Sunteți pe pagina 1din 4

COLECISTITA

Colecistul (vezicula biliara), organul in forma de para localizat pe fata inferioara a lobului drept al ficatului, ocupa un rol important in procesul de digestie, prin preluarea bilei secretate continuu de catre ficat, stocarea, concentrarea si eliminarea acesteia in coledoc si duoden in timpul digestiei Colecistita este inflamatia veziculei biliare, un organ situat langa ficat cu rol in digestia alimentelor. In mod normal, lichidul numit bila trece din vezica biliara in intestinul subtire. Daca fluxul bilei este oprit, se stocheaza in vezica biliara cauzand inflamatie, durere si posibil infectie. Cauzele colecistitei pot fi diferite: -cauza cea mai frecventa de colecistita acuta/severa este calculul biliar (piatra), care blocheaza canalul cistic, adica tubul prin care se varsa bila din vezicula biliara. Calculul biliar blocheaza varsarea lichidului din vezicula biliara. Aceasta duce la iritarea si inflamarea veziculei biliare. -infectia sau traumatizarea veziculei, ca si in cazul unui accident, pot cauza colecistita. -ea mai poate aparea ca o complicatie a unui icter infectios (galbenare) sau la bolnavii care sufera de constipatie -colecistita acalculoasa, destul de rara, se observa cel mai frecvent la pacientii internati in sectiile de terapie intensiva a spitalelor. In aceste cazuri nu este vorba de calculi biliari. Complicatiile altor boli, ca si SIDA sau diabet, cauzeaza inflamatia. -o apendicita neoperata la momentul potrivit poate imbolnavi vezicula biliara. -in producerea colecistitelor acute rolul principal revine microbilor din intestin, dar si din sange (cum ar fi in cursul septicemiilor) Forme: Colecistita este una din bolile cele mai raspandite, mai ales la femeile intre

20-35 de ani. Colecistitele pot fi: - acute - cronice. La cei mai multi pacienti, boala este legata de coexistenta pietrelor la ficat (calculilor) si de aceea se numesc si colecistite litiazice. Totusi, exista si cazuri de boala independent de existenta pietrelor la ficat, numite colecistite nelitiazice. Colecistitele acute sunt: - infectioase (determinate de microbi) - toxice - de alta natura Alte forme particulare de colecistita acuta sunt: - cele realizate in timpul sarcinii si nasterii (colecistite gravidice si puerperale) - alergice. Colecistitele cronice fara piatra (nelitiazice) sunt mai putin legate de rolul microbilor, decat cele acute. Factori de risc: -excluzand bolnavii de colecistita au suferit de icter, apendicita sau constipatie, la multi dintre ei, boala apare ca urmare a consumului sistematic de mancaruri preparate cu multe grasimi. Persoana care prajeste un aliment simte la un moment dat usturimi in gat si in ochi, provocate de vaporii ce ies din tigaia plina cu grasime incinsa. Vaporii acestia imbiba alimentele care ajung in stomac, producand acolo o iritatie prelungita. Aceasta iritatie este incomparabil mai daunatoare decat cea produsa asupra ochilor, deoarece alimentele stau in stomac 4 sau 5 ore, nu cateva minute cat dureaza prajeala in bucatarie. Reflexele nervoase pornite de la nivelul stomacului iritat vor impiedica golirea veziculei, asemanator reflexelor pornite de la apendicele inflamat. Asa se produce colecistita intr-un mare numar de cazuri. Simptome: -principalul semn al colecistitei este durerea localizata sub marginea coastelor, in dreapta, care poate iradia in spate sau in umarul drept -colici hepatice (durerile), apar mai des dupa suparari sau abuz de alimente grase si oua. Durerea este provocata de contractia prea brusca sau prelungita a veziculei inflamate. Aceasta contractie poate fi declansata si de o stare de iritatie a sistemului nervos (emotii, suparari, enervari), care se rasfringe asupra veziculei. - greata sau varsaturi, balonari. Acestea se pot explica prin faptul ca si alte parti ale tubului digestiv (stomac, intestin) sufera in cursul unei colecistite deoarece organismul este un tot in care functiile diverselor organe depind unele de altele.

- sensibilitate in partea dreapta a abdomenului - usoara crestere a temperaturii (subfebrilitate) - durere accentuata de o respiratie adanca - usoara ingalbenire a fetei, a pielii si mucoaselor (subicter) - astenie, ameteli, iritabilitate, insomnie, stari depresive, migrene - diareea alternind cu constipatia - la oamenii in varsta singurul simptom poate fi sensibilitatea abdomenului. Diagnostic: Diagnosticarea colecistitei incepe printr-un examen fizic: palparea abdomenului, cautandu-se sensibilitatea abdomenului si marirea veziculei. Explorarile ajutatoare (paraclinice) au progresat continuu, contribuind la realizarea unor diagnostice de finete. -se vor face analize de sange si ultrasunete (ecografie), un test care foloseste unde sonore pentru a realiza o imagine a veziculei. Ecografia poate evidentia calculi biliari, ingrosari ale veziculei, colectii lichidiene sau alte semne de colcistita. Prin ecografie se va evidentia forma si dimensiunea veziculei. -se poate realiza si investigarea veziculei cu substanta de contrast prin care se verifica modul de functionare a acesteia. De asemenea se va cauta existenta calculilor in ductele biliare, cele care transporta bila din ficat spre intestine. -examenul tubului digestiv cu suspensie de Bariu, asa cum se face in mod obisnuit, poate surprinde eventualele modificari ale stomacului, duodenului in special, sau restul intestinului, care sunt corelate cu bolile biliare.Examenul radiologic si tubajul duodenal sunt teste de baza in diagnosticare bolii. -pentru demonstarea infectiei si cautarea microbilor implicati se mai efectueaza: hemoleucograma, V.S.H.-ul, hemoculturi (in infectii grave). Tratament: - s-ar putea sa nu necesite tratament cei care au calculi, dar nu au simptome - in cazurile usoare se practica evitarea alimentatiei pe gura pentru a nu solicita tractul digestiv, administrindu-se lichide si antibiotice intravenos precum si medicamente de calmare a durerii. -tratamentul principal al colecistitei acute este operatia de indepartare a veziculei biliare (colecistectomie). De obicei operatia se realizeaza printr-o incizie usoara in abdomen (colecistectomie laparoscopica), rareori necesitind o operatie mai extinsa. Medicii vor incerca sa reduca inflamatia si iritatia

veziculei inainte de a o indeparta. In cazurile de colecistita cu calculi in ductul biliar comun tratamentul va consta dintr-o procedura endoscopica (colangiopancreatografie retrograda endoscopica sau CPRE) necesara pentru indepartarea calculilor inainte de indepartarea veziculei. In cazuri mai rare de colecistita cronica, tratamentul poate fi doar medicamentos pentru dizolvarea calculilor (desi aceasta se intampla mai rar). Daca o colecistita nu se trateaza, cu timpul se pot forma pietre (calculi) in vezicula biliara, ducand la boala numita litiaza biliara. Pietrele sunt cel mai des formate din colesterol, o substanta care se gaseste mai ales in grasimi, in oua, in creier, ficat. Colesterolul este eliminat prin ficat, in bila. Cand bila este infectata, ca in colecistite, sau sta prea mult timp neevacuata din vezicula, anumite modificari in compozitia ei favorizeaza formarea pietrelor. Acestea, la inceput de marimea unor graunte de nisip, cresc treptat, prin adaugarea de noi si noi straturi de piatra, la fel cum creste un bulgare de zapada. Pietrele din vezicula pot patrunde pe canalele biliare, provocand dureri (crize de ficat) sau pot ramane mult timp pe loc, umpland vezicula si scotand-o din functiune, si astfel functia de rezervor a veziculei nu mai poate fi indeplinita. Organul devine inutil si chiar periculos pentru sanatate, intretinand un focar de infectie in organism si putand oricand acoperi caile biliare, printr-o piatra pornita din vezicula.

S-ar putea să vă placă și