Strategikon Ro - Afacerea Gojdu - Dincolo de Diplomatie

AFACEREA „GOJDU”:
DINCOLO DE DIPLOMAŢIE
Raport de evaluare
- versiunea electronică -
SUMAR
I. Încadrarea situaţiei-problemă ................................................................................... 7

II. Procedura legislativă subsecventă semnării Acordului de la 20 oct. 2005 10
II.1. Cronologia procedurii legislative ......................................................................... 10
II.2. Fixarea reperelor pentru clarificarea „haosului procedural controlat” ........... 14
II.2.1. Prima fază: De la Acord la proiectul de lege privind ratificarea sa
(20 oct. – 29 nov. 2005) .................................................................................... 15
II.2.2. A doua fază: De la PL-x 639/2005 la O.U.G. nr. 183/2005 pentru ratificarea
Acordului (29 nov. – 14 dec. 2005) .................................................................. 16
II.2.3. A treia fază: P.L. iniţial şi O.U.G. avansează în paralel în Parlament
(14. dec. 2005 – 1 febr. 2006) ........................................................................... 17
II.2.4. A patra fază: Parcursul P.L. 1/01.02.2006 în Camera Deputaţilor
(1 feb. – 30 mar. 2006) ...................................................................................... 24
II.2.5. A cincea fază: Parcursul procedural la Senat (07 apr. 2006 – prezent) ....... 29
III. Evaluarea implicaţiilor ............................................................................................ 36
III.1. A fost problema Fundaţiei Gojdu realmente o prioritate pe agenda bilaterală
româno-maghiară? ............................................................................................ 37
III.2. Sunt FPRUG şi FG două probleme separate, aşa cum susţine MAE? …….… 37
III.3. MAE susţine cu adevărat Fundaţia Gojdu de la Sibiu, sau o subminează? ....... 40
III.4. Se mai poate obţine o soluţie judiciară favorabilă în cazul moştenirii Gojdu?
……………………………………………………………………………….... 42
III.5. Alte observaţii pe marginea Acordului din 2005 şi Actului Constitutiv al
FPRUG şi a implicaţiilor prevederilor lor……………....…………................ 43
IV. Strategikon: punct de vedere ......................................................................... 47
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 2

E-mail: office@strategikon.ro; Web: www.strategikon.ro
Anexe
1. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei
Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005 (versiunea în
română disponibilă la http://www.mae.ro/poze_editare/Acord_Gojdu.pdf)
2. Act constitutiv al Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu, draft (prezentat de
reprezentanţii MAE la diferite audieri în faţa comisiilor parlamentare1)
3. Hotărârea nr. E 406 a Guvernului României privind supunerea spre adoptarea a proiectului
de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii
Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti
la 20 octombrie 2005 (http://www.cdep.ro/proiecte/2005/600/30/9/gv639.pdf, pagina a 2-a)
4. Avizul nr. 1711/5.12.2005 al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Lege pentru
ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind
înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie
2005 (http://www.cdep.ro/proiecte/2005/600/30/9/cl639.pdf)
5.a. Adresa nr. 51/E399/0/9.12.2005 a SGG către SG al CDep de înaintare a proiectului de Lege
pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind
2005 (http://www.cdep.ro/proiecte/2005/600/30/9/gv639.pdf, prima pagină)
5.b. Proiect de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul
Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la
Bucureşti la 20 octombrie 2005, în forma iniţiatorului
(http://www.cdep.ro/proiecte/2005/600/30/9/pl639.pdf)
5.c. Expunere de motive asociată proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul
României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-
Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (asociat H.G. E 406)
(http://www.cdep.ro/proiecte/2005/600/30/9/em639.pdf).
6. Avizul Comisiei pentru politică externă a Cdep asupra Proiect de Lege pentru ratificarea
Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea
Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005
(http://www.cdep.ro/comisii/politica_externa/pdf/2006/av639_05.pdf)
7. Avizul nr. 30/166/22.12.2005 al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în
masă a Camerei Deputaţilor asupra proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între
Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice
Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005
(http://www.cdep.ro/comisii/cultura/pdf/2006/av639_05.pdf)
8. Ordonanţa de urgenţă nr. 183/14.12.2005 a Guvernului României pentru ratificarea
(http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/00/1/oug1.pdf)
9. Hotărârea de Guvern nr. 425/14.12.2005 pentru supunerea spre adoptare a proiectului de
Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea
(http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/00/1/gv1.pdf, pagina a doua)
10. Avizul nr. 1793/15.12.2005 al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Ordonanţă de
urgenţă pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii
1
Extrase din Actul Constitutiv al Fundaţiei sunt disponibile şi pe site-ul MAE, la adresa
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=28454&idlnk=&cat=26105.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 3
Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti
la 20 octombrie 2005 (http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/00/1/cl1.pdf)
11.a. Adresa nr. 51/E/419/21.12.2005 a SGG către SG al CDep de înaintare a proiectului de Lege
pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între
(http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/00/1/gv1.pdf, prima pagină)
11.b. Proiect de lege nr. 1/01.02.2006 privind aprobareaOrdonanţei de Urgenţă nr. 183/2005
2005, în forma iniţiatorului (http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/00/1/pl1.pdf)
11.c. Expunere de motive asociată proiectului de lege nr. 1/01.02.2006 privind aprobarea
Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi
Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”,
semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/00/1/em1.pdf)
12. Avizul Comisiei pentru politică externă a CDep asupra proiectului de lege privind aprobarea
semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005
(http://www.cdep.ro/comisii/politica_externa/pdf/2006/av001.pdf)
13. Avizul nr. 30/180/9.02.2006 al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
a CDep asupra proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005
2005 (http://www.cdep.ro/comisii/cultura/pdf/2006/av001.pdf)
14. Avizul nr. 13/14.02.2006 al Comisiei pentru buget, finanţe, bănci a CDep asupra proiectului
de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei
Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005
(http://www.cdep.ro/comisii/buget/pdf/2006/av001.pdf)
15. Raport Înlocuitor al Comisiei juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep
asupra proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru
ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind
2005 (http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2006/ri001.pdf)
16. Extrase din stenograma şedinţei în plenul CDep din 30.3.2006 de dezbatere asupra
proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea
(http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6068&idm=10)
17.a. Adresa Preşedintelui CDep, Bogdan Olteanu, către Preşedintele Senatului, Nicolae
Văcăroiu, de înaintare, în vederea dezbaterii şi adoptării, a proiectului de lege privind
respingerea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul
României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-
Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005
(http://webapp.senat.ro/pdf/06L333AD.pdf)
17.b. Proiect de Lege privind respingerea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea
Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005, în
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 4
forma trimisă Preşedintelui Senatului de către Preşedintele Camerei Deputaţilor
(http://webapp.senat.ro/pdf/06L333FC.pdf)
18.a. Fişa proiectului de lege L333/2006 privind respingerea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005
2005, în forma prezentată membrilor Comisiei pentru politică externă a Senatului în cadrul
audierilor reprezentanţilor MAE la 9 mai 2006
18.b. Avizul nr. XXIV/112/09.05.2006 al Comisiei pentru politică externă a Senatului comunicat
preşedinţilor comisiilor senatoriale juridică, de numiri, disciplină, uminităţi şi validări şi
respectiv pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă asupra proiectului de Lege
nr. 333/2006 privind respingerea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea
(http://webapp.senat.ro/pdf/06L333FC.pdf, pp. 1-2)
19. Avizul nr. XXII/753/09.05.2006 al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă
de capital a Senatului comunicat preşedinţilor comisiilor senatoriale juridică, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări şi respectiv pentru cultură, artă şi mijloace de informare în
masă asupra proiectului de Lege nr. 333/2006 (http://webapp.senat.ro/pdf/06L333CA.pdf, pp. 3-4)
privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între
20. Fişa proiectului de lege L333/2006 privind, după caz, aprobarea sau respingerea
semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005, aşa cum este disponibilă pe paginile web ale site-
ului Parlamentului României la 20 mai 2006 (3 exemplare)
(http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=10963,
http://80.97.216.132/senat.proiect.asp?cod=10963&pos=0)
21. Acord între România şi Ungaria privind reglementarea definitivă a afacerilor interesând
Fundaţia Gojdu, semnat la 27 octombrie 1937
(http://www.mae.ro/poze_editare/Gojdu_Acord1937.pdf)
22. Convenţie pentru reglementarea definitivă a unor chestiuni financiare şi economice pendinte
între Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară, semnată la 7 iulie 1953
(http://www.mae.ro/poze_editare/Gojdu_Conventie1953.pdf)
23. Serie de întrebări şi răspunsuri privind problematica Fundaţiei Publice Româno-Ungare
“Gojdu” pezentată pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, mai 2006
(http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=28456&idlnk=&cat=26105)
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 5

Lista acronimelor şi a altor abrevieri
B.O.R. Biserica Ortodoxă Română

BP Birou Permanent
CDep Camera Deputaţilor
FG Fundaţia Gojdu (de la Sibiu)
FPRUG Fundaţia Publică Româno-Ungară Gojdu
H.G. Hotărâre de Guvern
MAE Ministerul Afacerilor Externe
O.U.G. Ordonanţă de urgenţă a Guvernului
P.L., PL Proiect de lege
SG Secretariat General
SGG Secretariatul General al Guvernului
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 6

I. ÎNCADRAREA SITUAŢIEI-PROBLEMĂ
Temă de divergenţe istorice între România şi Ungaria problema Fundaţiei Gojdu

şi a moştenirii marelui mecena a reintrat pentru prima oară în atenţia relativă a opiniei
publice din ţară în anul 1996, când la Sibiu, sub patronajul Mitropoliei Ardealului a fost
înregistrată „Fundaţia Gojdu”, autodeclarată continuatoare a fundaţiei omonime
înfiinţate la 1870 în baza prevederilor testamentare ale lui Emanuil Gojdu.
După consfinţirea în 1999 a statutului ei autoproclamat printr-o hotărâre

judecătorească, în anul 2003 Fundaţia de la Sibiu a fost declarată, prin Hotărâre de
Guvern, de utilitate publică.
Ulterior semnării tratatului bilateral din 1996, dialogul diplomatic şi negocierile
dintre autorităţile române şi cele ungare asupra „cazului Gojdu” s-a intensificat
sensibil în special după 1998. Subsecvent introducerii de către fosta guvernare de la
Bucureşti a problematicii analizate pe agenda bilaterală româno-ungară şi negocierilor
desfăşurate în diferite formate şi la multiple niveluri, la 20 octombrie 2005 la Bucureşti
a fost semnat „Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind
înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare ‘Gojdu’”. Acordul are ca obiect de
reglementare înfiinţarea şi principiile generale de funcţionare şi organizare ale unei
fundaţii publice româno-ungare, finanţate de la bugetele alocate ministerelor Afacerilor
Externe ale celor două ţări şi fiinţând în „curţile Gojdu” din centrul Budapestei,
Acordul a atras după sine recrudescenţa dezbaterilor publice pornind de la testamentul
lui Emanuil Gojdu şi continuând până la elemente procedurale legate de căile
constituţional-legale de ratificare a actului bilateral.
La apariţia, menţinerea şi dezvoltarea în această perioadă a unor speculaţii

majore pe marginea „dosarului Gojdu” au contribuit decisiv factori precum valoarea
patrimoniului Gojdu, evaluat, în funcţie de estimare, între 1.100 miliarde ROL (în valori
financiare şi mobiliare) şi 1 miliard US$, contextul proxim al semnării Acordului,
opoziţia acerbă a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române, acompaniate de
reprezentanţi de vârf ai clerului catolic din ţară, potenţialul invocat al afectării
relaţiilor diplomatice bilaterale româno-ungare sau presupusele mijloace „neortodoxe”
uzitate de către reprezentanţi ai Guvernului în general şi ai MAE în particular pentru
influenţarea votului parlamentarilor.
În momentul de faţă, al sfârşitului lunii mai a.c., un proiect de lege vizând O.U.G.
nr. 183/14.12.2005 pentru ratificarea Acordului din 20 octombrie 2005 parcurge
procedura legislativă în Senatul României după ce a fost respins de către plenul
Camerei Deputaţilor.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 7

Repere istorice
1869, nov. 4 Redactarea testamentului lui Emanuil Gojdu, prin care cea mai mare parte a averii
sale urma să fie administrată în cadrul unei Fundaţii care să-i poarte numele.
1870, febr. 3 Se stinge din viaţă Emanuil Gojdu (foto), care este
înmormântat în cimitirul budapestan Kerepesi. Averea
testatată era constituită din bunuri imobile (un
complex arhitectonic compus din opt edificii a câte
patru nivele - şapte dintre ele situate în lanţ continuu,
legate printr-un lung pasaj, toate situate în centrul
Budapestei - străzile Király, Dob şi Holló), din valori
bancare (sume de bani depuse în bănci, 2.306 acţiuni
diverse şi titluri de împrumuturi publice, acţiuni
depozitate la băncile Pesti Hazai Első Takarekpenztár
şi Hazai Bank din Budapesta), obiecte ş.a.2
apr. 23 La 3 luni după decesul lui Emanuil Gojdu se înfiinţează prima reprezentanţă a
Fundaţiei Gojdu sub patronajul Congresului Naţional Bisericesc Ortodox şi
condusă de Andrei Şaguna.
1870-1918 Fundaţia Gojdu acordă 4.455 de burse de studii şi 928 de ajutoare financiare
tinerilor români ortodocşi din Ungaria şi Transilvania la universităţi de renume din
Berlin, Graz, Heidelberg, Innsbruck, München, Budapesta, Lausanne, Lemberg,
Paris, Tübingen, Schemnitz, Cernăuţi, Cluj. Între bursierii Fundaţiei se remarcă
personalităţi de prim rang ale culturii româneşti precum Octavian Goga, Victor
Babeş, Valeriu Branişte, Silviu Dragomir, Ioan Lupaş, Traian Vuia, Teodor Neş,
etc.
1880, aug. Se adoptă Statutele Fundaţiunii lui Gojdu, care, împreună cu Testamentul din 4
14-19 noiembrie 1869, constituie textele juridice fundamentale după se va conduce
Reprezentanţa Fundaţională.
1920 - Potrivit art. 249 al Tratatului de Pace de la Trianon, Ungaria se obligă să restituie
proprietarilor toate fundaţiile, de Patrimoniul Fundaţiei Gojdu urmând să
beneficieze tinerii români ortodocşi din România (90%), Regatul Sârbo-Croato-
2
Conform Anexei la Acordul româno-maghiar din 1937, reproduse în cotidianul Ziua, moştenirea lui Emanuil Gojdu
cuprindea:
I. Imobile (1.imobilul cu teren cu tot din strada Kiraly nr. 13, înscris în Cartea funciară cu numărul 34.200; 2. imobilul
cu teren cu tot din strada Dob nr. 16, înscris în Cartea funciară cu numărul 34.193 şi 3. imobilul cu teren cu tot din
strada Hollo nr. 8, înscris în Cartea funciară cu numărul 34.188);
II. Bani (1. cont curent la Prima Casă de Consemnaţiuni Autohton din Pesta cu suma de 658.844 pengo, conform
extrasului de cont din 15 octombrie 1937; 2. cont curent la Prima Casă de Consemnatiuni Autohton din Pesta cu suma
de 15253 pengo, conform extrasului de cont din 15 octombrie 1937; 3. cont curent la Banca Autohtona cu suma de
3590 pengo conform extrasului de cont din 15 octombrie 1937; 4. bani lichizi în caseria administratorului imobilelor
în suma de 629 pengo în urma inventarului din data de 15 octombrie 1937);
III. Acţiuni (1. 1831 şi jumătate de acţiuni la Prima Casa de Consemnatiuni Autohton din Pesta; 2. 472 de actiuni la
Banca Autohtonă; 3. trei acţiuni la Concordia - Morile cu Aburi);
IV. Obligaţiuni „împrumut pentru Război” (600 sute de mii de koroane ungureşti vechi);
V. Sume de recuperat (datorii ale chiriaşilor în data de 15 octombrie 1937 - 2033 de pengo).
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 8
Sloven (Iugoslavia) plus Cehoslovacia (6%) şi Ungaria (4%).
Patrimoniul Fundaţiei Gojdu rămâne cvasi-integral în Ungaria în noile frontiere
post-Trianon. Reprezentanţa Fundaţiei fiinţează la Sibiu, în jurul Mitropolitului
Ardealului, preşedintele ei de drept, în timp ce Administraţia Fundaţiei se află la
Budapesta (str. Holló, nr. 8, în complexul de clădiri ce formau Curtea Gojdu).
1923 Comisia de reparaţii cu sediul la Budapesta transmite MAE român Raportul nr. 819
din 24 februarie 1923, prin care comunică intenţia guvernului ungar e a împărţi
Fundaţiei Gojdu, în timp ce Comisia de reparaţii considera că Fundaţia trebuie să
rămână sub o singură administraţie românească, în conformitate cu voinţa
testatorului.
1924 Semnarea Acordului cu privire la reglementarea afacerilor interesând Fundaţia
Gojdu, care prevede consultări între reprezentanţii României, Ungariei, Iugoslaviei
şi Cehoslovaciei, în scopul lichidării averii Fundaţiei Gojdu
1927 Autorităţile ungare blochează conturile Fundaţiei Gojdu din băncile din Budapesta.
1929 Prin ordin, Ministerul Cultelor ungar dispune ca Banca Peszti Hazai din Budapesta
să sisteze repatrierea veniturilor Fundaţiei Gojdu către Banca Albina din România
până la reglementarea, de către Comisia tripartită, a chestiunii lichidării averii
Gojdu.
1937, oct. 27 Autorităţile române şi maghiare semnează un Acord privind reglementarea
definitivă a afacerilor interesând Fundaţia Gojdu. Conform art. 1, “Ungaria va
preda României, în cele treizeci de zile care vor urma intrării în vigoare a
Acordului de faţă, întreg patrimoniul Fundaţiunii Gojdu care se găseşte pe teritoriul
Ungariei, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente, şi aceasta pentru ca zisul
patrimoniu să fie pus la dispoziţia organului reprezentând Fundaţiunea, în acord cu
scopul urmărit prin actul de fundaţie”.
1940, iul. 20 Prin schimbul instrumentelor de ratificare, Acordul din 1937 intră în vigoare.
aug. 6 Se împlineşte termenul până la care Ungaria se angajase să predea României
bunurile imobiliare şi mobiliare ale Fundaţiei Gojdu, precizate în Anexa A a
Acordului.
aug. 30 Dictatul de la Viena
1952 Prin decret-lege, imobilele cunoscute sub numele de "Curţile Gojdu", situate între
străzile Király (nr. 13) şi Dob (nr. 16), în sectorul VII din Budapesta, sunt
naţionalizate de statul ungar şi trec în proprietatea autorităţilor locale din
Budapesta, mai precis primăria sectorului VII.
1953, iul. 7 Guverne comuniste român şi maghiar semnează Convenţia pentru reglementarea
definitivă a unor chestiuni financiare şi economice pendinte între Republica
Populară Română şi Republica Populară Ungară.
1996 La Sibiu se înfiinţează Fundaţia Gojdu, autodeclarată continuatoarea Fundaţiei
înfiinţate în 1870 potrivit prevederilor testamentare ale lui Emanuil Gojdu.
1999 Printr-o decizie a instanţei judecătoreşti, Fundaţia Gojdu de la Sibiu obţine
recunoşaterea calităţii sale de continuatoare a Fundaţiei omonime înfiinţate în 1870.
2003, dec. 11 Prin H.G. nr.1471/11.12.2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 171/19.12.2003)
Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu este declarată de utilitate publică.
2005, oct. 20 La Bucureşti este semnat Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii
Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 9

II. PROCEDURA LEGISLATIVĂ SUBSECVENTĂ SEMNĂRII
ACORDULUI DE LA 20 OCTOMBRIE 2005
II.1. Cronologia procedurii legislative
20.10.2005 La Bucureşti, ministrul Afacerilor Externe al României, Mihai-Răzvan

Ungureanu, şi omologul său ungar semnează „Acordul între Guvernul României
şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-
Ungare ‚Gojdu’”3.
10.11.05 Se împlineşte termenul până la care Părţile semnatare ale Acordului trebuiau să
elaboreze Actul Constitutiv al Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”,
conform art. 6(2) din Acord.4
21.11.05 La Budapesta, Parlamentul Ungariei ratifică Acordul.
29.11.05 Guvernul României adoptă Hotărârea nr. 406 privind supunerea spre aprobare a
proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi
Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-
Ungare „Gojdu”, semnat la 20 octombrie 2005.
30.11.05 Secretariatul General al Guvernului (de aici înainte SGG) transmite Consiliului
Legislativ, cu adresa nr. 245/30.11.2005, proiectul de lege pentru ratificarea
Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind
înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la 20 octombrie
2005.
5.12.05 Consiliul Legislativ emite avizul nr. 1711/5.12.2005, favorabil proiectului de lege
transmis de SGG, cu un număr de patru observaţii şi propuneri.
9.12.05 La Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, din partea Guvernului României

se depune în original adresa nr. 406, înregistrată la SG al CDep cu nr.
51/E399/0/9.12.2005 (p.1) şi purtând semnătura ministrului Mihai Alexandru
Voicu, conţinând proiectul de „Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul
3
Pe situl indicat, al MAE, este disponibilă numai versiunea în limba română a Acordului. Centrul “Strategikon” poate
pune la dispoziţţia celor interesaţi şi versiunea în limba maghiară.
4
La adresa http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=28454&idlnk=&cat=26105 de pe situl MAE sunt disponibile
extrase din proiectul Actului Constitutiv. Centrul “Strategikon” se află de asemenea în posesia versiunii tipărite a unui
draft al Actului Constitutiv, în forma în care el a fost prezentat parlamentarilor de către reprezentanii MAE cu ocaziile
audierilor în faţa comisiilor sesizate din CDep şi Senat.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 10
României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice
Româno-Ungare ‚Gojdu’, semnat la 20 octombrie 2005” (p.2), împreună cu o
Expunere de motive.
Proiectul este înregistrat la Secretariatul General al Camerei cu nr.

51/E399/0/9.12.2005, apoi înregistrat la Biroul Permanent, cu nr. 886 din
12.12.2005, şi respectiv prezentat în Birou la 14.12.2005, numerotat nr.
639/14.12.2005 şi trimis comisiilor din CDep sesizate în fond (vezi supra).
14.12.05 În chiar ziua în care Proiectul de Lege nr. 639/14.12.2005 este prezentat în Biroul
Permanent al Camerei Deputaţilor şi trimis comisiilor competente, Guvernul
adoptă Ordonanţa de urgenţă nr. 183 „pentru ratificarea Acordului între Guvernul
Româno-Ungare ‚Gojdu’, semnat la 20 octombrie 2005”, pe care o transmite
Consiliului Legislativ pentru avizare şi o depune la Secretariatul General al
Camerei Deputaţilor.
În aceeaşi zi, Guvernul adoptă Hotărârea nr. E425/14.12.2005 „pentru supunerea

spre adoptare a proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi
Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-
Ungare ‚Gojdu’, semnat la 20 octombrie 2005”.
15.12.05 Consiliul Legislativ avizează favorabil (aviz nr. 1793/15.12.2005) proiectul de

O.U.G nr. 183, cu un număr de 2 observaţii şi propuneri. În tot acest timp, în
paralel, procedura legislativă a proiectului de lege iniţial (nr. 639/14.12.2005)
îşi urmează parcursul normal în CDep, fiind studiată de comisiile sesizate.
21.12.05 La SG al CDep este depusă adresa nr. 51/E/419/21.12.2005 (p.1), conţinând

Proiectul de Lege privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 (p.2), însoţit de o
Expunere de motive. În aceeaşi zi, documentul este înregistrat la BP al Camerei
Deputaţilor cu nr. 950 din 21.12.2005. În condiţiile debutului proxim al vacanţei
parlamentare, proiectul de lege depus de SGG va fi prezentat în BP al CD la
01.02.2006, şi numerotat PL-x 1/01.02.2006. Prin aceeaşi adresă, Guvernul
solicită CDep restituirea PL iniţial, nr. 639/14.12.2005.
22.12.05 • Comisia pentru politică externă a CDep avizează favorabil proiectul de lege
iniţial (aviz nr. 639/14.12.2005) pentru ratificarea Acordului.
• Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a CDep emite un
aviz favorabil asupra aceluiaşi proiect de lege.
• Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep întocmeşte un raport
favorabil la acelaşi proiect de lege.
• PL-x 639/14.12.2005 (cel iniţial!) este înregistrat la Senat, pentru informare,
cu nr. Bi 97 (adresa nr. E 425/21-12-2005).
23.12.05 În nr. 1171 al Monitorului Oficial al României este publicată O.U.G. nr.
183/14.12.2005. Presupunând că anterior (vezi, pentru discutarea a multiple
scenarii în această chestiune, observaţiile de mai jos) O.U.G. a fost depusă spre
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 11
dezbatere şi adoptare la CDep, se poate afirma că, întrunindu-se condiţiile
cumulative prevăzute în Constituţie (art. 115(5)) – a depunerii spre dezbatere în
procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi respectiv a
publicării în Monitorul Oficial al României, O.U.G. 183/2005 a intrat în vigoare
şi a început să producă efecte juridice.
1.2.2006 • În BP al CDep este prezentat PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G.

nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului. În paralel cu PL prezentat, conform
prevederilor art. 115(5) din Constituţie, O.U.G., dacă a fost aprobată (vezi infra
pentru speculaţii) îşi urmează parcursul procedurii legislative.
• Încetează oficial procedura legislativă a proiectului iniţial PL-x
639/14.12.2005 privind ratificarea Acordului, prin aprobarea de către BP al
CDep a retragerii de către iniţiator (Guvernul).
•
2.2.06 PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 este prezentat în BP al
Senatului, pentru informare.
7.2.06 Comisia pentru politică externă a CDep emite un aviz favorabil asupra PL-x
1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.
9.2.06 Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a CDep emite un aviz
favorabil asupra PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.
14.2.06 Comisia pentru buget, finanţe, bănci a CDep emite un aviz favorabil asupra PL-x
1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.
22.2.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep comunică BP al Camerei

raportul întocmit în ziua anterioară, de respingere a PL-x 1/01.02.2006 privind
aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.
27.2.06 În plenul CDep au loc dezbateri procedurale asupra PL-x 1/01.02.2006. Se decide
amânarea dezbaterilor.
28.2.06 Într-o nouă şedinţă, pentru a evita aprobarea tacită a proiectului de lege (în
această zi se împlinea termenul de dezbatere generală a PL, însă în baza
condiţionărilor art. 110 din Regulamentul CDep, absenţa iniţiatorului –
Mihai Răzvan Ungureanu se afla la Constanţa – împiedica trecerea la
dezbaterea PL), plenul CDep aprobă extinderea termenului de adoptare a PL la
60 zile pentru CDep ca primă Cameră sesizată, prin reîncadrarea ad hoc a PL
în categoria codurilor şi legilor de complexitate deosebită (vezi art. 75(2) din
Constituţie).
6.3.06 Urmează o nouă dezbatere în plenul CDep. Se decide retrimiterea PL-x

1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 la Comisia juridică, de
disciplină şi imunităţi a CDep pentru întocmirea unui raport suplimentar.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 12

! Conform unor relatări din mass media, MAE solicită (sau anunţă că va
solicita?!5) BP al CDep retragerea de pe ordinea de zi a plenului a
ordonanţei de urgenţă privind înfiintarea FPRUG. Conform comunicatului
MAE citat de presă, “[o]biectivul dezbaterii este discutarea implicaţiilor
încheierii Acordului interguvernamental din 20 octombrie 2005 prin raportare la
intenţia Bisericii Ortodoxe Române şi a Fundaţiei Gojdu de la Sibiu de
recuperare a imobilelor ce au aparţinut Fundaţiei Gojdu. MAE doreşte ca actul
normativ de ratificare a Acordului româno-ungar sa faca obiectul unui cât mai
larg consens al forţelor politice şi în rândurile societăţii civile, fiind vorba atât
de un proiect de politică externă deosebit de important în relaţiile româno-
ungare, cât şi de un subiect de maxim interes pentru societatea civilă, care
doreşte, în mod firesc, să se asigure că testamentul lui Emanuil Gojdu se va
aplica în continuare şi că drepturile succesorilor lui Emanuil Gojdu nu sunt
afectate.”
15.3.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep se întruneşte într-o nouă

şedinţă pentru întocmirea, conform solicitării plenului CDep, a unui raport
suplimentar. La lucrări participă, alături de deputaţii membri, reprezentanţi ai
MAE şi ai B.O.R.
16.3.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep comunică BP un nou raport –

numit „Raport Înlocuitor”, de această dată favorabil adoptării PL-x 1/01.02.2006.
17.3.06 Dezbatere în plenul CDep a PL pe baza noului raport al Comisiei juridice, de

disciplină şi imunităţi.
30.3.06 În prezenţa reprezentanţilor MAE din partea Guvernului ca iniţiator, plenul CDep
respinge PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005, prin
neîntrunirea numărului minim necesar de voturi favorabile6 adoptării PL.
7.4.06 Senatului îi este înaintat, printr-o adresă semnată de preşedintele CDep, Bogdan
Olteanu (atenţie!) – PL nr. 333/2006 „privind respingerea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul
Româno-Ungare ‚Gojdu’, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005”.
11.4.06 BP al Senatului sesizează, pentru avizare, Comisiile pentru politică externă şi

respectiv pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, înaintându-le
PL nr. 333 privind respingerea O.U.G. nr. 183/2005.
5
Vezi, pentru diferenţele de nunaţă, http://www.curierulnational.ro/?page=articol&editie=1097&art=71615,
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20060307&cat=1&subcat=100&subart=32432
6
S-a supus votului aprobarea PL. Din 177 deputaţi prezenţi la acel moment în sală, 88 au votat “pentru”, 83 “împotrivă”,
4 s-au abţinut, iar doi nu au votat (vezi).
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 13
9.5.06 • Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital acordă un
aviz favorabil OUG (vezi pp. 3-4), avizând în fapt negativ PL de respingere a
O.U.G.
• În urma audierilor unei delegaţii MAE incluzându-i între alţii pe ministrul
Mihai-Răzvan Ungureanu şi pe secretarii de stat Anton Niculescu şi Lucian
Leuştean, Comisia pentru politică externă a Senatului avizează negativ PL de
respingere a OUG, „respectiv a hotărât adoptarea Proiectului de lege privind
adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005, în forma trimisă
de Guvern”.
• Ministrul Afacerilor Externe este audiat şi de către Comisiile reunite juridică,
de numiri, disciplină, validări şi imunităţi şi pentru cultură, artă şi mijloace de
informare în masă.
24 mai Cu doar un vot favorabil mai mult (12 la 11), Comisia juridică, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări şi cea pentru cultură, artă şi mijloace de informare
în masă din Senatul României au întocmit un raport comun favorabil O.U.G.,
altfel spus, de recomandare a respingerii „P.L: privind respingerea O.U.G.”
II.2. Fixarea reperelor pentru clarificarea „haosului procedural
controlat”
În deschiderea prezentei secţiuni este necesar să precizăm că nu dorim să insistăm asupra

contextului imediat în care a fost semnat la 20 octombrie 2005 Acordul la nivel guvernamental7.
Ceea ce însă merită subliniat ca primă observaţie de fond, este faptul că parcursul procedural încă
în desfăşurare s-a plasat de la bun început la limita Constituţiei şi a legislaţiei în vigoare. Prin
forţarea arbitrară a unor prevederi normative şi specularea unor „nişe” legislative, în sensul lipsei
unor reglementări, întreaga „afacere Gojdu” a ridicat serioase semne de întrebare asupra sa încă de
la momentul semnării Acordului, iar sarabanda aparent necontrolată de reglementări adoptate pare
să sugereze – judecând după rezultatele atât materializate deja, cât şi previzibile în acest moment –
adoptarea de către iniţiatorii demersurilor legislative (recte Guvernul în general şi MAE în
particular), a unei aşa-zise tactici a „haosului procedural controlat”.
Aşa cum structuram în listarea de mai sus, procedura legislativă iniţiată în noiembrie anul
trecut a rămas una extrem de complicată. În măsură să bulverseze, aşa cum demonstrăm mai jos,
până şi observatorii avizaţi, ea poate oferi un excelent studiu de caz pentru cei care studiază dreptul
constituţional:
7
Ne referim aici, aşa cum denunţa Mitropolitul Ardealului de Nord Bartolomeu Anania, la prezumptiva speculare de
către Guvern a vidului de la acel moment din conducerea Mitropoliei Ardealului în urma decesului Mitropolitului,
membru fondator şi membru al Consiliului Director al Fundaţiei Gojdu din Sibiu.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 14
■ mai întâi (29.11.2005), Guvernul a iniţiat un proiect de lege (PL-x 639/14.12.2005) pentru
ratificarea Acordului, înscriindu-se astfel în cadrul procedural uzual de ratificare a
acordurilor şi tratatelor internaţionale aşa cum este el reglementat de Legea Tratatelor nr.
590/2003;
■ apoi, la 14.12.2005, în chiar ziua în care PL-x 639/2005 era prezentat în BP al CDep,
Guvernul adoptă o O.U.G. pentru ratificarea directă a Acordului;
■ în aceeaşi zi, justificabil aparent prin dorinţa de a accelera procedura legislativă, Guvernul
adoptă şi un nou proiect de lege (PL-x 1/01.02.2006) pentru aprobarea O.U.G. şi solicită
CDep retragerea proiectului de lege iniţial. La momentul redactării acestor rânduri, noul/al
doilea proiect de lege îşi urmează parcursul procedural la Senat, după ce a fost avizat
favorabil de comisiile sesizate.
Acest parcurs procedural nebulos poate fi clarificat fixând ca puncte explicative de reper patru
acte normative principale, care delimitează practic „paşii” deja făcuţi în direcţia atingerii scopului:
înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu” (abreviată în cele ce urmează FPRUG). Cele
patru acte vizate sunt:
1) Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea

Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la 20 octombrie 2005;
2) Proiectul de lege nr. 639/14.12.2005 (vezi pagina a 2-a), iniţiat în luna noiembrie de către
Guvern, pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii
Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la 20
octombrie 2005;
3) O.U.G. nr. 183/14.12.2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi
Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare
“Gojdu”, semnat la 20 octombrie 2005;
4) Proiectul de lege nr. 1/01.02.2006 (vezi pagina a 2-a) privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 183/14.12.2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi
Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare
„Gojdu”, semnat la 20 octombrie 2005. În privinţa acestui din urmă act, dată fiind
„metamorfoza” P.L. de „aprobare” de la CDep în P.L. de „respingere” în momentul înaintării
sale la Senat, pentru o mai mare acurateţe analitică şi putere explicativă se cuvine trasată o
barieră cronologică între parcursul P.L. la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată şi
respectiv parcursul încă în desfăşurare şa Senat – Camera decizională.
În funcţie de aceste patru acte se pot disocia şi faze procedurale succesive, care să facă
obiectul unor întrebări, observaţii şi explicaţii distincte, după cum urmează.
II.2.1. PRIMA FAZĂ: De la Acord la proiectul de lege privind ratificarea sa

(20 oct. – 29 nov. 2005)
Această primă etapă procedurală, întinsă de la momentul semnării Acordului

interguvernamental, la 20 octombrie 2005, până la adoptarea de către Guvern a H.G. 406 privind
supunerea spre aprobare a PL pentru ratificarea Acordului, pare cea mai simplă din unghiul de
vedere al nelămuririlor eventuale pe care le provoacă. Etapa reprezintă parcursul uzual de
ratificare a unui acord/tratat internaţional prin adoptarea de către parlament a unei legi de
ratificare, conform reglementărilor Legii Tratatelor nr. 590/2003, care stipulează:
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 15
art. 19(1) – (1) Se supun Parlamentului spre ratificare prin lege următoarele categorii de tratate:
[...]
g) tratatele la nivel guvernamental care se referă la asumarea unui angajament financiar care ar
impune sarcini suplimentare la bugetul de stat;
[...]
(2) Tratatele prevăzute la alin. (1) nu se ratifică prin ordonanţe ale Guvernului.
Sub incidenţa acestor prevederi intra, într-adevăr, şi Acordul din 20 octombrie 2005, care
prevede, în privinţa asumării unor angajamente financiare implicând sarcini suplimentare la bugetul
de stat:
art. 2 (2) Contribuţia necesară pentru cumpărarea imobilelor va fi asigurată pe baze paritare de către
Părţile Contractante, în beneficiul Fundaţiei Publice
[...]
art. 4 (2) Părţile Contractante alocă în anul de începere a activităţii Fundaţiei, prin bugetele aprobate
Ministerelor Afacerilor Externe ale celor două ţări, câte o sumă de 200.000 euro, separat de
suma la care se face referire în art. 2(2)
(3) Părţile Contractante alocă anual de la bugetul de stat, prin bugetele aprobate Ministerelor
Afacerilor Externe ale celor două ţări, câte o sumă de minimum 200.000 euro, în funcţie de
proiectele discutate şi aprobate până la data de 31 mai a fiecărui an (vezi).
Cum bugetul aprobat al MAE român, cel din care urmau să fie virate atât contribuţia pentru
cumpărarea imobilelor, cât şi cea pentru constituirea patrimoniului iniţial al FPRUG, este alocat de
la bugetul de stat, intrarea sub incidenţa prevederilor sus-citate din Legea Tratatelor este o realitate
incontestabilă.
Sintetic şi concluziv cu privire la această primă fază pot fi subliniate următoarele:

• Etapa se înscrie deplin procedurii uzuale de ratificare a unui acord/tratat internaţional.
• Acordul semnat la 20 octombrie 2005 nu era în vigoare. Constatarea are implicaţii directe
asupra derulării următoarei faze a procedurii legislative prin prisma împlinirii, la 10
noiembrie 2005, a termenului până la care, conform art. 6(2) din Acord, Părţile Contractante
se angajaseră să elaboreze Actul Constitutiv al Fundaţiei. Imediat după convenirea Actului,
cf. art. 6(3) al aceluiaşi Acord, Partea Contractantă Ungară urma să întreprindă „demersuri
imediate pentru înregistrarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare la instanţa judecătorească
din Budapesta”. Deşi s-a putea invoca aparente contradicţii de fond între dreptul
internaţional căruia i se înscrie ca arie şi nivel de reglementare Acordul interguvernamental
şi respectiv legislaţia naţională a Ungariei, căreia i se înscrie ca entitate juridică FPRUG,
concluzia principală ar fi aceea că, atât timp cât Acordul nu era în vigoare, FPRUG nu
putea fi înregistrată la instanţele judecătoreşti din Ungaria – motivul cel mai vizibil
fiind acela al imposibilităţii garantării în faţa instanţelor, câtă vreme Acordul nu era
ratificat în România, a faptului că Partea Contractantă Română va aloca sumele
prevăzute la art. 6(2) şi 6(3) din Acord.
• Esenţial prin raportare la evoluţiile ulterioare ale evenimentelor, în această fază Guvernul
României nu a dat nici un semn că ar fi preocupat de celeritatea procedurii de ratificare a
Acordului: H.G. nr. 406 privind supunerea spre adoptare a PL pentru ratificarea
Acordului a fost adoptată abia la 29.11.2005, altfel spus la 40 de zile de la data semnării
Acordului, aceasta deşi la 10.11. se împlinea termenul prevăzut în Acord de elaborare a
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 16

Actului Constitutiv al FPRUG, iar la 21.11. Parlamentul Ungariei ratificase deja
Acordul.
II.2.2. A DOUA FAZĂ: De la PL-x 639/2005 la O.U.G. nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului
(29 nov. – 14 dec. 2005)
A doua etapă procedurală se întinde pe o perioadă de 14 zile, de la data adoptării H.G. 406
privind supunerea spre aprobare [de către Parlament, n.n.] a PL-x 639/2005 pentru ratificarea
Acordului (29.11.2005) până la data de 14.12.2005, la care Guvernul: a adoptat O.U.G. 183/2005
pentru ratificarea Acordului; a adoptat H.G. nr. E425/14.12.2005 pentru supunerea spe adoptare a
PL privind aprobarea O.U.G. menţionate; a depus nou P.L. de aprobare a O.U.G. la Consiliul
Legislativ pentru avizare.
Ca observaţie generală, şi această a doua etapă se înscrie deplin procedurii uzuale de
ratificare a unui acord/tratat internaţional. La 30.11.2005, la o zi după adoptarea H.G. 406 privind
supunerea spre adoptare a PL-x 639/2005, proiectul de lege este înaintat spre avizare Consiliului
Legislativ. La data de 5.12.2005, Consiliul avizează favorabil, cu nr. 1711/5.12.2005, proiectul de
lege. Dincolo de observaţii de formă şi tehnică legislativă, Consiliul Legislativ confirmă concluzia
noastră din secţiunea anterioară atunci când, în avizul emis, enunţă că, referindu-se „la asumarea
unui angajament financiar care impune sarcini suplimentare la bugetul de stat [...], urmează ca,
potrivit art. 19 alin. (1) lit.g) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, Acordul să fie supus
Parlamentului spre a fi ratificat prin lege”.
În succesiunea evenimentelor, la 4 zile după comunicarea avizului Consiliului legislativ,

SGG transmite SG al CDep adresa nr. 406 (p.1), semnată de ministrul Mihai Alexandru Voicu de
înaintare a P.L. pentru ratificarea Acordului (P.L.-x639/2005 (vezi p.2)), împreună cu o Expunere de
motive. Proiectul este înregistrat la Secretariatul General al Camerei cu nr. 51/E399/0/9.12.2005,
apoi înregistrat la Biroul Permanent, cu nr. 886 din 12.12.2005, şi respectiv prezentat în Birou la
14.12.2005, numerotat nr. 639/14.12.2005 şi trimis pentru avizare comisiilor din CDep sesizate în
fond – Comisia pentru politică externă şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în
masă ale CDep.
Practic, a doua etapă reprezintă succesiunea firească a primeia, iar procedura este în
continuare cea uzuală de ratificare a unui acord/tratat internaţional conform prevederilor Legii
Tratatelor. Principalul motiv al considerării distincte a acestei etape în analiza de faţă îl constituie,
dincolo de reproducerea fidelă a succesiunii fazelor procedurale, nevoia accentuării faptului că nici
în această fază – până la 14.12.2005, aşadar la 55 de zile de la data semnării Acordului şi respectiv
la 23 de zile distanţă de la ratificarea sa de către Parlamentul ungar – Guvernul român nu părea să
se grăbească în privinţa ratificării.
II.2.3. A TREIA FAZĂ: P.L. iniţial şi O.U.G. avansează în paralel în Parlament

(14 dec. 2005 – 1 febr. 2006)
Această a treia etapă rămâne una dintre cele mai confuze, principalul motiv fiind acela al
avansării în paralel în cadrul Parlamentului a două iniţiative legislative: pe de o parte proiectul iniţial
de lege, nr. 639/2005, iar pe de altă parte O.U.G. pentru ratificarea Acordului. Mai mult,
implicaţiile acestei „bifurcări” legislative, deşi extrem de importante după cum vom încerca să
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 17
arătăm, nu par să fi fost înţelese corect nici de către membrii Parlamentului, nici de către
mass media şi opinia publică.
În succesiunea evenimentelor, etapa în discuţie a debutat la 14.12.2005, zi în care Guvernul:

- a adoptat O.U.G. 183/14.12.2005 pentru ratificarea Acordului;
- a adoptat H.G. nr. E425/14.12.2005 pentru supunerea spre adoptare a PL privind
aprobarea O.U.G. menţionate;
- a depus noul P.L. de aprobare a O.U.G8. la Consiliul Legislativ pentru avizare.
Următoarele trei observaţii se cuvin formulate cu privire la această etapă:
O1) Este inexplicabilă, dar şi contradictorie „graba” subită a Guvernului de a vedea

Acordul ratificat, după ce timp de 55 zile, aşa cum dezvoltam mai sus, ratificarea nu păruse
nicidecum o urgenţă. În ciuda unor elemente sus-amintite precum împlinirea termenului prevăzut în
Acord (10 noiembrie 2005) pentru elaborarea Actului Constitutiv al FPRUG sau ratificarea, la
21.11.2005, a Acordului de către Parlamentul ungar; subit, într-o singură zi, Guvernul pare să
realizeze urgenţa reglementării (în sens de intrare în vigoare a Acordului) situaţiei şi adoptă şi
O.U.G., şi P.L. de aprobare a acesteia, şi totodată depune proiectul la Consiliul Legislativ spre
avizare.
Pentru contextualizarea situaţiei, se cuvin precizate mai întâi condiţionările constituţional-

legale sub incidenţa cărora s-a plasat O.U.G. nr. 183/2005. Astfel, art. 115(4) din Constituţie
stipulează:
Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată, având obligaţie de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora
(art. 115(4) din Constituţia României, 2003).
În acelaşi sens, în completarea art. său 19, alineatele (1) şi (2) sus-citate, Legea Tratatelor
prevede în următorul ei alineat că:
(3) În situaţii extraordinare, tratatele prevăzute la alin. (1) lit. b)-h), a căror reglementare nu
poate fi amânată, vor putea fi ratificate prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, sub
condiţia justificării temeinice a urgenţei ratificării (L590/2003).
Aceeaşi Lege stipulează, în art. 22(2):
În cazul excepţional prevăzut la art. 19 alin. (3) şi la art. 21 alin (2) se elaborează o ordonanţă
de urgenţă de ratificare, aderare sau acceptare, care va fi supusă aprobării Parlamentului prin
lege (L590/2003).
În cadrul normativ delimitat de aceste constrângeri, justificarea oferită de către Guvern pentru
urgenţa ratificării este oricum, numai temeinică nu dacă judecăm situaţia ţinând cont de fundalul ei.
Concret, textul O.U.G. enunţă, ca justificare:
8
Conform Constituţiei (vezi art. 115), proiectele de lege pentru aprobarea sau respingerea O.U.G.-urilor încorporează
textul ordonanţelor la care se referă, deci depunerea P.L. de aprobare la Consiliul Legislativ sau la SG al CDep înseamnă
de fapt depunerea concomitentă a O.U.G. Precizarea îşi găseşte relevanţa relativ la depunerea P.L. de aprobare a O.U.G.
la CDep, în coroborare cu prevederea art. 115(5) din Constituţie, referitoare la condiţiile intrării în vigoare a O.U.G.-
urilor (vezi infra).
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 18
Având în vedere importanţa reglementării proiectului şi asumarea, de către partea română, a
obligaţiilor ce decurg din co-finanţarea înfiinţării şi funcţionării Fundaţiei Publice Româno-
Ungare „Gojdu”, în conformitate cu prevederile Acordului mai sus menţionat, este necesară
adoptarea unei Ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ca bază legală pentru fiinţarea Fundaţiei
începând cu anul 2005, din fondurile care au fost alocate Ministerului Afacerilor Externe (vezi).
Ei bine, chiar şi neluând în discuţie valorificarea ca motivaţie de către Guvern a „spaţiului de

manevră” oferit de art. 19(3) din Legea Tratatelor şi de la abaterea de la procedura normală de
ratificare a unui acord/tratat internaţional, „justificarea” urgenţei ratificării este chestionabilă, din
cel puţin trei motive:
a) În primul rând, „importanţa reglementării proiectului” considerată de Guvern nu

înseamnă şi (sau neapărat) „urgenţă”, aşa cum în genere între termenii „importanţă” şi
„urgenţă” există o diferenţă semnificativă şi clar trasabilă de semnificaţie. Mai mult,
înfiinţarea unei Fundaţii publice în Ungaria, care să acorde burse unor studenţi şi să
cinstească memoria marelui mecena Emanuil Gojdu nu pare totuşi, realist vorbind, o
chestiune de importanţă capitală.
Miza principală este mai degrabă, în palierul vizibil al „dosarului Gojdu”, cea financiară: în
1870, la momentul înfiinţării Fundaţiei, valoarea patrimoniului ei era evaluată la 178.000
florini, ea sporind până la aproximativ 8.000.000 coroane conform estimărilor din 1917.
Actualmente, valoarea imobilelor (foto) este evaluată la circa 12 milioane US $, iar cea a
valorilor mobiliare undeva între 800 milioane şi 1 miliard US$.
b) În al doilea rând, introducerea obligaţiilor emergente asumării unor angajamente

financiare pentru fiinţarea FPRUG începând cu 2005 generează în mod implicit ceea ce
logica numeşte „argument circular” – ar fi urgentă adoptarea O.U.G pentru că este
nevoie urgentă de fiinţarea FPRUG încă din 2005; mai simplu spus, ceea ce trebuia
de fapt justificat era tocmai de ce fiinţarea FPRUG începând cu 2005 ar fi o urgenţă care
impunea ratificarea imediată a Tratatului. În schimb, şi exprimat simplist, ceea ce afirmă
implicit Guvernul este că „avem nevoie de o O.U.G. pentru că trebuie să alocăm urgent
(până la sfârşitul lui 2005) fonduri”, în loc să justifice (temeinic) caracterul de urgenţă al
alocării respectivelor fonduri.
c) În al treilea rând, pseudo-justificarea Guvernului este aruncată în derizoriu de chiar

atitudinea anterioară a Executivului în acest caz: timp de 55 de zile, Guvernul nu a dat
nici cel mai mic semn că s-ar grăbi, deşi fie şi numai ratificarea Acordului de către
Ungaria se constituia într-un „reminder” arhisuficient. Apoi, inexplicabil, în 14.12.2005
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 19
Guvernul a părut să-şi amintească brusc că anul se încheia în 2 săptămâni şi era nevoie
de alocarea sumelor pe 2005 pentru cumpărarea în parte a imobilelor Gojdu şi pentru
constituirea patrimoniului iniţial al FPRUG.
În aceeaşi ordine de idei, analiza comparativă a expunerii de motive asociate P.L. iniţial
(când, judecând după acţiunile Guvernului, ratificarea nu părea o urgenţă) şi a expunerii de motive
asociate celui de-al doilea P.L., cel de aprobare a O.U.G (când ratificarea Acordului pare să devindă
dintr-o dată urgentă şi reclamă consecutiv adoptarea unei O.U.G.) nu ilustrează nici o diferenţă în
justificarea adoptării celor două acte, cu excepţia paragrafului final al celei de a doua, care reproduce
identic justificarea sus-discutată din textul O.U.G. Consecutiv, rămân neclare în primul rând
comportamentul inconsecvent al guvernului, iar în al doilea rând „urgenţa” în sine a ratificării
Acordului.
Mai mult chiar, nici măcar acţiunile ulterioare ale Guvernului nu au părut să sugereze că
ratificarea ar fi realmente urgentă; art. 115(5) din Constituţie stipulează că „[o]rdonanţa de urgenţă
intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera
competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României”. Ei bine, deşi
fusese adoptată la 14.12.2005, O.U.G. a fost publicată în Monitorul Oficial abia în nr. 1711 din
23.12.2005, aşadar la 7 zile după adoptarea sa şi la doar 8 zile până la încheierea anului calendaristic.
Cât priveşte îndeplinirea celei de a doua condiţii – depunerea O.U.G. spre dezbatere la Camera primă
sesizată (în cazul de faţă, Camera Deputaţilor), din materialele la dispoziţie pe paginile web ale CDep
şi Senatului nu rezultă că O.U.G. (şi nu ne referim aici la depunerea P.L. de aprobare a O.U.G., ci la
O.U.G. în sine, chiar dacă formal se consideră că un P.L. de aprobare/respingere a unei O.U.G.
încorporează textul O.U.G.) ar fi fost depusă la CDep, ceea ce generează speculaţii şi implicaţii
majore, pe care le vom detalia în cadrul celei de-a treia observaţii din această secţiune.
Concluziv pe marginea prezentei observaţii, Guvernul a eşuat să justifice credibil urgenţa

ratificării Acordului, s-a manifestat contradictoriu în întreaga situaţie discutată şi s-a folosit de
„nişele” din Constituţie şi legislaţie într-un mod discutabil din punct de vedere al principiilor morale
ale guvernării. Alimentând speculaţiile din unele mass media, singura variantă explicativă plauzibilă
a (pseudo-)urgenţei ratificării rămasă validă pare cu totul alta decât cea invocată oficial de guvern şi
se înscrie tacticii pe care am numit-o „haos procedural controlat” şi pe care o explicăm mai jos.
O2) Guvernul în general şi MAE în particular ca iniţiator de facto al iniţiativelor legislative

în discuţie par să fi aplicat, aşa cum am ales să exprimăm şi în parcursul anterior, tactica „haosului
(procedural) controlat”. În acest haos aparent încă nedesluşit de majoritatea actorilor instituţionali
implicaţi (ne referim aici în primul rând la parlamentari), acţiunile Guvernului par totuşi singurele
coerente, lucide, organizate, dacă judecăm prin prisma rezultatelor scontate şi obţinute, ele sugerând
o planificare şi un control plenar al procedurii, de fapt al procedurilor legislative desfăşurate în
paralel. Scopul – fără a fi maliţioşi - ar consta în „debusolarea” intenţionată a parlamentarilor,
„ţinându-i ocupaţi” cu „acte normative-momeală” şi distrăgându-le astfel atenţia de la ordonanţa de
urgenţă.
Bunăoară, pe tot parcursul perioadei 14.12.2005 – 1.2.2006 se aflau depuse şi circulau în

Parlament nu mai puţin de trei acte normative al căror obiect de reglementare era, direct sau indirect,
acelaşi, anume ratificarea Acordului semnat la 20 octombrie 2005:
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 20

- P.L. iniţial – nr. 639/14.12.2005 (vezi p.2), care a fost adoptat de către Guvern la 29.11.2005,
avizat de Consiliul Legislativ la 5.12., depus la SG al CDep la 9.12., transmis BP al CDep la
12.12. şi respectiv prezentat în Birou la 14.12.
- O.U.G. adoptată de către Guvern la 14.12.2005, în exact ziua prezentării în BP al CDep a
P.L. iniţial, nr. 639/2005 şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1171/23.12.2005 –
care pare, prima facie, actul cel mai important de la care se urmărea devierea atenţiei
parlamentarilor, aşa cum vom detalia mai jos;
- P.L.-x 1/01.02.2006 (vezi p.2), adoptat în aceeaşi zi cu O.U.G. pe care urmăreşte să o aprobe,
proiect depus de către SGG la SG al CDep la 21.12.2005, înregistrat în aceeaşi zi9 la BP al
CDep, dar prezentat în BP abia la 1.2.2006, la momentul începerii sesiunii parlamentare
succesive vacanţei de iarnă.
În acest context, iniţiatorul – Guvernul/MAE a părut să „controleze” haosul pe care el însuşi l-

a generat şi apoi întreţinut cu abilitate:
■ a adoptat iniţial un P.L. pentru ratificarea directă a Acordului, deşi era previzibil că
procedura legislativă de adoptare nu se va finaliza până la sfârşitul lui 2005;
■ deşi (sau tocmai pentru că) ştia acest lucru, a întârziat suspect de mult cu depunerea P.L.
iniţial la CDep;
■ a adoptat O.U.G. nr. 183/2005 la 14.12.2005, dar depunând proiectul de lege pentru
aprobarea sa abia la 21.12.2005, a menţinut atenţia parlamentarilor asupra P.L. iniţial, deşi
era clar că acesta devenea caduc în perspectiva depunerii O.U.G. şi a publicării ei în
Monitorul Oficial (de notat de asemenea că la 22.12., la o zi după depunerea P.L.
1/01.02.2005, Comisiile din CDep sesizate comunicau încă Biroului Permanent avizele lor
asupra proiectului iniţial!);
■ a solicitat, prin adresa nr. 51/E/419/21.12.2005 (vezi p.1) abia la 21.12.2005 restituirea
proiectului de lege iniţial;
■ finalmente a publicat O.U.G. în ediţia din 23.12.2005 a Monitorului Oficial, în contextul
debutului proxim al vacanţei parlamentare.
Presupunând că O.U.G. 183/2005 a fost depusă la SG al CDep înaintea publicării ei în

Monitorul Oficial, lucrurile se complică extrem, întrucât ordonanţa, neluată în discuţie de către
parlamentarii ocupaţi fie cu P.L. iniţial, fie cu al doilea P.L., a intrat în procedura de aprobare
tacită, conform art. 115(5) din Constituţie. Asupra acestui din urmă aspect vom insista în cadrul
observaţiei următoare, reţinând pe moment aparenţa adoptării de către Guvern a unei tactici prin
care atenţia parlamentarilor a fost deturnată de la actul normativ cel mai important – în aparenţă
O.U.G. nr. 183/14.12.2005.
În acest scenariu survine de altfel şi explicaţia alternativă celei oficiale pentru „urgenţa”
ratificării, printr-o O.U.G., a Acordului de la 20 octombrie 2005: opoziţia publică (vezi, pentru o
mărturie a poziţiei şi reacţiilor B.O.R. şi ale unor considerabile segmente ale societăţii civile în
chestiunea FPRUG, situl http://www.petitiononline.com/gojdu/) fiind predictibilă, Guvernul a crea şi
întreţinut impresia iluzorie că proiectul de lege iniţial, privind ratificarea Acordului, va putea
fi respins în Parlament. Apoi, a părut să „sesizeze” brusc că anul 2005 se apropia de sfârşit şi,
consecutiv, a adoptat O.U.G., pe care însă a publicat-o în Monitorul Oficial abia la 23.12.2005, la
9
Aplicându-se, în cazul oricărui proiect de lege pentru aprobarea/respingerea unei O.U.G., procedura legisaltivă în
regim de urgenţă.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 21
debutul vacanţei parlamentare, evitând astfel manifestarea imediată a eventualei opoziţii a
Parlamentului.
Mai mult, a depus la SG al CDep şi un proiect de lege pentru aprobarea O.U.G., care a
avut potenţialul, aparent concretizat, de a distrage – în cel mai plauzibil dintre scenariile
prezentate mai jos – atenţia parlamentarilor de la O.U.G., care, nedezbătută de către CDep în
termenul prevăzut constituţional de 30 de zile (art. 115(5)), a fost practic adoptată tacit şi,
coroborat cu art. 115(7) din Constituţie, este posibil să fi dobândit statut juridic de lege.
O3) Întrebarea cea mai spectaculoasă pe care o suscită analiza acestei a treia etape procedurale
este „A intrat de fapt Acordul în vigoare?” Implicaţiile determinate de un răspuns la această
întrebare este evidentă: sunt circa 700.000 euro alocaţi de către Guvernul român în conformitate cu
prevederile Acordului pentru pe de o parte cumpărarea imobilelor Gojdu din Budapesta (mass media
a avansat suma de 500.000 euro10), iar pe de altă pate pentru constituirea patrimoniului iniţial al
FPRUG (conform Acordului şi prevederilor din Actul Constitutiv); mobilizarea acestor sume s-a
făcut pe baza O.U.G. nr. 183/2005 prin care Acordul – se presupune – a fost ratificat.
Problema-cheie în întreaga discuţie rezidă în (ne-?)depunerea O.U.G. la SG al CDep ca
primă Cameră sesizată. Conform art. 115(5) din Constituţie, o O.U.G intră în vigoare numai după
îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
a) publicarea ei în Monitorul Oficial şi, respectiv,
b) depunerea ei spre dezbatere la prima Cameră sesizată a Parlamentului.
Ei bine, câtă vreme în privinţa îndeplinirii primei condiţii nu există dubii (O.U.G. a fost
publicată în nr. 1171/23.12.2005 a Monitorului Oficial), în privinţa celei de a doua condiţii, lucrurile
nu sunt deloc clare, iar implicaţiile extrem de grave. O investigaţie detaliată a sitului Camerei
Deputaţilor nu conduce la concluzia că O.U.G. ar fi fost depusă. E adevărat, textul O.U.G a fost
înaintat spre avizate Consiliului Legislativ în data de 5.12.2005, avizul consecutiv fiind emis
„referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă” (vezi avizul), însă, judecând după toate informaţiile
disponibile pe situl Legislativului, O.U.G. nu a fost depusă şi la SG al Cdep şi, subsecvent şi oricât
de surprinzător ar putea părea, nu ar fi în vigoare! Or, aceasta ar însemna că Acordul de la 20
septembrie nu ar fi în vigoare! Adresa nr. 51/E/419/21.12.2005 (p.2.) a SGG către SG al CDep
conţine doar proiectul de lege 1/01.02.2006 (p.1) pentru aprobarea O.U.G. şi respectiv o expunere de
motive.
La fel de adevărat, cf. art. 115(7) din Constituţie, o ordonanţă de urgenţă se aprobă sau, după
caz, respinge, printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele aprobate/respinse, însă depunerea la
Parlament doar a proiectului de lege pentru aprobarea unei O.U.G. nu înseamnă intrarea în vigoare a
respectivei ordonanţe. Proiectul de lege, fie el şi pentru aprobarea unei ordonanţe de urgenţă,
parcurge procedura legislativă obişnuită, reclamând adoptarea sa de către Camera decizională (în
cazul de faţă, Senatul) pentru a intra în vigoare. Intrarea în vigoare prin depunerea la Camera
sesizată (în condiţiile cumulate ale publicării în Monitorul Oficial) vizează numai ordonanţele de
urgenţă, nu şi proiectele de lege.
Practic, în funcţie de răspunsul la întrebarea dacă O.U.G. a fost depusă la SG al CDep, ar fi

vorba de două scenarii – unul în care răspunsul ar fi afirmativ (cu două subvariante în funcţie de
interpretarea prevederilor constituţionale şi legislative) şi respectiv unul cu răspuns negativ.
10
Aceasta pornind de la o declaraţie a Secretarului de Stat Lucian Leuştean în faţa comisiei juridice a Cdep cu ocazia
audierilor pe tema FPRUG. Conform demintarului, MAE ar fi virat deja în Ungaria circa 500.000 de euro.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 22
a) În primul scenariu, diferenţa dintre cele două subvariante este trasată de modul de
interpretare a art. 115(5) din Constituţie, articol reluat cvasi/identic şi invocat de art. 105(3) din
Regulamentul Camerei Deputaţilor:
Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură
de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al
României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la
depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de 30 de zile de la depunere, Camera
sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite
celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă (Constituţia României,
republicată, art. 115(5)).
În cazul în care competenţa decizională aparţine Senatului şi se va constatat că plenul

Camerei nu a reuşit să se pronunţe asupra Ordonanţei de urgenţă, se vor aplica prevederile
art. 115(5) din Constituţia României, republicată (Regulamentul Camerei Deputaţilor, art.
105(3)).
În acest prim scenariu, prezumpţia-fundament este aceea că O.U.G. a fost depusă, fie
separat de P.L., fie încorporată acestuia şi deci depusă în mod implicit. În consecinţă, ea a intrat
în vigoare prin îndeplinirea cumulată a celor două condiţii prevăzute la art. 115(5) din Constituţie.
Implicaţia directă este următoarea: presupunând că O.U.G. a intrat în vigoare cel târziu la
23.12.2005 (presupunând aşadar că a fost publicată în M.Of.R. după depunerea/trimiterea ei la
Cameră), CDep ar fi trebuit, conform prevederilor constituţionale, să se întrunească în termen de 5
zile (adică cel târziu la 28.12.2005) şi să se pronunţe, fie în favoarea adoptării, fie a respingerii
O.U.G în termen de 30 zile (altfel spus, cel mai târziu la 22.01.2005).11
Cum acest lucru nu s-a întâmplat, conform prevederilor citate, O.U.G. a parcurs practic
procedura de aprobare tacită, considerându-se a fi adoptată de către CDep la 22.01.2006. Cum
însă nici Constituţia, nici Regulamentele celor 2 Camere nu reglementează situaţia în care nici
Camera decizională nu se pronunţă asupra O.U.G., la scenariul în discuţie există 2 subvariante
posibile în funcţie de modul de interpretare a actelor normative menţionate – competenţa decizională
supremă în interpretarea acestei situaţii revenind Curţii Constituţionale:
a.1) se consideră că prevederile sus-citate se aplică identic şi Camerei decizionale (recte

Senatul), invocându-se art. 89(5) din Regulamentul Senatului12 - caz în care se poate considera că
undeva la momentul 21.02.2006, O.U.G. se cnsideră aprobată de către Parlament prin parcurgerea
aprobării tacite de către ambele Camere. În atare situaţie, ţinând cont de prevederile art. 115(7) din
Constituţie, se poate totodată considera că O.U.G. a dobândit automat statut de lege, ceea ce aruncă
în caducitate proiectul de lege iniţiat de către Guvern pentru aprobarea O.U.G. – ordonanţa este deja
în vigoare şi a dobândit statut de lege, adoptarea sau respingerea unui proiect de lege pentru
aprobarea ei fiind nulă ca efect juridic şi inutilă.
a.2) Constituţia şi Regulamentele Camerelor se intrepretează rigid, caz în care, nefiind
prevăzute condiţiile procedurii de aprobare tacită în Camera decizională (Senatul), se consideră că
O.U.G. se află încă în dezbatere la Senat. În acest caz, O.U.G. nu a dobândit statut de lege, însă
11
Aici nu mai contează forma – separată sau respective încorporată P.L. de aprobare – în care ea a fost depusă la
Parlament; a intrat practice în vigoare după îndeplinirea şi acestei a doua condiţii – a depunerii la Camera primă sesizată,
după cea preliminară – a publicării în Monitorul Oficial.
12
Care enunţă că “[î]n situaţia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin.
(5) din nConstituţia României, republicată.” (deşi, e adevărat, contextul prevederilor este acela al considerării Senatului
ca fiind prima Cameră Sesizată.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 23
continuă să fie în vigoare consecutiv îndeplinirii celor două condiţii cumulative prevăzute
constituţional şi continuă să producă efecte juridice.
b.) Presupunând că O.U.G. nu a fost depusă, din diverse motive, la SG al CDep, situaţia este
mai simplă, însă extrem de gravă ca implicaţii: neîntrunind cele două condiţii prevăzute
constituţional, O.U.G. nu este în vigoare şi, implicit, nici Acordul pe care ea era menită să-l
ratifice nu este în vigoare şi nu poate produce efecte juridice. În acest al doilea scenariu, alocarea
de către MAE a sumelor pentru înfiinţarea FPRUG încalcă prevederile constituţionale şi legale în
materie, pentru că temeiul legal lipseşte.
În acest al doilea scenariu, chiar dacă şocant, s-ar putea explica şi de ce Camerele
Parlamentului nu s-au întrunit în termenul prevăzut constituţional de 5 zile: la SG al CDep fusese
depus nu o O.U.G care să reclame convocarea lor de urgenţă în timpul vacanţei parlamentare, ci
doar P.L. de aprobare a unei O.U.G – ceea ce nu numai că nu obliga la întrunirea CDep, dar era şi o
anomalie procedurală, întrucât O.U.G vizată nu era de fapt în vigoare, deci din punct de vedere al
efectelor juridice nu exista!
II.2.4. A PATRA FAZĂ: Parcursul P.L. 1/01.02.3006 în Camera Deputaţilor

(1 febr. – 30 mar. 2006)
Întreaga etapă a procedurii legislative la Camera Deputaţilor îşi are sensul numai în ipoteza
scenariului a.) de mai sus, în care O.U.G. a fost depusă la SG al CDep. Altminteri, parcursul P.L. de
aprobare a O.U.G nu-şi are sensul, întrucât ordonanţa de urgenţă pe care este menit să o aprobe nu
este în vigoare, situaţie în care singura soluţie pentru ratificarea Acordului ar fi continuarea
procedurii legislative a P.L. iniţial, cel privind ratificarea (directă) a Acordului.
Prezumând validitatea scenariului a), etapa în discuţie începe la 1.2.2006, zi în care pe de o

parte în BP al CDep este prezentat PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 pentru
ratificarea Acordului, iar pe de altă parte încetează oficial procedura legislativă a proiectului iniţial
PL-x 639/14.12.2005 privind ratificarea Acordului, prin aprobarea de către BP al CDep a retragerii
de către iniţiator (Guvernul), conform art. 96(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
Odată depus, P.L.-x 1/01.02.2006 este supus dezbaterii în CDep în procedură de urgenţă,
conform art. 115(3) din acelaşi regulament, care prevede că „[p]roiectele de legi [...] privind
aprobarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţă se supun de drept dezbaterii şi adoptării
Camerei Deputaţilor în procedură de urgenţă”. Consecutiv, termenul prevăzut atât în Constituţie,
cât şi în regulamentele ambelor Camere era de 30 de zile de la depunerea proiectului. Precizarea
poate fi crucială, căci P.L. privind aprobarea O.U.G (încă o dată, presupunând că ordonanţa era în
vigoare) a fost depus la SG al CDep la 21.12.2005, chiar dacă prezentarea sa în BP al CDep a fost
făcută abia la 1.2.2006, la debutul primei sesiuni parlamentare a anului, succesiv vacanţei de iarnă.
În atare situaţie, termenul de 30 de zile pentru pronunţarea CDep ar fi fost 20 ianuarie 2002, şi nu 28
februarie, aşa cum – vom vedea ulterior – a fost argumentat în plenul CDep. Altfel spus, la
momentul de faţă s-ar putea argumenta, din acest unghi de vedere, că P.L. a fost adoptat la 21
ianuarie de către CDep prin aprobare tacită (prin neluarea sa în considerare în cadrul
termenului de aprobare tacită).
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 24

Mai mult, peste alte 30 zile, adică la 20 februarie 2006, în aceeaşi logică se împlinea
termenul dezbaterii şi aprobării P.L de către Senat. Or, cum nici Senatul nu s-a pronunţat în termen,
o posibilă interpretare a situaţiei este aceea că P.L. a fost practic adoptat, prin aprobare tacită de
către ambele Camere. Scenariul dobândeşte consistenţă dacă introducem în discuţie faptul că la 2
februarie 2006, P.L. 1/01.02.2006 a fost prezentat pentru informare în BP al Senatului, care ar fi
putut/trebuit astfel să se sesizeze asupra împlinirii termenului de aprobare tacită în cadrul CDep la
20 ianuarie şi să demareze conform procedura de urgenţă pentru aprobarea/respingerea P.L. În acest
scenariu, P.L., care aproba O.U.G. pentru ratificarea Acordului, se consideră adoptat, deci Acordul
este în vigoare, iar actuala dezbatere a P.L. în Senat este inutilă şi nulă. Observaţia suscită în mod
subsecvent o întrebare: avea MAE cunoştinţă de acest lucru? Dincolo de răspuns, cert în acest
punct este doar faptul că decizia îi revine Curţii Constituţionale.
La fel de adevărat însă, aprobarea de către Biroul Permanent a solicitării iniţiatorului de

retragere a Proiectului de Lege iniţial, nr. 639/2005, s-a făcut abia la 1.2.2006, ori în această logică
s-ar putea argumenta că BP nu putea gestiona parcursul legislativ paralel al două P.L. cu acelaşi
obiect de reglementare. Altfel spus, până la data aprobării de către BP al CDep a retragerii primului
proiect, cel de al doilea nu putea fi luat în considerare. Aprobarea survenind la 1.2.2006, termenul de
dezbatere a noului proiect era de 30 zile începând din acel moment, adică se împlinea la 2 martie
2006.
Judecând după succesiunea fazelor procedurale din Camera Deputaţilor conchidem că
parlamentarii au achiesat la a doua ipoteză (chiar dacă condiţionată de aplicarea scenariului a) de
mai sus, care prezumă depunerea O.U.G. la SG al CDep undeva în cursul lunii decembrie a anului
trecut). Continuând în logica acestui scenariu, din punct de vedere cronologic, procedura legislativă
a continuat, după prezentarea P.L pentru informare în BP al Senatului la 2.2.2006, cu avizarea
favorabilă a P.L. de către Comisiile pentru politică externă (vezi), pentru cultură, arte, mijloace de
informare în masă (vezi) şi respectiv pentru buget, finanţe, bănci, la 14.2.2006(vezi).
Apoi, sesizată în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a întocmit şi comunicat la

22.2.2006 un raport de respingere a P.L. privind aprobarea O.U.G. A urmat o şedinţă de dezbateri
procedurale în plenul CDep la 27.2., în care s-a decis amânarea dezbaterilor pentru a doua zi – 28.2,
dată la care, aşa cum se afirma, s-ar fi împlinit termenul de aprobare tacită a P.L. prin scurgerea
celor 30 de zile prevăzute în Constituţie şi în Regulamentele Camerelor.
Dezbaterile din 28.2.2006 din plenul Camerei Deputaţilor reclamă două observaţii critice,
generate de conţinutul art. 100(1) din Regulamentul CDep, care prevede:
Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de

prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum
şi a raportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor
desemnat de comisie (Regulamentul CDep, art. 100(1)).
Deşi convocat să participe la şedinţă în calitate de iniţiator, ministrul Afacerilor Externe

Mihai-Răzvan Ungureanu a absentat de la dezbateri, invocând nevoia de a participa în acea zi,
alături de preşedintele Traian Băsescu, la o conferinţă pe tematica Mării Negre organizată la
Constanţa, deşi conform prevederilor constituţionale şi legale, membrii Guvernului sunt obligaţi să
răspundă favorabil atunci când Parlamentul le solicită participarea la o şedinţă.
În aceste condiţii, plenul CDep s-a văzut confruntat cu următoarea dilemă:
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 25

fie, (a), respecta ad litteram articolul sus-menţionat al Camerei, pe care îl interpreta ca
prevedere imperativă, neputând trece deci la dezbaterea P.L şi acceptând implicit aprobarea tacită a
proiectului întrucât se considera că în acea zi se împlinea termenul de 30 de zile pentru dezbatere
potrivit procedurii de urgenţă,
fie, (b), decidea, în interpretarea largă a articolului ca nefiind o prevedere imperativă, că
dezbaterile se puteau desfăşura chiar şi neprecedate de expunerea iniţiatorului. În acest punct
rămâne neclar dacă ministrul a absentat în mod premeditat, încercând să forţeze aprobarea
tacită a P.L. Cert este că deputaţii grupului parlamentar al PRM au interpretat gestul ministrului de
Externe ca pe o sfidare şi încălcare a legii şi i-au solicitat – fără succes, fireşte – demisia.
În sfârşit, după îndelungi dezbateri asupra cursului necesar de acţiune în context, soluţia
aleasă şi adoptată prin vot de către deputaţi a fost una neobişnuită: pentru a evita aplicarea art.
115(5) din Constituţie şi a art. 105(3) din Regulamentul CDep, care prevăd aplicarea procedurii de
aprobare tacită, deputaţii au decis, ca o soluţie de compromis între partizanii şi oponenţii ideii de
dezbatere a proiectului în absenţa iniţiatorului, reîncadrarea ad hoc a P.L. discutat din proiect
de lege ordinară în lege de complexitate deosebită, încercând astfel aplicarea art. 75(2) din
Constituţie13 şi a art. 113(1) din Regulamentul CDep14, prin care termenul de pronunţare urma să
fie extins de la 30 (conform procedurii de urgenţă) la 60 zile (prin considerarea P.L. în discuţie ca
proiect de lege de complexitate deosebită). Votul plenului fiind favorabil, noul termen până la care
CDep era chemată să se pronunţe a devenit astfel 30.3.2006.
Reîncadrarea pe loc a unui P.L. pentru aprobarea unei O.U.G. ca „lege de complexitate
deosebită pare o decizie cel puţin arbitrară a plenului CDep, care practic a speculat lipsa unor
prevederi clare în Regulamentul Camerei care să stabilească criteriile de clasificare a unei legi ca
fiind de complexitate deosebită. Decizia plenului frizează chiar ridicolul dacă ţinem cont că P.L.
avea un articol unic, la fel ca şi O.U.G. pe care era menit să o aprobe! În sfârşit, art. 89(4) din
Regulamentul Senatului, chiar dacă juridic vorbind inaplicabil şedinţelor CDep, enumeră 4 elemente
pe baza cărora o lege poate fi considerată ca de complexitate deosebită: „întinderea reglementării,
importanţa domeniului de reglementare, implicaţiile deosebite într-un anumit domeniu şi necesitatea
aplicării unor norme comunitare”. Translatând – e adevărat, fără implicaţii juridice, ci mai mult ca
exerciţiu teoretic – acest set de criterii la cazul P.L. 1/01.02.2006, concluzia se reliefează de la sine:
proiectul nu întrunea condiţiile enumerate pentru a fi considerat lege de complexitate deosebită, iar
reîncadrarea sa ca atare a reprezentat mai degrabă un mijloc artificial, construit ad hoc, pentru a
evita aplicarea procedurii de aprobare tacită în consecinţa directă a absenţei iniţiatorului de la
dezbaterea generală a proiectului.
În succesiunea paşilor procedurii legislative, la 6.3.2006 a urmat o nouă dezbatere în plenul

CDep, care – alimentând astfel speculaţiile privitoare la exercitarea de presiuni pe canale informale
asupra deputaţilor în direcţia aprobării P.L. - a decis retrimiterea PL-x 1/01.02.2006 privind
aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep pentru
întocmirea unui “raport suplimentar” celui de respingere, comunicat la 22 februarie.
13
„Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită
termenul este de 60 de zile...”
14
„În temeiul art. 75 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor, ca primă Cameră
sesizată, se pronunţă asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative în termen de 45 de zile de la data
prezentării la Biroul permanent. Fac excepţie codurile şi legile de complexitate deosebită, asupra cărora se pronunţă în
termen de 60 de zile de la data prezentării în Biroul Permanent şi ordonanţele de urgenţă, pentru care termenul este de
30 de zile de la data depunerii acestora la Camera Deputaţilor”.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 26
În plus, şi în aparenţă surprinzător, conform unor surse mass media, în aceeaşi zi MAE a
solicitat sau, în funcţie de interpretare, a anunţat că va solicita15 BP al CDep retragerea de pe ordinea
de zi a plenului a ordonanţei de urgenţă privind înfiintarea FPRUG. Conform comunicatului MAE
citat de presă,
[o]biectivul dezbaterii este discutarea implicaţiilor încheierii Acordului

interguvernamental din 20 octombrie 2005 prin raportare la intenţia Bisericii Ortodoxe
Române şi a Fundaţiei Gojdu de la Sibiu de recuperare a imobilelor ce au aparţinut
Fundaţiei Gojdu. MAE doreşte ca actul normativ de ratificare a Acordului româno-ungar
sa faca obiectul unui cât mai larg consens al forţelor politice şi în rândurile societăţii
civile, fiind vorba atât de un proiect de politică externă deosebit de important în relaţiile
româno-ungare, cât şi de un subiect de maxim interes pentru societatea civilă, care
doreşte, în mod firesc, să se asigure că testamentul lui Emanuil Gojdu se va aplica în
continuare şi că drepturile succesorilor lui Emanuil Gojdu nu sunt afectate [sublinierile
noastre, n.n. Strategikon].
Fapt este că proiectul de lege nu a fost retras, din informaţiile noastre neexistând înregistrată
la CDep o asemenea solicitare, iar pe situl MAE nu există vreun comunicat în acest sens (vezi,
pentru rubrica „Ştiri şi comunicate” pe luna martie,
adresa http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&prim=60&id=7009&idlnk=2&cat=4).
Revenind la „paşii” procedurali, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep s-a

întrunit în şedinţă la 15 martie, la lucrări participând, alături de deputaţii membri, ministrul Mihai-
Răzvan Ungureanu, Secretarul de Stat MAE Lucian Leuştean şi directoarea MAE Irina Danciu, plus
Prea Sfinţia Sa Ioan Selejan, Episcopul Harghitei şi Covasnei, Înalt Prea Sfinţia Sa Andrei
Andreicuţ, Arhiepiscopul Alba Iuliei şi respectiv Prea Sfinţia Sa Sofronie Driucec, Episcopul
Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. În cadrul lucrărilor au fost propuse votului trei
amendamente, dintre care numai unul a fost adoptat. Primul amendament şi singurul acceptat,
formulat de către comisie în ansamblul ei, a fost acela de completare a articolului unic al P.L. cu
textul:
Textul Acordului nu aduce, în nici un fel, atingere existenţei, funcţionării şi obiectivelor

Fundaţiei non-profit „Gojdu”, cu sediul la Sibiu, str. Nicolae Bălcescu nr.5 şi nici drepturilor
acesteia, în calitate de continuatoare a Fundaţiei Gojdu, create în baza Testamentului lui
Emanuil Gozsdu, asupra bunurilor mobile şi imobile din Budapesta, care au aparţinut, înainte
de naţionalizare, Fundaţiei Gojdu; totodată, textul Acordului nu aduce atingere prevederilor
Acordului din 1937 între România şi Ungaria privind reglementarea definitivă a afacerilor
interesând Fundaţia Gojdu, semnat la Bucureşti la 27 octombrie 1937, care continuă să rămână
în vigoare (vezi).
Dincolo de caducitatea unei asemenea (presupuse, nu însă şi reale) declaraţii interpretative

unilaterale, aspect asupra căruia vom reveni ulterior, să reţinem că în urma votului au fost respinse
două amendamente, ambele propuse de deputaţii Nicolae Popa şi Petru Călian. Primul viza
modificarea titlului P.L. din „Proiect de lege pentru aprobarea ordonanţei...” în „Proiect de lege
pentru respingerea ordonanţei”, iar al doilea viza, în acelaşi sens, modificarea textului articolului
15
Vezi, pentru diferenţele de nunaţă, http://www.jurnalul.ro/articol_47776/dezbatere___gojdu__inapoi.html,
http://www.curierulnational.ro/?page=articol&editie=1097&art=71615 şi
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20060307&cat=1&subcat=100&subart=32432
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 27
unic din „Se aprobă Ordonanţa...” în „Se respinge Ordonanţa...”. Este de amintit în acest punct
faptul că în baza regulamentelor Parlamentului şi celor ale comisiilor parlamentare, în raportul unei
comisii, includerea amendamentelor respinse şi admise deopotrivă trebuie completată de includerea
a) argumentelor pentru susţinere şi b) argumentelor pentru respingere. Câtă vreme cei doi deputaţi
sus-amintiţi au formulat un argument consistent pentru propunerea lor de amendament vizând
respingerea O.U.G. (vezi - pp. 7-8, coloana a treia)
- „argumentul” pentru respingerea primei propuneri este, oricât de incredibil ar putea
părea, acela că „[p]rin vot, amendamentul a fost respins, menţinându-se titlul
nemodificat” (vezi - p. 8, coloana a treia, partea inferioară) (!), iar
- „argumentul” pentru respingerea celei de a doua propuneri pur şi simplu lipseşte
(idem, p. 9)!
Cert este că noul raport al Comisiei, sugerând completarea textului P.L. pentru ordonanţa de
urgenţă (repetăm, completarea textului P.L., şi nu a textului O.U.G sau a Acordului de la 20
octombrie 2005) cu fragmentul sus-citat. Acest nou raport, „înlocuitor” şi de această dată favorabil
P.L. 1/01.02.2006, a fost comunicat BP al CDep la 16.3.2006 şi luat în discuţie în dezbaterile din
plenul CDep din 17.3.2006.
A urmat o şedinţă a plenului CDep la 30.3.2006 (dată la care se împlinea termenul de

aprobare tacită în versiunea privitoare la procedura legislativă a legilor de complexitate deosebită) a
cărei stenogramă, disponibilă pe situl Parlamentului (vezi, pentru extrase), merită citită, în ciuda
dimensiunilor textului: dezbateri interminabile, acuze de fraudare a votului, refaceri ale votului la
rândul lor suspecte de fraudă etc.
După dezbaterea generală, plenul a trecut la dezbaterea pe articole a P.L. Este esenţial, pentru
înţelegerea ulterioară a „hocu-spocus!”-ului de transformare, undeva pe traseul dintre CDep şi
Senat, a P.L. dintr-unul de „aprobare” într-unul de „respingere” a O.U.G.- nr. 183/2005, să
expunem, în ordinea cronologică, voturile exprimate în plen:
1) mai întâi s-a supus votului amendament de modificare a titlului P.L. din „P.L. privind
aprobarea Ordonanţei...” în „P.L. privind respingerea Ordonanţei...” – amendament propus
de către deputatul Nicolae Popa şi respins prin vot de către Comisia juridică, de disciplină şi
imunităţi în şedinţa din 15.3.2006 (vezi supra). Conform rezultatelor votului prezentate pe
situl CDep, din 205 deputaţi prezenţi, 98 au votat pentru amendamentul propus, 101
împotrivă, iar 3 s-au abţinut (vezi)16. Pentru adoptare fiind nevoie de votul majorităţii
membrilor prezenţi, adică 103 voturi favorabile), amendamentul de modificare a titlului
P.L. a fost respins.
2) Apoi s-a supus votului, din cerinţe eminamente formale (căci respingerea amendamentului
de respingere însemna practic şi într-o judecată de bun simţ, adoptarea titlului în forma
originală, neamendată), titlul original al P.L., “...privind aprobarea ordonanţei”, propus spre
adoptare ca atare în Raportul înlocuitor al Comisiei raportoare. Din 171 deputaţi prezenţi, 95
au votat pentru, 72 împotrivă, iar 3 s-au abţinut. Consecutiv, titlul P.L. adoptat de plen a
fost “Proiect de lege privind aprobarea Ordonanţei...”.
16
Conform Constituţiei şi Regulamentelor celor două Camere, pentru adoptarea unui proiect de lege ordinară – cazul
P.L. în discuţie, este necesar votul majorităţii membrilor prezenţi, aceasta în condiţiile fireşti ale întrunirii cvorumului de
vot.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 28
3) Ulterior s-a trecut la votarea textului P.L. încorporând amendamentul propus de Comsia
raportoare – cel al completării textului original al articolului unic cu precizarea în două fraze
conform căreia FPRUG nu ar aduce atingere existenţei, funcţionării şi obiectivelor Fundaţiei
omonime din Sibiu. Din 171 deputaţi prezenţi, 90 au votat pentru, 71 împotrivă, iar 7 s-au
abţinut. Întrunindu-se astfel majoritatea necesară de 86 voturi (50%+1 din totalul celor 171
prezenţi), textul P.L. completat cu amendamentul Comisiei a fost adoptat.
4) Penultimul vot exprimat în plen a fost cel asupra amendamentului respins în cadrul Comisiei
juridice, de disciplină şi imunităţi, prin care se propunea modificarea textului articolului unic
al P.L. din „[s]e aprobă Ordonanţa...” în „[s]e respinge Ordonanţa...”. din 164 deputaţi
prezenţi conform afişajului electronic, 76 au votat pentru, 75 împotrivă, iar 2 s-au abţinut.
Neîntrunindu-se majoritatea necesară de 83 voturi pentru, amendamentul de modificare a
articolului unic în forma „[s]e respinge Ordonanţa...” a fost respins, astfel încât textul
articolului unic care a trecut de vot a rămas „[s]e aprobă Odonanţa”, completat conform
observaţiilor de la punctul precedent.
5) În sfârşit, s-a trecut la supunerea la vot a proiectului de lege în integralitatea sa – cuprinzând

titlul „Lege pentru aprobarea...”, articolul unic „[s]e aprobă Ordonanţa...” şi completarea cu
amendamentul propus de Comisie. Din 177 deputaţi prezenţi, 88 au votat pentru, 83
împotrivă, 4 s-au abţinut, iar 2 nu şi-au exprimat votul. Neîntrunindu-se numărul minim
necesar de 89 voturi (jumătate plus unu din totalul de 177 prezenţi), proiectul de lege
privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 a fost respins.
Ceea ce se cuvine accentuat este faptul că, potrivit tuturor prevederilor constituţionale şi legale în
materie, în urma acestor voturi, Camera Deputaţilor ar fi trebuit să înainteze Senatului textul
original al proiectului de lege, cel privind aprobarea O.U.G., chiar dacă acesta fusese respins
prin neîntrunirea numărului minim necesar de voturi „pentru”, urmând ca Senatul, în calitate
de Cameră decizională, să decidă definitiv. De ce, în ciuda voturilor exorimate mai sus
(punctele 1,3,4,5) Senatului i-a parvenit un „Proiect de lege pentru respingerea Ordonanţei...”
rămâne inexplicabil.
II.2.5. A CINCEA FAZĂ: Parcursul procedural încă în desfăşurare la Senat

(07 apr. 2006 – prezent)
În mod suprinzător în cadrul procedurii legislative, după şedinţa în plenul CDep din
30.03.2006, Senatului i-a fost înaintată, printr-o adresă (vezi p.1) semnată de preşedintele CDep,
Bogdan Olteanu, un proiect de „Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
183/2005...” (vezi, p.2), proiect semnat de vicepreşedintele Camerei, Lucian Augustin Bolcaş.
Proiectul de lege, purtând nr. L333/2006, a fost înregistrat la BP al Senatului, conform siturilor
Senatului şi CDEP, la 07.04.2006 în procedură de urgenţă17. Titlul „noului” proiect de lege este
„Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă...”, iar articolul său unic debutează cu
formularea „[s]e respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 183...”.
17
Vezi de pildă http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=10963, sau
http://80.97.216.132/senat.proiect.asp?cod=10963&pos=0
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 29
Modul în care, undeva în Biroul Permanent al CDep, P.L. privind „aprobarea” O.U.G. s-a
transformat pur şi simplu într-un P.L. privind „respingerea” ei, simultan cu modificarea
conformă a textului articolului unic, rămâne o enigmă. Conform voturilor sus-prezentate din plenul
CDep din 30.3. 2006, deputaţii: respinseseră amendamentul de modificare a titlului P.L. din „Lege
privind aprobarea...” în „Lege privind respingerea...” (votul nr.1); votaseră titlul original, în forma
depusă de iniţiator (votul nr. 2); respinseseră amendamentul de modificare a articolului unic în
forma „[s]e respinge Ordonanţa...” (votul nr. 4); respinseseră (chiar dacă bizar în lumina celor patru
voturi precedente) P.L. de aprobare în integralitatea sa, inclusiv cu completarea propusă de Comsia
juridică (votul nr. 5).
Şi totuşi, conform documentaţiei oficiale înaintate Senatului sub semnăturile preşedintelui

CDep Bogdan Olteanu şi respectiv vicepreşedintelui Lucian Augustin Bolcaş, Camera Deputaţilor ar
fi adoptat un proiect de lege privind respingerea O.U.G. nr. 183/2005.
Se cuvine subliniat aici, pentru a elimina orice dubiu sau speculaţie, că nici Constituţia, nici
Regulamentul CDEP, nici Regulamentul Senatului şi nici Regulamentul şedinţelor comune nu
conţin vreo prevedere în baza căreia respingerea de către prima Cameră sesizată a unui
proiect de lege privind aprobarea unei O.U.G. ar implica transformarea automată a titlului şi
conţinutului într-un P.L. privind respingerea aceleiaşi O.U.G.
Dincolo de aspectul juridic al răspunderii disciplinare a semnatarilor adresei către Senat

acest număr de „hocus pocus” alimentează din plin speculaţiile mass media că în spatele întregii
chestiuni legate de FPRUG ar fi interese financiare enorme, nu tocmai legitime şi nici legale, de
unde şi presiuni corespunzătoare pentru intrarea în vigoare a Acordului. Referindu-ne strict la
chestiunile procedurale, speculaţia poate căpăta consistenţă în următoarea ipoteză, verificată deja
cu ocazia avizării P.L. de către Comisia pentru politică externă a Senatului: o eventuală respingere
în plenul Senatului a aşa-zisului P.L. privind respingerea O.U.G. ar însemna, echivalent,
„respingerea respingerii” şi deci continuarea exercitării de efecte juridice de către O.U.G, care ar
rămâne în vigoare – ceea ce în mod suplimentar ar confirma şi speculaţiile prezentate mai sus
privind practicarea de către MAE a unor stratageme de distragere a atenţiei parlamentarilor de la
ordonanţa de urgenţă prin care a fost ratificat Acordul. Toate acestea însă, fireşte, numai în
condiţiile în care (vezi supra), se presupune că O.U.G. a fost depusă la SG al CDep!
Cert este că lectura paginilor web ale Senatului şi ale CDep nu este de naură să clarifice
situaţia. Dimpotrivă, accentuează confuzia:
- în „fişa proiectului de lege” L333/2006 de la Senat18 se enunţă că „Proiectul de lege privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice
Româno - Ungare "Gojdu", semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005” a fost “adoptat de
Camera Deputaţilor (cu titlul: Proiect de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţã a
Guvernului nr. 183/2005…)” – fals, căci în L333/2006 nu este vorba doar de schimbarea
titlului P.L., ci inclusiv a textului articolului unic;
- tot pe situl Senatului, dar la altă pagină web, este menţionat ca înregistrat spre dezbatere la
Senat „Proiect de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 183/2005
18
http://80.97.216.132/senat.proiect.asp?cod=10963&pos=0
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 30
înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie
2005”19.
- similar, pe situl CDep la fişa proiectului de lege se anunţă că „[PL nr. L333/2006,] Proiect de
Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea
Fundaţiei Publice Româno - Ungare „Gojdu”, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005” a
fost „adoptat de Camera Deputaţilor [cu] titlu[l]: PL privind respingerea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi
Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno - Ungare
„Gojdu”, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 200520.
Cert este că proiectul de lege L333/07.04.2006 a fost înaintat spre avizare Comisiilor
senatoriale pentru politică externă şi respectiv pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital iar pentru întocmirea raportului au fost sesizate Comisiile senatoriale juridică, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări şi pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă.
Confuzia pare să-i fi atins şi pe senatorii din comisiile sesizate. Bunăoară, avizul din data de 9
mai al Comisiei pentru politică externă enunţă că:
În urma examinării proiectului de lege respectiv [de respingere a O.U.G, n.n.], în şedinţa din 9
mai a.c., Comisia pentru politică externă a hotărât, cu unanimitate de voturi, avizarea
negativă a acestui proiect de lege la forma Camerei Deputaţilor, respectiv a hotărât
adoptarea Proiectului de lege privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005, în
forma trimisă de Guvern (vezi, pp. 1-2).
Nu insistăm aici asupra formulărilor neriguroase procedural gen „avizarea negativă” sau
„adoptarea Proiectului...”. Avizul s-ar fi cuvenit să fie „favorabil”, iar „adoptarea” P.L. nu intră în
sfera de competenţă a Comisiei, ci a plenului Senatului în calitate de Cameră decizională. Nu
insistăm nici asupra prezumtivei încălcări a Regulamentului Senatului în cadrul şedinţei Comisiei –
aşa cum ilustrat-o şi cotidianul Ziua, la BP al Senatului a fost depusă, din partea unui senator PRM,
o contestaţie care incriminează, cu referire la şedinţa menţionată, neîntrunirea cvorumului legal de
vot de 50%+1 din numărul membrilor comisiei.21 Ceea ce se cuvine reţinut este confuzia pe care a
produs-o transformarea P.L. din forma iniţiatorului, de „aprobare” a O.U.G. în forma actuală, de
„respingere” a aceleiaşi mO.U.G.
În ce priveşte cealaltă comisie sesizată spre avizare - cea pentru buget, finanţe, activitate
bancară şi piaţă de capital, aceasta a emis un „Aviz la proiectul de lege privind aprobarea
Ordonanţei...”, hotărând, „în urma examinării proiectului de lege” L333/2006, „cu majoritate de
voturi, avizarea favorabilă a acestuia în forma trimisă de Guvernul României (vezi, pp. 3-4).
19
http://80.97.216.132/senat.lista.asp?pageNumber=0&nri=L333&ani=2006&inf=0&Stadiu=&tip=&urg=0&orgt=&or
gn=&orga=&ini=&ins=&sir=&pri=
20
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=10963
21
Conform aceleiaşi surse, dintre cei 11 membri ai Comisiei şase au fost absenti (senatorii Ion Iliescu, Corina Creţu,
Dan Voiculescu, Eugen Mihăescu, Viorel Duca şi Marko Bela) şi numai cinci prezenţi - Mircea Geoană si Cristian
Diaconescu (PSD), Teodor Meleşcanu şi Radu Câmpeanu (PNL) şi secretarul Cristian Cucuianu (PD), într-un număr
inferior cvorumului de vot şi deci prea mic pentru ca senatorii prezenţi să emită în mod regulamentar avizul asupra P.L.
cu care Comisia fusese sesizată.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 31
La momentul de faţă, la care Comisiile raportoare reunite tocmai au întocmit un raport
favorabil O.U.G. (şi deci negativ respingerii P.L. de respingere a ordonanţei)22, mult mai
provocatoare pare abordarea altei probleme: proiectul L.333/2006 fiind înregistrat, conform
normelor constituţionale şi legale în vigoare, în procedură de urgenţă, iar data înregistrării
sale la Senat fiind 07.04.2006, se poate presupune, similar discuţiilor de mai sus referitoare la
CDep, că P.L. privind respingerea O.U.G se consideră a fi fost aprobat tacit la 07.05.2006? În
cazul în care răspunsul ar fi afirmativ, implicaţia logică ar fi aceea că, prin aprobare tacită,
Senatul a adoptat o lege privind respingerea O.U.G. nr. 183/2005. Mai mult, în aceeaşi
succesiune logică, O.U.G şi în consecinţă nici Acordul nu sunt în vigoare, ele nu mai pot
produce efecte juridice şi nici nu mai pot fi invocate ca temei legal în tot ceea ce înseamnă
situaţia juridică a FPRUG şi nici în alocarea de fonduri către această fundaţie din fondurile
FPRUG!
În acelaşi context, trebuie să atragem atenţia aici că eventuala respingere a P.L.

333/2006 privind „respingerea” O.U.G. nu numai că reprezintă o bizarerie procedurală, dar
totodată nu cnstituie o soluţie în favoarea oponenţilor ordonanţei; „respingerea respingerii” ar
însemna, tehnic vorbind, nimic mai mult decât simpla neadoptare a P.L. Adică, O.U.G. ar
rămâne în vigoare, nefiind respinsă printr-o lege!
Înainte de a încheia, considerăm că relativ la întreaga procedură legislativă deja consumată şi

la paşii care au rămas de parcurs în Senat, se cuvine adusă o precizare esenţială cu privire la
eventuala includere în textul P.L. de aprobare/respingere va O.U.G. a unei declaraţii interpretative
unilaterale de tipul celei propuse în cadrul Comisiei juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep. Deşi
lăudabilă, şi acceptată chiar şi de către MAE, conform declaraţiilor reprezentanţilor săi în Parlament
şi în mass media, o asemenea iniţiativă este tardivă şi complet inutilă. Temeiul legal avut probabil
în vedere de către adepţii acestei pseudo-soluţii este art. 1(j) din Legea Tratatelor nr. 590/2003, care
enunţă că
prin rezervă se înţelege declaraţia unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa,
formulată cu ocazia semnării, ratificării, aprobării, aderării sau acceptării unui tratat
multilateral, prin care se urmăreşte modificarea sau excluderea efectelor juridice ale anumitor
prevederi ale acestuia de partea română, dacă tratatul nu interzice asemenea rezerve şi ele sunt
conforme dreptului internaţional; pentru a produce efecte, rezervele formulate la semnare
trebuie confirmate la ratificare sau la aprobare.
Se poate constata cu uşurinţă că prevederea de mai sus nu se aplică situaţiei analizate, a unui
P.L. de aprobare/respingere a unei O.U.G. pentru ratificarea unui Acord internaţional din două
motive: în primul rând, Acordul de la 20 octombrie este unul bilateral la nivel guvernamental, nu
unul multilateral; în al doilea rând, şi cel mai important, în cazul discutat, declaraţia interpretativă
unilaterală ar adusă în completarea articolului unic al P.L. 333/2006, nu al O.U.G şi cu atât mai
puţin Acordului – ratificarea Acordului a survenit deja la momentul intrării în vigoare a O.U.G., la
fel cum putem presupune că a decurs deja notificarea reciprocă dintre Părţile Română şi Ungară. Ca
atare, adoptarea unei declaraţii interpretative unilaterale care să completeze textul P.L. este tardivă şi
complet inutilă, întrucât nu completează o lege de ratificare a Acordului, din corpul căreia să facă
22
O situaţie extrem de interesantă, în lumina pe de o parte a titularilor preşedenţiilor celor două comisii – Adrian
Păunescu, respectiv Peter Eckstein Kovacs, iar pe de altă parte a votului (au fost prezenţi la şedinţă toţi membrii celor
două comisii) – 12 la 11, care a reflectat fidel raportul numeric putere-opoziţie în cadrul reunit al celor două comisii!
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 32
parte la momentul ratificării, ci o lege de aprobare a unei O.U.G. deja în vigoare prin care a fost
ratificat Acordul.
Eventuala declaraţie nu atrage după sine vreo obligaţie pentru guvernul ungar, ci doar
consfinţeşte redundant o anumită libertate guvernului român, şi ca atare este inutilă. Singura soluţie,
deşi evident radicală, rămâne respingerea şi de către Senat în calitate de Cameră decizională a
proiectului de lege privind aprobarea OUG depus la Parlament de către Guvern. Adoptarea unui PL
privind respingerea OUG ar fi o iniţiativă neconstituţională, neprocedurală şi nulă.
De altfel, elocvent în favoarea aprecierii noastre, amintim că într-un comunicat-răspuns la o

întrebare adresată MAE ungar de către redacţia ziarului Ziua în primăvara acestui an se precizează
că “Ungaria a ratificat deja Acordul in forma in care acesta a fost semnat in octombrie 2005 astfel
incat nu mai exista nici un fel de posibilitate de modificare a acestuia”.
În sfârşit, în “jocul procedural” descris, la momentul de faţă rămân încă posibile câteva
speculaţii privitoare la intrarea sau nu în vigoare a Acordului, multe cu subvariante posibile, toate
ramificate de la problema iniţială – cea referitoare la (ne)depunerea O.U.G. la CDep, şi care
influenţează în mod direct viitorul parcurs al P.L. în Senat până la adoptarea sau respingerea sa:
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 33

A fost depusă O.U.G. la SG al CDep
(şi deci a intrat în vigoare?)
DA NU
O.U.G. a parcurs procedura A. Acordul nu este în vigoare,

de aprobare tacită? Este nevoie în continuare de o lege/O.U.G. de ratificare
NU DA
P.L. de aprobare O.U.G. putea fi doar la Cameră şi la Senat

reîncadrat la lege de complexitate deosebită?
B. O.U.G. poate fi considerată

blocată la Senat
?
NU DA
P.L., şi implicit O.U.G au fost aprobate tacit Este legală înaintare la Senat a P.L. de respingere a OUG?
NU DA
C. Acordul este ratificat
printr-o lege de adoptare a OUG Se poate considera că P.L. de aprobare
O.U.G, chiar nedepusă la Senat,
a fost aprobată tacit (procedura de urgenţă)
?
Fiind vorba de procedură de urgenţă,

se poate considera că la 7 mai,
P.L. de respingere a fost aprobat tacit?
DA NU
D. O.U.G. este anulată, E. P.L. îşi urmează actualul parcurs procedural la Senat
Acordul nu mai este în vigoare!
E.1. E.2. E.3.
Plenul votează împotriva Plenul adoptă Plenul adoptă P.L. în forma

PL de respingere a OUG P.L. de respingere a O.U.G. iniţiatorului (de aprobare a O.U.G.)
O.U.G. rămâne în vigoare
Din schema explicativă sus-expusă se reliefează 5 scenarii posibile care se pot aplica teoretic-
rezolutiv situaţiei procedurale în discuţie, dintre care ultimul, fiind încă în desfăşurare la ora
redactării acestui raport, admite alte 3 subscenarii evolutive:
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 34
A.) Se consideră, în interpretarea prevederilor constituţional-legale, că O.U.G. nr. 183/2005 nu a
fost depusă la CDep. Neîntrunind astfel condiţiile cumulative prevăzute constituţional,
ordonanţa de urgenţă nu poate intra în vigoare şi nu poate exercita efecte juridice, ca de
altfel şi Acordul pe care O.U.G. era menit să-l ratifice, cu toate consecinţele de rigoare pe
care scenariul le presupune.
B.) Se consideră că O.U.G. a fost depusă la Parlament (indiferent dacă în mod distinct sau
încorporată P.L. iniţiat de Guvern pentru aprobarea ei) şi a parcurs procedura de aprobare
tacită numai la CDep, în lipsa unor prevederi care să reglementeze parcursul ei conform la
Senat. În acest scenariu, O.U.G. ar putea fi considerată „blocată” la Senat, iar Acordul nu ar
fi în rigoare, în lipsa unui act normativ de ratificare a sa.
C.) În al treilea scenariu, bazat pe ipoteza depunerii O.U.G. la CDep şi presupus cel mai
convenabil pentru iniţiator, O.U.G. se consideră adoptată printr-o lege. Scenariul este
extrem de probabil dată fiind multitudinea de căi de împlinire a sa: nelegalitatea reîncadrării
ad hoc a P.L. de aprobare a O.U.G ca lege de complexitate deosebită şi ca atare parcurgerea
de către textul ordonanţe; interpretarea conform căreia O.U.G. a depăşit termenul de
aprobare tacită şi de către Senat; nelegalitatea „reîncadrării” P.L. de „aprobare” a O.U.G. ca
proiect de „respingere” şi implicit parcurgerea de către P.L. de aprobare a procedurii de
aprobare tacită al Senat, indiferent dacă el a fost depus în mod regulamentar la Senat sau
nu; în consecinţa sub-scenariului E.3., explicat mai jos. În această situaţie, coroborând
prevederile constituţionale, O.U.G. se consideră adoptată printr-o lege de aprobare, aceasta
adoptată fiind tacit.
D.) Situaţia a patra posibilă este extrem de interesantă: se consideră simultan că O.U.G. a fost
depusă la CDep, că nu a parcurs procedura de aprobare tacită în vreuna din Camere, că
înaintarea de la CDep la Senat a P.L. de respingere a O.U.G. a fost legală şi că, odată depus
în regim de urgenţă la Senat la data de 7 aprilie a.c., proiectul de respingere a fost adoptat
tacit de către Camera decizională la 7 mai, altfel spus la împlnirea termenului de 30 zile
pentru pronunţare. În această situaţie, adoptându-se tacit un P.L. de respingere a O.U.G.,
atât ordonanţa, cât şi Acordul au fost anulate, nemaiputând exercita efecte juridice.
E.) În sfârşit, presupunând coroborat că
- O.U.G. a fost depusă, într-o formă sau alta, la CDep, deci a intrat în vigoare
- aceeaşi ordonanţă nu s-a înscris procedurii de aprobare tacită,
- reîncadrarea ca P.L. ca lege de complexitate deosebită a fost legală,
- înaintarea de către BP al CDep către Senat a unui P.L. de respingere a O.U.G. a fost
la rândul ei legală,
distingem trei sub-scenarii evolutive în funcţie de votul care va urma în plenul Senatului:
• E.1. plenul va vota împotriva P.L. nr. 333/2006 de respingere a O.U.G; în această situaţie,
aşa cum explicam anterior, „se respinge respingerea”, iar singurul rezultat este faptul că
O.U.G. rămâne în vigoare şi la fel Acordul, cu menţiunea că Parlamentul nu a adoptat încă o
lege de aprobare/respingere a ordonanţei;
• E.2. plenul va adopta (va vota în favoarea) P.L. de respingere a O.U.G. Rezultatul se înscrie
scenariului D., acela în care O.U.G. este anulată, la fel Acordul, iar cele două acte nu mai
pot produce efecte juridice;
• E.3. plenul va adopta P.L. în forma transmisă de iniţiator, aceea de aprobare a O.U.G. În
această din urmă situaţie, rezultatul se înscrie scenariului C., în care o lege aprobă ordonanţa
de urgenţă şi deci Acordul este ratificat mediat, printr-o lege.
Singura şi concomitent suprema autoritate interpretativă a acestei complicate situaţii procedurale
rămâne Curtea Constituţională, care, aşa cum vom detalia în concluziile raportului, poate fi sesizată
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 35
asupra neconstituţionalităţii procedurii/procedurilor parlamentare. Conform art. 146(a) din
Constituţie, Curtea se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora,
la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi
sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 36

III. IMPLICAŢIILE ÎNFIINŢĂRII ŞI EXISTENŢEI FUNDAŢIEI
PUBLICE ROMÂNO-UNGARE “GOJDU”
În continuare vom aborda mai întâi, într-o manieră punctuală, câteva din implicaţiile
problematice ale înfiinţării şi existenţei FPRUG, recurgând inclusiv la o analiză a prevederilor
Actului Constitutiv al fundaţiei în forma în care el a fost prezentat de către reprezentanţii MAE
parlamentarilor cu ocaziile diversdelor audieri în faţa comisiilor de specialitate.
Ca esenţă a întregii problematici congenere (în)finţării FPRUG, discursul oficial al

diplomaţiei române în exerciţiu accentuează nevoia de a disocia între două paliere:
a.) autorităţile române (altfel spus, statul român, subiect de drept internaţional public) şi ce pot
face ele, şi FPRUG, fără legătură – se pretinde - cu moştenirea Gojdu, şi respectiv
b.) Fundaţia Gojdu din Sibiu, subiect de drept internaţional privat, şi ce poate face ea în directă
legătură cu moştenirea Gojdu, în calitatea sa de continuatoare de jure, recunoscută ca atare
de MAE, a fundaţiei originare înfiinţate în secolul trecut în baza testamentului lui Emanuil
Gojdu.
Mai mult chiar, reprezentanţii MAE au susţinut în mod repetat în faţa opiniei publice şi a
instituţiilor cu atribuţii în domeniu (precum Parlamentul) nu numai că FPRUG nu ar avea nici o
legătură moştenirea Gojdu, pe care Fundaţia omonimă din Sibiu este îndreptăţită să o reclame în
continuare, ci şi că:
1. semnarea Acordului din 2005 nu reprezintă un gest de renunţare al României la
bunurile Fundaţiei Gojdu, întrucât statul român nu a fost vreodată proprietarul lor,
responsabilitatea şi îndreptăţirea în acest sens revenindu-i exclusiv Fundaţiei din
Sibiu. În exact acest tipar este de altfel analizată şi situaţia juridică a bunurilor Gojdu
în lumina Acordului din 1937 în relaţie cu Convenţia din 1953.
2. Mai mult, MAE afirmă că a susţinut de fapt Fundaţia Gojdu în activitatea ei pe
diverse căi, căi asupra cărora vom reveni mai jos.
3. În genere, problema Fundaţiei Gojdu a continuat, se afirmă, să fie o chestiune
prioritară pe agenda politico-diplomatică româno-ungară.
Dintre aceste ultime trei precizări am ales să prezentăm evaluarea celei de a treia, celelalte
două urmând să fie abordate întro judecată integrată şi corelată altor aspecte-problemă inseparabile
de “dosarul Gojdu”.
III.1. A fost problema Fundaţiei Gojdu realmente o prioritate

pe agenda bilaterală româno-maghiară?
Pe situl Camerei Deputaţilor este accesibilă şi o serie de întrebări şi interpelări ale deputaţilor
şi răspunsul corespunzător al MAE, de regulă semnat de ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu. În
răspunsul la una dintre interpelări, mai exact cea formulate de deputatul Vasile Puşcaş, MAE
prcizează că: „[a]ctivitatea şi statutul Fundaţiei Gojdu de la Sibiu nu au constituit subiecte de
negociere între România şi Ungaria”. Dincolo de faptul că enunţul contrazice afirmaţia anterioară a
MAE, să notăm că o atare precizare ridică serioase semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale
negociatorilor din partea MAE român: câtă vreme Ministerul a declarat în repetate rânduri că
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 37
recunoaşte FG de la Sibiu drept continuatoare a Fundaţiei Gojdu originare şi deci îndreptăţită la a
revendica şi intra în posesia moştenirii Gojdu, întrebarea este ce şi cum s-a negociat de fapt, câtă
vreme simpla pronunţare a numelui propriu „Gojdu” ar fi trebuit să-i facă pe negociatorii români să-
şi amintească de problema patrimoniului Gojdu?!
Ba mai mult, documentele oficiale întocmite de Guvern şi de MAE ilustrează cel puţin
inconsecvenţă în problema în discuţie; atât expunerea de motive asociată P.L. nr. 639/2005, cât şi
cea asociată P.L. 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 au, aşa cum menţionam, şi
anterior, aceeaşi introducere: „[s]ituaţia bunurilor Fundaţiei Gojdu a constituit o temă sensibilă în
relaţiile româno-ungare, începând cu perioada de după Primul Război Mondial”. Ei bine, dacă
autorul/autorii celor două documente ar fi precizat în completare că acesta a fost cazul până la
instaurarea noilor autorităţi la Bucureşti, corelarea acestor două prevederi cu răspunsul la
interpelarea deputatului ar fi putu sugera consecvenţă şi coerenţă.
III.2. Sunt FPRUG şi FG două entităţi şi problematici separate, aşa cum susţine MAE?
Pretenţia MAE, reluată în public în repetate rânduri, că cele două fundaţii ar fi integral
disincte în ceea ce înseamnă existenţa, obiectivele şi funcţionarea lor, pare total nefondată, iar
afirmaţia că ministerul ar susţine chiar FG de la Sibiu poate fi calificată drept denaturare majoră a
adevărului.
Prima facie se pot aduce cel puţin 3 contraargumente afirmaţiei MAE privind distinctivitatea
integrală a celor două fundaţii şi problematici aferente:
1.) În primul rând, este vorba de utilizarea, în denumirea înregistrată la instanţele judecătoreşti
a ambelor fundaţii, a numelui propriu „Gojdu”23. Denunţând astfel afirmaţiile MAE
privind recunoaşterea şi neatingerea, prin crearea FPRUG, a dreptului Fundaţiei Gojdu de
la Sibiu de a revendica patrimoniul disputat, simpla “duplicare” a numelui Gojdu
generează confuzii şi interpretări. Alegerea numelui este astfel cel puţin neinspirată, iar în
fond încalcă însuşi spiritul testamentului marelui mecena, care îşi dorea ca numele lui să
fie purtat de o fundaţie patronată de autorităţile religioase române şi care să acorde burse
de studiu tinerilor români ortodocşi din Ungaria şi România, nu de o fundaţie în care să
fiinţeze un institut al vreunui parteneriat strategic ungaro-român. Iar contraargumentele
invocate de ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu la audierile în faţa comisiilor din CDep şi
Senat, că ar exista multiple fundaţii purtând numele lui Ştefan cel Mare sau al lui Mihai
Eminescu sunt nefondate, analogiile de acest tip fiind pe cât de înşelătoare pe atât de hilare
prin logica lor eronată: Nici Mihai Eminescu şi nici Ştefan cel Mare, Burebista sau Carol al
II-lea nu şi-au întocmit un testament în care să prevadă înfiinţarea unei fundaţii care să le
poarte numele şi căreia să-i fi fost trasate extrem de precis obiectivele, preum în cazul
Fundaţiei Gojdu. Într-o remarcă retorică opozabilă analogiei încercate de minsitrul de
externe, se poate interoga de ce Părţile nu au ales alt nume şi altă personalitate a cărei
spritualitate şi memorie să o cultive, precum Petöfi Şandor, Albert Wass sau Iuliu Maniu?
2.) În al doilea rând, ptrivit art. 5(1) din Actul Constitutiv al FPRUG, semnat de cele două
guverne, “[s]copul fundaţiei publice îl reprezintă [...] sprijinirea îndeplinirii obiectivelor
23
Parantetic menţionând acest lucru, măsura unui deputat din Parlamentul României de a depune la OSIM o cerere de
înregistrare a mărcii “Fundaţia Gojdu” este puerilă şi teatrală, lipsită de orice efect juridic: FPRUG se supune ca subiect
de drept legislaţiei Ungariei, şi nu celei a României, pe al cărei teritoriu se întinde aria de exercitare a consecinţelor
juridice ale înregistrării mărcii la OSIM.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 38
cuprinse în Testamentul lui Emanuil Gojdu". Astfel, FPRU se substituie, inclusiv ca obiect
de activitate, Fundaţiei Gojdu de la Sibiu, altfel spus, o uzurpează, chiar dacă MAE susţine
că o recunoaşte pe cea din urmă drept continuaoare de jure a fundaţiei înfiinţate la
Budapesta în 1870.
3.) În al treilea rând şi extrem de important, faptul că FPRUG şi FG de la Sibiu nu constituie
două entităţi şi problematici distincte este de altfel uşor recognoscibil în chiar textul
O.U.G. prin care Guvernul României, eludând încă o dată aribuţiile de legiuitor suprem ale
Parlamentului, a ratificat Acordul de la 20 octombrie 2005; în chiar primul alineat al
ordonanţei se enunţă:
Prin Acordul semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005, a fost înfiinţată Fundaţia Publică
Româno-Ungară „Gojdu”, armonizându-se prevederile testamentare ale marelui mecena
Emanuil Gojdu cu realităţile contemporane şi cu dorinţa împrtăşită a celor două guverne ca
demersul să fie unul comun româno-ungar, similar reconcilierii franco-germane [sublinierile
noastre, Strategikon. Vezi).
Dincolo de
- analogia înşelătoare şi discordantă faţă de realitate - cea cu reconcilierea franco-
germană (analogia era vehiculată în contextul încheierii Tratatului bilateral din 1996,
astăzi ea pare cel puţin arhaică, dacă nu chiar ridicolă – mai există la momentul
prezent disensiuni de asemenea profunzime încât să reclame un demers de tipul
celui franco-german?!), de
- enunţarea la modul verbal indicativ, de constatare a unei realităţi (i.e. „a fost înfiinţată
Fundaţia...”, aceasta deci chiar dacă Acordul nu era încă în vigoare, el fiind
ratificat tocmai prin O.U.G. din care am citat), şi de
- ridicolul demascat prin compararea contrastivă a prevederii accentuate din textul
ordonanţei cu precizarea din răspunsul MAE oferit la interpelarea unui deputat, anume
că „[a]cordul ... semnat la Bucureşti [...] nu invocă testamentul lui Emanuil Gojdu”,
se poate constata că textul ordonanţei spulberă definitiv şi complet pretenţia MAE că
FPRUG şi FG ar fi două chestiuni distincte: FG de la Sibiu este continuatoarea
recunoscută a FG originare, înfiinţate pe baza testamentului lui Emanuil Gojdu;
Acordul din septembrie urmăreşte armonizarea testamentului cu realităţile
contemporane. Unde se trasează atunci linia de demarcaţie dintre cele două fundaţii,
dintre obiectivele lor, dintre motivarea înfiinţării lor?! Testamentul prevede
înfiinţarea unei fundaţii care să poarte numele Gojdu şi totodată să se acorde, din
fondurile Fundaţiei, burse “acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă,
distinşi prin bună purtare şi prin talente, ai căror parinţi nu sunt în stare cu averea lor să
ducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor”. Testamentul nu prevede
înfiinţarea unei Fundaţii publice care să acorde burse, din fonduri bugetare, atât
maghiarilor, cât şi românilor, indiferent de religia lor.
Astfel, pretenţia MAE că FPRUG nu se substituie Fundaţiei Gojdu de la Sibiu este falsă, iar
separarea celor două entităţi este cel mult artificială, dacă nu chiar o deformare inacceptabilă a
adevărului. Iar o analiză mai extinsă a documentaţiei oficiale disponibile, nu face decât să confirme
că „separarea” FPRUG de FG pare nu una autentică, de substanţă, determinată de obiective şi forma
celor două fundaţii, ci reconfigurată continuu, în funcţie de interesele de moment ale MAE.
Bunăoară, în răspunsul nr. 1066A (înregistrat cu nr. 1404 la D.R.P) adresat de către ministrul Mihai-
Răzvan Ungureanu interpelării deputatului Vasile Puşcaş, se precizează că „[r]eînfiinţarea, în 1996,
a Fundaţiei Gojdu de la Sibiu, continuatoarea Fundaţiei Gojdu, a marcat intensificarea demersurilor
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 39
părţii române pentru clarificarea problemei bunurilor Fundaţiei Gojdu şi, în special după 1998,
subiectul a devenit o prioritate a agendei bilaterale...”24
În sfârşit, arguendo poate fi conturat un scenariu, e adevărat, de tip worst case, care ar
invalida definitiv pretinsa distinctivitate a celor două fundaţii, dar, mai grav, ar spulbera definitiv şi
revendicările legitime ale fundaţiei de la Sibiu: printr-o hotărâre judecătorească a unei instanţe
din Budapesta, similară celei adoptate în 1999 în România, FPRUG ar putea teoretic fi
considerată de către Ungaria, pe teritoriul acestui stat, drept continuatoarea de jure a
Fundaţiei Gojdu originare! În atare situaţie, chiar dacă ar mima o opoziţie fermă,
autorităţilor române le-a lipsi orice instrument juridic de evitare a consecinţelor dezastruoase
ale unei asemenea sentinţe judecătoreşti! Mai mult, în acelaşi scenariu, conform Acordului de
la 20 octombrie 2005, MAE ar fi obligată în continuare să vireze câte minimum 200.000 euro
în contul FPRUG pentru constituirea bugetului ei!25
III.3. MAE susţine cu adevărat Fundaţia Gojdu de la Sibiu, sau o subminează?
Din „dovezile” aduse de către MAE favoarea tezei că ar fi sprijinit Fundaţia Gojdu, cele
relativ plauzibile, asupra cărora merită insistat, sunt următoarele:
- manifestările culturale organizate de Fundaţia Gojdu la Sibiu, menite să reînvie spiritul
marelui mecena Gojdu, au beneficiat de sprijinul Guvernului României şi al cercurilor
academice din România;
- prin H.G. nr. 1471/11 decembrie 2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 171/19
decembrie 2003), Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu a fost declarată de utilitate publică;
- reprezentanţii Fundaţiei Gojdu de la Sibiu au fost invitaţi de către MAE şi au participat la
două runde de negocieri româno-maghiare, la nivel de experţi, privind problematica
Fundaţiei Gojdu, din partea fundaţiei de la Sibiu participând Pr. prof. Aurel Pavel,
preşedintele ei şi totodată reprezentantul Mitropolitului Ardealului, şi respectiv prof. dr.
Cornel Sigmirean, preşedintele executiv.
La prima vedere, argumentele de acest tip au o aparenţă de validitate. La o evaluare mai

atentă însă, se poate aprecia că
- sprijinul cercurilor academice acordat manifestărilor organizate de FG nu se datorează
autorităţilor române;
- nu este deloc clar în ce a constat sprijinul acordat de către Guvern în aceeaşi direcţie,
enunţul fiind suspect de general şi vag definit;
- H.G. invocată înseamnă, într-adevăr, sprijin acordat Fundaţiei, dar nu sprijin concret
acordat în direcţia soluţionării problemei-cheie, cea a intrării în posesia FG a moştenirii
Gojdu (dimporivă, înaceastă problemă declaraţiile şi documentaţia MAE vadoptă un ton
extrem de descurajator, de cvasi-abandonare a FG în demersul ei, accentuându-se şansele
reduse şi dificultăţile multiple cu care s-ar confrunta fundaţia în cazul iniţierii unei noi
acţiuni în instanţă).
- Participarea clericilor membri ai Consiliului Director al FG la 2 (două) runde de negociere
este orice, numai un argument, nu. Dimpotrivă. Documentarul referitor la problematica
24
Ambele documente – interpelarea deputatului şi răspunsul ministrului – sunt disponibile pe situl CDep, la fişa
proiectului de lege discutat aici, la rubrica “Întrebări şi interprelări”.
25
Demn de luat în considerare ca posibilă bază de pornire în această direcţie, preambulul Actului Constitutiv numeşte
fundaţia “organizaţie de utilitate publică deosebită”.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 40
FPRUG listează în planul bilateral cel puţin 20 runde de negociere, schimburi de note
verbale sau consultări în diverse alte formate între părţile române şi cele maghiare pe
problematica Gojdu, astfel încât invitarea reprezentanţilor FG la numai 2 dintre ele, şi
acelea la nivel de experţi (lipsiţi de orice putere decizională şi constrânşi de limitele
mandatului precizat înaintea negocierilor de conducerile celor două ministere), sugerează
adevărata importanţă a FG în ochii MAE.
Mai grav, o analiză mai profundă furnizează alte 2 posibile contraargumente la discursul
oficial al Guvernului/MAE şi este de natură să sugereze că, în realitate, autorităţile române nu
susţin, ci, dimpotrivă, subminează FG şi obiectivele sale:
a.) în primul rând, în întreaga documentaţie întocmită de MAE este uzitată denumirea
„Fundaţia Gojdu de la Sibiu”. Faptul, aparent minor, aduce totuşi cu sine implicaţii
demne de luat în considerare: utilizarea distinctă a sintagmelor-denumire „Fundaţia
Gojdu” (cu referire la fundaţia înfiinţată în 1870) şi respectiv „Fundaţia Gojdu de la
Sibiu”, deşi se vrea probabil a servi unei mai mari acurateţi şi clarificări în numirea şi
ordonarea realităţii, are potenţialul de a submina calitatea juridică a FG (de la Sibiu) de
continuatoare a fundaţiei înfiinţate în secolul trecut. Faptul este cu atât mai inexplicabil şi
concomitent păgubos, cu atât mai mult cu cât MAE a recunoscut în mod repetat fundaţia
din Sibiu drept continuatoare (nu „succesoare” – termen pe baza căruia s-ar putea
justifica eventual uzul a două denumiri distincte) de jure a celei înfiinţate imediat după
moartea lui Gojdu.
b.) În al doilea rând, şi mult mai important, prin decizia de a participam financiar la
cumpărarea imobilelor din Budapesta pentru FPRUG, MAE comite o eroare extrem de
gravă, prin care subminează încă o dată obiectivele FG şi revendicarea de către ea a
bunurilor imobiliare şi mobiliare lăsate moştenire de Emanuil Gojdu. Achiziţionând
împreună cu partenerul ungar clădiri din ansamblul Gojdu, Guvernul României
recunoaşte indirect proprietatea firmei israeliene Autoker Holding Rt26, negând
astfel dreptul, sau mai bine zis introducând obstacole suplimentare în calea
revendicărilor Fundaţiei Gojdu asupra respectivelor proprietăţi. Implicit, este
denunţat astfel falsul poziţiei oficiale a MAE, care admite că Acordul din 1937 ar fi în
vigoare, neanulat de Convenţia din 1953 - cea prin care, la art. 1(1), părţile română şi
ungară declarau „stinse în mod reciproc acele drepturi, creanţe şi pretenţiuni care există
faţă de Partea cealaltă pe baza convenţiilor sau înţelegerilor încheiate înaintea
eliberării celor două ţări de către Armata Sovietică” (vezi). Cumpărarea de către MAE
ungar şi român, pentru FPRUG, a unui sediu în Curţile "Gojdu" înseamnă însă
recunoaşterea implicită a faptului că Ungaria a intrat în proprietatea acelor imobile la un
moment dat. Or, Acordul din 1937, recunoscut de către MAE ca fiind în vigoare, enunţă
implicit că patrimoniul Fundaţiei nu a intrat niciodată în proprietatea Ungariei şi explicit,
cf. art. său nr. 1, că „Ungaria va preda României ... întreg patrimoniul Fundaţiunii
Gojdu ... cu toate drepturile şi obligaţiile aferente, şi aceasta pentru ca zisul patrimoniu
să fie pus la dispoziţia organului reprezentând Fundaţiunea...” (vezi).
Argumentul MAE, reiterat cu multiple ocazii, este acela că statul român nu a renunţat, prin
semnarea Convenţiei din 1953, la drepturi sau pretenţii referitoare la moştenirea Gojdu, întrucât
acestea nu îi aparţineau, iar în Acordul din 1937, statul român nu avea calitatea de proprietar. Ba
26
Care a cumpărat imobilele de la Primăria sectorului 7 din Budapesta în decembrie 2004, în ciuda opoziţiei exprimate
de autorităţile române de la acel moment.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 41
mai mult, MAE merge până la a invoca, în explicaţiile sale oficiale, principiul de drept nemo dat
quod non habet („nimeni nu poate da ceea ce nu-i aparţine”). În realitate, argumentul nu se susţine;
pentru a rămâne la principiile de drept, ministerului i-ar putea fi contrapuse cel puţin alte două
principii de drept natural, ambele cu implicaţi directe asupra deciziei MAE de a se angaja în
cumpărarea, alături de omologii ungari, a clădirilor Gojdu:
- aliendi abstinentia (obligaţia de a respecta ceea ce nu-ţi aparţine);
- promissorum implemendorum obligatio ((se cuvine) respectarea obligaţiilor asumate,
transpus ulterior în forma principiului juridic pacta sunt servanda (pactele/convenţiile
trebuie respectate).
Incidenţa celor două principii în cazul supus analizei se traduce astfel: cunoscând faptul că
FG revendică în continuare clădirile şi întreaga moştenire Gojdu, pentru a respecta primul dintre
principii, MAE nu ar fi trebuit să-şi asume participarea financiară la achiziţionarea imobilelor,
întrucât acestea nu aparţin de drept celui care le vinde (i.e. compania israeliană); în privinţa celui de
al doilea principiu, care se aplică celor două ministere – român şi ungar deopotrivă, Ministerul ar fi
trebuit - pe de o parte să apere interesele FG ca entitate juridică din cadrul statului român (ale cărui
interese se presupune că MAE le promovează şi protejează) şi să depună toate demersurile necesare
pentru ca partea ungară să-şi respecte obligaţia asumată în 1937 de a transfera României bunurile
Gojdu pentru transmiterea acestora către „organul reprezentând fundaţiunea”, iar - pe de altă parte
să-şi asume la rândul său, ca autoritate publică română responsabilă în speţă, mandatul de
transmiţător al bunurilor către conducerea Fundaţiei Gojdu din Sibiu.
Astfel, într-un tipar dihotomic,

fie a.) MAE român cumpăra împreună cu MAE ungar imobile din curţile Gojdu şi atunci
recunoştea implicit titlul nelegitim de proprietar al firmei israeliene / primăriei de sector (care a
vândut în 2004 imobilele companiei israeliene)27,
fie b.) nu recunoştea acest lucru, ci considera, în baza Acordului din 1937, Fundaţia Gojdu ca
unic moştenitor legal şi atunci nu se cuvenea să se angajeze într-un contract de vânzare-cumpărare
de imobil, ba mai mult, era obligată să aştepte încă preluarea de la autorităţile ungare a
patrimoniului pentru a-l preda ulterior Fundaţiei Gojdu!28
Dincolo de acest raţionament parţial contrafactual, deznodământul este cunoscut: MAE a

preferat prima opţiune, la ora actuală cuvenindu-se să-şi asume consecinţele.
III.4. Se mai poate obţine o soluţie judiciară favorabilă în cazul moştenirii Gojdu?
Răspunsul, conform evaluărilor noastre, este „Aproape imposibil!”, principalul motiv

constând în prevederile legislaţiei maghiare. Bunăoară, la momentul aderării la Consiliul Europei în
1990, Ungariei nu i s-a impus retrocedarea bunurilor imobiliare şi mobiliare naţionalizate în timpul
27
Aici se aplică principiul nemo dat quod non habet, invocat în alt scop şi context pe situl MAE: firma israeliană /
primăria de sector nu pot da ceea ce nu le aparţine.
28
Ex. art. 2(3) al Acordului ar fi putut fi modificat din forma sa semnată “Până la finalizarea lucrărilor de renovare a
Curţilor Gojdu, partea ungară va pune la dispoziţia Fundaţiei publice o locaţie adecvată pentru desfăşurarea activităţii
acesteia” în “Până la finalizarea lucrărilor de renovare şi până la clarificarea situaţiei juridice a Curţilor Gojdu, partea
ungară …” – clarificarea putându-se face prin procedura uzuală a înaintării unei note verbale. Cert este că simpla
solicitare putea conta în sine, înscriindu-se binevenit unei tactici de negociere.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 42
guvernărilor comuniste de după al doilea război mondial. Speculând acest lucru, autorităţile ungare
s-au mărginit să adopte o lege privind retrocedarea doar a imobilelor care aparţinuseră înainte de
naţionalizare cultelor religioase, termenul de prescriere al eventualelor revendicări fiind 1998.
Şi dacă aceste constrângeri nu ar fi fost suficiente, eventualele şanse au fost diminuate şi mai
sever în 1993, odată cu adoptarea şi promulgarea în Ungaria a legii „autoadministrării minorităţilor
din Ungaria”. În aplicarea imediată a acestei legi, autorităţile maghiare au oferit ca despăgubire
comunităţii “autoadministrate” de români din Ungaria circa 2.000 mp din totalul celor 6.000 mp ai
imobilelor Fundaţiei din centrul Budapestei.29. În mod evident, o despăgubire în natură şi în bani
acordată Vicariatului Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria nu se constituie într-o soluţie
definitivă a problemei, interlocutorul legitim trebuind să fie/fost Fundaţia Gojdu, chiar dacă aceasta
nu se reînfiinţase încă în acel an. În plus, conform Acordului din 1937, Ungaria ar fi trebuit să
predea bunurile “României” şi de aici, prin intermediul autorităţilor, Fundaţiei Gojdu de la Sibiu.
Just ar fi fost ca autorităţile ungare să se adreseze „mandatatului” prevăzut de Acordul din 1937,
recte autorităţilor române, care ar fi urmat să decidă asupra celui mai bun curs de acţiune în
condiţiile absenţei entităţii juridice continuatoare a Funaţiei Gojdu originale.
Nu mai puţin adevărat, mulţumindu-se cu clădirile şi cei 400.000 USD şi considerând

implicit decizia autorităţilor maghiare ca fiind justă şi echitabilă, Biserica Ortodoxă Română a
comis o primă eroare strategică majoră, pe care se cuvine să şi-o asume în faţa opiniei publice.
O a doua greşeală a fost comisă de către Fundaţia Gojdu în mod direct şi de către B.O.R indirect în
ianuarie 2000, atunci când FG, condusă de reprezentantul Mitropolitului Ardealului, a iniţiat o
acţiune în instanţă la Budapesta, respinsă pentru viciu de procedură. Acţiunea perimându-se
(explicaţia oficială a MAE în răspunsul oferit deputatului Puşcaş la interpelarea sus-amintită) din
cauza lipsei de diligenţă a avocatului, o introducere a unei noi acţiuni în aceeaşi chestiune este serios
pericilitată în şansele ei de succes, în ciuda aprecierilor oficiale ale MAE conform cărora FG îşi
păstrează calitatea procesuală activă.
III.5. Alte observaţii pe marginea Acordului din 2005 şi Actului Constitutiv al FPRUG şi a
implicaţiilor prevederilor lor
Într-o abordare “în fund de sac”, în finalul prezentului raport pot fi aduse câteva observaţii
pe marginea prevederilor din Acordul bilateral şi din Actul Constitutiv, altele decât cele atinse deja
de analiza precedentă, şi respectiv a implicaţiilor lor.
Observaţii legate de formă, stil şi tehnică de redactare
1. Acordul din octombrie 2005 şi Actul Constitutiv (în forma sa pe care reprezentanţii MAE au
prezentat-o parlamentarilor în cadrul diverselor audieri în faţa comisiilor sesizate) nu
concordă în denumirea fundaţiei; Acordul pomeneşte passim de „Fundaţia Publică Româno-
Ungară ‘Gojdu’, în timp ce denumirea înscrisă în Actul Consecutiv (şi se presupune
implicit, şi denumirea sub care a fost înregistrată fundaţia de către instanţele judecătoreşti de
la Budapesta) este “Fundaţia Publică Ungaro-Română Gojdu” (vezi titlul Actului şi art. său
2). Neconcordanţa atrage după sine efecte juridice, putându-se discuta chiar – în condiţiile în
29
Mai exact, 957 mp au fost retrocedaţi „în natură”, iar pentru restul de până la 2.000 mp s-a acordat o despăgubire
financiară de aprox. 43 milioane forinţi (circa 400.000 USD)
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 43
care organizarea şi funcţionarea FPRUG/FPURG se supune legislaţiei maghiare - de
nulitatea Acordului semnat la Bucureşti, sau într-o altă cheie interpretativă, de faptul că
MAE nu poate aloca sume din bugetul său unei Fundaţii (“Ungaro-Română”) în constituirea
şi susţinerea căreia nu s-a angajat ca parte, pentru simplul motiv că nu există temeiul legal în
baza căruia să o facă.
2. Într-o altă eroare de tehnică de redactare legislativă, alin. (1) al art. 5 din Acord stabileşte
“Consiliul Director” ca principal factor de decizie, reprezentant şi gestionar al Fundaţiei, în
vreme ce alineatul următor al aceluiaşi act menţionează, cu aceeaşi referire logică,
“[preşedintele] Comisiei”. În această privinţă, Actul Constitutiv menţionează passim
“Consiliul Director” ca for suprem de conducere al fundaţiei.
3. Precizarea, în art. 6(2) al Actului Constitutiv, a valorii patrimoniului iniţial al fundaţiei în
forinţi şi euro îşi găseşte un sens într-o singură ipoteză, anume cea în care versiunea actului
prezentată în Parlament de către reprezentanţii MAE este cea înregistrată juridic la
Budapesta, ipoteză în care sumele menţionate corespund cursului oficial de schimb euro-
forint din chiar ziua înregistrării fundaţiei. Altminteri, cursul euro-forint nefiind fixă,
prevederea fixă a sumelor în ambele valute ar fi o altă eroare de tehnică de redactare
legislativă.30
4. Alin. (1) al articolului (15) referitor la condiţiile şi căile desfiinţării fundaţiei este non-
sensual, întrucât, precizându-se ca scop al organizaţiei “cultivarea spiritualităţii lui Emanuil
Gojdu şi, prin aceasta, dezvoltarea în continuare a colaborării Fondatorilor în domeniul
minorităţilor naţionale şi lingvistice” (art. 5(1) al Actului Constitutiv), este greu de
presupus/cuantificat/validat îndeplinirea completă a scopului, aşa cum se precizează în
alineatul menţionat.
Observaţii legate de conţinut
5. Articolul 5(1) al Actului, care defineşte scopul fundaţiei publice ca fiind “cultivarea
spiritualităţii lui Emanuil Gojdu şi, prin aceasta, dezvoltarea în continuare a colaborării
Fondatorilor în domeniul minorităţilor naţionale şi lingvistice” reclamă următoarele
observaţii:
- scopul FPRUG, aşa cum este menţionat în Acord (“cinstirea memoriei
marelui mecena Emanuil Gojdu şi ... sprijinirea dezvoltării cooperării între
Părţile Contractante”), nu concordă cu cel enunţat în Actul Constitutiv;
- sintagma “şi, prin aceasta,” nu îşi are rostul, inserarea ei artificială şi forţată
supunându-se erorii logice non sequitur (profan spus, “din una nu rezultă
cealaltă”), de vreme ce cultivarea spiritualităţii lui Emanuil Gojdu nu se
constituie într-un mijloc sau factor facilitator al dezvoltării cooperării dintre
fondatori în domeniul menţionat;
- relaţia conjunctivă dintre aributele “naţionale” şi “lingvistice” ca aribute
asociate substantivului “minorităţi” este generatoare de confuzii şi speculaţii
în coroborarea ei ambiguă cu alte probleme conexe precum statutul
minorităţii române din Ungaria şi (ne)recunoaşterea ei ca minoritate
naţională sau cu proiectul Statutului Minorităţilor Naţionale aflat la
momentul de faţă în dezbaterea Parlamentului României. În mod doar
30
Ipoteza în discuţie este însă invalidată de faptul că în documentul prezentat Senatului, nedatat, nesemnat şi
neautentificat, unui număr de funcţii din cadrul fundaţiei nu le sunt nominalizate persoanele exercitante (ex. Cei 5
membri ai Consiliului reprezentanţi ai Fondatorului Ungaria, membrii Comisiei de Cenzori, etc.)
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 44
aparent inexplicabil, în extrasele din Actul Constitutiv disponibile pe
website-ul MAE, este omisă exact referirea la minorităţile naţionale:
“…
Scopul Fundaţiei: cinstirea memoriei marelui mecena Emanuil Gojdu şi
sprijinirea dezvoltării relaţiilor româno-ungare.
...”31
6. Referitor la art. 4(2) al Acordului şi la art. 6(2) din Actul Constitutiv, MAE nu a comunicat
public şi fără echivoc dacă a virat contribuţia sa la patrimoniul iniţial al FPRUG şi dacă
acesta a fost cazul, care a fost valoarea sa (conform art. 4(2) din Acord). Totodată, MAE a
omis să precizeze datele la care: a fost înregistrată fundaţia la instanţele judecătoreşti din
Budapesta, s-a finalizat elaborarea Actului Constitutiv; datei la care a fost virată cota parte
revenind MAE din fondul necesar achiziţionării şi renovării imobilelor din Curţile Gojdu.
7. Pornind de la prevederea art. 5(5), MAE a omis să comunice opiniei publice din România
care este website-ul FPRUG. Presupunerea noastră, până la culegerea de către centru a
informaţiilor “de pe teren” (la Budapesta) este aceea că situl nu există, aceasta pornind de la
ipoteza că, fiind totuşi vorba de o fundaţie publică româno-ungară / ungaro-română,
conţinutul sitului prezumptiv ar exista în ambele limbi, maghiară şi română. Or, investigaţile
noastre pe reţeaua World Wide Web nu au decelat nici o pagină web în română care să
aparţină Fundaţiei Publice Româno-Ungare Gojdu (în nicuna din variantele rezultate din
permutarea celor 5 cuvinte). Singurul sit decelabil cu legătură cu problema în discuţie este
cel al „Curţilor Gojdu” (http://www.madachgardens.hu/), neactualizat şi realizat în perioada
în care clădirile din centrul Budapestei aparţineau firmei israeliene sus-menţionate.
8. Prevederile art. 10 din Actul Constitutiv pot părea incredibile unei persoane neavizate; ca
membri ai Consiliului Director (toţi exercitând un mandat de 3 ani) sunt numiţi în funcţie
ca persoane, nominal deci, şi nu ca titulari ai unor funcţii de autoritate publică (i.e. în
funcţia de co-preşedinte din partea României este numit nu [titularul funcţiei de] “minstru[l]
al afacerilor externe”, ci “Mihai Răzvan Ungureanu”), din partea Fondatorului România:
- Sorin Antohi - preşedinte;
- Mihai-Răzvan Ungureanu – copreşedinte;
- Adrian Crăciunescu (director general în Ministerul Culturii şi Cultelor),
Moise Popescu (director general în Ministerul Finanţelor Publice), Anton
Niculescu (Secretar de Stat în MAE, reprezentant al UDMR), plus,
nenominalizaţi în Act, un reprezentant laic şi un reprezentant religios al FG
cu sediul la Sibiu.
Surprinzător, în materialul documentar postat pe situl MAE, incluzând extrase din Actul
Constitutiv al FPRUG, membrii Consiliului Director din partea României sunt enumeraţi în calitatea
lor de titulari ai unor funcţii de autoritate, şi nu în mod personal:
“Membrii Consiliului Director

Notă: Din partea Guvernului României: Director general din Ministerul Finanţelor
Publice, Director general din Ministerul Culturii şi Cultelor, un reprezentant laic şi un
reprezentant cleric ai Fundaţiei Gojdu cu sediul la Sibiu, un reprezentant al minorităţii
maghiare din România”32.
Caracterul stupefiant al nominalizării ca membri ai CD a unor persoane şi nu al unor funcţii

de autoritate publică este uşor sesizabil prin prisma faptului potenţial ca după expirarea
31
Vezi http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=28454&idlnk=&cat=26105.
32
Vezi http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=28454&idlnk=&cat=26105.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 45
mandatelor lor actuale, aceste persoane, prin realegeri succesive interne Fundaţiei, să poată
ocupa în continuare funcţii de conducere în FPRUG, chiar dacă legitimitatea lor ar fi nulă.33
Practic, pentru a exemplifica, Anton Niculescu ar putea gestiona bani de la bugetul statului
român într-o fundaţie care ar mai fi “publică” cel mult ca nume, într-un stat străin, fără nici
o răspundere/instrument de control (accountability) faţă de / la dispoziţia autorităţile
române. Cu atât mai mult cu cât întregul “dosar Gojdu” constituie o problemă atât de
sensibilă, prevederea menţionată poate genera dispute majore şi alimenta speculaţiile
potrivit cărora întreaga chestiune este pe deplin supusă conflictelor de interese.
9. Dintre condiţiile şi circumstanţele desfiinţării fundaţiei este omis cazul de bun simţ şi legitim
în care unul dintre Fondatori denunţă Acordul de al 20 octombrie 2005 – o omisiune cu
potenţialul de a amplifica speculaţiile referitoare la o “agendă ascunsă” în spatele
explicaţiilor şi justificărilor oficiale ale MAE.
10. Prevederea de la art. 16(2) al Actului Constitutiv referitoare la posibilitatea măririi
efectivului Consiliului Director în viitor cu reprezentanţi ai “guvernelor străine care încheie
acorduri internaţionale, în scopul realizării obiectivelor Fundaţiei Publice” este inadmisibil
de permisivă. Pe de o parte, ea excede prevederile Acordului bilateral româno-ungar şi
poate denatura specificul conţinutului, naturii şi chiar domeniului de reglementare a
Acordului, iar pe de altă parte şi în consecinţă, poate genera speculaţii frivole de genul
oportunităţii asocierii ca parte la Acord, dacă achiesează la obiectivele FPRUG, a Republicii
Tuvalu, stat insular din zona Pacificului de Sud cu care România a stabilit relaţii diplomatice
la 12 mai a.c.
33
Cu atât mai grav cu cât, potrivit art. 10(14) al Actului Constitutiv, “[m]embrii Consiliului Director pot beneficia de un
onorariu şi de decontarea cheltuielilor…”
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 46
IV. STRATEGIKON: PUNCT DE VEDERE
Acest Raport reprezintă, mai înainte de orice speculaţie care ar putea fi făcută, un act de
recunoaştere şi de respect al celui care a fost Emanuil Gojdu: un semn de respect şi
recunoştinţă pentru viziunea şi valorile în care a crezut, adus de societatea civilă din România.
Centrul „Strategikon” consideră acest raport asemenea unui tribut al tinerilor din România, care, fără
să beneficieze de generozitatea guvernului României pentru acces la studii şi fonduri de cercetare,
au optat să cerceteze şi să înţeleagă ceea ce s-a întâmplat.
În retrospectiva sintetică a analizei propuse de raportul încheiat aici, „afacerea Gojdu” se

prezintă, încă înainte de o rezoluţie definitivă pe marginea sa, drept un subiect extrem de
controversat şi de interes public crescut. Dincolo de miza cuantificanbilă, financiară (a valorii
bunurilor mobiliare şi imobiliare a patrimoniului Gojdu), „dosarul” în discuţie se subsumează unei
discuţii mai cuprinzătoare referitoare la ceea ce (mai) înseamnă „bună guvernare” într-o ţară al cărei
obiectiv prioritar de politică externă este aderarea la Uniunea Europeană.
Mare parte din textul Raportului descrie şi oferă explicaţii pentru cele cinci scenarii ale
procedurilor legilative asupra cărora va fi chemată să se pronunţe, finalmente, Curtea
Constituţională:
A.) O.U.G. privind ratificarea Acordului româno-ungar, nefiind depusă la CDep, nu
exercită efecte juridice, ca de altfel nici Acordul de la 20 octombrie 2005;
B.) O.U.G. se consideră depusă la Parlament şi aprobată tacit numai de către CDep – un
blocaj procedural posibil teoretic datorită lipsei unor prevederi explicte ale
Regulamentelor Camerelor – situaţie în care O.U.G. este în vigoare;
C.) O.U.G. se consideră depusă la CDep şi adoptată tacit printr-o lege de aprobare;
D.) O.U.G se consideră adoptată tacit, la fel însă şi P.L. de respingere a ei, în forma în
care a fost el înaintat de către BP al CDep Senatului – situaţie în care practic O.U.G. a
fost anulată, iar Acordul nu mai este în vigoare;
E.) situaţia considerată oficial a fi în desfăşurare la Senat, în care plenul Senatului va fi
chemat să se pronunţe asupra P.L. de respingere a O.U.G, situaşie din care se desprind
3 scenarii evolutive posibile, aşa cum explicam în parcursul anterior al raportului.
În momentul finalizării, indiferent cum, a “sarabandei procedurale” din Parlament, mai

rămân în dicuţie două instituţii care pot să participe la determinarea unor schimbări, sau, măcar, la
explicarea publică a ceea ce se întâmplă. Ne referim aici la Preşedintele României şi, respectiv, la
Curtea Constituţională:
o deşi a evitat să se pronunţe, în mod straniu, dată fiind dimensiunea atinsă de

dezbaterile publice, preşedintele Traian Băsescu poate juca un rol-cheie în
soluţionarea chestiunii, un rol chiar decisiv în lumina prerogativelor
constituţionale: în baza art. 77 (1-2), în termenul celor 20 de zile la dispoziţie,
Preşedintele poate solicita reexaminarea legii adoptate de către Parlament. În
cazul în care Parlamentul ar adopta legea (se presupune de aprobare a O.U.G.)
sau respectiv ar „respinge” Proiectul de Lege de respingere a O.U.G, el mai
poate face recurs la o prerogativă constituţională, aceea de a sesiza Curtea
Constituţională înaintea celor 20 zile pentru promulgare, aceasta conform art.
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 47
146 (a) din Constituţie. De remarcat că, încă de la începerea procesului,
Preşedintele nu a avut calitate de parte în acest proces.
o în sfârşit, Curtea Constituţională este chemată să interpreteze autoritativ

situaţia procedurală nebuloasă aferentă „dosarului Gojdu”. Conform art. 147(1)
din Legea Fundamentală, orice dispoziţie din legile şi ordonanţele în vigoare,
precum şi cele din regulamente, constatate de către Curte ca fiind
neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu
dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca
fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Istoria României este plină de momente de compromis. Printre aceste momente, din când în când, au
apărut oameni hărăziţi cu putere şi viziune. Şi generozitate. Emanuil Gojdu a fost unul dintre ei. Şi
eforturile, munca, proiectele lui se cuveneau a fi respectate de Guvernul României.
Iniţiativa Guvernului României nu poate fi justificată de interesul pe care l-ar acorda tinerilor
români. Dacă chiar dipunem de resurse, fondurile alocate puteau fi gestionate prin programul „Bursa
Guvernului României” sau de o nou înfiinţată Fundaţie, chiar româno-ungară. Toată această
confuzie între Fundaţia Gojdu, Fundaţia Gojdu de la Sibiu şi Fundaţia Publică Româno-Ungară
Gojdu pare, oricât am vrea să fim de înţelegători, susţinută în mod intenţionat.
Fără să ne batem cu pumnul în piept, fără să avem un discurs naţionalist despre cum am fost privaţi
de un drept la dezvoltare pe care l-am fi putut avea, solicităm un alt nivelul de transparenţă şi de
gestionare a acestei chestiuni: a trata lucurile responsabil, cu demnitate, poate fi o dovadă în plus că
suntem europeni şi că înţelegm să respectăm visele şi dorinţele cetăţenilor noştri. Sigur că nu
cetăţenia lui Emanuil Gojdu se discută aici, ci voinţa lui şi responsabilitatea pe care instituţiile
româneşti trebuie să o aibă, deopotrivă pentru trecut, cât şi pentru viitor.
Indiferent de reacţiile şi acţiunile determinate de acest Raport, încheiem spunând că ne socotim

norocoşi că un asemenea om a existat şi a gândit astfel.
Îţi multumim, Emanuil Gojdu!
Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 48


Strategikon Ro - Afacerea Gojdu - Dincolo de Diplomatie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Strategikon Ro - Afacerea Gojdu - Dincolo de Diplomatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AFACEREA „GOJDU”:

I. Încadrarea situaţiei-problemă ................................................................................... 7

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 2

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 5

B.O.R. Biserica Ortodoxă Română

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 6

Temă de divergenţe istorice între România şi Ungaria problema Fundaţiei Gojdu

După consfinţirea în 1999 a statutului ei autoproclamat printr-o hotărâre

La apariţia, menţinerea şi dezvoltarea în această perioadă a unor speculaţii

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 7

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 9

ACORDULUI DE LA 20 OCTOMBRIE 2005

II.1. Cronologia procedurii legislative

20.10.2005 La Bucureşti, ministrul Afacerilor Externe al României, Mihai-Răzvan

21.11.05 La Budapesta, Parlamentul Ungariei ratifică Acordul.

9.12.05 La Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, din partea Guvernului României

Proiectul este înregistrat la Secretariatul General al Camerei cu nr.

În aceeaşi zi, Guvernul adoptă Hotărârea nr. E425/14.12.2005 „pentru supunerea

15.12.05 Consiliul Legislativ avizează favorabil (aviz nr. 1793/15.12.2005) proiectul de

21.12.05 La SG al CDep este depusă adresa nr. 51/E/419/21.12.2005 (p.1), conţinând

1.2.2006 • În BP al CDep este prezentat PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G.

22.2.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep comunică BP al Camerei

6.3.06 Urmează o nouă dezbatere în plenul CDep. Se decide retrimiterea PL-x

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 12

15.3.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep se întruneşte într-o nouă

16.3.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep comunică BP un nou raport –

17.3.06 Dezbatere în plenul CDep a PL pe baza noului raport al Comisiei juridice, de

11.4.06 BP al Senatului sesizează, pentru avizare, Comisiile pentru politică externă şi

II.2. Fixarea reperelor pentru clarificarea „haosului procedural

În deschiderea prezentei secţiuni este necesar să precizăm că nu dorim să insistăm asupra

1) Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea

II.2.1. PRIMA FAZĂ: De la Acord la proiectul de lege privind ratificarea sa

Această primă etapă procedurală, întinsă de la momentul semnării Acordului

Sintetic şi concluziv cu privire la această primă fază pot fi subliniate următoarele:

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 16

În succesiunea evenimentelor, la 4 zile după comunicarea avizului Consiliului legislativ,

II.2.3. A TREIA FAZĂ: P.L. iniţial şi O.U.G. avansează în paralel în Parlament

În succesiunea evenimentelor, etapa în discuţie a debutat la 14.12.2005, zi în care Guvernul:

Următoarele trei observaţii se cuvin formulate cu privire la această etapă:

O1) Este inexplicabilă, dar şi contradictorie „graba” subită a Guvernului de a vedea

Pentru contextualizarea situaţiei, se cuvin precizate mai întâi condiţionările constituţional-

Aceeaşi Lege stipulează, în art. 22(2):

Ei bine, chiar şi neluând în discuţie valorificarea ca motivaţie de către Guvern a „spaţiului de

a) În primul rând, „importanţa reglementării proiectului” considerată de Guvern nu

b) În al doilea rând, introducerea obligaţiilor emergente asumării unor angajamente

c) În al treilea rând, pseudo-justificarea Guvernului este aruncată în derizoriu de chiar

Concluziv pe marginea prezentei observaţii, Guvernul a eşuat să justifice credibil urgenţa

O2) Guvernul în general şi MAE în particular ca iniţiator de facto al iniţiativelor legislative

Bunăoară, pe tot parcursul perioadei 14.12.2005 – 1.2.2006 se aflau depuse şi circulau în

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 20

În acest context, iniţiatorul – Guvernul/MAE a părut să „controleze” haosul pe care el însuşi l-

Presupunând că O.U.G. 183/2005 a fost depusă la SG al CDep înaintea publicării ei în

Practic, în funcţie de răspunsul la întrebarea dacă O.U.G. a fost depusă la SG al CDep, ar fi

În cazul în care competenţa decizională aparţine Senatului şi se va constatat că plenul

a.1) se consideră că prevederile sus-citate se aplică identic şi Camerei decizionale (recte

II.2.4. A PATRA FAZĂ: Parcursul P.L. 1/01.02.3006 în Camera Deputaţilor

Prezumând validitatea scenariului a), etapa în discuţie începe la 1.2.2006, zi în care pe de o

Tel: 021.312.16.41/42; Fax: 021.312.16.40 24

La fel de adevărat însă, aprobarea de către Biroul Permanent a solicitării iniţiatorului de

Apoi, sesizată în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a întocmit şi comunicat la

Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de

Deşi convocat să participe la şedinţă în calitate de iniţiator, ministrul Afacerilor Externe

În aceste condiţii, plenul CDep s-a văzut confruntat cu următoarea dilemă: