P. 1
Adaptarea scolara

Adaptarea scolara

|Views: 334|Likes:
Published by Melange Cristiana

More info:

Published by: Melange Cristiana on Oct 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/16/2015

pdf

text

original

Adaptarea scolara

Conceptul de adaptare şcolară

Adaptarea şcolară implică acţiunea de modificare, de ajustare, de transformare a copilului pentru a deveni pre pentru şcoală, capabil de a face faţă cerinţelor instructiv educative şi de a fi compatibil în acord cu normele şi reg pretinse în programa şcolară pentru dobândirea cu succ rolului şi statutului de elev. În sistemul general al ştiinţelor, adaptarea este concepu una dintre proprietăţile fundamentale ale organismului d modifica adecvat funcţiile şi structurile corespunzător schimbărilor cantitative şi calitative ale mediului înconjur Cu alte cuvinte, ea reprezintă expresia ansamblului de activităţi prin care o persoană îşi modifică conduita pent se acomoda optim mediului determinat. Deci, presupune prezenţa capacităţii omului de a face faţă, de a răspunde favorabil solicitărilor şi exigenţelor anturajului, implicând acelaşi timp, şi cerinţele individuale. În concepţia piagetiană, adaptarea desemnează proces echilibrare între asimilare şi acomodare, intervenit în cad interacţiunii dintre om şi realitatea înconjurătoare. Dacă transpunem acest mecanism la particularităţile act instructive-educative, putem afirma că adaptarea şcolară exprimă calitatea şi eficienţa realizării concordanţei relaţ dintre personalitatea elevului şi cerinţele şcolare. Aceas denota, rezultatul favorabil al procesului de învăţământ, activitate care reclamă un efort în vederea realizării în m

integral a obiectivelor educaţiei, înfăptuirea fiind recunos şi apreciată ca atare de către colectivitate. În virtutea acestora, adaptarea şcolară presupune compatibilitatea eforturilor, a dificultăţilor cu capacitatea elevului, cu probabilitatea subiectiva a realizării sarcinilor şcolare. Concordanţa dintre cerinţele obiectivelor instructive şi răspunsul comportamentului elevului faţă de ele reprezin condiţia de baza a adaptării. Pornind de la considerente enunţate apreciem adaptarea şcolară ca fiind procesul d realizare a echilibrului între personalitatea în evoluţie a elevului pe parcursul formării sale multilaterale exigentele ascendente ale anturajului în condiţiile asimil conţinutului informaţional, în conformitate cu propriile disponibilităţi şi a acordării la schimburile calitative şi cantitative ale ansamblului normelor şi valorilor proprii sistemului de învăţare. Esenţa adaptării şcolare constă în ajustarea informativformativa a procesului instructive-educativ, pe de o parte caracteristicilor şi trăsăturilor de personalitate ale elevulu de alta parte. Dar, este cunoscut că personalitatea copil

vârstei. pentru copilul de trei ani . nivelului şi formei de învăţământ. î cadru diferit. în relaţii cu alte prezenţe umane.cel care începe grădiniţa şi pentru cel de 6/7 ani. Schimbarea mediului reprezintă. Pregătirea copilului pentru grădiniţa /şcoală Pregătirea copilului pentru grădiniţă/şcoală reprezintă o a etapei ante şcolare. evenimentul este de semnificaţii şi cere eforturi de adaptare deosebite. cât şi pentru copil.c celor individuale. creează î adevăr o stare emoţională. Însă. acest eveniment nu trebuie dilatat prin acţiuni şi g exagerate. Atât pentru părinţi. un moment care îi va modifica substanţial modu viaţă.psihosociale. pe care unii părinţi o încărcă plus cu propriile lor emoţii. Şi totuşi. . care dobândeşte o conotaţie apar mai mult in planul vieţii afective. în familiile în care copilu fost sistematic solicitat în jocuri şi activităţi organizate. Ideea de a începe un nou ciclu de activităţi. care intră direct în şcoa primară.

O activitate importantă în componenţa pregătirii copilulu pentru grădiniţa/şcoală. Elvira. Ţinuta vestimentar o influenţă puternică asupra educaţiei morale şi nu numai. Cu ti se formează stilul. ca notă exterioară distinctivă a . constă în echiparea lui din punc vedere material. se formează din copilărie.secvenţă imediat premergătoare învăţământului preşcol sau celui primar. Problem adaptării şcolare. Deprinderea unei persoane de a adopta ţinuta vestimen în funcţie de împrejurări. \"Este o modalitate de afirmare a personalităţii. o relaţiei între ordinea interioară şi cea exterioară a subiec unitatea dintre conţinut şi formă\" (Creţu. doar în plan afectiv. În primul rând. 1990. p 50). subiec resimţi efectele contactului cu un nou mediu de viaţă şi pregătirea de către părinţi a evenimentului va căpăta conotaţia specifică întâmplării oricărui eveniment ne ma întâlnit. obiectele de îmbrăcămin uniforma specifică unităţii respective. Conduita copilului la începutul grădiniţe a clasei I va fi definită de parametrii înregistrării în toata ante-şcolară sau preşcolară.

neobişnuit şi e încearcă să evalueze ce i se potriveşte . . Factori favorizanţi ai adaptării şcolare Analiza concepţiilor referitoare la adaptarea şcolară a el ne permite să consideram că aceasta depinde de interacţiunea permanentă a factorilor interni şi a celor ex Factorii interni ai adaptării şcolare optimale depind în pri rând de personalitatea elevului. În contextul condiţiilo subiective factorii determinanţi ai adaptări şcolare sunt consideraţi cei biologici (reprezentaţi cu prioritate prin st de sănătate ) şi cei psihologici. prin redistribuirea energetică a întregului organi Pentru şcolarul începător.calitate. ei fiind condiţii subiectiv când cei externi sunt apreciaţi ca fiind condiţii obiective întrucât sunt independenţi de copil. Se impune o distribuire eşalonată a forţelor şi consumului de energie exerciţiu progresiv a mecanismelor adaptative . Astfel. totul este nou. pregătirea copilului pentru grădiniţa /şcoală nu reprezintă o etapa \"cucerită\" în asalt.

Vorbirea dialogată îl plasează pe copil în interiorul grupu prin această situaţie de învăţare. Cu toate inteligenţa deţine un rol hotărâtor în procesul de adaptar şcolară. ea dobândeşte o însem valoare modelatoare. proprii cooperăr operaţiile intra-individuale specifice coordonării acţiunilo sunt complementare\". iar c se comportă astfel se şi adaptează uşor situaţiilor.inteligenţă. deoarece aceasta constă în capacitatea de a cunoaşte şi înţelege repede şi bine. Copilul de 3/6 ani este capabil să . Dată fiind unitatea gândire-limba nivelul uneia dintre cele două structuri este atins datorită celeilalte. de a anticipa evenimentele şi de a evalua consecinţele acestora. în ultimul timp se semnalează tot mai frecvent ponderea importantă a particularităţilor non-intelectuale. Piaget subliniază importanţa formei dialogate a limbaj opinând că \"operaţiile inter-individuale. În sensul celor de mai sus inteligenţa este considerată c adaptare rapida şi eficace la cerinţele mediului în transformare şi ale condiţiilor socio-economice. Un rol important în adaptarea copiilor preşcolari este dia J.

Chiar şi la copii care au frecventat un singur a învăţământ preşcolar s-a putut constata un nivel superio comparaţie cu cei care nu au avut acces la grădiniţă. Mu părinţi lipsiţi de mijloace materiale. În ordine descrescătoare. suntem îndreptăţiţi să accentuam rolul indisputabil. cărţi) ori jucării în cantitate suficientă. îşi înscriu copii chia numai pentru un singur an. fără supraveghere şi fără surse . mediile a preşcolare /şcolare sunt atât de diferite ca potenţial pedagogic. anu premergător şcolii primare. de asemenea. se înscriu copii lăsaţi singuri în casă. Carenţele existente la nivelul limbajului. dar conştienţi de contribuţia învăţământului preşcolar. În condiţiile în care. de asemenea. Diferenţe de volum lexical şi calitatea comunicaţională s înregistrat. de învăţământ de obicei.vorbitoare" sau a mijloace imagistice (reviste.economic. au in aceleaşi efecte şi la nivelul celorlalte structuri cognitive. pe care îl joaca învăţământul preşcolar în . între copii care au frecventat grădiniţa şi cei care nu au parcurs această treaptă de educaţie. al căror vocabular nu depăşeş 340-350 de cuvinte..

Aceasta s referă la ansamblul cunoştinţelor pe care copilul trebuie .formativ exercitat. Conţinutul învăţământului. din perspectiva efectului informativ . în programele şcolare şi în manuale reprezi unul dintre sistemele esenţiale de referinţă ale adaptării consecinţă unul dintre principalii săi indicatori.Mulţi părinţi ne-au relatat despre anumite activităţi ale co în care factorul inteligenţa este foarte puternic. concretizat în planurile de învăţământ. Nu mai e noutate pentru nimeni faptul că mass . Cantitatea informaţii receptată de copil pe multiple canale este mas motiv care i-a determinat chiar şi pe psihologi şi pedago utilizeze sintagma \"bombardament de informaţii\".media exercită o influenţă puternică asupra psihicului copilului. Indicatori ai adaptării şcolare Adaptarea şcolară presupune operarea cu o serie de indicatori care constituie sistemul de referinţă a nivelului realizare a interacţiunii dintre personalitatea elevului şi ansamblul condiţiilor de desfăşurare a procesului instruc educativ.

ca simpatia. până la cele ale cunoa profunde. . Indicatori ai dezadaptării Efortul sporit la care este supus copilul pentru a se adap sarcinilor şcolare. la activitatea şcolar. se ermetizează şi mai profund în cercul vicios al inadaptării la viaţa grupului. începând cu cele mai simple forme manifestare afectivă.între elevi cu ocazia participării lor la activităţi instructiv educative. prestigiul său în gru care rezultă din comportamentul celorlalţi faţă de el. Locul pe care respectivul elev îl ocupă în sist acestor relaţii ne indică statutul său. În condiţiile existenţei unei atmosfere favorabile cooperă determinată de relaţii preferenţiale. randamentul activităţii creşte. În condiţiile unei atmosfere prielnice copilul îşi desfăşoa activitatea la nivelul maxim al posibilităţilor sale. în condiţiile actuale de puternică ascensiune socio-cultural şi de explozie informaţională. care sunt motivate multilateral şi variat. În situa contrare copilul se complexează.

dar nu pe aceea a volumului. Instruirea şi educarea debililor mintali se face şcoli speciale. e insuficient soluţionată în practică. . la care normalii ajun vârsta de 14-16 ani. Debilii mintali sunt capabili de raţionamente logice operatorii. la copilul debil mintal se constată o fixare ireversibila la un anumit stadiu al dezvoltării. Astfel sub aspectul structurilor cognitive. Limita superioară a inteligen atinsă de debilul mintal este aceea a structurii operaţiilor concrete. ceea ce face ca ei să nu poată coor judecăţile enunţate verbal în vederea rezolvării de proble abstracte. trăsături psihice comune. pe care nu o poate depăşi. cea importanta este întârzierea. De aceea ei trebuie supuşi unei orientări şcolare adecvate.simptome. Dintre acestea. retardarea globală a funcţiilo intelectuale. care generează la rândul ei o eficienţa mint mai scăzută. Deşi problema depistării şi educării ac copii este amplu dezbătuta în literatura de specialitate. Copilul debil minta să realizeze conservarea substanţei şi a greutăţii. Prin urmare. dar sunt incapabili de gân ipotetico-deductiva. gândirea debilului m nu atinge stadiul operaţiilor formale.

nu sunt capabili în ontogeneza lor să depăşească stadiul operator concret inteligenţei-elevii cu intelect de limită. d alături de marea masa de copii. Spre deosebire de debilii mintali care. cu care prezintă unele particularităţi comune. atitudinea perseverentă şi de organ a lecţiei. datorită potenţialităţii lor mintale handicapate. inteligenţă generală slab dezvol fluctuaţii în performanţele progresive. de obicei-în urma înlătură factorilor individuali(afectivi) sau interindividuali(psiho sociali). de metode şi cerinţe. Toţi prezintă în schimb. ajung. fiind mai uşor de delimita debilitatea mintala. clasificare cu conţinut sema . copii cu inteligenta la limită prezintă o simptomatologie mai specifică. comparaţie şi abstractizare. inhibitivi ai dezvoltării gândirii-la stadiul operator formal al dezvoltării inteligenţei. La vârsta şcolară.inteligenta şcolară de limita exprima acel grad de activita intelectuală care permite elevului să facă faţă la limita. Aceşti copii întâmp dificultăţi în realizarea activităţilor de analiză şi sinteză. caracterizaţi prin rafinamente progresive. în con optime de motivaţie. sarcinile şcolare.

Dislexicii sunt uşor reperaţi fiindcă ei citesc pe litere sau silabic. prezente deja înainte de şcolarizare. precum şi insuficientei sincroniză stimulilor externi cu conţinuturile ideative referitoare la cuvintele percepute şi citite . cu ezitări în separarea grupurilor de cuvinte. motrice şi intelectua implicate în actul citirii. în ti .şcolare elective. Se constată că un copil este dislexic daca are auzul. alexie. discalculie. \"Dislexia este legata de o tulburare particulara organiză spaţiale: strefosimbolia\" (W. disortografie.Teile). se manifestă dislexie. disgrafie.Orto P. iar în cazuri grave prin afazie. Această perturbare fundamentală în învăţarea lecturii s-ar datora deficit de dominanţă laterală contrariată. Dislexia constă în persistenţa îndelungata a unor dificult formarea şi consolidarea deprinderi de citire corectă. care creează u conflict între cele două emisfere. văzul ş intelectul normal dar îşi însuşeşte dificil tehnica cititului . agrafie. cele mai multe ori aceste dificultăţi se datorează unei sla coordonări a proceselor senzoriale. da căror pondere predomină între 7 şi 11 ani. acalculie.

Discalculia este o tulburare de inabilitate specifică formă deprinderilor elementare de calcul într-o fază elementară instruire a elevilor.logastenie. la care se alătură uneo o memorie vizuală slabă. motiv pentru care surprinderea algoritmilor ca . Dificultăţile cele mai frecvente ale copiilor cu discalculie constau în faptul ca ei nu înţeleg semnificaţia numerelor pot desprinde din datele problemei relaţiile dintre aceste sunt orientaţi în mod predominant numai spre valorile numerice. determină dificultăţi de scriere corectă. Ea poate să apară independent sau împreună cu celelalte dificultăţi enunţate. Reducerea capacităţii de discrim perceptivă. Învăţarea scrierii este în relaţ nivelul dezvoltării motricităţii fine a mâinilor şi percepţiei diferenţierii grafemelor. în structura că se includ simboluri lingvistice. de reprezentare şi de orientare spaţială ca ş de precizie a engramelor vizuale. Dificultatea întâmpinată de elevii din primele clase în pro de consolidare şi automatizare a scrierii este denumită disgrafie sau agrafastenie.

Dificultăţile instrumentale se pot prezenta şi sub forma d mutism efectiv. mai ales daca a intervenit la o vârsta mai m . leziunile neoplazic inflamatorii sunt principalele cauze care pot determina diversele forme de afazie. Prognosticul este cu atât mai favorabil cu cât pot fi mai uşor înlăturate cauzele generatoare. Afazia.cerebrale. spre deosebire de cea motorie în sunt prezente tulburările expresive.stării de sănătate a copiilor să fie inclusă şi examinarea motricităţii in scopul depistării cazurilor ce prezintă tulbu instrumentale. scrie sau calcula. cel mai adesea numai cu membrii familiei. care constituie categoria de copii tăcuţi f de marea majoritate a persoanelor. Există şi afazie senz motorie. agrafia. Traumele cranio . acalculia sunt tulburări instrumentale cu frecvenţa destul de redusă. ei întreţin relaţii de comunicare cu un număr restrâns de persoane. Pierderea spaţială sau totală a limbajului este numita afa În formele de afazie senzorială este deficitară capacitate înţelegere a cuvintelor. Ele constau în pierderea capăcitaţii de a vorbi.

Se plimba prin clasa.incapacitatea elevului de a-şi fixa atenţia. amplitudine cât şi ca frecvenţă se accentuează în situaţii conflictuale la care este supus copilul în efortul de a se adapta cerinţelor. la rândul lui. elevii cu inteligenţă b pot prezenta conduite neinteligente. datorită unor particularităţi ale personalităţii lor. Aşadar. vorbeşte. n superior valorilor medii. dezinteresul. de a-şi coordo gândirea şi mişcările în vederea realizării unui scop prec ceea ce subminează totodată adaptarea sa adecvata în grupul clasei. neadaptate situaţiei şcolare. rapiditatea operaţiilor mintale. Acest decalaj declanşează. s . Copilul instabil poate avea un nivel intelectual normal. De fapt remarcabila plasticitate intelectuală. generează un decalaj faţă de nivelul mediu al clasei. perturba întregul proces de învăţământ. dispersarea ate dirijarea adesea involuntară spre alte preocupări decât c şcolare specifice colegilor. În general. Mişcările inadecvate situaţiei sunt exagerate atât ca număr. instabilitatea psihică nu este asociata în mod necesar cu cea motrică sau în acelaşi t psihică şi motrică. Copilul instabil în clasă este turbulent.

în urma unor conflicte interpersonale. Astfel timiz mai ales cei înceţi şi slabi temperamental. Dintre ace cele mai întâlnite în rândul elevilor cu dificultăţi sunt: nesiguranţa. generând un dezechilibru de natura predominant afectivă. cu influenţe negative asupra structurii sale cognitive. În cazul dificultăţilor şcolare de natura emoţi exista un blocaj în dezvoltarea afectivă a copilului. Uneori însă. voliţionale. dacă nu sunt sprijiniţi cum trebuie de către cine este competent şi la momentul oportun. deprim . riscă să devină elevi cu dificultăţi şco Afectivitatea stimulează în mod normal capacitatea de adaptare. care pot deregla adaptarea la cerinţele şcolare în pofida unei dezvoltări intelectuale în limitele normalului. neîncredere în forţele proprii. teama. îndeplinind un rol stenic în depăşirea dificultăţ insucceselor şcolare.Dificultăţile şcolare nu pot fi abordate fără referiri la moti la particularităţile afective. care dereglează raporturile elevului cu şcoala. ca aspecte corela ale personalităţii. se poate ajun instalarea unor condiţii afective nefavorabile adaptării şc Gama tulburărilor afective este foarte variată. trăite intens pe plan intern.

la rândul ei. Hiperemotivitatea.copii. motiv pentru care copilul . caracterizată prin stă tensiune permanentă. de autorităţile şcolare şi profesori. Hiperemotivitatea este o tulburare a reacţiilor emoţionale foarte frecventa la vârsta copilăriei. prietenii şi alte situaţii şcolare care îi emoţionează şi îi tensionează. poate deva eficienţa intelectuală. Anxietatea şcolară. Insuccesele repetate şi prelungite favorizează generarea a diverse fo de agresiune care dezvoltă noi reacţii inadaptative sau l consolidează pe cele existente.stari deprimante. Ea contribuie la diminuarea energi neuropsihice prin instalarea unei stări de oboseală. de sancţiuni. preg astfel premisele unor noi insuccese şcolare. de teama obsesi faţa necunoscutului şi a propriilor reacţii emoţionale pe c nu le poate stăpâni şi care-i împiedică în activitatea lor şcolară. fobia care poate avea o durată mai l vizează frica de note rele. de eşec. sunt hipersensibili în relaţiile cu cei din jur. inhibând astfel învăţarea normala. Cu timpul evită colectivitatea. fapt pentru care se izolează.

activităţi. Tulburările de comportament Tulburările de comportament constituie una dintre cele m complexe forme de dificultate şcolară amplu abordată în . devine caracteristic copiilor cu dificultăţi de adaptare şco Negativismul se prezintă ca o tulburare în sfera activităţi voluntare caracterizat fiind printr-o rezistenţă pasivă sau activă la solicitările externe sau interne . a căror stabilitate. opozabilitate. Negativismul fiziologic. în anumite etape ale dezvoltării. Uneori dau dovadă de un egoism excesiv şi individualism Întâlnim la ei o dereglare a mecanismelor actului volunta insuficienţa a proceselor psihice ale motivaţiei. adică de supunere cu uşurinţă unor influenţe intelectuale.Se manifesta pr încăpăţânare. Opusă negativismului este sugestibilitatea crescută. observată la unii elevi cu dificultăţi de adaptare.La elevii cu dificultăţi şcolare se întâlneşte pasivitatea de sau opoziţie activă faţă de anumite cerinţe. durata şi intensitate diferă de la un elev la altul.

dorinţa arzătoare faţă de noutate şi permanente varietat Interesele lor sunt instabile şi legate în deosebi de nevo biologice sau instinctuale primare. sunt incontestabile ş scurtă durată. vagabondajul. impregnante de caractere primare. furtul (Strachinaru. Nu îşi pot subordona interesele person celor ale colectivului din care fac parte. sugestibilitate este mărită. caracterizate prin acc . îi privează de posibilitatea de a adapta comportamentul cerinţelor şcolare.conduite de dominare. turbulenţa. Emoţiile lor. fiind slab exprimate la aceşti copii. Din greşelile săvârşite nu trag învăţăminte p comportamentul viitor. Emoţiile de frică şi ruşine. Printre formele de manifestări comportamentale sunt rel ca fiind cele mai frecvente următoarele: minciuna. cu reacţii bine controlate. Ei nu prezintă înclinaţii altruiste. agresive. c organizează în diverse atitudini sub forma unor: . Ion Aceste manifestări nu se prezintă ca simptome izolate. iar pedepsele sunt lipsite de efice pentru ei. În planul afectivităţii la aceşti copii se remarcă imaturitat Sunt egocentrici. fuga d şcoală.

ci şi acomodarea respectivului copil la grupul şcolar. Un copil poate să aibă rezultate şcolare bun poate prezenta dificultăţi de adaptare şcolara pe motivul .viitoare delincvenţă se impune intensificarea preocupări tuturor cadrelor didactice. care se concretizeze într-o conduită exemplară. a părinţilor şi a celorlalte perso implicate în viaţa copiilor pentru a forma la elevi noţiuni. sentimente şi obişnuinţe morale autentice. Criterii de evaluare Indiciul cel mai semnificativ al nivelului de adaptare şcol se apreciază ca fiind calitatea rezultatelor obţinute în mu şcolară. Spunem ca un copil s-a adaptat şcolar optim daca atât rezultatele lui şcolare cât comportamentul lui în şcoală sunt indicative şi ale cotelo superioare. asimilarea unor valor sociale corespunzătoare vârstei. Adaptarea şcolară presupune nu numai obţinerea unor calificative superioare la învăţătura. judecaţi.

În schimb. starea lui de sănătate şi adaptare. ei s mai conştienţi de datoria împlinirii sarcinilor şcolare.fost şcolarizaţi in mediul urban. iar posibilităţile de a-şi crea un ţel îi sunt ca şi atrofiate. se întâlnesc dificultăţi în stabilirea relaţiilor interpersonale pe motiv de timiditate ş insuficientă antrenare în operarea logică. El ş oricum va fi ajutat şi la şcolă va merge cu lecţiile învăţat În grupa mare din grădiniţă există o concordanţă notabil între nivelul dezvoltării psihice a copilului. mai ales dacă există fraţi şi surori mai m Aceştia în momentul spontan şi involuntar recepţionează cunoştinţele şcolare incomparabil mai rapid şi mai efficie preiau prin imitaţie comportamentul de elev. Se adaptează mai uşor acei copii care provin din familii mai mulţi copii. Dar el este mai vulnerabil. Când există discordanţe adaptarea mai puţin satisfăcătoare decât posibilităţile biopsihologic Primele luni ale semestrului I din clasa a-I-a sunt cele m . Copilul unic un fel de \"centru\" al universului cultural al familiei şi fam trebuie să-i dea cât mai multe sfaturi despre cum trebuie se comporte la şcoală. se s mai uşor disciplinei în clasă şi şcoală.

de nivelul cultural şi structura educativă a mediului în care a trăit până la 6 ani. dependente la rândul lor.inegal în funcţie de vârstă. . nivelul dezvoltării psihice volumul de cunoştinţe dobândite anterior şcolarizării. sex.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->