primul rând, creşterea capacităţii de acţiune şi asumarea unei responsabilităţi strategice sporite de către UE. În acest sens, un rol important îl poate avea procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare ale statelor europene membre ale NATO şi UE. Nevoia de capabilităţi militare a europenilor

a fost subliniată, la începutul anului 2010, şi de secretarul Departamentului Apărării al SUA, Robert Gates, care, într-un discurs susţinut la Uni- versitatea Naţională de Apărare din Washington,

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

aprecia că interesul redus al europenilor pentru dezvoltarea acestor capabilităţi constituie „un obstacol în obţinerea unei securităţi reale şi a unei păci

durabile în secolul XXI”. Imperativul dezvoltării capabilităţilor militare la nivelul statelor membre UE poate fi argumentat şi prin necesitatea asumării de către europeni a unor responsabilităţi crescute în asigurarea securităţii proprii (această asumare ar putea implica şi deţine- rea capacităţii de a desfăşura operaţii militare de mare intensitate). Astfel, creşterea rolului capabili- tăţilor militare, în afirmarea UE în calitate de actor relevant în politica internaţională, devine importantă din următoarele motive:

- pe termen mediu şi lung, mediul internaţional de securitate ar putea prezenta mult mai multe ameninţări pentru securitatea europeană; în acest context, statele membre UE ar putea fi nevoite să desfăşoare operaţii militare, în special în zone de instabilitate din vecinătatea frontierelor europene;

- experienţele şi lecţiile învăţate din misiunile multinaţionale de menţinere a păcii din ultimii

20 de ani (de exemplu, misiunile din Somalia, Liban şi Afganistan) au relevat faptul că aceste misiuni pot implica, pe neaşteptate, şi acţiuni de luptă;

- concentrarea, cel mai probabil, a priorităţilor militare viitoare ale SUA pe evoluţiile din Asia de Sud şi Sud-Est şi din Orientul Mijlociu ar putea conduce la reducerea preocupărilor oficialităţilor de la Washington faţă de Europa şi vecinătatea sa;

- conflictele viitorului vor implica deţinerea şi utilizarea unor tehnologii de vârf, mai ales în domenii legate de sateliţi, reţele de informa- ţii şi comunicaţii, avioane fără pilot, apărare antirachetă etc.;

- necesitatea coordonării achiziţiilor de arma- ment: de exemplu, la nivelul anului 2008, statele UE au cheltuit aprox. 30 mld. Euro în cadrul a 89 de programe de înzestrare, în timp ce SUA au consumat echivalentul a 83 mld. Euro în cadrul a numai 27 de proiecte de înzestrare; prin urmare, europenii obţin mult mai puţină putere militară, din perspec-

27 de proiecte de înzestrare; prin urmare, europenii ob ţ in mult mai pu ţ in

13

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

tiva raportului cost-beneficiu, în comparaţie cu SUA

- situaţie care poate reflecta utilizarea inefici- entă de către europeni a resurselor financiare în domeniul apărării. Având în vedere acest ultim argument, se

poate aprecia că dezvoltarea cooperării între NATO şi UE în domeniul capabilităţilor militare devine

o cerinţă obiectivă în condiţiile constrângerilor

bugetare generate de criza economică şi financiară globală. În acest context, atât Alianţa Nord- Atlantică, cât şi UE trebuie să-şi încurajeze statele membre să coopereze în domeniul dezvoltării capabilităţilor militare. Din această perspectivă, în cursul anului 2010 au fost consemnate mai multe iniţiative, în special la nivelul UE, care îşi propun impulsionarea demersurilor de dezvoltare a capabilităţilor militare. Astfel, cu prilejul primei reuniuni formale a miniştrilor apărării din statele UE, desfăşurată în cadrul Consiliului Afaceri Externe (decembrie 2010), au fost luate o serie de decizii referitoare la întărirea cooperării militare şi dezvoltarea în comun a capabilităţilor, în condiţiile reducerii în majoritatea statelor membre a fondurilor alocate domeniului apărării 1 . Cu acest prilej a fost discutat un plan comun de acţiune care să genereze o serie de programe în 13 domenii, precum: transport strategic şi tactic, sprijin logistic, comunicaţii şi sisteme informaţionale, sprijin medical, protecţia forţelor, utilizarea capabilităţilor spaţiale, vehicule fără armament, intelligence, pregătire, exerciţii, sisteme centralizate de sprijin, interconectarea proceselor de dezvoltare a capabilităţilor militare

şi civile, lecţii învăţate din misiuni UE. Aceste decizii ale miniştrilor apărării au survenit pe fondul existenţei unor propuneri în format bilateral sau trilateral ale unora dintre statele UE. Astfel, în aprilie 2010, miniştrii de externe din Franţa, Germania şi Polonia au lansat o iniţiativă de a întări PSAC, prin susţinerea ideii referitoare

la crearea unor structuri permanente de planificare

civil-militară şi de comandă pentru operaţiunile UE de gestionare a crizelor. La începutul lunii decembrie 2010, cele trei state au revenit cu o scrisoare, semnată de miniştrii de externe şi cei

ai apărării şi adresată Înaltului Reprezentant UE

1 Council of the European Union, Press Release 3055 and 3056, Council Meetings, Foreign Affairs, Defense and Development, Bruxelles, 2010, p. 6.

14

pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, în care se pronunţau pentru aprofundarea cooperării militare şi întărirea PSAC, luând în considerare „complementaritatea cu capabilităţile de planificare naţionale şi ale NATO”; totodată, cele trei state subliniau necesitatea impulsionării mecanismului Cooperării Structurate Permanente şi solicitau Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate să evalueze următoarele propuneri: oportunitatea creării unei capabilităţi permanente a UE de planificare civil-militară; identificarea modalităţilor de utilizare reală a grupurilor tactice de luptă (EU Battlegroups); stimularea investiţiilor de cercetare în cadrul Bazei Industriale şi Tehnologice de Apărare Europeană (EDTIB). De asemenea, scrisoarea releva posibi- litatea cooperării UE-SUA în domeniul cyber şi

a invitării SUA la misiunile UE. Primele rezultate

concrete ale acestei iniţiative ar putea apărea pe durata preşedinţiei poloneze a UE (a doua jumătate

a anului 2011). O altă iniţiativă privind cooperarea în domeniul capabilităţilor de apărare europene a fost lansată, în toamna anului trecut, de Germania şi Suedia (Food for Thought Joint Paper „Intensifying Military Cooperation in Europe”). Statele UE erau solicitate să realizeze o „analiză sistematică a capabilităţilor militare şi a structurilor de sprijin în scopul identi- ficării domeniilor potenţiale de cooperare, fiind evidenţiat faptul că intensificarea cooperării militare între statele membre a devenit „un imperativ european”. În documentul semnat de cele două state erau identificate drept posibile domenii de cooperare şi de utilizare în comun a capabilităţilor următoarele: pregătirea personalului, transport strategic şi sprijin logistic, supraveghere maritimă, etc. În acelaşi document se sugera, totuşi, că utiliza-

rea unor capabilităţi de tipul forţelor combatante, avioane şi nave de luptă şi intelligence trebuie să rămână, în continuare, un atribut al suveranităţii statelor membre. Pe de altă parte, cooperarea NATO-UE în domeniul capabilităţilor militare ar putea fi afectată de menţinerea unei serii de probleme datorate, cu preponderenţă, experienţei istorice a statelor mem- bre ale UE. În primul rând, se remarcă existenţa unor atitudini diferite la nivelul statelor europene faţă de ideea utilizării forţei - numeroşi analişti au subliniat că ideea utilizării forţei militare a fost, în mare măsură, absentă din gândirea strategică europeană în perioada post-Război Rece; mai mult,

NN FF OO SS FF EE RR AA

II

unele state europene par să încline spre statutul UE de „soft power”, preferând să pună accentul pe capabilităţile civile de management al crizelor (acest fapt face dificil de acceptat ideea unei doctrine militare comune la nivelul UE). În al doilea rând, între statele UE există mari diferenţe de putere militară - suma bugetelor pentru apărare a numai trei state, Franţa, Marea Britanie şi Germania, reprezintă aprox. 60% din suma totală a bugetelor de apărare ale statelor membre (Franţa şi Marea Britanie fiind şi puteri nucleare). În al treilea rând, eforturile de identificare a domeniilor de colaborare concretă au rămas limitate, în cea mai mare parte, la nivel bilateral sau trilateral (puţine proiecte depăşind acest cadru îngust), majoritatea guvernelor europene încercând să-şi protejeze capacităţile proprii din industria de apărare - această tendinţă pare să fi primit un nou impuls în contextul actualei crize economice internaţionale. La acestea se poate adăuga incapacitatea statelor UE de a-şi îndeplini angajamentele asumate în cadrul Headline Goal 2003 şi Headline Goal 2010; totodată, capaci- tatea UE de a-şi proiecta puterea militară la distanţă

a rămas limitată, cea mai mare parte a misiunilor

sale fiind de mărime redusă şi de scurtă durată (ex.:

grupurile tactice de luptă, EU Battlegroups, au fost create pentru a furniza o capacitate de inter- venţie la distanţă de frontierele UE, dar pentru crize de amploare redusă). Nu în cele din urmă, se poate remarca şi lipsa de coordonare şi de eficienţă în utilizarea resurselor bugetare care este generată şi de existenţa separată, la nivelul UE,

a 27 de forţe terestre naţionale, 23 de forţe aeriene

naţionale şi 19 forţe navale naţionale. Acestor elemente li se alătură şi accentuarea sentimentului de oboseală (fatigue) în ceea ce priveşte cooperarea multilaterală între statele membre ale UE. Depăşirea unor dificultăţi de acest gen presu- pune identificarea celor mai potrivite modalităţi de armonizare a intereselor statelor membre UE, situaţie care ar facilita şi apariţia unei noi etape în cooperarea dintre NATO şi UE în domeniul capabilităţilor militare. Astfel, o creştere a potenţialului militar la nivelul UE ar putea fi obţinută prin coordonarea eforturilor de restructurare a forţelor armate ale statelor membre, fapt ce ar presupune atât utilizarea în comun a capabilităţilor militare ale statelor europene (pooling and sharing), cât şi dezvoltarea unei industrii europene de apărare (European Defence

Technological and Industrial Base - EDTIB). Un rol important în dezvoltarea capabilităţilor militare şi în creşterea rolului UE în cooperarea cu NATO se impune a fi acordat Agenţiei de Apărare Europeană (EDA). Potrivit lui Nick Witney, fost director executiv al EDA, aceasta a identificat 70 de domenii în care statele membre UE ar putea coopera (de la transport aerian şi sprijin medical până la protecţia trupelor împotriva dispozitivelor explozive improvizate). În acelaşi timp, Agenţia de Apărare Europeană ar putea contribui la întărirea parteneriatului dintre NATO şi UE prin intensificarea relaţiilor cu ACT - Coman- damentul Aliat pentru Transformare al NATO.

ACT - Coman - damentul Aliat pentru Transformare al NATO. O analiz ă succint ă a

O analiză succintă a posibilelor domenii de cooperare la nivel european şi care ar putea determina, în perspectivă, eficientizarea parteneria- tului dintre NATO şi UE, reliefează în opinia

unor experţi 1 utilitatea unor iniţiative, cum ar fi:

- dezvoltarea capacităţilor de transport strategic:

existenţa unei capacităţi formată din elicoptere de transport ar putea contribui ş