Sunteți pe pagina 1din 7

Obligatiile vanzatorului in contractul de vanzare-cumparare comerciala Potrivit codului civil, vanzatorul are doua obligatii: sa predea lucrul cumparatorului

si a raspunda pentru lucru, adica s ail garanteze pe comparator in privinta lucrului dobandit. Cele doua obligatii reprezinta principalele obligatii ale vanzatorului (art. 1313 C.civ.). Aceasta inseamna ca partile, prin acordul lor de vointa, pot conveni si alte obligatii in sarcina vanzatorului. Datorita caracterului supletiv al dispozitiilor Codului civil incidente, partile pot aduce modificari obligatiilor reglementate de lege. Obligatia de a preda lucrul vandut Notiunea si cuprinsul obligatiei de predare. Prin predare se intelege punerea efectiva a bunului la dispozitia cumparatorului, astfel incat acesta sa poata sa-si exercite toate prerogativele care I le confera de dreptul de proprietate asupra lucrului.Obiectul obligatiei de predare il constituie lucrul vandut, asupra caruia au convenit partile contractante; bunul individual determinat trebuie predate in starea in starea in care se afla in momentul incheierii contractului (art. 1324 C.civ.) in cazul bunurilor determinate genetic, vanzatorul trebuie sa predea bunuri de calitate mijlocie ( art.1103 C.civ.) Obligatia de predare cuprinde si accesoriile lucrului si tot ceea ce tine de folosirea normala a acestuia (art. 1325C.civ.); ea cuprinde si obligatia de conservare a bunului pana la predare (art.1074 C.civ.). Modul de executare a obligatiei de predare. Predarea bunurilor care fac obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala poate fi o predare reala sau simbolica. Predarea reala se realizeaza cand bunurile sunt puse efectiv la dispozitia cumparatorului sau predate carausului pentru a le transporta la destinatie. Predarea simbolica se realizeaza diferit, in functie de situatia in care se afla bunurile. Astfel, in cazul bunurilor depozitate in docuri, antrepozite, silozuri etc. predara bunurilor se efectueaza prin inmanarea recipisei de deposit catre comparator. Tot altfel, daca bunurile se afla in cursul calatoriei pe apa, predarea se poate realize prin remiterea politei de incarcare (acostamentul). Bunurile se predau cumparratorului insotite de factura, in care sunt precizate elemente precum: cantitatea, calitatea, pretul etc. factura poate fi transmisa si separate. Potrivit legii, factura constituie un mijloc de proba, in caz de litigiu ( art.46 C.com.). Termenul la care se face predarea. Termenul esential . Lucrul vandut trebuie predat la termenul convenit de catre partile contractante. Daca partile nu au stabilit un termen, predarea se va face potrivit principiilor generale, imediat dupa realizarea acordului de vointa sau la cererea cumparatorului. In ambele cazuri, termenul de predare al bunului vandut poate fi considerat essential de catre cumparator sau in ambele parti. Acest caracter este impus de destinatia bunului sau prin vointa partilor. Caracterul esential al termenului trebuie sa rezulte expres din contract.El poate rezulta insa si din imprejurari care sunt cunoscute de ambele parti; de exemplu lucrul vandut il constituie o cantitate de brazi pentru pomul de iarna. Deoarece termenul este considerat esential, predarea lucrului trebuie sa se efectueze la termenul convenit de partile contractante. Locul unde se face predarea. Regulile privind locul de executare a obligatiilor comerciale si deci, si a obligatiilor din contractul de vanzare-cumparare comerciala sunt stabilite de art. 59 C.com., care

sunt partial diferite de cele prevazute de Codul civil. In principiu, predarea lucrului se executa la locul aratat prin contract de catre partile contractante. In cazul in care locul executarii nu este aratat in contract si nici nu rezulta din natura operatiunii sau intentia partilor contractante, predarea se va face la locul unde vanzatorul isi are sediul commercial sau cel putin domiciliul sau resedinta la momentul incheierii contractului.cand obligatia de predare are ca obiect un bun determinat, care dupa cunostinta partilor se afla intr-un anumit loc in momentul incheierii contractului, predarea se va face in acel loc. Suportarea cheltuielilor predarii. Daca partile nu au convenit altfel, cheltuielile ocazonate de predarea lucrului vandut (cantarire, masurare, numarare etc) sunt suportate de catre vanzator, iar cheltuielile de ridicare a lucrului (incarcare, descarcare, transport etc.) sunt in sarcina cumparatorului (art.1317 C.com.). Obligatia de garantie Precizari prealabile. Predarea bunului vandut catre comparator nu face sa inceteze orice obligatie a vanzatorului in temeiul contractului de vanzare-cumparare. Pentru satisfacerea deplina a intereselor cumparatorului, nu este suficienta predarea lucrului, ci este necesar ca vanzatorul sa asigure cumparatorului o netulburata si utila stapanire a lucrului. In acest sens art. 1336 C.civ. prevede ca vanzatorul raspunde fata de comparator pentru linistita posesiune a lucrului si pentru viciile lucrului. Prin urmare, pe langa obligatia de predare a lucrului, vanzatorul are si o obligatie de garantie, care are un dublu aspect: garantia linistitei folosinte a lucrului, adica obligatia de garantie contra evictiunii, si garantia utilei folosinte a lucrului, adica obligatia de garantie contra viciilor lucrului. Vom examina obligatia de garantie in cele doua forme ale sale, precum si garantia in cadrul reglementarii speciale privind protectia consumatorilor. Garantia contra evictiunii. Potrivit art. 1337 C.civ., vanzatorul raspunde pentru evictiunea totala sau partiala a lucrului, precum si pentru sarcinile care graveaza lucrul vandut si care nu au fost incheiate la incheierea contractului. Prin evictiune se intelege pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului, total sau in parte, ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului de proprietate, rezultand din valorificarea de catre un tert a unui drept asupra lucrului vandut, drept care exclude dreptul dobandit de comparator in temeiul contractului de vanzare-cumparare. Garantia contra viciilor lucrului. Codul commercial cuprinde putine dispozitii privind obligatia de garanntie a vanzatorului pentru viciile lucrului vandut. In consecinta, aceasta obligatie este reglementata de codul civil. Regulile generale ale Codului civil. Potrivit art.1352 C.civ. ,vanzatorul va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinatia sa, sau intrebuintarea sa este atat de micsorata incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau nu ar fi dat pretul achitat, daca ar fi cunoscut viciile lucrului. Prin urmare, in conceptia Codului civil, vanzatorul raspunde numai pentru viciile ascunse , nu si pentru viciile aparente ale lucrului. Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare, folosind mijloace obisnuite de verificare si care fac lucrul impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sale sau ii micsoreaza intrebuintarea. Pentru a exista obligatia de garantie contra

viciilor lucrului trebuie indeplinite mai multe conditii: In primul rand, vanzatorul datoreaza garantie numai pentru viciile ascunse, adica pentru acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi ddescoperite la predare cu mijloacele obisnuite de verificare. Pentru viciile aparente, de care cumparatorul putea lua cunostiinta, vanzatorul nu raspunde (art. 1353 C.civ.). Viciile ascunse ale lucrului trebuie deosebite de nerespectarea calitatii lucrului; in cazul viciilor ascunse cumparatorul dobandeste lucrul pe care l-a voit, dar care este afectat de anumite vicii, pe cand in cazul nerespectarii calitatii, vanzatorul preda un alt obiect; de exemplu, in loc sa predea lucruri de calitatea I, preda bunuri din calitatea a II-a. Intr-un asemenea caz, vanzatorul raspunde, dar nu pentru viciile ascunse ale lucrului, ci pentru nerespectarea obligatiei dde predare. In al doilea rand, vanzatorul raspunde numai daca viciile ascunse existau in momentul vannzarii. Existenta viciilor in momentul vanzarii nu trebuie confundata cu existenta in acest moment a defectelor, adica a manifestarilor exterioare ale viciilor. In momentul vanzarii trebuie sa existe viciile (cauza), chiar daca defectele (efectul) apar ulterior acestui moment; de exemplu, in momentul vanzarii aparatul de radio cumparat functioneaza, dar dupa cateva zile, datorita unor vicii de fabricatie, se defecteaza. Trebuie aratat ca, in cazurile in care dreptul de proprietate nu se transmite in momentul incheierii contractului, vanzatorul va raspunde si pentru viciile ulterioare vanzarii, dar numai pana la data transmiterii dreptului de proprietate. In al treilea rand, vanzatorul raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului numai daca acestea sunt grave, adica datorita lor lucrul devine impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sau ii micsoreaza intrebuintarea in asa masura, incat sa se poata presupune ca daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi incheiat contractul sau ar fi platit un prt mai mic. In acest sens s-a decis ca viciile trebuie sa faca bunul de neintrebuintat ori sa-I micsoreze in mod substantial utilitatea, ceea ce nu se poate retine atunci cand este necesara doar inlocuirea unor piese uzate. Daca viciile lucrului indeplinesc conditiile aratate, cumparatorul are alegerea sa ceara: fie inlaturarea viciilor fie rezolutiunea vanzarii, fie restituirea unei parti din pretul vanzarii. Desi codul civil nu reglementeaza in mod special dreptul la inlaturarea viciilor, totusi, potrivit principiilor generale, cumparatorul poate cere instantei judecatoresti obligarea vanzatorului la inlaaturarea pe cheltuiala sa a viciilor lucrului, daca pe aceasta cale lucrul este pus in ssituatia de a fi corespunzator destinatiei sale. Solutia reprezinta modalitatea de reparare in natura a prejudiciului cauzat de viciile lucrului. Descoperirea unor vicii ascunse ale lucrului indreptateste pe comparator sa ceara rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare (action redhibitoria), chiar daca viciile nu fac lucrul total impropriu destinatiei sale (art. 1355 C.civ). Ca urmare a rezolutiunii, contractul de vanzare-cumparare se desfiinteaza cu effect retroactive. In consecinta, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar cumparatorul trebuie sa intoarca lucrul in stare in care se afla (art.1357 C.civ.). Daca vanzatorul a fost de rea credinta, adica a cunoscut viciile ascunse ale lucrului, el datoreaza si despabubiri penreu prejudiciul suferit de comparator (art. 1356 C.civ.). La descoperirea unor vicii ascunse ale lucrului, cumparatorul poate

sa opteze pentru pastrarea lucrului, cerand ca vanzatorul sa restituie o parte din pretul achitat proportionala cu paguba cauzata de vicii (action estimatoria sau quanti minoris). Suma care urmeaza sa fie restituita de vanzator se stabileste prin expertiza (art. 1355 C.civ.). Dreptul la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care nu au fost ascunse cu viclenie (art. 5 din Decretul nr. 167/1958). Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului. Termenul de un an este un termen limita in care trebuie descoperite viciile ascunse; pentru viciile descoperite dupa implinirea acestui termen, cumparatorul nu mai are nici un drept contra vanzatorului. Potrivit art.11 alin.3 din Decretul nr. 167/1958, prin legea speciala sau prin conventia partilor se pot stabili si alte termene de garantie pentru viciile ascunse ale lucrului. Deci, termenul de garantie de un an se aplica numai daca, prin legea speciala sau conventia partilor, nu s-a stabilit un alt termen de garantie maai mare sau mai mic de un an. Regulile speciale stabilite de Codul comercial. Art. 70 C. com. dispune: Cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului. El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in primele doua zile da la descoperirea lor. Odata acest termen expitat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vandut. Din dispozitiile citate rezultta unele particularitati privind raspunderea pentru viciile lucrului. In contractul de vanzare-cumparare comerciala, vanzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse, ca in materie civila, ci si pentru viciile aparente. Raspunderea vanzatorului pentru viciile aaparente priviste bunurile care se transmit de pe o piata pe alta. Deci, legea are in vedere cazurile cand cumparatorul nu preia direct bunurile de la vanzator, ci de la caraus.El poate sa constate viciile aparente ale bunurilor numai la primirea efectica a bunurilor in cauza. De aceea, cumparatorul este in drept sa invoce aceste vicii fata de vanzator. Pentru aceleasi ratiuni, cumparatorul poate reclama lipsurile aparente si in cazul cand bunurile circula pe aceeasi piata, daca nu a avut posibilitatea sa preia personal bunurile de la vanzator. Intrucat reclamarea viciilor aparente este legata de posibilitatea ori imposibilitatea cumparatorului de a lua parte la predarea bunurilor, inseamna ca vanzatorul nu va raspunde pentru viciile aparente, chiar daca bunurile se transmit de pe o piata pe alta, cand cumparatorul a preluat personal bunurile de la vanzator. Asa cum prevede art.70C.com., cumparatorul trebuie sa aduca la cunostiinta vanzatorului viciile aparente constatate, in termen de doua zile de la primirea bunurilor. Legea prevede prelungirea acestui termen cand el nu este sufficient pentru cunoasterea viciilor aparente, datorita conditiilor exceptionale in care s-ar afla lucrul vandut ori insusi cumparatorul. Sunt avute in vedere cazurile cand, de exemplu, cantitatea mare a bunnurilor nu a permis descarcareaa din mijlocul de transport in termenul de doua zile sau cumparatorul nu a gasit in acest termen un specialist absolute indispensabil care sa verifice

bunurile primate. Durata prelungirii termenului trebuie apreciata in functie de imprejurarile concrete. Potrivit legii, dupa expirarea termenului, cumparatorul nu mai poatew reclama viciile aparente ale bunurilor primate. Daca viciile aparente au fost aduse la cunostinta vanzatorului in termen, cumparatorul poate reclama viciile aparente in termen de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958).Termenul curge de la data dreptului la actiune, adica de la constatarea viciilor aparute. Garantia caalitatii produselor in conditiile reglementarii speciale a protectiei consumatorilor. Prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor a fost instituit un nou cadru juridic al asigurarii calitatii produselor si serviciilor. Potrivit acestei reglementari, statul protejeaza, prin mijloace prevazute de lege, pe cetatenni in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practice abusive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori. Consumaatorii au dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona produse care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea,sau securitatea ori sa le afecteze drepturilew si interesele legitime.Totodata, ei au dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege. Cu privire la protectia intereselor economice ale consumatorilor, ordonanta reglementeaza raspunderea agentilor economici pentru calitatea produselor. Aceasta raspundere priveste doua perioade distincte successive: raspunderea in termenul de garantie si raspunderea in cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Raspunderea pentru calitatea produselor in termenul de garantie. Potrivi art.12 din ordonanta, consumatorii au dreptul de a pretinde agentilor economici remedirea sau inlocuirea gratuita a produselor obtunute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate. Deci, in trermenul de garantie sau de valabilitate a produselor, agentul economic raspunde pentru toate deficientele constatate in cadrul acestui termen, fara a se face vreo distinctie intre viciile aparente si viciile ascunse. Termenul de garantie este definit ca limita de timp, tabilita de producator, in cadrul caruia produsul achizitionat trebuie sa-si pastreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumparatorul are dreptul la remedierea sau inlocuirea gratuita a acestuia daca deficientele nu-i unt imputabile. Termenul de valabilitate priveste anumite produse care pot fi folosite numai intr-un anumit termen (produse farmaceutice, alimentare, cosmetice).El este definit ca o limita de timp, stabilita de producator, in care produsul poate fi consumat si in care acesta trebuie sa-si mentina caracteristicile calitative prescrise, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si consum. Atat termenul de garantie, cat si termenul de valabilitate, curge de la data dobandirii produsului de consummator. Consumatorul (cumparatorul) care constata in termenul de garantie anumite deficiente ale produselor are dreptul sa ceara agentului economic (vanzator) remedierea sau inlocuirea produselor sau restituirea pretului.

Remedierea deficientelor se face gratuit intr-un termen maxim, stability de organul administratiei publice abilitat legal, in cazul produselor de larg consum si a celor de folosinta indelungata, ori prevazut in contract, in cazul celorlalte produse. Raspunderea pentru calitatea produselor in cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Potrivit art. 12 din ordonanta, dupa expirarea termenului de gaantie, consumatorii pot pretinde remedierea ori inlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora. Deci, incetarea termenului de garantie nu duce la incetarea raspunderii agentului ecomic pentru calitatea produselor. Acesta va raspunde in continuare, dar numai pentru viciile ascunse ale produselor care au aparut in cadrul duratei medii de utilizare a produselor cauza. O atare raspundere este exclusa pentru produsele pentru care exista un termen de valibilitate. Viciile ascunse sunt deficiente calitative ale unor produse, care, existand in momentul predarii, nu au fost cunoscute de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare (art. 2 din ordonanta). Durata medie de utilizare a produselor este intervalul de timp, stabilit in documentele tehnice normative sau declarat de catre producator ori convenit de parti, in cadrul caruia produsele, altele decat cele cu termen de valabilitate, trebuie sa-si mentina caracteristicile calitative prescrise, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitate si exploatare. In cazul cand apar vicii in cursul duratei medii de utilizare a produselor, consumatorul (cumparatorul) are dreptul sa pretinda agentului economic (vanzator) remedierea sau inlocuirea produselor, daca acestea nu mai pot fi folisite potrivit scopului pentru care au fost realizate. Remedierea deficientelor se face intr-un termen maxim, stability ca si in cazul raspunderii in termenul de garantie, cu precizarea ca termenul curge de la finalizarea expertizei efectuate de un organism ethnic neutru (art. 13 alin.2 din ordonanta). Inlocuirea produselor poate fi ceruta in cazul cand remedierea nu asigura mentinerea caracteristicilor calitative prescrise ale produselor. Daca datorita viciilor produselor, consumatorul a suferit un prejudiciu, el este in drept sa pretinda despagubiri, potrivit clauzelor contractuale ale dreptului comun. Termenul de prescriptie pentru reclamarea viciilor ascunse este de 6 luni, afara de cazul cand viciile au fost ascunse cu viclenie (art. 5 din Decretul nr. 167/1958). Termenul incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, dar numai daca acestea au fost descoperite in cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Intr-adevar, in temeiul art. 11 alin. 3 din decretul nr. 167/1958, termenul de un an este inlocuit cu durata medie de utilizare a produselor. Pentru protejarea intereselor consumatorului, art. 17 din ordonanta prevede ca vanzatorul trebuie sa asigure toate operatiunile necesare repunerii in functiune, inlocuirii produselor in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate, dupa caz, precum si pentru viciile ascunse aparute in cadrul duratei medii de utilizare a produselor.Vanzatorul trebuie sa asigure si operatiunile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea si ambalarea acestora, precum sis a suporte cheltuielile legate de acestea. Se intelege ca aceste obligatii ale vanzatorului nu exclude raspunderea

producatorului. Bibliografie: Drept commercial roman Staicu D. Carpenaru Student: Morlova Razvan George Anul II, Marketing, gr II