Mitul colicilor abdominale

Cateodata, mamele nu pot intelege plansul copilului si ajung sa fie obosite si suparate. ,,Oare nu s-a inventat un sirop care sa linisteasca copilului colicile? spunea Mona, o mamica in discutiile cu alte mamici de pe forumul Maternitatii Isis. Voi fi putin atipica! Sper sa nu va plictiseasca lunga mea poveste despre colicile abdominale, eu, care sunt cadru medical, am incercat sa dau o explicatie valabila a colicilor, apoi rezolvarea am gasit-o in recomandarile psihologilor axati pe perioada alaptarii, a dezvoltarii atasamentului si am vazut-o in practica, am simtit-o alaturi de copiii mei. Revin la ceea ce scria mai sus Mona. (Mona, iarta-ma, nu esti un studiu de caz, dar in acest moment reprezinti toate mamele care au un micut si cred ca bebelusii au colici.) Eu am simtit putin in tonul ei o usoara suparare? Oare deja starea Monei este putin schimbata? Ea crede ca micutul are nevoie de ,,ceva pe care ea nu il poate oferi. Ce ? Orice altceva, suficient de puternic pentru a calma bebelusul care plange. Este suparata, ingrijorata. O poate arata sau nu. Dar bebelusul simte asta, simte o stare de neputinta a mamei care asteapta ca altceva sa rezolve problema micutului din brate. De unde vine aceasta neputinta ? Din tot ce se vehiculeaza in lumea medicala despre colici. Toate mamele pornesc la drum cu aceasta teama. Va spun ca, atunci cand: *** incepeam un curs de puericultura ma intrebau ,,ce facem cu colicile bebelusului ? ***cand intru in saloanele nou nascutilor, si micutii sunt agitati, ma intreaba mamele: ,,oare deja au colici? , sau daca micutul este linistit, nu doarme, dar se misca usor si isi flecteaza picioarele pe abdomen, mamele ma intreaba: ,,acum au colici ?, sau daca ele se simt bine si nu le doare burta, ma intreaba: ,,oare daca eu nu am avut colici, o sa le aiba micutul? (durerea de burta a mamei este de natura uterina iar a micutului de natura digestiva, deci total fara legatura). Multe dintre voi deja stiti raspunsurile acestor intrebari, cele mai multe aveti raspunsuri filtrate prin propria experienta si credinta. Daca eu cred ca micutul are colici el va avea colici ! Este aceasta o predestinare ? Este interpretarea unui comportament al nou nascutului sugarului. Noi nu stim adesea de ce plang, este perioada in care ei se acomodeaza la viata extrauterina si

multe lucruri sunt noi pentru ei si cauta adesea amintiri din viata intrauterina. Cum le gasesc ?In bratele mamei ! La sanul mamei ! Leganati ! In pozitie verticala ! Stransi lipiti de trupul mamei sau al tatalui ! Toate acestea nu fac decat sa le aminteasca de perioada cand erau la mama in burtica, cand :

peretele uterin ii proteja (acum cauta caldura si stransoarea bratelor); erau leganati de mersul mamei (acum doresc sa fie leganati); cauta adesea sa revina la pozitia fetala in care au stat 9 luni.

Timp de trei luni vor face lucrurile de mai sus, fiindca aceasta este perioada de adaptare a nou nascutului la viata extrauterina, cand tubul digestiv invata sa functioneze, cand se diminueaza reflexele arhaice (reflexul morro de agatare, reflexul punctelor cardinale cand intorc gurita dupa orice le atinge obrazul etc), cand bebelusul nu isi mai mentine pozitia fetala. Mitul este ca un micut care isi strange picioarele pe abdomen are colici, fie ca plange sau nu. Realitatea este ca micutul va incerca sa revina adesea, in primele trei luni la aceasta pozitie fiindca aceasta ii creaza confort. Ce facem noi? Interpretam comportamente. Nu avem lucruri palpabile care sa ne aduca raspunsul concret al plansului micutului, de aceea dorim un diagnostic. Dar el nu exista. Colicile abdominale nu reprezinta o afectiune. O sa va intreb: credem in Dumnezeu? Este El palpabil ? Dar totusi, ne ghideaza adesea in viata, fiindca credem. Alegerea este a noastra atunci cand credem ca un micut plange fiindca are colici (sau ca este alintat sau ca este rau). Concluzia: daca eu cred ca el are colici, atunci are. Imi induc o stare eu, ca mama si toti ceilalti din jurul lui, stare care nu il poate ajuta pe micut, mai mult il agita. Revin la perioada intrauterina el se simte in confort atunci cand mama este calma, fericita. Sunt stari pe care le cunoaste, de aceea ii aduc o stare de siguranta. Stiti ce spun eu cateodata? Intotdeauna caut o cale de mijloc. Daca mama crede ca micutul are colici, sa ii administreze o doza de ,,ceva si micutul se va linisti. Dar realitatea care este? Convingerea mamei ca acel ceva il linisteste pe micut ii da o stare de calm autoindusa, astfel luand din nou bebelusul la san, va reusi sa il calmeze fiindca ea insasi este calma. Doza de ,,ceva este pentru mama si nu pentru micut. In legatura cu ce se scrie in articolele medicale despre digestia nou nascutului, perfect adevarat. Tubul digestiv al nou nascutului nu a functionat in perioada intrauterina, acum bebelusul traieste

senzatii noi. Sunt acestea dureroase pentru el? A putut cineva sa comunice cu un nou nascut, iar acesta sa ii spuna ca plansul inseamna durere? Nu sunt studii in acest sens. Plansul arata un disconfort, o stare de nesiguranta, o stare cu care el nu este invatat din perioada intrauterina. Digestia lui este dureroasa? Nu stim. Dar este un lucru nou pentru el si trebuie sa se invete cu ea. Cum il ajutam sa faca acest lucru ? Incercand sa ii recladim adesea mediul intrauterin, sa ii cream senzatii cu care el este invatat, astfel el va putea sa depaseasca noul (viata extrauterina-care implica cel mai important lucrudespartirea de mama). De aceea un bebelus cand plange il luam in brate, il lipim de noi, il punem la san, il leganam fara a ne gandi ca ceva negativ se intampla. Unele dintre mame cunosc povestea aceasta pe care le-o spun legat de ceea ce scriam mai sus: Traiesti cu sotul tau, iar dupa 9 luni de casnicie esti pusa in situatia de a locui in casa soacrei. Vei reusi sa dormi noaptea? Vei reusi sa te adaptezi atat de repede? Cum o faci? Daca ai un sot langa tine care iti va aminti ritualurile pe care voi deja le stiati, care va sta langa tine in pat, amintindu-ti de casuta voastra, tranzitia va fi mai usoara. Dupa ce am scris un cearceaf (si mai pot scrie vreo trei) despre Mitul colicilor abdominale , oare am reusit sa va destind putin pe voi toate mamicile si viitoarele mamici ?