Sunteți pe pagina 1din 3

Criza Mondiala.

Explicatii Liberale1 Ionut Sterpan

In numarul din mai al revistei \'Idei in Dialog\', libertarienii romani apara capitalismul in fata asalturilor socialiste si interventioniste aparute odata cu criza economica si prelungite in politicile actuale. Acestea eludeaza in mod artificial falimentul, un element esential intr-o ordine economica eficienta ca pret necesar pentru decizii economice gresite si sporesc controlul statului asupra economiei prin hiper-reglementarea pietelor. Articolele sunt rodul unor reflectii si dezbateri profesioniste de idei intr-o retea extinsa geografic si doctrinar dincolo de grupul nucleu de discutii de la CADI, o retea intre cercetatori cu un bagaj conceptual comun dar suficient de eterogeni incat sa isi ofere noi perspective si schimbari de accente. Discutii cu profesorul Dragos Paul Aligica, un atelier filosofic moderat de profesorul Adrian-Paul Iliescu la Facultatea de Filosofie dedicat clarificarilor conceptuale anterioare ipotezelor empirice cu privire la cauzele si solutiile actuale ale crizei, constituie radacini notabile ale acestor articole. Interesul pentru idei, mobilitatea centrelor intelectuale si afilierile multiple sunt semne ca putem reinvia traditia liberala a discutiilor. Autorii prezinta asemanari de familie si pot fi numiti libertarieni fara sa existe o trasatura comuna tuturor. Cei mai multi urmeaza traditia scolii austriece si articolul seminal al lui Ludwig von Mises: principala cauza a recesiunilor sta in generarea excesiva de moneda de catre institutia statului. Procesul inflationist incurajeaza investitiile peste nivelul acceptabil de risc creand aparenta rentabilitatii, si altereaza preturile relative creand valuri de investitii proaste. Daca banii reprezinta indreptatiri la bunuri si servicii, atunci propagarea de moneda noua pe canale selective administrate in conditii de monopol este si profund imorala intrucat modifica structura de indreptatiri existenta (Andrei Trandafira). Colectia prezenta este un manifest colectiv impotriva socializarii pierderilor (Bogdan Enache, Bogdan Glavan) a subventionarii de catre stat si a creditarii preferentiale a sectorului imobiliar (Cosmin Marinescu), a procedurilor birocratice greoaie de realocare a capitalului si sistemului de rezerve fractionare (Vlad Topan). Politicile economice gresite vin pe terenul unei disponibilitati psihologice nefavorabile capitalismului (Sorin Cucerai). Daca prin mecanismul preturilor libere, piata pune la lucru o cantitate uriasa de informatie dispersata in totalitatea agentilor economici, in momente dificile oamenii vor respinge un fenomen complex pe care nu il inteleg. Ei vor da curs unor tendinte de intoarcere la tribalism si la procese de productie rudimentare usor de cuprins cu mintea. In mare pozitia grupului de autori este ca recesiunile economice sunt generate sau cel putin grav adancite de politicile guvernamentale. Si nu accidental. In primul rand pentru ca vulnerabilitatile pietei pe care actiunea colectiva are pretentia sa le rezolve se regasesc din plin in mecanismul politic (Ionut Sterpan); un exemplu sta in jocul reflexiv dintre estimarea valorii si actiunea investitionala pe pietele financiare (Mihail Radu Solcan).

Publicat initial in revista Idei in dialog, mai 2009.

In al doilea rand, pentru ca guvernantii in democratiile reprezentative actioneaza intr-o structura de stimulente favorabila crizelor (Peter Boettke). Teoria alegerii publice arata cum politicienii cauta modalitati de a concentra beneficii in mainile celor care le pot finanta sprijinul politic si de a dispersa costurile in randul populatiei. Pe de o parte asistam la o aliniere de interese intre guvernanti si marile afaceri in cautare de asigurari publice impotriva falimentelor: un mod de concentrare a beneficiilor. Pe de alta, suntem martorii cheltuielilor in deficit, a continuei devalorizari a monedei si datoriilor publice uriase (Bogdan Enache): un mod de dispersare a costurilor. Pe acest fundal, recomandarea kenesista de a injecta lichiditati pentru deblocarea economiei isi ofera serviciile clasei politice si marilor companii favorizate, in dauna liberei concurente si alocarii corecte a capitalului. Faptul ca o alianta cu actorii influenti este avantajoasa si pentru experti, explica perceptia comuna dar gresita ca am trai intr-un sistem capitalist, pasibil de blam pentru desfasurarea evenimentelor, si nu intr-unul profund interventionist (Cosmin Marinescu). Acelasi lucru explica de ce discursul scolilor de gandire favorabile status-quoului este atat de influent (Bogdan Glavan, Peter Boettke, Radu Nechita). Este avantajos pentru guvernanti ca modalitatile de dispersare a costurilor sa fie netransparente. Si din acest motiv, dar si din ignoranta, interventiile politice in economie introduc doze de incertitudine (Radu Nechita) si incurca lucrurile (Mihail Radu Solcan). Cu atat mai mult intr-un mediu in care discursurile panicarde ajuta in campania electorala si largesc accesul politic catre parghii economice din ce in ce mai mari. De obicei pachetele de raspuns sunt sau gresite sau vin in contratimp. O parte din solutia gasita, preluarea leadershipului de catre organismele internationale introduce totusi un efect benefic de coordonare a statelor si linistire a agentilor economici (Horia Terpe). Pe termen scurt ea stopeaza si escalarea reactiilor protectioniste deplansa de Tom Palmer. Insa absorbirea costurilor falimentelor de catre Banca Centrala Europeana, FMI si Banca Mondiala introduc hazard moral si costurile se vor vedea pe termen lung (Bogdan Enache, Bogdan Glavan). Iar daca in conditiile concurentei monetare intre state, in calea inflationarii statea cel putin teama ca investitiile se vor reloca in medii mai stabile, acum va sta doar angajamentul fragil luat fata de partenerii la cartelul monetar (Octavian Jora). Recomandarea generala este de retragere graduala a statului din procesul de reajustare a pietei si actuala contractie a creditului vazuta ca o revenire la normal dupa etapa exceselor monetare. Desigur ca mediul politic actual este impermeabil la solutii radicale precum noi contracte constitutionale care sa stipuleze plafoane pentru inflatie si deficit, liberalizarea productiei de moneda (Peter Boettke, Vlad Topan), sau revenirea la etaloane independente dupa exemplul aurului (Octavian Jora); stim si de ce. Argumentarile de fata tintesc insa nu atat schimbarea, cat intelegerea. Daca sunt suficiente pentru o evaluare mai informata a proceselor care ne conduc viata si o recunoastere a consecintelor interventiei politice in procesul de piata, obiectivul este atins.

Multumesc Fundatiei Konrad Adenauer pentru efortul de sustinere a valorilor liberale, tuturor prietenilor si asociatilor CADI care au contribuit intr-un fel sau altul la proiectul editorial, si in special lui Bogdan Enache pentru ideea alcatuirii unui dosar Idei in Dialog.