Tematic de examen pentru disciplina Audit

1.Dai definiia auditului n general i elementele principale ale acesteia. Prin audit, n general, se ntelege examinarea profesional a unei informatii n vederea exprimrii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norm) de calitate. Obiectivul oricrui tip de audit l constituie mbunttirea utilizrii informatiei. Elementele principale care definesc auditul, n general: examinarea unei informatii trebuie s fie exclusiv o examinare profesional; scopul examinrii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; opinia exprimat asupra unei informatii trebuie s fie responsabil si independent, ceea ce presupune c persoana care face aceast examinare are anumite responsabilitti pentru activitatea sa si trebuie s fie o persoan independent; examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard, norma legala ori profesionala care constituie criteriu de calitate. 2.Ce este auditul financiar? Auditul financiar reprezint orice analiz, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei prti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitti. Denumirea simpl de "audit financiar" poate fi folosit pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilittii; auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentar a acestora n situatiile financiare; auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dac evaluarea creantelor ndoielnice s-a fcut de o manier prudent etc. O misiune de audit financiar poate fi prealabil unei misiuni de audit operational sau unei misiuni de audit de gestiune. Sintagma "audit financiar" este mult mai cuprinztoare dect cea de "audit statutar". 3.Dai definiia auditului statutar i elementele principale ale acesteia Prin audit statutar se ntelege examinarea efectuat de un profesionist contabil competent si independent asupra situaiilor financiare ale unei entitti n vederea exprimrii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei i situatiei financiare precum i a rezultatelor (performanelor) obinute de aceasta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaz (verific) si certific n totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitti si operaii specifice ntreprinderii auditate, n virtutea unor dispozitii legale (legea contabilittii, legea societtilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor ntreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baz ale conceptului de audit statutar sunt:

4. 5. ?? 6.

profesionistul competent si independent care poate fi o persoan fizic sau o persoan juridic; obiectul examinrii efectuat de profesionistul contabil l constituie situatiile financiare ale entittii, n totalitatea lor: bilan, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, n functie de referentialul contabil aplicabil; scopul examinrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidel, clar si complet a poziiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditat;

7. Orientarea i planificarea auditului. Auditorul poate s-i orienteze misiunea n funcie de domeniile i sistemele semnificative. n aceast etap auditorul obtine informatii cu privire la particularittile ntreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care s-i permit orientarea si planificarea controalelor astfel nct s fie prevenite lucrri inutile sau care nu vor servi realizrii obiectivelor misiunii de audit. Obiectivul acestei etape este de a identifica riscurilor care pot avea o inciden semnificativ asupra conturilor. Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce n ce mai diferite; o grupare a principalelor lucrri de efectuat n aceast etap poate fi prezentat astfel: 1. Culegerea de informatii generale asupra ntreprinderii Toate actiunile au ca obiectiv cunoasterea particularittilor ntreprinderii, iar tehnicile si procedurile folosite pentru atingerea obiectivului pot s constea n: discutii cu conductorii si personalul ntreprinderii, examinarea unor documente interne si externe, vizitarea localurilor ntreprinderii si examenul analitic (analiza critic a unor cifre si indicatori, static si dinamic, prin raportarea la exercitii precedente, analize bugetare etc.). Sunt vizate aspecte legate de natura activittilor desfsurate de ntreprindere, particularittile sectorului din care face parte, structurile ntreprinderii, organizarea general a ntreprinderii, politicile comerciale, financiare si sociale, organizarea contabilittii, practicile contabile utilizate, sistemul de control intern al ntreprinderii etc. 2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative Sistem semnificativ: orice sistem contabil manual sau informatizat care trateaz date ce pot avea o inciden semnificativ asupra conturilor anuale. Identificarea sistemelor semnificative este necesar pentru a decide care dintre ele trebuie s fac obiectul unei evaluri a controlului intern pentru planificarea lucrrilor apelnd la specialiti. Toate actiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc si stabilirea elementelor sau sectiunilor asupra crora trebuie concentrat actiunea de audit, iar tehnicile si procedurile folosite au la baz analiza elementelor repetabile a cror fiabilitate este legat de conceperea sistemelor. Se au n vedere activittile de productie, distributie, aprovizionri etc., precum si conturile care n raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori: conturi a cror sum reprezint o parte important a bilantului sau care prezint

solduri reduse dar sunt purttoare de erori din cauza miscrilor importante, conturi de provizioane si conturi care presupun tehnici contabile complexe. 3. Redactarea Planului de misiune (planului de audit) Dup cunoasterea particularittilor ntreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea s si orienteze misiunea n functie de domeniile si sistemele semnificative; aceast orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incident semnificativ asupra situatiilor financiare si deci asupra programrii si planificrii misiunii de audit, permitnd: - determinarea naturii si ntinderii controalelor n raport cu pragul de semnificatie ales; - organizarea lucrrilor de audit astfel nct s fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare n mod rational, cu maxim de eficacitate si n cadrul termenelor convenite cu clientul; standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. 8.Planul de misiune : coninut, rol Rol: Orientarea i planificarea misiunii de audit. Este programul general de muncii n care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza crora s poat fi orientat si planificat misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baz pentru toti intervenantii de-a lungul ntregii misiuni de audit. Este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrrile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor n teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. Coninut: lSA 300 "Planificarea unui audit al situaiilor financiare" nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind n functie de talia ntreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specific utilizat de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refer la: cunoasterea activittilor ntreprinderii, ntelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului si ntinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrrilor. Redactarea planului de misiune si pe aceast baz a programului de munc presupune: alegerea membrilor echipei n functie de experienta si cunostintele lor n sectorul de activitate al ntreprinderii; repartizarea lucrrilor pe oameni, n timp si n spatiu (subunitti, filiale n tar si n strintate etc.); utilizarea lucrrilor realizate de auditorul intern al ntreprinderii de alti auditori externi sau experti; coordonarea cu auditorii de la societtile-surori si de la societatea-mam; solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate n orice alte domenii Guridic, fiscal, tehnic etc.); calendarul sedintelor AGA si CA; termenul de depunere a raportului. Continutul tip al unui Plan de misiune este urmtorul: I. Prezentarea ntreprinderii: - Denumirea - Sediul social - Capital social si actionari - nregistrare - Scurt istoric 3

- Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta II. Informatii contabile: - Bugete si conturi previzionale - Particularittile sistemului contabil - Principiile contabile; permanente; comparabilitti plurianuale III. Definirea misiunii: - Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc. - Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni n ntreprindere IV. Sisteme si domenii semnificative: - Prag de semnificatie - Functii si conturi semnificati ve - Zone de risc identificate - Controale semnificative pe care ne putem sprijini V. Orientarea programului de lucru: - Aprecierea controlului intern - Lucrri deosebite - Confirmri de obtinut (interne si externe) - Inventare fizice - Asistent de specialitate necesar (informatic, fiscalitate etc.) - Documente de obtinut VI. Echipa si bugetul VII. Planificarea - Repartizarea lucrrilor - Datele interventiilor pe etape - Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaz a fi emise (cu datele limit). 9.Evaluarea controlului intern : coninut, etape Coninut Obiectivul urmrit prin aprecierea controlului intern este de a determina n ce msur auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, ntinderea si calendarul lucrrilor si interventiilor sale. Aprecierea controlului intern este pentru auditor un mijloc si niciodat un scop.n aceast etap auditorul se afl n fata unor decizii extrem de importante, si anume: alegerea procedurilor de examinat n functie de organizarea ntreprinderii, de natura riscurilor, de caracterul repetitiv al datelor, de importanta soldurilor si operatiilor; alegerea tehnicilor de descriere si evaluare ce trebuie aplicate; decizia de a se sprijini pe procedurile existente sau, dac controlul intern este insuficient, de a trage concluziile necesare pentru etapele urmtoare privind controlul conturilor si certificarea acestora; alegerea tehnicilor de sondaje ce urmeaz a fi aplicate pentru verificarea functionrii procedurilor; decizia final, n functie de rezultatele sondajelor, n legtur cu programul de control al conturilor. Etape:

ntelegerea si descrierea sistemelor semnificative Aceast faz constituie o ocazie pentru auditor de a ntelege mai bine ntreprinderea din punct de vedere al naturii activittilor desfsurate, locurilor de productie, proceselor de fabricatie, circuitului documentelor si al informatiilor contabile, realittilor care se ascund sau se pot ascunde n spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificrii si localizrii zonelor de risc cele mai importante care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare. confirmarea ntelegerii sistemului; testele de conformitate evaluarea riscurilor de eroare verificarea functionrii controlului intern evaluarea preliminar: teste de permanent evaluarea final i incidenta asupra misiunii Auditorul poate n final s fac o apreciere definitiv asupra controlului intern al ntreprinderii, determinnd: -variabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv si permanent); -puncte slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului; -punctele slabe datorate unor gresite aplicri a procedurilor sistemului. Verificarea functionrii sistemului este efectuat n fiecare an pentru a se asigura c nu exist deviatii n sistemul de control utilizat. Cnd anomaliile n functionarea sistemului sunt numeroase si pot altera fiabilitatea nregistrrilor contabile, auditorul va fi obligat s reconsidere evaluarea preliminar si s nu tin cont de controalele interne pe care acesta le considerase utile pentru stabilirea programului propriu de control al conturilor. 10.Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entiti ? Obiectivele controlului intern rezult din definiia sistemului de control intern care este un ansamblu de politici si proceduri puse n aplicare de ctre conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri riguroase si eficiente a activittilor. Acest procedeu implic: respectarea politicilor de gestiune; protejarea activelor, prevenirea; prevenirea i detectarea fraudelor si erorilor; exactitatea si exhaustivitatea nregistrrilor contabile; stabilirea la timp a informatiilor financiare. 11.Care sunt elementele de baz ale controlului intern al unei entiti ? 1. Existena unui plan de organizare: definirea ct mai precis a sarcinilor (fiecare trebuie s tie ce trebuie s fac); definirea limitelor de competen i a rspunderilor (stabilirea unei ierarhii indiscutabile); circulaia informaiilor (elaborarea circuitului documentaiei pentru a exclude neglijena i fantezia); 2. Competena i integritatea personalului de conducere (deciziile conducerii se rsfrng asupra compartimentului); 3. Existena unei documentaii satisfctoare - producerea informaiei un manual de proceduri;

- arhivarea informaiei element esenial care condiioneaz controalele ulterioare. 12.Explicai importana separrii sarcinilor n organizarea controlului intern al unei entiti.
Exist trei funcii ale intreprinderii a cror separare presupune controlul reciproc al executanilor: - realizarea obiectivelor unitii (comercial, cercetare fabricaie, personal, laboratoare de control i tehnic); - conservarea patrimoniului depinde de persoane care au sarcini de depozitare i intreinere a imobilizrilor, stocurilor, disponibilitilor; - contabilitatea compartimentul contabilitii - generale; - de gestiune; - controlul gestiunii. Imposibilitatea de a cumula dou dintre aceste funcii asigur realizarea unui audit intern eficace. Ex.: operaia de aprovizionare: - comanda = realizarea obiectivului societii; - stocaj = conservarea patrimoniului; - nregistrarea facturii = contabilitate; - plata = conservare (disponibiliti bneti). Cumularea a doua funcii de ctre un compartiment favorizeaz frauda sau eroarea (comanda, depozitare => lips inventar sustrageri; nelegere cu furnizorii pentru a cere pli frauduloase). 13.Definii auditul intern i controlul intern i relaia dintre acestea Controlul intern cuprinde totalitatea dispoziiilor, sistemelor, procedurilor, inclusiv cultura i sarcinile personalului, implementate de responsabilii de la toate nivelurile unei organizaii pentru a deine controlul i a ajuta la realizarea obiectivelor acesteia.

Auditul intern al unei entitti se refer la controlul existentei si aplicrii procedurilor din entitatea respectiv si se realizeaz prin compartimente distincte care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitti; el poate fi realizat si de firme specializate de audit.
Relaia control intern audit intern existena i aplicarea procedurilor controlul procedurilor respective

14.Care sunt principalele obiective ale auditului intern ? Auditul intern emite judeci asupra tuturor dispoziiilor conducerii (reguli, proceduri, organizare, sistem de informare etc.) prin care aceasta asigur funcionarea normal i eficient a activitilor ntreprinderii. Principalele obiective ale auditului intern se refera la: monitorizarea controlului intern. Stabilirea sistemelor adecvate de control intern reprezint responsabilitatea conducerii i necesit o atenie continu i corespunztoare. Auditului intern i sunt atribuite de ctre conducere responsabiliti curente specifice, referitoare la verificarea controalelor, monitorizarea funcionrii lor i exprimarea de recomandri n vederea mbuntirii lor. examinarea informaiilor financiare i operaionale. Aceste elemente pot include revizuirea mijloacelor utilizate pentru a identifica, msura, clasifica i raporta

astfel de informaii, ca i investigarea unor probleme specifice, inclusiv verificarea detaliat a tranzaciilor, soldurilor, i procedurilor. revizuirea economiei, eficienei i eficacitii operaiunilor, inclusiv a controalelor non-financiare ale unei entiti. verificarea conformitii cu legi, reglementri i alte cerine externe entitii, precum i cu politicile i directivele manageriale i cu alte cerine interne.

15.Programul de control: rol, coninut, forme de prezentare Programul de control al conturilor depinde exclusiv de rezultatele etapelor de cunoatere a intreprinderii i de caracteristicile fiecrei ntreprinderi. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sintez a aprecierii controlului intern, documente ce asigur legtura cu etapele precedente. Rol : de a programa activitile de verificare a conturilor n funcie de rezultatele obinute n celelalte etapa de cunoatere a intreprinderii i de caracteristicile fiecrei ntreprinderi. Programul de control al conturilor depinde de Coninut : Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru special, care contine rubricile urmtoare: lista controalelor de efectuat ordonat pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie ct mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita ntreprinderii; ntinderea esantionului: tinnd seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca n aceast coloan s se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte important, avnd n vedere c, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceast coloan va fi completat pe msura avansrii programului de control, ceea ce permite urmrirea cronologic a lucrrilor; referint pentru foaia de lucru; probleme ntlnite: aceast coloan se foloseste pentru supervizarea lucrrilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Forme de prezentare Programul de control al conturilor poate fi: restrns: cnd controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare c nregistrrile contabile sunt fiabile; se poate, deci, reduce volumul sondajelor asupra soldurilor conturilor, iar controlul rulajelor, efectuat cu ocazia verificrii functionrii sistemului, poate fi completat cu un examen analitic; extins: cnd nu se poate sprijini pe controlul intern; volumul sondajelor va fi mai mare si acestea trebuie s se fac att asupra soldurilor ct si asupra rulajelor. 7

16.Elementele probante: definiie, rol, criterii de apreciere. Definiie: Elementele probante reprezint informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta si fondeaz opinia; aceste informatii constau n documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Rol: elementele probante se obin de ctre auditor pentru a putea exprima o opinie motivat asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectrii regulilor legale si regulamentare: -regulile de prezentare si de evaluare stipulate n normele legale si n cele profesionale; -reguli de prudent; -regulile referitoare la inventarieri; -reguli de tinere a registrelor si a contabilittii; -existenta activelor si faptul c acestea apartin ntreprinderii; -pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc ntreprinderea n cauz. Criterii de apreciere: Elementele probante trebuie s ndeplineasc cumulativ dou conditii de calitate pentru a putea s stea la baza fondrii unei opinii: s fie suficiente. Caracterul suficient se stabileste n raport cu numrul de elemente probante colectate s fie juste (adecvate). Caracterul just se apreciaz n raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor Elementele probante trebuie, n ansamblul lor, s permit auditorului s-si fac o opinie cu privire la situatiile financiare. n general, auditorul nu examineaz totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, n msura n care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operatii sau un control intern, aplicnd tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic. 17. Tehnica sondajului Tinnd seama de numrul de operatii efectuate de ntreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El caut elementele probante pe un esantion adecvat, utiliznd tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecrei situatii. Sondajul este definit ca o tehnic ce const n selectionarea unui anumit numr sau prti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolare a rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga mas sau multime. Tehnica sondajului este reglementat de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530 Esantionarea in audit i alte metode de testare. Sondajele pe care le realizeaz auditorul n cursul misiunii sale sunt de dou naturi diferite: - sondaje asupra atribuiilor sau caracteristicilor ( exemplu n unele cazuri, n general cu ocazia verificrii functionrii controlului intern, auditorul caut s demonstreze c elementele care constituie masa, multimea, prezint o caracteristic comun (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumprrilor); sondajele efectuate n astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor; - sondaje asupra valorilor utilizate n general cu ocazia controlului conturilor unde auditorul caut s verifice valoarea dat unei multimi sau unei mase; Auditorul poate folosi n general dou tipuri de sondaje:

sondajul statistic sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesional; acesta din urm, ns, nu permite o extrapolare riguroas a rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga mas sau multime. Alegerea ntre cele dou tipuri de sondaje depinde de pregtirea profesional a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste s l dea concluziilor sale. Oricare ar fi ns tipul de sondaj, este important s fie respectate cteva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului i pentru parcurgerea unor etape obligatorii. Deciziile prealabile executrii sondajului pot fi prezentatc schematic astfel: Este suficient un control prin sondaj? Multimea contine elemente cheie?

Verificarea elementelor cheie e suficienta?

Controlul tuturor elementelor cheie Definirea obiectelor si alegerea multimii Controlul intregii multimi Controlul tuturor elementelor cheie+sondaju l asupra restului multimii Controlul tuturor elementelor cheie Sondaje asupra ansamblului multimii

O caracteristic a maselor (multimilor) care servesc ca baz controalelor este c acestea sunt, foarte rar, omogene; de aceea, analiza masei (a multimii) este necesar, ea permitnd decuparea, mprtirea n submase cu caracteristici suficient de omogene pentru a nu denatura rezultatele sondajului. Din moment ce procedeaz la sondaje, auditorul este supus unui risc: acela de a ajunge la concluzii diferite de cele la care s-ar fi ajuns printr-un control exhaustiv; acesta este riscul

practicrii controlului prin sondaj si el exist ntotdeauna. Acest risc poate fi ns redus printr-o organizare riguroas a actiunii de audit si prin alegerea tehnicilor de control cele mai adecvate. Dup ce si-a definit obiectivele sondajului si a ales masa (multimea), se trece la executarea sondajului, parcurgndu-se mai multe etape: alegerea tehnicilor este influenat de natura controlului de efectuat i de recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice i depinde de: talia masei respective, capacitatea acesteia de a ndeplini obiectivele sondajului, raportul cost eficiacitate al tehnicii alese. determinarea mrimii eantionului se face n functie de unii factori care difer dup cum este vorba de sondaje asupra atributiilor sau de sondaje asupra valorilor. selecionarea eantionului: oricare ar fi metoda aleas eantionul trebuie s fie repezentativ. studiul eantionului. Pentru ca esantionul s aib un caracter probant, toate elementele selectionate trebuie s fie controlate evaluarea rezultatelor care presupune examinarea fiecrei anomalii constatate (dac este reprezentativ pentru mulimea respectiv sau este accidental) concluziile sondajului. Concluzia final asupra postului, tranzactiilor sau operatiilor care au fcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase: -asupra elementelor cheie care au fcut obiectul unui control; -asupra anomaliilor exceptionale constatate; -asupra restului masei (multimii). 18.Tehnica observrii fizice. Observarea fizic este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, ns ea nu aduce dect o parte din elementele probante necesare i anume numai existena bunului respectiv. Spre exemplu aciunile ntreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea c: ntreprinderea a prevzut mijloace corespunztoare care permit recenzarea activelor n conditii de fiabilitate;aceast faz a interventiei const n studierea procedurilor de inventariere si se situeaz deci naintea inventarierii propriu-zise; aceste mijloace sunt puse n aplicare n mod satisfctor; aceast faz const n verificarea faptului c persoanele nsrcinate cu inventarierea aplic n mod corect procedurile si se situeaz n timpul inventarierii popriu-zise; lucrrile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceast faz const n a controla dac cantittile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaz deci dup inventarierea propriuzis. 19. Confirmarea extern (direct) Confirmarea direct: este o procedur care const n a cere unui tert avnd legturi de afaceri cu ntreprinderea verificat, s confirme direct auditorului informatiile privind 10

existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si ntinderea acestei proceduri. Procedura se demareaz cu acordul conducerii ntreprinderii supus controlului; dac aceasta nu se arat favorabil pentru o astfel de procedur, auditorul se poate gsi n una din urmtoarele dou situatii: -sau consider c tehnicile compensatorii de control i aduc elemente suficiente de prob; -sau consider c alte controale nu-l conduc la elemente probante fat de limitele impuse de conducerea ntreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 Confirmri externe defineste principalele cazuri n care auditorul are obligatia s procedeze la folosirea tehnicii confirmrii directe: confirmarea unor cauze n baza crora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de ctre bnci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor n depozite vamale, n consignatie si alte stocuri la terti; valori mobiliare cumprate prin intermediari financiari; mprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate s fie: - pozitiv atunci cnd tertul solicitat si exprim acordul asupra informatiei primit sau furnizeaz chiar el informatia sau - negativ atunci cnd tertului solicitat i se cere s nu rspund dect n cazul n care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. 20. Examenul situaiilor financiare Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sintez a contabilittii asupra crora auditorul exercit controale pentru a obine elemente probante pe baza crora s trag concluzii cu privire la diferite posturi i rubrici din situaiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorul trebuie s confirme c situatiile financiare sunt n acord cu concluziile sale si c ele reflect corect deciziile conducerii ntreprinderii si dau o imagine fidel activittii si situatiei financiare a ntreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: faptului c bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concord cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementrilor n vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de nchidere; faptului c anexele comport toate informatiile de important semnificativ asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijin pe procedurile analitice prevzute de ISA 520-Proceduri analitice si n mod deosebit pe:

11

stabilirea ratiourilor obisnuite de analiz financiar si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile ntre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile ntreprinderii sau ale altor ntreprinderi similare; compararea n procent fat de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Acest examen analitic asupra documentelor finale permite actualizarea si controlul concluziilor trase n timpul examenului analitic efectuat n etapele anterioare. Un obiectiv central al examinrii situatiilor financiare l constituie verificarea dac acestea dau o imagine fidel clar si complet a: pozitiei financiare (patrimoniului) ntreprinderii prin: - tinerea corect si la timp a contabilittii; - existenta inventarierii patrimoniului, a corectei valorificri a acesteia si a cuprinderii acestui rezultat n situatiile financiare; - preluarea corect n balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si concordanta dintre acestea si conturile analitice; - corecta efectuare a operatiilor legate de nregistrarea sau modificarea capitalului social; - corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementrilor n vigoare; - ntocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice; - corelarea datelor din anexe cu cele din bilant. rezultatelor financiare, prin: - ntocmirea contului de profit si pierdere pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare; - stabilirea profitului net si a destinatiilor acestuia propuse adunrii generale conform dispozitiilor legale. situatiei financiare, prin: - existenta garantiilor pentru mprumuturile si creditele obtinute sau acordate de ntreprindere; - existenta suficient a resurselor financiare. n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul si divizeaz diligentele verificnd si satisfacerea unor reguli generale si particulare. Reguli generale: - bilanul contabil este ntocmit conform normelor contabile n vigoare, auditorul asigurandu-se c principiul prudenei, continuitii, independenei sunt respectate- bilanul este ntocmit sub form comparativ (metodele de evaluare i prezentare sunt identice cu cele ale anului trecut); - elementele de activ i pasiv sunt evaluate separat; - bilanul de deschidere este egal cu bilanul de nchidere; - verificarea credibilitii componentelor i soldurilor;

12

- compararea valorii contabile cu valoarea de inv. furnizat de ntreprindere Reguli particulare pentru: Elementele bilantul contabil -capitalurile poprii auditorul verific nregistrarea n conturile capitalurilor proprii ale operaiunilor aferente acestora, conform deciziilor adunrilor generale; -mprumuturi si datorii asimilate; auditorul cere s i se comunice documentele care-i permit s urmreasc n detaliu operatiile respective. -imobilizri - auditorul verific inerea documentelor care permit s se urmreasc n detaliu operatiile aferente tuturor imobilizrilor si amortizrilor lor. -stocuri si productie n curs de executie - auditorul cere s i se prezinte situatia detaliat si cifrat a stocurilor si a productiei n curs de executie, ca si pentru provizioanele aferente constituite pentru deprecierea acestora ntocmite la data nchiderii exercitiului sau la o dat ct mai apropiat. Auditorul obtine din partea conducerii ntreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru evaluarea stocurilor si a productiei n curs. El se asigur de conformitatea acestor metode cu regulile n vigoare si verific aplicarea lor, prin sondaj. -conturile de terti; auditorul cere s i se remit, dup caz (balana conturilor individuale asigurndu-se de concordanta lor cu conturile generale, sintetice; un inventar al creantelor si datoriilor existente la finele exercitiului. Auditorul analizeaz, eventual prin sondaj, soldurile conturilor de terti plecnd de la documentele si informatiile contabile pe care le are la dispozitia sa. El cere s se procedeze la efectuarea corecturilor pe care le gsete necesare. -conturile de provizioane: auditorul verific constituirea acestora pe baza documentelor justificative necesare si nregistrarea n bilant sau anexe. El se asigur c aceste provizioane sunt bine contabilizate tinnd cont de riscurile si pierderile intervenite ntre data nchiderii exercitiului si ntocmirea bilantului sau ntre data ntocmirii bilantului si data verificrii acestuia de ctre auditor. -conturi de trezorerie: auditorul se asigur c ntreprinderea ntocmeste periodic o situatie comparativ a soldurilor fiecrui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele de cont bancare; el controleaz aceste situatii comparative cel putin o dat pe an. Elemente ale contului de profit i pierdere -examineaz unele conturi de cheltuieli, cum ar fi: chiriile, primele de asigurare, comisioanele si onorariile, impozitele, salariile, cheltuielile sociale, mprumutuile si creditele, declaratiile de impunere, contracte diverse si plti fcute n contul acestora; -examineaz bazele de impozitare stabilite n materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; -examineaz, eventual cu conducerea ntreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si propune, dac e cazul, efectuarea nregistrrilor corespunztoare n msura n care ele sunt justificate; -examineaz situatia comparativ a diverselor conturi de venituri si cheltuieli, analiznd soldurile intermediare de gestiune rezultate, stabilind concluziile ce se impun. Anexele la situaiile financiare n legtur cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaz informatiile furnizate de acestea, analiznd n mod deosebit:

13

-evolutia conturilor prezentate de aceste anexe, msurile luate de conducerea ntreprinderii sau propuse de aceasta; -respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; -metodele utilizate pentru calculul amortizrii si provizioanelor si fundamentarea lor. 21. Elementele posterioare nchiderii exerciiului Standardul International de Contabilitate (lAS) nr. 10 stabileste tratamentul n situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dup data nchiderii exercitiului, care pot fi de dou tipuri: evenimente care furnizeaz informatii n legtur cu fapte care existau la data nchiderii exercitiului adic acele evenimente care aduc o mai ampl confirmare a circumstantelor existente la data nchiderii; evenimente care furnizeaz informatii bazate pe fapte survenite dup data nchiderii exercitiului; sunt evenimente care indic circumstante noi, aprute dup data nchiderii. Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua n considerare incidentele evenimentelor posterioare nchiderii exercitiului, att asupra situatiilor financiare ct si asupra raportului su, distingndu-se trei etape: 1. Fapte descoperite pn la data raportului de audit Auditorul trebuie s pun n lucru proceduri care urmresc strngerea de elemente probante suficiente si adecvate care s justifice faptul c au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustri ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare n anexe, pn la data raportului su. Procedurile menite s identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustri a situatiilor financiare sau unei informatii n anexe, vor fi puse n lucru la o dat ct mai apropiat de data raportului de audit si vor cuprinde actiunile urmtoare: examinarea facturilor de cumprri, de vnzri, a avizelor de expeditie sau a notelor de intrare-receptie ale perioadei posterioare nchiderii exercitiului, pentru a verifica dac operatiile respective nu sunt aferente exercitiului nchis (controlul principiului independentei exercitiului); examinarea ncasrilor posterioare nchiderii pentru a verifica reactivarea creantelor; cercetarea facturilor de vnzare posterioare ncheierii pentru a se ncredinta c stocurile nu sunt evaluate la o sum superioar valorii lor de realizare sau invers; consultarea proceselor verbale ale adunrii generale a actionarilor, ale consiliului de administratie, ale comitetului de audit, ale comitetului de directie, care au avut loc dup data nchiderii exercitiului; analiza altor informatii financiare luate, previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale conducerii ntreprinderii; cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii ntreprinderii n legtur cu procesele pe rol;

14

corespondenta nregistrat la conducerea ntreprinderii n legtur cu subiecte, cum ar fi noi angajamente, imprumuturi i garanii acordate, noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevzute a fi emise, proiecte de fuziune, sau alte ci de restructurri situatia actual a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau neconcludente; noi angajamente, mprumuturi, garantii acordate sau primite; active care fac obiectul unor pretentii de proprietate, distruse din diferite cauze (incendii, inundatii) etc). Dac, prin aplicarea procedurilor de mai sus, auditorul descoper c evenimentele posterioare au o incident semnificativ asupra situatiilor financiare, el trebuie s determine dac acestea au fost corect avute n vedere si au fcut obiectul unei informatii corespunztoare n notele anexe la situatiile financiare. Cnd un subgrup, filial sau sucursal face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-l informa de data prevzut pentru semnarea propriului su raport de audit. 2. Fapte descoperite dup data raportului de audit, dar naintea publicrii situatiilor financiare Auditorul nu este tinut s aplice proceduri sau s fac investigatii referitoare la situatiile financiare, dup data raportului de audit. Conducerea ntreprinderii, ns, trebuie s informeze auditorul asupra evenimentelor survenite ntre data raportului de audit si data publicrii situatiilor financiare si care sunt susceptibile s aib o influent asupra acestora. Cnd auditorul a luat cunostint, dup data raportului su dar naintea publicrii situatiilor financiare, de evenimente care risc s aib o incident semnificativ asupra acestora, auditorul trebuie s stabileasc dac trebuie s cear cercetarea situatiilor financiare si s discute aspectele n cauz cu conducerea ntreprinderii pentru a stabili msurile care se impun. Exista dou situaii: dac conducerea ntreprinderii corecteaz situatiile financiare, auditorul va pune n lucru procedurile necesare si va furniza conducerii ntreprinderii un alt raport de audit, n nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioar datei semnrii sau aprobrii situatiilor financiare si, n consecint, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pn la data noului raport de audit. dac conducerea ntreprinderii refuz s corecteze situatiile financiare iar auditorul consider necesare aceste corecturi, el trebuie s exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabil; dac raportul de audit apucase s fie depus, auditorul cere conducerii ntreprinderii s nu publice, ctre terti, situatiile financiare si raportul de audit iar, dac aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua msurile adecvate pentru a evita ca tertii s utilizeze raportul su. 3. Fapte descoperite dup publicarea situatiilor financiare Dup publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut s procedeze la vreo investigatie.

15

Dac ns auditorul a luat cunostint, dup publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, dac ar fi fost cunoscut la data semnrii raportului su, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie s stabileasc dac este cazul corectrii situatiilor financiare si s discute aspectele respective cu conducerea ntreprinderii. n cazul n care: conducerea ntreprinderii corecteaz situatiile financiare, auditorul va controla msurile luate de conducerea ntreprinderii pentru a se asigura c toate persoanele care sunt n posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostint de corectarea acestora si va ntocmi un nou raport de audit asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie s cuprind un paragraf de observatii fcnd trimitere la o not anex la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. Data noului raport de audit nu va fi anterioar celei de aprobare a situatiilor financiare corectate. n cazul n care conducerea ntreprinderii nu ia msurile necesare pentru a se asigura c toate persoanele care au n posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaz situatiile financiare chiar dac auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii ntreprinderii c va lua toate msurile pentru a evita ca tertii s utilizeze raportul su de audit. Nu este necesar corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci cnd situatiile financiare ale exercitiului urmtor sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie corespunztoare despre situatia existent s fie furnizat n notele anexate la aceste situatii financiare. 22.Rolul i importana dosarului exerciiului. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a cror utilitate nu depseste exercitiul controlat; el permite asamblarea tuturor lucrrilor, de la organizarea misiunii la sintez si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: mai buna organizare si control ale misiunii; documentarea lucrrilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea c programul s-a derulat fr omisiuni; nlesnirea muncii n echip si supervizarea lucrrilor date la colaboratori; justificarea opiniei emise si redactarea raportului. Ce cuprinde: - planificarea misiunii - note asupra utilizrii lucrrilor efectuate de ali auditori sau specialiti; - datele i duratele vizitelor, locurile de intervenie; - compunerea echipei; - data pentru emiterea raportului; - buget de timp i realizarea lui; - supervizarea lucrrilor - note asupra studierii dosarelor i stabilirea soluiilor la problemele ridicate; - aprobarea tuturor deciziilor importante; - aprecierea controlului intern- evaluarea punctelor tari , punctelor slabe i a zonelor de risc;

16

- foi de lucru privind sondajele asupra funcionrii sistemelor; - comentarii asupra anomaliilor; - obinerea de elemente probante - program de lucru; - foi de lucru (obiectivul, detalii asupra lucrrii, comentarii, concluzii); - documente sau copii de documente de la intreprindere sau teri justificnd cifrele examinate - detalii asupra lucrrilor efectuate pe conturile anuale: comparaii i explicaii asupra variaiei; - sinteza general a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distinct a punctelor care ar putea avea o influent asupra deciziei de certificare; - foi de lucru cu privire la faptele delictuale. Seciuni 1) E.A. Sintez planificare i rapoarte 2) E.A. Aprecierea controlului intern 3) E.A. Controlul conturilor 4) E.A. Studiul lucrrilor efectuate de teri 5) E.A. Verificri specifice 6) E.A. Intervenii conexe - documente i foi de lucru privind evenimente particulare, fapte delictuale, variaii de capital(creteri sau scderi de capital). 23.Rolul i importana dosarului permanent. Coninut: - informaii i documente ce pot fi folosite pe toat durata mandatului. Rol: - evitarea de la an la an a unor lucrri i transmiterea de la un exerciiu la altul a elementelor de cunoatere a intreprinderii; Elemente: - fia de caracterizare; - scurt istoric; - organigrama; - persoanele care angajaz intreprinderea; - conturile anuale ale ultimelor exerciii; - note asupra organizrii sectoarelor de activitate; - note asupra statutului; - P.V. ale C.A. i A.G.A.; - structura grupului; - contracte, asigurri. Seciuni: - P.A. generaliti - identificarea npreprinderii; - P.B. contul intern - analiza diferitelor funciuni; - P.C. conturi anuale - ultimele trei exerciii; - P.D. analize permanente; - P.E. fiscal i social - documente privind mediul fiscal i social; - P.F. juridic - statute, P.V. ale C.A., A.G.A., diverse contracte. Cerine: - s fie inut la zi; - s elimine informaiile perimate; 17

- s nu conin documente voluminoase (numai extrasele necesare). 24.Structura dosarului exerciiului. Dosarul exercitiului este bine s fie mprtit pe sectiuni (prti) pentru a usura utilizarea sa. n general se foloseste o mprtire n 10 sectiuni (prti) simbolizate de la A la J, astfel: EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulat "Acceptarea misiunii" contine documente referitoare la acceptare sau mentinerea misiunii de audit, cum ar fi: chestionarul de acceptare (cunoasterea global a ntreprinderii, existenta unor riscuri etc.), scrisoarea ctre predecesor, corespondenta cu clientul, fisa de acceptare sau de mentinere a misiunii, alte corespondente cu organismele profesionale, cu organismele de burs si scrisoarea de misiune sau contractul de prestri servicii de audit. EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulat "Sinteza misiunii si rapoarte" contine documente precum: elemente de sintez ale misiunii (sinteza, rezumatul ajustrilor, lista punctelor n suspensie, situatiile financiare certificate, evenimente posterioare, balante, declaratii ale conducerii ntreprinderii), elemente de gestiune si organizare (buget si planificare, onorarii), si rapoarte (raport general, rapoarte speciale, raport conturi consolidate, alte rapoarte). EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulat "Orientare si planificare" contine documente (foi de lucru) care se refer la: cunoasterea general a ntreprinderii, evaluarea unor riscuri inerente la nivelul de ansamblu al situatiilor financiare, mediul general de desfsurare a controlului intern si planul de misiune; natura, calendarul si ntinderea procedurilor de audit, pragul de semnificatie. ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulat "Evaluarea riscului legat de control" contine elemente precum: - documentatie de evaluare a controlului intern (sondaje asupra functionrii controlului intern, analiza separrii functiilor, sinteza evalurii riscurilor legate de control), documentatia si listele de proceduri si concluziile asupra evalurii riscului legat de control. EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulat "Controale substantive" contine elemente precum: programul de control, programele de munc pe fiecare membru al echipei, foi de lucru continnd examenul analitic, foi de lucru pe fiecare element patrimonial de activ si de pasiv, natur de cheltuieli sau natur de venituri. EF (dosarul exercitiului Sectiunea F) intitulat "Utilizarea lucrrilor altor profesionisti" contine documente referitoare la programul de lucru al fiecrui specialist. EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulat "Verificri si informatii specifice" cuprinde documente referitoare la aspecte specifice solicitate expres prin reglementri pentm ntreprinderea auditat (de exemplu, facilitti fiscale, regimuri de subventie etc.). EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulat "Lucrrile de sfrsit de misiune" cuprinde documente precum: chestionaml de sfrsit de misiune, chestionarul de evenimente posterioare nchiderii exercitiului. EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulat "Interventii cerute prin reglementri diverse" cuprinde documente referitoare la operatiuni privind

18

miscarea capitalului, operatiuni de emisiune de titluri, operatiuni privind dividendeIe etc. EI (dosarul exercitiului, Sectiunea l) intitulat "Controlul conturilor consolidate" cuprinde toate documentele elaborate n cadrul etapelor misiunii de audit de baz, cu referire la conturile consolidate. 25.Structura dosarului permanent. Dosarul permanent se subdivide n 7 sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dup cum urmeaz: PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulat "Generalitti" cuprinde documente precum: fisa de prezentare a clientului, istoric, organizarea general, documentatii despre client (brosuri, extrase din pres etc.), fisa de acceptare si de mentinere a misiunii etc. PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulat "Documente privind controlul intern" care cuprinde: rapoarte asupra controlului intern (interne ale ntreprinderii, efectuate de alti experti si ntocmite de auditor), sinteze privind aprecierea (evaluarea) controlului intern etc. PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulat "Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente" contine: situatiile financiare ale exercitiilor precedente, raportri intermediare, programele de control din exercitiile precedente, rapoartele de audit, rapoarte speciale si alte rapoarte privind exercitiile precedente. PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulat "Analize permanente" cuprinde diverse lucrri de analiz clasate pe elemente ale situatiilor financiare. PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulat "Fiscal si social" contine declaratii fiscale si alte aspecte fiscale ale ntreprinderii, precum si aspecte sociale (contracte colective, contracte sociale) etc. PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulat "Juridice" contine documente referitoare la contracte principale, conventii, lista asociatilor, extrase din procese verbale ale AGA sau CA, extrase din actele constitutive ale ntreprinderii etc. PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulat "Intervenanti externi" care contine documente referitoare la alti auditori ai ntreprinderii, avocatii ntreprinderii, expertul contabil care asigur asistent contabil si fiscal a ntreprinderii etc. 26.Elementele de baz ale raportului de audit ntr-o misiune de audit statutar. Raportul unei misiuni de audit de baz trebuie s contin n mod obligatoriu urmtoarele elemente de baz: Titlul raportului : Raportul de audit trebuie s poarte un titlu precis. De recomandat s se foloseasc titlul de "Raportul auditorului independent" pentru al distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane. Destinatarul : Raportul de audit trebuie s fie adresat destinatarului corespunztor, n functie de circumstantele ce caracterizeaz misiunea si obligatiile legale. n mod obisnuit, raportul se adreseaz fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unittii, ale crei situatii financiare au fost auditate. Paragraful introductiv: - identificarea conturilor anuale auditate; - data i perioada la care se refer;

19

-menionarea responsabilitii conducerii i auditorului (responsabilitatea asupra ntocmirii conturilor revine conducerii; auditorului i revine aceea de a exprima o opinie asupra acestor conturi). ntinderea lucrrilor si natura unei lucrri de audit: - normele de audit; - ntinderea lucrrilor i descrierea lor; - c a fost planificat astfel nct s asigure n mod rezonabil c, conturile anuale nu comport anomalii semnificative Un paragraf al opiniei: Raportul de audit trebuie s prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a sti dac situatiile financiare dau o imagine fidel pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezint n mod sincer n toate aspectele lor semnificative) n acord cu referintele contabile si, dac e cazul, dac ele sunt conforme prevederilor legale. Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt - dau o imagine fidel" sau - "prezint n mod sincer n toate aspectele lor semnificative". Aceste dou formulri semnific, ntre altele, c auditorul nu ia n considerare dect elementele semnificative privind situatiile financiare. Referintele contabile sunt Standardele Internationale de Contabilitate, reguli emise de ctre institutiile sau organismele profesionale si practica general din tar (lund n considerare exigentele de sinceritate) si legislatia local. n scopul de a aviza pe cititor asupra contextului n care notiunea de fidelitate este exprimat, opinia auditorului va preciza referinta n raport de care situatiile financiare sunt stabilite, utiliznd termeni ca "n conformitate cu lAS (sau cu normele nationale)". n afara opiniei referitoare la imaginea fidel, poate fi necesar includerea n Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti dac aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare. Data raportului: Raportul auditorului trebuie s poarte data de la sfrsitul lucrrilor de audit. Cititorul este astfel informat c auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului su, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de care el a avut cunostint pn la aceast dat. ntruct responsabilitatea auditorului const n emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregtite si prezentate de conducerea societtii, raportul su nu trebuie s poarte o dat anterioar celei la care situatiile financiare au fost nchise si aprobate. Adresa auditorului: Raportul trebuie s mentioneze ntr-un loc anume, locul specific, care este n general cel al orasului n care sunt situate birourile auditorului care are responsabilitatea auditului. Semntura auditorului: Raportul trebuie s poarte semntura societtii de expertiz contabil sau a auditorului persoan fizic sau pe amndou. Raportul auditorului poart, n general, semntura cabinetului sau societtii de audit, cci aceasta si asum responsabilitatea auditului. 27.Opinia defavorabil: motive, mod de prezentare O astfel de opinie poate fi datorat dezacordului cu conducerea intreprinderii privind principiile i metodele contabile care poate fi dat de: - insuficienta a ovizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante;

20

- stocuri supraevaluate sau subevaluate datorit unor erori n calculul costurilor productiei sau n determinarea mrimii stocului (cantittilor); - respectarea principiului independentei exercitiului; - neluarea n considerare a evenimentelor posterioare care confirrn sau infirm o situatie existent la data nchiderii exercitiului; - neluarea n considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor; - erori n clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti ca clienti obisnuiti). Opinia defavorabil se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat n nota "X", nu s-au constatat amortismente n situatiile financiare. Aceast practic nu este, n opinia noastr, n acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat n active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de .... pentru cldiri si ... pentru utilaje, trebuia s se ridice la suma de ..., pentru exercitiul ncheiat la 31 decembrie ... . n consecint, amortismentele cumulate trebuiau s se ridice la .... mil. lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la ... mil. lei. Dup prerea noastr, datorit incidentei faptelor mentionate n paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidel situatiei financiare a societtii la 31 decembrie ..., contului de profit si pierdere, pentru exercitiul ncheiat la aceast dat, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 28.Imposibilitatea exprimrii unei opinii: motive, mod de prezentare Emiterea unei astfel de opinii poate fi cauzat de o limitare a ntinderii lucrrilor. Limitarea ntinderii lucrrilor const n imposibilitatea auditorului de a folosi mijloacele pe care le-ar considera necesare si, n special pentru obtinerea elementelor probante. Se poate prezenta astfel: "Noi nu am fost n msur s asistm la inventarul fizic, nici s procedm la confirmarea direct a conturilor de clienti, din cauza limitrii ntinderii lucrrilor noastre, impus de ctre directiune. Avnd n vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimm opinia asupra conturilor anuale." 29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare Emiterea unei opinii cu rezerve este determinat de apariia unei probleme semnificative privind continuitatea activitii de exploatare sau cnd nu se particip la inventariere i nu exist posibilitatea aplicrii de metode alternative pentru confirmarea valorii stocurilor Se introduce un paragraf naintea opiniei care conine rezerva exprimat de auditor. Exemplu de rezerve datorate limitrii ntinderii lucrrilor: "Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200x cci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinnd seama de natura documentelor contabile ale societtii, noi am putut controla cantittile prin alte proceduri. Dup prerea noastr, cu exceptia incidentei ajustrilor care ar fi putut fi necesare, dac noi am fi putut efectua controlul fizic al cantittilor, situatiilor financiare dau o imagine fidel pozitiei si situatiei financiare a societtii la 31 decembrie ...., ct si contului de profit si pierdere pentru exercitiul ncheiat la aceast dat si sunt conforme cu prevederile legale si statutare". 30.Opinia fr rezerve: semnificaie, mod de prezentare. In opinie fr rezerve:

21

auditorul concluzioneaz c, conturile anuale dau o imagine fidel conform referinei contabile indicate; orice schimb de reguli i metode contabile sau orice schimbare n modalitile de aplicare a acestora, ct i incidenele lor au fost corect reinute i descrise n anexe; Cnd apar elemente care nu afecteaz opinia se adaug un paragraf (dup cel de opinie) i se precizeaz c nu constituie o rezerv (lmurete cititorul asupra unui punct privind conturile anuale). Exemplu de prezentare "Dup prerea noastr, conturile anuale dau o imagine fidel (sau prezint n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societtii la 31 decembrie 200x precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul nchis la aceast dat, n conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate". 31.Opinia fr rezerve, dar cu un paragraf de observaii: semnificaie, mod de prezentare. n unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adugnd un paragraf de observatii al crui obiectiv este de a lmuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manier detaliat n anex. Adugarea unui astfel de paragraf nu afecteaz opinia auditorului; aceasta se situeaz de preferint dup paragraful de opinie si precizeaz, n general, c acesta nu constituie o rezerva. Acest tip de opinie se formuleaz atunci cnd apar elemente care ns nu afecteaz opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaz, de regul, dup paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie n acest caz este urmtoarea: "Fr s exprimm o rezerv asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notei "X" din anex. Societatea face obiectul unui proces n care este acuzat de infractiune n utilizarea brevetelor si n care i se pretinde vrsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, ct si procedurile juridico-administrative ale celor dou actiuni sunt n curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, n prezent, s fie determinat si, n consecint, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea s rezulte". 32.Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Tipuri de opinie: opinia fr rezerve (curat) opinia fr rezerve dar cu un paragraf de observatii opinia cu rezerve imposibilitatea exprimrii unei opinii opinia defavorabil 33.Paragraful privind natura i ntinderea lucrrilor de audit. Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrrilor de ctre auditor. Raportul auditorului trebuie s descrie ntinderea lucrrilor de audit, indicnd c ele au fost ndeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale.

22

"ntinderea lucrrilor" d posibilitatea pentru auditor s pun n oper procedurile de audit judecate ca necesare n conditiile concrete date. Cititorul are n fapt nevoie s se asigure c auditul a fost fcut conform normelor si practicilor n materie; dac aceasta nu rezult n mod clar, se presupune c normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicat prin adresa auditorului. Raportul trebuie s precizeze c auditul a fost planificat si executat de o manier care s asigure n mod rezonabil c situatiile financiare nu comport anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie s descrie auditul, ca presupunnd: examenul, pe baz de sondaje, a elementelor probante care justific sumele si informatiile continute n situatiile financiare; evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare; evaluarea estimrilor semnificative fcute de conducere pentru a stabili situatiile financiare; revederea prezentrii de ansamblu a situatiilor financiare. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmtoare: "Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale). Aceste standarde (norme) precizeaz c auditul nostru trebuie s fie planificat si realizat n scopul de a obtine o asigurare rezonabil c, situatiile financiare nu comport anomalii semnificative. Un audit const n a examina, pe baz de sondaje, elementele probante care s justifice sumele si informatiile continute n situatiile financiare; el const, de asemenea, n a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimrile semnificative fcute de ctre conducerea entittii, pentru nchiderea situatiilor financiare, ct si n a efectua o revedere a prezentrii de ansamblu a acestora. Estimm c auditul efectuat furnizeaz o baz rezonabil a exprimrii opiniei noastre". 34.Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. Paragraful introductiv cuprinde identificarea conturilor anuale auditate; data i perioada la care se refer; menionarea responsabilitii conducerii i auditorului (responsabilitatea asupra ntocmirii conturilor revine conducerii iar auditorului i revine aceea de a exprima o opinie asupra acestor conturi); Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmtoare: "Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societtii "X", ncheiate la 31 decembrie 200x., asa cum sunt prezentate n anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entittii. Responsabilitatea noastr este, ca pe baza auditului nostru, s exprimm o opinie asupra acestor conturi anuale" 35.Coninutul raportului de audit Raportul de audit trebuie s contin: relatia contractual de executare a misiunii de audit; observatiile reiesite din diverse verificri; informatiile a cror mentiune n raport este prevzut expres de lege; oferirea garantiei pentru actionari si terti c un personal calificat a obtinut asigurarea c situatiile financiare ofer o imagine fidel, clar si complet 23

pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a ntreprinderii; mentiune a c situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie s rezulte n mod clar: mentionarea responsabilittilor pentru auditor si pentru conducerea ntreprinderii; descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit; situatiile care fac s apar incertitudini; natura si locul observatiilor n raport. 36.Rolul raportului de audit Raportul de audit are un triplu rol: instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditat, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; instrument de confirmare a ncrederii publicului si actionarilor n situatiile financiare prezentate de o entitate; instrument de identificare a responsabilittilor pentru auditor si pentru conducerea entittii auditate. 37.Care sunt normele de referin n auditul situaiilor financiare ? n auditul situatiilor financiare ale unei entitti sunt folosite dou categorii de norme de referint: norme contabile si norme de audit. 1. Norme contabile: - sunt emise de autoritatea prevzut de lege (Ministerul Finanelor); - sunt comune tuturor celor care stabilesc, controleaz i utilizeaz conturile. 2. Norme de audit financiar care sunt un ansamblu de reguli stabilite de autoritatea profesional pe care auditorul trebuie s le respecte n exercitarea misiuniii care permit terilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis dup criterii de calitate unitare. Acestea se npart n: A. Norme profesionale de lucru; B. Norme de raportare a opiniilor (Raportul de audit); C. Norme generale de comportament profesional. 38.Ce sunt i ce rol joac normele de audit ? Definitie : Normele (standardele) de audit reprezint un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesional la care se refer auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul

24

pentru Standarde de Audit si Asigurri (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC); norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n domeniu. Rol : Normele de audit permit pe de o parte tertilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis n functie de criterii de calitate omogene i pe de alt parte auditorului s defineasc scopurile pe care le are de atins prin punerea n lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului: norme profesionale de lucru; norme de raportare; norme generale de comportament.

39.Ce sunt i ce rol au normele contabile ? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilittii care sunt, de regul, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaz si utilizeaz situatiile financiare. Entittile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevzute la art. 1 din Legea Contabilittii. Cei care controleaz sunt prevzuti prin legislatia fiecrei tri (auditori, cenzori) si au ca referint n activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate s satisfac nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura surs de informatii complementare care s le satisfac nevoile. Aceste situatii financiare trebuie s fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmtoare: standarde internationale de raportare financiar; standarde sau norme contabile nationale; alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiar (IFRS) care cuprind: -Standardele Internationale de Raportare Financiar emise de IASB (IFRS); -Standardele Internationale de Contabilitate (lAS); -Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; -Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. 40.Ce este i cum se determin pragul de semnificaie ? Definiie: n general, prin prag de semnificatie se ntelege nivelul, mrimea unei sume peste care auditorul consider c o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si imaginea fidel a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului ntreprinderii. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului nc de la nceputul activittii (misiunii) sale s aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile s contin erori sau inexactitti semnificative, iar la sfrsitul misiunii s aprecieze dac anomaliile pe care 25

le-a descoperit trebuie s fie corectate n cadrul exercitiului, n scopul de a putea emite o opinie fr rezerve. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referint: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Exist o metod analitic de calcul si estimare a pragului de semnificatie n cadrul creia se disting dou faze si 5 etape. Ea se bazeaz pe analiza domeniilor semnificative. Faza de planificare a profunzimii testelor cu dou etape: a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie; b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie. Faza de evaluare a rezultatelor, n care se disting trei etape: c. Estimarea valorii totale a prezentrilor eronate din segment; d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate; e. Compararea estimrii valorii cumulate cu valoarea preliminar sau revizuit a pragului de semnificatie. 41. Riscul de audit: componentele i relaiile ntre acestea Riscul de audit RA- consta n faptul ca auditorul exprima o opinie incorect, datorit faptului ca n situatiile financiare sunt erori semnificative. Riscul de audit se divide n 3 componente: riscul inerent (general i specific) RI; riscul legat de control RC; riscul de nedescoperire RN. Exist anumite relatii ntre cele trei componente ale riscului de audit: RA=RI*RC*RN Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, dac riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel nct s fie redus ct mai mult riscul de audit si, invers, dac riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducnd astfel riscul de audit. Pe de alt parte, trebuie sesizat si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu ct pragul de semnificatie este mai mare cu att riscul de audit este mai mic si invers. Dac, de exemplu, auditorul constat c pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea: -s reduc nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare; -s reduc riscul de nedescoperire modificnd natura, calendarul si ntinderea controalelor proprii. 42.Ce este riscul legat de control ? Riscul legat de control - const n faptul c o eroare semnificativ n cont sau ntr-o categorie de operatiuni,izolat sau mpreun cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenit, nici descoperit si corectat prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Riscul legat de control nu poate fi n ntregime eliminat, avnd n vedere limitele inrerente oricrui sistem contabil si de control intern. n general, auditorul fixeaz un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci cnd: -sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect;

26

-sistemul contabil si de control intern al ntreprinderii sunt considerate ca insuficiente. Cnd evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui s documenteze elementele pe care se sprijin n concluziile sale. 43.Ce este riscul inerent ? Riscul inerent const n posibilitatea ca soldul unui cont sau c o categorie de operatiuni s comporte erori semnificative, izolate sau mpreun cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorit unui control intern insuficient. Riscul inerent se mparte n risc inerent general i risc inerent specific. Riscul inerent general include riscul de management, de contabilitate, de audit i de afacere. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecti profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbri intervenite n cursul exercitiului la nivelul conducerii; presiuni exercitate asupra conducerii si alte mprejurri de natur a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numr mare de ntreprinderi falite n sectorul de activitate); natura activittilor desfsurate de ntreprindere (uzura moral a tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate); factori influentnd sectorul din care face parte ntreprinderea: conditii economice si concurenti ale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile; situatii financiare care pot s contin anomalii: conturi continnd ajustri privind exercitiile anterioare sau estimri; vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnri; nregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfrsitul exercitiului. 44.Ce este riscul de nedetectare ? Riscul de nedescoperire const n faptul c controalele declansate de auditori nu reusesc s descopere o eroare semnificativ n soldul unui cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolat sau mpreun cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat n totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. 45. Conceptul de independen n audit. n cazul unei misiunilor de audit membrii auditorii trebuie s fie independeni fa de clieni. Independena implic: Independena de spirit (de drept). Starea de spirit care permite emiterea unei concluzii fr a fi afectat de influene care compromit raionamentul profesional i care permit unei persoane s acioneze cu integritate, s exercite obiectivitate i scepticism profesional. Independena n aparen (de fapt). Evitarea faptelor i a situaiilor care sunt att de semnificative nct o ter parte informat i rezonabil, care cunoate toate informaiile relevante, inclusiv msurile de protecie aplicate, ar concluziona n mod rezonabil c integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de asigurare au fost compromise. 27

Misiunile de audit al situaiilor financiare sunt relevante pentru o gam larg de utilizatori identificai; n consecin, pe lng independena de drept, independena de fapt este de o deosebit importan. n consecin, clienii de audit al situaiilor financiare, membrii echipei i firma trebuie s fie independeni fa de clientul de audit al situaiilor financiare . Astfel de cerine de independen includ interdicii privind anumite relaii dintre membrii echipei i directori, funcionari i angajai ai clientului care se afl n poziia de a exercita influen direct i semnificativ asupra informaiilor din subiectul n cauz (situaiile financiare). De asemenea, ar trebui s se ia n consideraie dac ameninrile la independen sunt create de relaii cu angajaii clientului aflai n poziia de a exercita influen direct i semnificativ asupra subiectului n cauz (poziia financiar, performan financiar i fluxurile de trezorerie). Evaluarea ameninrilor la adresa independenei i activitile ulterioare trebuie s fie susinute de probele obinute nainte de acceptarea misiunii i n timpul desfurrii acesteia. Pentru evaluarea independenei se fac referiri la: - ameninri semnificative - clar nesemnificative dac se ajunge la concluzia c este att comun, ct i lipsit de consecine. Atunci cnd se identific ameninri care nu sunt n mod clar nesemnificative, iar firma decide s accepte sau s continue misiunea de audit, decizia ar trebui s fie documentat. Documentaia ar trebui s includ o descriere a ameninrilor identificate i a msurilor de protecie aplicate pentru eliminarea sau reducerea ameninrilor la un nivel acceptabil.

46. 47. ?

28