Sunteți pe pagina 1din 5

Povestea lui Harap-Alb , Ion Creanga

INTRODUCERE
George Calinescu in lucrarea sa Estetica basmului defineste basmul drept o oglindire a vietii in moduri fabuloase. Ca specie literara a genului epic, basmul este o naratiune ampla , cu personaje (oameni , dar si fiinte supranaturale) purtatoare a unor valori simbolice , a carui tema este binele invinge raul.

PERSPECTIVA NARATIVA
Naratiune la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient , dar nu si obiectiv , pentru ca intervine adesea prin comentarii sau reflectii. Spre deosebire de basmul popular , unde predomina naratiunea , basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu descrierea si dialogul. Naratiunea este dramatizata prin dialog , are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor . Dialogul are o dubla functie : sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor.

MOTIVE NARATIVE
Superioritatea mezinului Calatoria Supunerea prin viclesug Muncile Demascarea raului(spanul) Pedeapsa Casatoria

FORMULE TIPICE
In basm sunt prezente clisee compozitionale. Formula initiala: Amu cica era odata si formula finala: Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca , sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos.

SENSUL MORAL AL BASMULUI


Basmul este un buildungsroman cu subiect fabulos , pentru ca urmareste formarea unui tanar in raport cu experienta vietii. Eroul trebuie sa ajunga imparat ,dar nu inainte de a dovedi ca merita. Incercarile lui sunt modalitati de formare a personalitatii sale si arata ca viata este o adevarata scoala.

SUBIECTUL BASMULUI
Cartea primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron , este factorul perturbator al situatiei si determina parcurgerea traseului initiatic de catre cel mai bun dintre fiii Craiului. (motivul superioritatii mezinului). Trecerea podului este prima etapa in initierea baiatului. Ea e urmata de ratacirea in padurea labirint (loc al mortii si al regenerarii) si intalnirea cu spanul (incalcarea interdictiei tatalui).

Coborarea in fantana are , in plan simbolic, semnificatia grotei, spatiu al nasterii si al invierii. Schimbarea numelui reprezinta inceputul initierii spiritual. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb , rob al Spanului (initiatorul). Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarsitul initierii) : Jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare intru toate Si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invia

La curtea lui Verde Imparat , Spanul il supune la trei probe: 1. Salatile din gradina ursului 2. Pielea cerbului cu cap cu tot si cu nestemata in frunte 3. Fata Imparatului Ros pentru casatoria cu Spanul Primele doua probe presupun curaj , vitejie, manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului in pofida ispitei de a se imbogati. A treia proba necesita ajutoare Apare din nou motivul podului, simbol al trecerii intr-o alta etapa de maturizare .Feciorul de crai ocroteste o nunta de furnici si face stup unui roi de albine , fiind rasplatit de craiasa furnicilor si de cea a albinelor cu cate o aripa. Ceata de monstrii il insotesc spre a-l ajuta , pentru ca s-a dovedit prietenos si comunicativ : Gerila , Flamanzila, Setila, Ochila , Pasari-Lati-Lungila. Pentru a-i da fata , Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute cu ajutorul personajelor fantastice: Casa de arama-Proba trecuta cu ajutorul lui Gerila(proba focului) Ospatul pantagruelic Proba trecuta cu ajutorul lui Flamanzila si al lui Setila (proba pamantului si a apei) Alegerea macului de nisip Proba trecuta cu ajutorul furnicilor Straja nocturna la odaia fetei si prinderea ei , transformata in pasare, dupa luna Proba tecuta cu ajutorul lui Pasari-Lati-Lungila Ghicitul fetei Proba trecuta cu ajutorul albinei (motivul dublului)

Fata de imparat impune o noua proba : calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capate. Drumul de intoarcere cu fata este cea mai grea proba, pentru ca Harap-Alb se indragosteste de fata , dar, credincios juramantului facut , nu-I marturiseste adevarata sa identitate. Fata il demasca pe Span, acesta acuzandu-l pe Harap-Alb de tradare si-I taie capul. Decapitarea eroului este ultima treapta de initiere , avand semnificatia coborarii in Infern, a mortii initiatice. Astfel , feciorul se dezleaga de juramant , rolul Spanului luand sfarsit. Calul distruge intruchiparea raului. Invierea feciorului se realizeaza cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Baiatul primeste in final recompensa Pe fata Imparatului Ros si imparatia Imparatului Verde. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale , dar dobandeste pe parcursul deplasarii probelor o serie de calitati morale necesare unui imparat (mila , bunatate, generozitate, prietenie, respectarea juramantului). Numele pe care il primeste de la Span este un oximoron: harap- sclav negru ; alb simbol al puritatii. Spanul nu este doar o intruchipare a raului , ci are rolul initiatorului , este un rau necesar. Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori : fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta Duminica , Sfanta Vineri), animale fabuloase(calul , craiasa furnicilor si cea a albinelor), fapturi himerice ( cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile, smicelele de mar, apa vie si apa moarta).

PERSONAJELE FANTASTICE

Gerila o dihanie de om care se parpalea pe langa un foc de 24 stanjeni de lemne si striga ca moare de frig. Buzele lui erau enorme cea de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului , iar cea de dedesubt atarna in jos , de-I acoperea pantecele. Rasuflarea lui ingheta tot pamantul : Vantul gemea ca un nebun , copacii din padure se vaicareau , pietrele tipau, vreascurile tiuiau si lemnele de pe foc pocneau de ger. Flamanzila o namila de om care manca brazdele de pe urma a 24 pluguri si striga in gura mare ca moare de foame. Setila o minunatie de om care bause apa de la 24 de iazuri si o garla si tot striga ca se usuca de sete . El este fiul secetei, caruia nu-I pot potoli setea nici toate izvoarele pamantului Ochila o aratare de om care desi avea in frunte un singur ochi mare , nu vedea nimic atunci cand il deschidea , iar daca-l tinea inchis , atunci vedea totul pana in mijlocul pamantului. Pasari-Lati-Lungila o pocitanie de om care umbla cu arcul dupa vanat pasari, pe care le nimerea chiar daca zburau mai sus decat isi poate inchipui dracul , lungindu-se de ajungea cu mana la luna , la stele si la soare , iar cand se latea putea cuprinde tot pamantul in brate : Fiul sagetatorului si nepotul arcasului, braul pamantului si scara cerului, ciuma zburatoarelor si spaima oamenilor. Fiecare dintre ei detine controlul absolut asupra stihiilor naturii , putand micsora sau mari , la nevoie, dimensiunile unui dezastru. Incercarile initiatice devin tot mai numeroase, intr-o adevarata avalansa , parca pentru a surprinde si apoi a compensa punctele slabe ale protagonistului actiunii. Tovarasii lui Harap-Alb sunt ridicati la rangul de eroi, neavand varsta, ci fiind doar expresii ale stapanirii si folosirii benefice a elementelor naturii.

ORIGINALITATEA LUI CREANGA


Creanga asimileaza un fond folcloric, dar arta lui nu este arta povestitorului popular , ci se distinge prin mai multe elemente:

ARTA POVESTIRII se caracterizeaza prin :


Ritmul rapid Creanga elimina generalitatile , descrierile sau orice abatere de la subiect

Folosirea detaliului semnificativ mai ales in caracterizarea personajelor fantastice La nivelul naratiunii, elementul evocator preia functiile din literature culta.

Scriitorul accentueaza trairile sufletesti ale personajelor prin intermediul limbajului :

cuvintele sunt insotite de gesturi , miscari , detalii sugestive , care subliniaza starile emotionale si fixeaza trasaturile morale. personajelor , contrinuind la caracterizarea si invidualizarea acestora

Creanga utilizeaza cu maiestrie dialogul , acesta fiind modul de existenta al FANTASTICUL


In basmul popular , personajele fantastice sunt cu totul separate de lumea reala , umana. La Creanga , fantasticul este antropomorfizat si localizat. Exemple : - Eroii fabulosi au un comportament si un limbaj care amintesc de lumea taraneasca. - Imparatul Ros uita ca este imparat si scotoceste prin asternut sa vada ce i-a stricat somnul - Harap-Alb , atunci cand este dojenit de tatal sau, manios, loveste cu fraul calul peste cap apoi plange.

COMICUL
La Creanga , comicul imbraca , asa cum spunea George Calinescu, forma jovialitatii. Mijloacele de realizare ale comicului sunt : Exprimarea mucalita, bazata pe fraze construite pe tehnica asteptarii frustrate: Imparatului Ros I se ureaza sa traiasca trei zile incepand cu cea de alalteieri; insotitorii lui Harap-Alb intra in ograda imparatului care mai chipos si mai imbracat, de se taraiau atele si curgeau oghelele de pe dansii. Porecle si apelative : Buzila , Tapul cel Ros, mangositi , farcasiti Zeflemisirea apare in poveste mai ales in dialogurile dintre insotitorii lui Harap-Alb : Tare-mi esti drag! Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi. (Flamanzila ii spune lui Gerila) Folosirea diminutivelor cu valoare augmentative : buzisoare, mancarica,bauturica Scene comice cum ar fi cearta lui Gerila cu ceilalti din casa de arama incinsa Folosirea de citate sau expresii cu valoare numerala La placinte inainte , la razboi inapoi!

LIMBAJUL
Este un element de originalitate , care se caracterizeaza prin oralitate. George Calinescu arata ca Ion Creanga nu utilizeaza limbajul popular , ci foloseste termeni regionali, intr-o maniera originala. Caracterul oral al operei lui Creanga conduce la intraductibilitatea textului Trasaturi ale limbajului :

Utilizarea a numeroase locutiuni Folosirea limbajului afectiv (dativul etic , exclamatii, interjectii) Impresia de spunere il conduce pe Creanga la comparatia cu francezul Flaubert : numeroase onomatopee, verbe imitative, expresii narative tipice : Pesemne umbli dupa cai morti pe pereti sa le iei potcoavele Folosirea de fraze ritmate : De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. Eruditia paremiologica prin aceasta trasatura , Creanga se aseamana cu francezul Francois Rabelais si il continua in literatura romana pe scriitorul pasoptist Anton Pann. El utilizeaza cu usurinta multe proverbe , zicatori, vorbe de duh, introduce prin expresia vorba ceea.

Exemple : Vorba ceea : Rau cu rau , dar mai rau fara rau Vorba ceea : Voinic tanar, cal batran , greu se-ngaduie la drum.

INCHEIERE
Povestea lui Harap-Alb este considerata cea mai valoroasa poveste a lui Ion Creanga , pentru ca pe langa motivele traditionale ale basmului popular, Creanga reuseste sa promoveze un sens moral nou , precum si un stil si un fantastic de factura moderna.

S-ar putea să vă placă și