Sunteți pe pagina 1din 1

In textul prezent autorul se refugiaza in gandurile sale ,prezentand o conceptie proprie intr o maniera autentica .

Eul liric reflecteaza asupra problemei temporale asociind volatilitatea frunzelor cu trecerea anilor , a timpului in general Titlul reprezinta ideea principala a textului metaforizata ,acesta fiind in deplina concordanta cu textul.Frunzele pierdute ne indruma catre o alta dimensiune , o dimensiune mai presus de realitate , o dimensiune asupra careia ratiunea joaca un rol minim , axul principal fiind bazat pe filozofie , probleme care tin in mod special de eu. Opera apartine genului liric in primul rand datorita faptului ca sentimentele,trairile sunt exprimate in mod direct cu ajutorul figurilor de stil( se rup si zboara, ca intr o livada).Arghezi isi plange sentimentul neimplinirii atat de profund , legandu- se de ceea ce a iubit pe lumea aceasta mai mult:poezia. Majoritatea versurilor contin elemente ce apartin campului semantic al poeziei (condeiul, gandurile, cerneala,litera,randul) . Nesiguranta si tonul melancolic al poeziei ne transmit in mod evident sentimente de refulare , anxietate, neliniste , incandescenta sufleteasca (te temi si acum de ce te ai mai temut , te sperie si litera si gandul). In concluzie, dramele traite de Arghezi pe plan social (atat relatia lui precara cu divinitatea cat si regimul politic prezent in Romania ) l au afectat in mod special , durerea fiind exclusiv prezenta in operele sale.Fiecare poezie argheziana poarta marca suferintei sale ,acest fapt conferindu le originalitate ,profunzime si nu in ultimul rand nemurire.