BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

6. Functii reale de mai multe variabile reale

Cuvinte cheie. Functie reala de mai multe variabile reale, suprafata, derivata partiala, diferentiala, tendinta. 1. Reprezentarea suprafetelor 3D O functie reala de doua variabile reale f : R R R, z = f ( x, y ) reprezinta din punct de vedere geometric o suprafata n spatiul tridimesional. Acest lucru nseamna ca fiecarei perechi de numere reale (x,y) care definesc un punct n planul xOy i se asociaza prin intermediul functiei f un punct z situat n spatiu. Punctul z mai poarta denumirea de cota ntruct el reprezinta altitudinea fata de planul de referinta xOy. Exercitiul 1 Reprezentati grafic suprafata descrisa de functia de doua variabile: f : [2,2] [ 2, 2] R, f (x , y ) = x 2 + y 2 Fiecarei perechi (x, y) a produsului cartezian [-2,2][-2,2] i se asociaza o valoare reala prin functia f. De exemplu perechii (1,1) i se asociaza valoarea 2. Pentru reprezentarea grafica, sau mai corect vizualizarea suprafetei descrisa de aceasta functie, va trebui sa alegem cte o diviziune de puncte pentru fiecare interval al produsului cartezian, fiecare diviziune avnd acelasi x. Vom obtine astfel o retea de puncte, n foaia de calcul Excel fiind organizate ntr-o matrice. 1. Vom realiza o diviziune a celor doua intervale ale produsului cartezian cu acelasi x = 0.25. Generati cte o serie de valori cu pasul 0.25, pornind de la valoarea -2: ntr-o linie a foii de calcul pentru primul interval [ 2,2] al produsului cartezian, iar n coloana alaturata pentru cel de al doilea interval [-2,2] al produsului cartezian. 2. Introducem n prima celula a matricii n care se vor calcula valorile functiei urmatoarea formula de calcul: =POWER(B$1;2)+POWER($A2;2) 3. Valorile calculate ale functiei f de doua variabile vor fi organizate ntr-o matrice astfel:
x y
-2 -1.75 -1.5 -1.25 -1 -0.75 -0.5 -0.25 -2 8 7.0625 6.25 5.5625 5 4.5625 4.25 4.0625 -1.75 7.0625 6.125 5.3125 4.625 4.0625 3.625 3.3125 3.125 -1.5 6.25 5.3125 4.5 3.8125 3.25 2.8125 2.5 2.3125 -1.25 5.5625 4.625 3.8125 3.125 2.5625 2.125 1.8125 1.625 -1 5 4.0625 3.25 2.5625 2 1.5625 1.25 1.0625 -0.75 4.5625 3.625 2.8125 2.125 1.5625 1.125 0.8125 0.625 -0.5 4.25 3.3125 2.5 1.8125 1.25 0.8125 0.5 0.3125 ... ... ... ... ... ... ... ... ...

BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

4. Calculam ntrega matrice de valori folosind comanda Auto Fill spre drepta si apoi n jos (ordinea nu este obligatorie) 5. Selectam matricea valorilor calculate ale functiei f(x,y) n punctele diviziunilor domeniului [-2,2][-2,2]. 6. Deschidem meniul Insert si apelam comanda Chart. 7. Alegem tipul de grafic Surface. Acest tip de grafic este cel care, n Excel, realizeaza o dependenta de tip functional ntre valorile matricii selectate.
8 7 6 5 4 3 2 1 17 0 15 S1 S7 13 S13 11 9 7 5 3 1

Graficul functiei f(x,y) = x2 +y2 Aceasta functie are un punct de extrem si anume un punct de minim de coordonate x0 = 0 si y = 0. Punctele de extrem se determina rezolvnd sistemul de 0 ecuatii n necunoscutele x si y: f ( x, y ) x = 0 f ( x, y ) =0 y Solutia acestui sistem ne indica doar existenta punctelor de extrem. Decizia daca aceste puncte sunt de minim sau de maxim se ia n functie de valorile urmatorului determinant: 2 2 f ( x0 , y 0 ) f ( x0 , y0 ) notatie r s x 2 xy 2 = 2 = = r t s 2 f ( x0 , y 0 ) f ( x0 , y0 ) s t 2 xy y 1. Daca > 0 si r > 0, atunci punctul (x0 , y0 ) este un punct de minim. 2. Daca > 0 si r < 0, atunci punctul (x0 , y0 ) este un punct de maxim. 2

BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

3. Daca < 0, atnci (x0 , y0 ) este un punct sa. 4. Daca =0, atunci despre punctul (x0 , y0 ) nu se poate afirma nimic. Este caz nedeterminat. Vizualizarea suprafetelor descrise de functiile de doua variabile ne ajuta n decizia asupra tipului de extrem (daca acesta exista) pe care l are functia. De exemplu, n cazul exercitiului de mai sus, n urma vizualizarii 3D, putem decide ca functia admite un extrem si anume un minim, ramnnd doar determinarea prin calcul a coordonatelor punctului de minim.

Exercitiul 2. Urmnd acelasi algoritm de reprezentare ca si la exercitiul precedent vizualizati suprafetele 3D descrise de functiile reale de doua variabile reale de mai jos: a) f : [ 2, 2] [ 2,2] R, f ( x, y ) = x 2 y 2 (punct de maxim) b) f : [ 2, 2] [ 2,2] R, f ( x, y ) = x 2 + y 2 (punct sa) c) f : [ 2,2] [ 2,2] R, f ( x, y ) = x y x d) f : [ 2, 2] [ 2, 2] \ {0} R, f ( x, y ) = y Realizati fiecare grafic ntrr-o noua foaie de calcul. Observatie. Din domeniul de definitie a functiei de la punctul (d) lipsesc punctele de forma (x,0) ntruct variabila z este exprimat printr-o functie rationala n care y apare la numitorul expresiei. 2. Aplicatii ale derivatelor partiale: Metoda celor mai mici patrate Exercitiul 3. n urma ununi experiment n cadrul caruia trebuie masurate anumite concentratii pe parcursul unui interval de timp dat se obtin urmatoarele rezultate: t (minute) C(t) (mg/l) 1 5 24.50 10.30 10 8.50 15 7.80 17 7.70 20 7.45 30 7.30 40 7.25

Determinati functia polinomiala de gradul I care descrie tendinta norului de puncte reprezentat de perechile de cate experimentale (t, C(t)). Indicatii Introduceti nfoaia de calcul Excel tabelul de mai sus. Reprezentati printr-un grafic functional, XY (Scatter), perechile de puncte (t, C(t)). Din modelele de grafice disponibile printre cele de tip XY (Scatter) alegeti- l pe cel reprezentat prin puncte:

BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

Dupa ce ati obtinut reprezentarea grafica prin puncte efectuati click dreapta pe unul din punctele gr aficului. Se va deschide un meniu contextual. Selectati optiunea Add Trendline Din fereastra de dialog Add Trendline, subfereastrra Type, selectati tipul de functie Linear. Efectuati apoi click pe eticheta Options . n aceasta subfereastrta (Options) bifati optiunea Display equation on chart. ncheiati dialogul apasnd butonul OK.

Peste graficul prin puncte se va suprapune o dreapta, acarei ecuatie o veti vedea afisata n zona de reprezentare grafica. Aceasta dreapta este functia a carei obtinere am descris-o n partea teoretica de la nceputul acestui paragraf. Exercitiul 4 Pentrtu aceleasi date experimentale de la exercitiul precedent determinati urmatoare le tipuri de functii care sa descrie tendinta norului de puncte: a) Functia polinomiala de gradul II; b) Functia polinomiala de gradul III; c) Functia putere; d) Functia logaritmica; e) Functia exponentiala. Indicatii Pentru determinarea fiecarei functii din cele cinci tipuri enuntate mai sus vom proceda analog cu algoritmul prezentat n exercitiul precedent. Vom apela aceeasi comanda Add Trendline. Singura diferenta va fi ca vom alege alta categorie de functii, potrivita pentru tipul de functie pe care vrem sa l determinam. a) Vom selecta tipul de functii Polinomial, iar n cmpul Order vom scrie ordinul dorit, adica 2; b) Analog punctului (a) cu deosebirea ca vom alege ordinul 3 pentrtu functia polinomiala; c) Vom selecta tipul de functii Power; d) Vom selecta tipul de functii Logarithmic; e) Vom alege tipul Exponential. Pentru fiecare tip de functie care aproximeaza tendinta norului de puncte realizati o noua reprezentare grafica. Redam mai jos doua exemplificari cuprinznd doua reprezentari diferite a tendintei aceluiasi nor de puncte reprezentata prin tipuri diferite de functii.

BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

30 25 20 15 10 5 0 0 10 20 30 40 50 y = -0.2819x + 14.963

Tendinta norului de puncte exprimata printr-o dreapta

30 25 20 15 10 5 0 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

y = -0.0016x + 0.1168x - 2.6007x + 24.619

Tendinta norului de puncte exprimata printr-o functie polinomiala de gradul 3. 3 Aplicatie la diferentiala unei functii: Calculul propagarii erorilor
0 Teorema. Fie f o functie de n variabile reale, regulata n punctul x = (x0 1 , x0 1 ,,x0 n ). Fiecare x0 i este dat cu eroarea x0 i . Eroarea f indusa de erorile x0 i se poate exprima prin: n f 0 f x xi0 i =1 x i

( )

Eroare relativa prin raportul:

f x0

( )
5

BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

Exercitiul 5 Calculati numarul de moli continuti ntr-un gaz percfect aflat ntr-un recipient de V = 1L masurat cu o precizie de 0.5%, la o presiune P = 1 atm, determinata cu o precizie de 1% si termostatata la T = 300 K de un termostat ce poate fi reglat cu o acuratete de 1/10 de grad. Se da R = 0.08205 atm L mol-1 K-1 . PV Numal de moli se calculeaza prin formula: N = . RT Calculati acest numar nlocuind n formula de mai sus valorile date n problema. 11 N = = 0.0406256 0.08205 300 Efectuati acest calcul n foaia de calcul Excel. Pentru estimarea erorii propagata n acest calcul ca urmare a erorilor produse la masurarea fiecarei valori a parametrilor ce intervin n formula vom considera functia de trei variabile reale: N=N(P, V, T) Vom considera diferentiala functiei N. Pentru aceasta avem nevoie n primul rnd de expresiile derivatelor partiale ale functiei N n functie de variabilele considerate P, V si T. N ( P,V , T ) V = P RT N ( P,V , T ) P = V RT N ( P,V , T ) PV = T RT 2 Diferentiala functiei N(P,V,T) se exprima prin relatia: N N N V P PV dN = dP + dV + dT = dP + dV dT P V T RT RT RT 2 n acset moment, pentru a estima eroarea N vom face apel la teorema 2 enuntata mai sus. V P PV N P + V + T RT RT RT 2 unde erorile parametrilor P, V si T sunt date prin valorile: P = 0.01, V = 0.005, T = 0.01 nlocuiti valorile parametrilor P, V, T si R precum si eorile P, V, T si efectuati acest calcul ntr-o foaie de calcul Excel. Pentru verificare dam si rezultatul: N = 0.000622962 moli n concluzie, numarul de moli se poate exprima prin: N = 0.0406 0.0006 moli Ceea ce corespunde unei erori relative de

BioMat-LP7 Functii reale de mai multe variabile reale

Remus Cmpean

N = 1.48% N Calculati si acest ultim rezultat (eroarea relativa) n foaia de calcul Excel alaturi de celelalte calcule deja efectuate.