Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandr Puskin - Aduceri Aminte Cnd glasul zilei pentru noi toti se trece Si amuteste orasul vorbitor, n umbre

albastre-n pace rece Adoarme ostenitul muncitor, Atunci ncep n pasnica tacere A mea chinuitoare priveghere, Caci noaptea arde-n mine vie Mustrarea cugetului meu; mi fierbe mintea mea cea slaba si nvie Un roi de gnduri negru, greu... Aducerea aminte-mi desfasoara Tot zapisul urtei vietii mele, Citindu-l cu necaz si pocainte grele, Eu tremur blestemnd viata mea amara Si plng amar s-amar ma jeluiesc, Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc. Alexandr Puskin - Amintire Cand zarva zilei se preface-n soapte, Si-n pietele, de liniste-acum pline, Si-asterne umbra stravezia noapte, Iar somnul cu rasplata trudei vine, Atunci incepe truda mea si chinul, Si ceasurile picura-n tacere: In nemiscarea noptii simt veninul Mustrarilor arzand pan'la durere. In cugetul meu trist, noiam de vise, Sfasietoare ganduri s-au ivit. Iar amintirea iese din abise Rostogolindu-si gheamul nesfarsit. Si recitindu-mi viata mea in sila Blestem si ma cutremur, plang amar, Dar randurile triste de pe fila Rasar prin panza lacrimilor iar. Alexandr Puskin - Dimineata de iarna Ce zi frumoasa! Ger si soare. Iubita mea, mai dormi tu, oare? Deschide ochii larg si sari Din somnul dulce. Iata zorii.

Acum n calea Aurorii Ca Steaua Nordului rasari. Aseara viscolea ntr-una. Arar iesea pe ceruri luna Din nouri, si-o asemanam Cu-o palida, galbuie pata. Iar tu stateai ngndurata... Si-acuma... uita-te pe geam: Albastru-i cerul, si covoare De nea se-ntind lucind la soare. Copacii n padure-s goi Si negri. Brazii verzi se-mbraca n stravezie promoroaca, Si ru-i sclipitor de sloi. Pluteste-odaia-ntr-o lumina De chihlimbar, si soba plina Trosneste. E placut aici; Visarea lnga foc e buna... Dar dac-as spune-acum sa puna Pe roib la sanie?... Ce zici? Pe prtii sa zburam, departe, Pe unde calu-o sa ne poarte Att de zbuciumat n fru: Pe cmpul cu zapada groasa, Si prin padurea ieri stufoasa; Si pe la mult iubitul ru.