Special

Pastele
Istoria Pastelui
Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste
Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile
purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase.
Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi,
numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce,
parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai
stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti.
Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si
Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin
suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in
triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In
Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.

De la Pesach-ul evreiesc la Pastele crestinesc

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata si cu primavara. Retrezirea naturii la viata

simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui
Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana.
Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach. Pesach este cuvintul de origine
al cuvintului Pasti. Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte
de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura
in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu
pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de
faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data

aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Sau, Iisus Hristos. Legamantul cel nou nu
mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor sa primeasca
iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui
unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii
trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de
lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis
de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intii nascuti ai egiptenilor in casele
care nu aveau pe usa singele mielului. In casele israelitilor nu a murit nimeni pentru ca
acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus singele mielului pe usile lor. Singele
mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au
luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In Noul Testament, mielul injunghiat a fost Mintuitorul Iisus, iar singele care a curs pe
cruce este sangele lui rascumparator.
La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul
Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca data de Dumnezeu.

• Pastele sarbatoarea crestina a Invierii Domnului

Ultima saptamana a postului care precede sarbatoarea este saptamana mare, care incepe cu duminica Floriilor si
se termina cu duminica pascala. Sarbatoarea incepe de fapt cu duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui
Hristos in Ierusalim. Saptamana mare are menirea impartasirii chinurilor lui Iisus. In aceasta saptamana se
termina postul de 40 de zile, si natura renaste. In ziua de joi a saptamanii mari clopotele inceteaza sa mai bata,
vor mai bate doar Sambata Mare. Aceasta zi este totodata si inceputul chinurilor Mantuitorului. ...(continuare
articol)

• Istoria Sarbatorii Pastelui

Pentru prima data Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta zi evreii au parasit
Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile
date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca
Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt....(continuare articol)

• Obiceiuri de paste
Vechii saxoni au sarbatorit venirea primaverii aducand omagii zeitei primaverii, Eastre. Cand in secolul al II-lea
misionarii crestini au ajuns in mijlocul triburilor nordice cu serbarile lor pagane, au incercat sa ii converteasca la
crestinism. Au reusit, insa numai intr-o masura oarecare. Pentru noii crestini interdictia de a-si serba vechile
sarbatori pagane ar fi insemnat moartea. Pentru a salva vieti, misionarii au decis sa isi popularizeze mesajul
religios incet, permitand populatiilor sa isi continue celebrarile pagane insa acestea trebuiau sa fie in maniera
crestina....(continuare articol)

• Saptamina Mare a Sfintei Sarbatori a Pastelui

In saptamana mare toate gospodariile fac curatenie generala: se matura curtile, se adancesc si se curata
santurile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc casele, se spala perdelele si
mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. ?n Joia Mare, sunt praznuite
patru lucruri: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina ?
mpartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-L
ucida...(continuare articol)

• Simboluri crestine in legatura cu sarbatoarea pastelui

Crucea - simbolizeaza crucificarea, opusul invierii. Totusi, la consiliul de la Nicaea, in anul 325 i.H., Constantin a
decretat ca intocmai crucea sa fie simbolul oficial al crestinismului. Crucea nu este numai simbolul pascal, ea este
utilizata foarte mult si de biserica catolica, ca simbol al credintei...(continuare articol)

• Cum se serbeaza pastele in Romania?

In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu
aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la
Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. ...(continuare articol)

• Iepurasul in cadrul sarbatorii de paste!

Prezenta iepurasului in traditia pascala se datoreaza de asemenea reminiscentelor ritualurilor pagine si
divinitatilor venerate in vremuri indepartate, simpaticul animal fiind atunci, ca si astazi, un evident simbol al
fertilitatii. O veche legenda nordica spune ca zeita Eostre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe cimp. Pentru a o
salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrind insa capacitatea de a depune
oua...(continuare articol)

• Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului; Ispas; Pastele Cailor;

Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la
Domnul.
 Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului; Ispas; Pastele Cailor;

Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la
Domnul.
Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii saluta spunand Hristos a inviat!si li se raspunde cu Adevarat
c-a inviat!, iar in ziua Inaltarii Domnului se saluta cu Hristos s-a inaltat! si se raspunde cu Adevarat ca s-a
inaltat!. Dupa ziua de Ispas incep a se saluta obisnuit.

In aceasta zi este Pastele Cailor: Numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca
asa au fost blestemati de catre Maica Domnului:
Fire-ati cai afurisiti,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Voi sa nu mai aveti sat
Numa-n ziua de Ispas
Si-atuncea vreme de-un ceas
(Pop Reteganul-2, f.78)

Obiceiuri:
• se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat.
se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer
la Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase.
se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar: " Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si
vitei cate furnici sunt in acest furnicar! "
In ziua de Ispas sa nu se dea foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima
rea in casa ca focul; si sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana.
Ce se seamana dupa Ispas nu rodeste
In ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu
pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum.
Femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp.

Pasca de Pasti

Ingrediente

Pentru aluat:

• 1 kg. faina,
• 8 galbenusuri,
• o lingura drojdie de bere,
• coaja de lamiie,
• o cana cu lapte dulce,
• 300 grame zahar,
• 200 grame unt.

Pentru umplutura:

• 1 kg. smintina groasa,

• 3 galbenusuri,
• vanilie, coaja de lamiie,
• 100 grame stafide,
• 300 grame zahar,
• sare

Mod de preparare:
Se framinta un aluat de cozonac, care se pune la dospit 2 ore, apoi se imparte in 2-3 parti egale si se intinde
fiecare parte ca un sul.
Cu aceasta se face coroana in jurul unei cratite unse cu unt.
In mijlocul vasului se pune o parte din umplutura ceva mai inalta decit aluatul. Se da vasul la cuptor si se coace
ca orice cozonac.

Din cantitatea respectiva se realizeaza 3-4 bucati de pasca.

Umplutura se realizeaza combinind zaharul, stafidele, coaja de lamiie, citeva fructe confiate, vanilia si
galbenusurile frecate separat cu smintina.
Cind aluatul este rumenit, pasca este coapta. Se pune peste gura cratitei un platou, se rastoarna pasca, apoi, cu
grija, se intoarce pe o farfurie

Drob de miel

Ingrediente :
• 500 grame de carne de miel si ficat,
• 2 oua, o felie de paine,
• 1 lingurita de smantana,
• 1 legatura de patrunjel taiat marunt,
• 2 cepe,
• sare si piper.

Mod de preparare

• Se fierbe carnea si ficatul si se toaca marunt cu cutitul.

• Se adauga ouale si bucata de paine si restul ingredientelor.
• Se pun toate intr-un vas si se baga in cuptor la temperatura medie.
• Amestecul poate fi invelit intr-o foaie de aluat facuta dintr-un ou, 150 grame faina si o lingura de ulei.

• Motivele ornamentatiei oualelor incondeiate la romani

Motivele ornamentatiei oualelor incondeiate sunt numeroase, si fiecare motiv se prezinta in mai multe variante ,
care se diferentiaza in functie de localitate.Variaza chiar si in acelasi sat si variat iese acelasi motiv din mana
aceleiasi persoane care incondeiaza...(continuare articol)

• Oua incondeiate in Ucraina, Bulgaria, Ungaria...

Ouale incodeiate in Ucraina seamana foarte mult cu cele din Romania. Se pare ca traditia a mers de la noi la ei
datorita faptului ca obiceiul incondeierii oualor a venit o data cu crestinismul adic? din sudul Europei spre
nord...(continuare articol)

• Incondeierea oualor in Cehia, Slovacia, Polonia si Rusia

?Pe cand Domnul Iisus Hristos si cu Sf. Petru umblau pe pamant, au ajuns la o casa si au rugat-o pe gospodina sa
le dea o bucatica de paine. Insa, fiindca ea n-avea nici o bucatica in toata casa, si fiindca drumetii se plangeau ca
le este tare foame, femeie, buna de inima cum era, neavand alta ce sa le dea, se duce la cuibare, de pe care
tocmai sarea o gaina, lua cateva oua, le puse in spuza sa se coaca si cu ele astfel a ospatat calatori....(continuare
articol)

• Cum se incondeiaza ouale in Grecia, Franta, Italia...

In Grecia ouale sunt simple sau zugravite cu chipul Mantuitorului, al Sfintei Fecioare, a sfintilor si reprezentarea
crucii. De Inviere, grecii duc oua la biserica, si a doua zi de Pasti trimit nasilor atatea oua cati membri sunt in
casa, plus unul, ca sa se mareasca, sa sporeasca familia nasului....(continuare articol)

• Oua ornate in Germania, Elvetia, Belgia

In mormantul unei fetite datat din 320 dupa Hristos s-au descoperit oua inchistrite. Copiilor li se spune in
Germania ca ouale de Pasti sunt aduse de iepuri si ascunse ca sa le gaseasca ei. In Salzburg este datina ca fata
sa dea dragutului ei, la Pasti, trei-noua oua rosii

Oua ornate in Germania, Elvetia, Belgia

Germania

In mormantul unei fetite datat din 320 dupa Hristos s-au descoperit oua inchistrite. Copiilor li se spune in
Germania ca ouale de Pasti sunt aduse de iepuri si ascunse ca sa le gaseasca ei.
In Salzburg este datina ca fata sa dea dragutului ei, la Pasti, trei-noua oua rosii. In oua de Pasti se trimit
declaratii de dragoste.
Oul este golit de continut, sufland in el, acoperit cu ceara colorata rosu sau albastru si impodobit cu flori de
copaci. Inauntrul oului se introduce un betisor, in jurul caruia este rulata o fasie ingusta de hartie cu o dedicatie.
In Baden, de Pasti, copiii se duc la nasii lor si primesc in dar oua rosii.
La Wenzi, in timpul Pastelui, se pune pe masa un fel de vartelnita pe ale carei capete se fixeaza cate un ou de
Pasti, inchistrit cu arta, iar in Saxonia se obisnuieste a se fixa de tavan un stelaj in forma de cruce , de care
atarna oua artistic pictate.
Ouale rosii sunt simbolul fertilitatii. Cojile se ingroapa sub usa grajdului, peste care calca gainile. Cand iese
primavara la arat lucratorul trebuie sa treaca pe l?nga un paner cu oua, simbolul fertilitatii.
De aceea si in semanatura se ingroapa oua sau coji de oua. In primul si ultimul snop ce se recolteaza se leaga un
ou de Pasti, pentru ca pamantul sa dea roade multe si sa alunge vrajitorii care ar putea sa le vatameze.
Cand se scot primavara turmele de vite la pascut, trec peste oua imprastiate pe pamant. Cand un copil intra
pentru prima oara in casa unui cunoscut capata in dar un ou de Pasti, cu care i se atinge gura ca sa poata vorbi
frumos. Daca cineva s-a ratacit candva in cursul anului, trebuie sa se gandeasca cu cine a mancat primul ou
sfintit de Pasti si va nimeri drumul.
In Germania se zice ca daca lasi sa se cloceasca un ou de Pasti, atunci puisorul are cap de iepure. Cele dintai oua
daruite de nasi si desenate cu o barza trebuie pastrate, caci, daca unul se sparge, copilul nu ajunge la batranete

Elvetia

In valea Emmenthal, in Zug si partial in Lucerna se crede in popor ca ouale de Pasti sunt ouate de cuc. Se mai
crede ca ouale de Pasti sunt aduse de iepuri, si copiii pregatesc din primele flori ale primaverii , cate un cuib
destinat pentru a se depune ouale. Ouale de pasti, ascunse prin livezi, sunt cautate cu ravna de copiii, obicei
care, intr- o vreme era numit ?vanatul iepurelui de Pasti?.

Belgia

Pe langa ouale rascopate se fac si oua de ciolata ornate cu forme de zahar. La inceputul secolului XIX se povestea
ca era, in turnul bisericii Sainte-Marguerite, la Liege, o cioara care, in noaptea de Vinerea Mare, oua un ou de aur
in podul uni locuitor din parohie. In modul acesta se explica izvorul unor anume imbogatiti si fiecare isi lasa
cateva ferestre neinchise in noaptea aceea.

Sfintele Paşti şi Săptămâna luminată, culmea

spiritualităţii ortodoxe
“Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte,
cu inimă curată să Te mărim”.

Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de

gravitaţie si axa lumii.[2] Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei
creştine, fundamentul credinţei, al spiritualităţii noastre. Cuvântul “Paşti”, “Pasca”, este
de provenienţă ebraică, însemnând trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de
trecerea prin Marea Roşie spre libertatea din pământul făgăduinţei (Canaan). Noi
creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile,
Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat păcatele
lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a păcatului.[3] Paştile sunt cea
mai veche sărbătoare creştină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui
Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioşi să le serbeze si ei.[4]
“Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii si al
vicleşugului, ci cu azimile curăţiei si ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul
Apostol Pavel, adresându-se creştinilor din Corint. Praznicul Învierii întrece cu
strălucirea solemnităţii serviciului său toate celelalte sărbători ale anului.
Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu Utrenia Paştilor, care
e aceeaşi pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din
Săptămâna luminată este că pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite,
restul fiind la fel.
Utreniei din ziua de Paşti îi premerge o mică slujbă de Înviere care începe cu ocolirea
bisericii si se face în totalitate în afara locaşului de cult. Această slujbă premergătoare se
face numai în ziua de Paşti.
Cea de-a doua rânduială de slujbă din Penticostar, în Săptămâna luminată, si de altfel
pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei. In săptămâna luminată, Vecernia
se deosebeşte de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de
sâmbătă seara de la cele opt glasuri, cu excepţia glasului al şaptelea, pentru fiecare zi
fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua
de Paşti si la laudele de luni din Săptămâna luminată. Textele din Penticostar rânduite în
vederea sfintelor slujbe de Paşti si din toată Săptămâna luminată si sfintele slujbe
realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revărsări de bucurie, sunt bucuria în
acţiune.
La Paşti si în vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastră Biserică nu are
nimic altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viată al
Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc si o trăiesc credincioşii si la
slujbele înmormântării, când se întâmplă ca o astfel de slujbă să se facă la Paşti si în
Săptămâna Paştilor, căci în această săptămână de se va întâmpla să se facă slujbă de
înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare - a mirenilor, a
preoţilor si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a călugărilor - se face slujba
înmormântării din Săptămâna luminată, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de
Paşti. Tot Utrenia din ziua de Paşti e si cadrul slujbei de sfinţire a apei, când această
slujbă se face în Săptămâna luminată. De observat că la Paşti si în toată Săptămâna
luminată, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc păcatele, nici nu se fac cereri de iertare,
nici nu se citesc psalmi. Totul e o prăznuire în care apar doar două cereri, amândouă
privind o si mai mare angajare în trăirea celor ce ţin de sărbătorire. Astfel, când se
înconjoară biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Paşti se cântă, repetându-se
stăruitor următoarele cuvinte în care e cuprinsă si o cerere.
“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule,îngerii o laudă în ceruri, si pe noi, pe pământ,
învredniceşte-ne, cu inimă curată să Te mărim”.[5]
A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Paşti priveşte Paştile din veşnicie si trăirea
pascală cea mai presus de lume, căci zicem:
“O Paştile cele mari si preasfinţite Hristoase! O, Înţelepciunea si Cuvântul lui
Dumnezeu si Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat, în ziua cea
neînserată a împărăţiei Tale”.[6]
Amândouă aceste cereri privesc progresul în trăirea evenimentelor de la Paşti, ele fiind
legate de sărbătoarea Sfintei Învieri.

1. Cuvinte de la Paşti despre Paşti

Dintre toate sărbătorile din anul bisericesc, în Ortodoxie, Paştile sunt singura sărbătoare
la care se fac afirmaţii despre sărbătoarea însăşi. Numai la Paşti, în timpul slujbei, sunt
cuvinte despre Paşti. Numai la Paşti sunt exclamaţii despre Paşti, care se intercalează în
atmosfera de bucurie specifică Paştilor. Astfel una din cântările de la slujba de Paşti se
ocupă în chip deosebit de Paşti, căci glăsuieşte:
“Paştile cele sfinţite,Paştile cele nouă si sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele cinstite,
Paştile Hristos Izbăvitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile
credincioşilor, Paştile care au deschis nouă porţile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe
toţi credincioşii, astăzi nouă s-au arătat”.[7]
Intr-o altă stihiră din aceeaşi serie, se adaugă în acelaşi sens:
“Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-au
răsărit; Paştile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; O Paştile, izbăvire de
întristare!”[8]
Ne sunt cunoscute apoi si afirmaţii ca acestea: “Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare”,
“Paştile cele veşnice”, “Paştile cele curăţitoare”.[9]
Şirul acestor cuvinte de la Paşti despre Paşti începe cu exclamarea: “Paştile Domnului,
Paştile”! si cu lămurirea: “Că din moarte la viată si de pe pământ la cer, Hristos
Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.[10]

2. Ce sărbătorim la Paşti?

Ştim că Paştile sunt mari si sfinte si sfinţite si prea cinstite si mântuitoare si veşnice, si e
firesc să ne întrebăm: Ce se prăznuieşte în ziua de Paşti sau la sărbătoarea Paştilor, ce
trebuie să înţelegem prin cuvântul Paşti? Un răspuns lămurit la această întrebare ni-l dă
Sinaxarul din ziua de Paşti, unde citim: “In Sfânta si Marea Duminică a Paştilor
prăznuim Învierea cea dătătoare de viată a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. Numim sărbătoarea de azi Paşti după cuvântul care în vechiul grai
evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus lumea
dintru nefiinţă întru fiinţă. Intru această zi smulgând Dumnezeu pe poporul Israelitean
din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roşie si tot în această zi, S-a pogorât din
ceruri si S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc
din fundul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi...
Drept aceea, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire, Învierea, închipuind
bucuria cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu”.

La slujba de Paşti în care e cuprins si Sinaxarul pomenit, cu privire la prăznuirea de Paşti

se spun următoarele: “Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului si începătura altei
vieţi veşnice”. Aceasta ştiind-o, nu rămânem numai la prăznuirea propriu zisă, ci
adăugăm la ea si lauda din partea noastră, adusă Pricinuitorului: “...Si săltând lăudăm pe
Pricinuitorul, pe Unul cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor si preaslăvit”.[11]

Omorârea morţii, sfărâmarea iadului si începătura altei vieţi veşnice a realizat-o

Mântuitorul prin Învierea Sa din morţi. O mărturisim si aceasta tot la slujba de Paşti, când
vorbind cu Domnul cel ce a înviat, zicem:
“Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului si ai sfărâmat încuietorile cele
veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; si a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat
din mormânt “.[12]

In aceeaşi ordine de idei vorbim cu Domnul Hristos si rostind sau cântând Condacul
praznicului:
“De Te-ai si pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai
zdrobit si ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor Mironosiţe:
Bucuraţi-vă! si Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare”.[13]

Si pentru că la Paşti în mod principal avem în vedere Învierea lui Hristos, si pe Hristos
cel înviat, stăruim în vestirea că:
“Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând si celor din mormânturi, viată
dăruindu-le”.[14]

Pe scurt, la Sfintele Paşti, luarea aminte ne este la Învierea Domnului Hristos cel ce a
înviat, iar prin Învierea Sa a nimicit moartea, a sfărâmat iadul si a pus temelia unei vieţi
noi, izvorâte din Învierea Sa.

3. Jertfă şi Înviere

Asumându-si prin Întruparea Sa întreaga umanitate, Hristos a restaurat-o prin a Sa

Moarte - Înviere. Învierii Lui îi premerg Răstignirea si Pătimirile, urmate de Moartea pe
cruce, sfârşitul care era totodată un început.[15] Hristos a primit “starea de ultimă
desăvârşire ca om pentru a reveni la viata fără de sfârşit nu prin puterea omenească, ci
prin tăria ce o avea sufletul Lui de la Dumnezeu, după ce-l pregătise pentru aceasta. Cu
cât a primit această stare de pătimire mai de bună voie, cu atât se arăta mai în stare să o
învingă în Sine si în cei ce vor face la fel din credinţa în El”[16]. In lumina Învierii
Patimile, Răstignirea si Moartea lui Iisus sunt si rămân cu valoarea de jertfă ispăşitoare
pentru mântuirea oamenilor. Aceasta o înţeleg, o cugetă si o trăiesc credincioşii mai cu
seamă la Paşti, când sunt chemaţi să cinstească nu numai Învierea Domnului ci si
Pătimirile Lui care au dus la Înviere. In acest înţeles se spune la Paşti de trei ori:
“Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără
de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si slăvim;că
Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin
cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea
Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.[17]
Cea dintâi chemare care se face în această stihiră e chemarea la închinare către Domnul
Hristos cel înviat, căci se zice: “Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat”, dar nu rămânem numai la Învierea
Domnului, ci ştiind că prin moartea Sa, Hristos ne-a eliberat de toate piedicile,
transformând moartea în “trecere” către viată[18], avem în vedere si Jertfa Lui
mântuitoare cuprinsă în Crucea făcătoare de viată, de vreme ce zicem: “Crucii Tale ne
închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si o mărim”. De la Hristos cel înviat,
gândul ni se îndreaptă spre Hristos cel răstignit. Gândul la Învierea Domnului ne duce la
Domnul Hristos care a înviat, iar Învierea Domnului pune în valoare si dă sens sfintelor
Pătimiri ale Mântuitorului. Amândouă acestea le cuprinde Crucea Mântuitorului, căci ea
nu înfăţişează doar jertfa de bunăvoie a lui Hristos, ci înfăţişează deopotrivă si sfânta Sa
Înviere, fiind si semn al biruinţei prin Înviere. De aceea puţin mai departe citim si rostim:
“Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin
cruce bucurie la toată lumea”. In aceste cuvinte este încă o afirmare si o confirmare a
faptului că între Învierea Domnului si Pătimirea Lui există o legătură de nedezlegat, care
se pune în evidentă în fata tuturor credincioşilor chemaţi la închinarea fată de Cel ce a
înviat, dar si la considerarea Crucii prin care s-a dat bucurie nouă si la toată lumea. In
sfârşit, în această stihiră se mai afirmă încă o dată legătura dintre Înviere si Răstignire,
devreme ce se spune: “Totdeauna binecuvântând pe Domnul lăudăm Învierea lui, căci
răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”. E bine să se ştie si să se
retină că stihira la care ne-am referit este rânduit să se rostească la sfintele slujbe în
fiecare din cele patruzeci de zile de prăznuire pascală, precum si, cu câteva excepţii, în
fiecare duminică la slujba Utreniei, nemijlocit după citirea Evangheliei vestitoare a
Învierii Domnului Hristos. Desigur aceasta se face cu scopul precis, de a se pune în
evidentă legătura dintre Înviere si Jertfă, dintre pătimirea Domnului si biruinţa Lui prin
Înviere.

4. În faţa Mântuitorului înviat

“In ziua învierii Cuvântul însuşi este contemplat”.[19] Toată slujba de Paşti si din
întreaga Săptămână luminată e pentru credincioşi un fericit prilej de a se şti, de a se simţi,
si de a trăi în prezenta Mântuitorului înviat din morţi. Învierea din morţi a lui Hristos e
evenimentul pe care îl avem în vedere la Paşti, nu ca pe un eveniment din trecut, ca pe un
eveniment care s-a sfârşit si si-a împlinit rostul, ci ca pe un eveniment prezent si viitor, nu
prin repetare ci prin trăirea lui. Învierea lui Hristos la Paşti nu e un eveniment de
odinioară dintr-un trecut îndepărtat, ci e o realitate adusă până la noi, până în fata noastră,
aşa cum si Domnul Hristos, biruitorul morţii si al iadului este si El în fata noastră, cu
toate biruinţele Lui. Aşa se face că la Paşti, conduşi de Penticostar, putem spune cuvinte
ca acestea:
“Astăzi este mântuirea lumii,că a înviat Hristos ca Cel atotputernic”,[20]
“Să mânecăm cu mânecare adâncă, si în loc de mir cântare să aducem Stăpânului; si să
vedem pe Hristos, Soarele Dreptăţii, tuturor viată răsărind”.[21]
Stând în continuare în fata Domnului Hristos înviat, avem ocazia să-i spunem la slujba
bucuriei, prilejuită de prăznuirea Învierii:
“Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cela ce n-ai stricat cheile
Fecioarei cu naşterea Ta, si ne-ai deschis nouă porţile raiului”.[22]
In acelaşi sens vorbind mai departe cu Domnul Hristos în ziua prăznuirii Învierii Sale din
morţi, spunem:
“Mântuitorul meu,ca un Dumnezeu pe Tine însuti de voie aducându-Te Tatălui, jertfă vie
si nejertfită, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt”.[23]
Învierea Domnului, chiar si ca eveniment întâmplat în trecut, o avem în vedere, conduşi
de cântări ca aceasta:
“Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria, si aflând piatra răsturnată
de pe mormânt, auzit-au de la înger: pentru ce căutaţi între cei morţi ca pe un om, pe
Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare;
alergaţi si propovăduiţi lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea; că este Fiul lui
Dumnezeu, Carele mântuieşte neamul omenesc”.[24]
Tot cam de aceeaşi factură e si Icosul Paştilor în care se spune:
“Pe Soarele cel mai înainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, întâmpinatu-
L-au către dimineaţă, căutându-L ca pe o zi, fecioarele Mironosiţe, si una către alta
strigau: o prietenelor! veniţi să ungem cu miresme Trupul cel de viată purtător si
îngropat! Trupul carele a înviat pe Adam cel căzut, carele zace în mormânt. Să mergem,
să ne grăbim ca si Magii si să ne închinăm si să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce
nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat; si să plângem si să strigăm: Stăpâne scoală-
Te! Cela ce dai celor căzuţi sculare”.[25]
Deşi Icosul ne prezintă Învierea Mântuitorului si cele petrecute în legătură cu ea, ca pe
ceva de odinioară, scopul lui este să ni-L facă prezent pe Domnul Hristos, iar Învierea Lui
să ne-o pună în atenţie la vremea prăznuirii si pentru totdeauna ca pe ceva ce ne priveşte
si pe noi, căci s-a întâmplat si pentru noi.

5. Învierea lui Hristos şi învierea noastră

“Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură a învierii celor adormiţi, că
devreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si învierea morţilor, căci
precum în Adam toţi mor, aşa si în Hristos, toţi vor învia” (I Corinteni, 15, 20-22).
“Paştile sunt un dar, dar si o propunere; la fel precum Învierea lui Lazăr prefigura
Învierea lui Hristos, tot aşa Învierea Mântuitorului o simbolizează pe aceea a neamului
omenesc în veacul viitor”. [26] Slujba de la Paşti, printre altele ne stă mărturie si despre
faptul că Învierea lui Hristos nu are importantă numai pentru El, ci ea e de mare
însemnătate si pentru noi, fiind si o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat
pentru ca si noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic, continuă să moară si să învie în
fiecare om căruia i-a îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpurilor. Că Învierea lui Hristos
e un fapt real si pentru noi o mărturisim când zicem fiecare ca despre sine însuşi:
“Ieri m-am îngropat împreună cu Tine Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine,
înviind Tu; răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, Însuţi împreună mă proslăveşte,
Mântuitorule, întru împărăţia Ta”. [27]
De altfel toate evenimentele legate de Învierea Domnului Hristos, Învierea însăşi si toate
roadele ei, toate biruinţele câte ţin de Înviere au urmări binefăcătoare pentru credincioşi:
“Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, si celor din morminte viată
dăruindu-le”,
zicem noi la Paşti, punând accent pe legătura dintre Învierea Domnului si învierea
credincioşilor, dintre Învierea Mântuitorului si învierea noastră. Învierea lui Hristos a
însemnat deplina Lui biruinţă “asupra morţii si nu doar o dovadă pentru oamenii de pe
pământ, că moartea nu înseamnă sfârşitul total al fiinţei. Ea este anticiparea unei
asemenea biruinţe si pentru noi, deoarece, chiar dacă sufletele celor drepţi se bucură de o
fericire după despărţirea de trup, cum s-a bucurat si al lui Iisus, starea lor de separaţie,
arată totuşi o ştirbire, o descompletare a omului prin moarte, în urma păcatului ereditar.
Fericirea la care se duc unele suflete după moarte, n-ar fi posibilă dacă ele n-ar fi
destinate învierii, dacă acea stare n-ar fi o anticipare a învierii”.[28] Când prăznuim
omorârea morţii, sfărâmarea iadului, începătura altei vieţi veşnice, si când lăudăm pe
Pricinuitorul, pe cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştii si preaslăvit noi ne
gândim la acestea ca la ceva ce ne priveşte si pe noi, aşa încât Învierea Domnului e si
învierea noastră. “Temeiul lumii viitoare, înfiinţat de Iisus Hristos în persoana Sa prin
Înviere, stă în legătură cu lumea aceasta si o influenţează, pregătindu-o pentru
transformarea ei întreagă după chipul Lui. Cealaltă lume aparţine prezentului în Iisus
Hristos, în ascunsul actual, dar e si o realitate a viitorului”.[29]

6. Bucurie în lumină

"Este dat omului să cunoască în timpul nopţii pascale, prin anticipare, viata veacului ce
va să vină, să pătrundă în Împărăţia Slavei, Împărăţia lui Dumnezeu".[30] "Realitatea
viitoare a 'acestei zile' a Prusiei veşnice este actualizată în mod simbolic prin realitatea
Învierii".[31] Acum “bucuria se revarsă din inimă si luminează întreaga noastră fiinţă,
corpul nostru este uşor, mintea noastră recunoscătoare si bucuroasă”.[32]Fiind cu luare
aminte la textele de slujbă de la Paşti, constatăm de la bun început căbucuria Învierii e
învăluită în lumină, că lumina si bucuria apar adeseori împreună, deoarece Hristos Însuşi
este lumină, libertate, bucurie, plenitudine de viată.[33] El este realitatea prin excelentă
de la Care provin toate acestea.[34]
“Acum toate de lumină s-au umplut: cerul si pământul si cele dedesupt. Deci să
prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit “,[35]
glăsuieşte una din stihirile din canonul de slujbă de la Paşti si împreună cu ea si alte
cântări ne spun acelaşi lucru.
“Să ne apropiem de Hristos, Carele a ieşit din mormânt, ca de un mire si să prăznuim,
cei ce suntem purtători de lumină, cu cetele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu
cele mântuitoare”.[36]
Prin irmosul cântării a noua o invităm si pe Maica Domnului să ia parte la bucuria
noastră, la bucuria Învierii:
“Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime că slava Domnului peste tine a răsărit;
dănţuieşte acum si te bucură Sioane; iară tu Curată, Născătoare de Dumnezeu,
veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău”.[37]
La o astfel de lumină unită cu bucurie suntem chemaţi credincioşii la Paşti, căci se spune:
“Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! că din moarte la
viată, si de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm
cântare de biruinţă”.[38]
“Prin Cruce bucuria a penetrat întreaga lume”[39], dar ca să putem vedea si înţelege
bucuria, si să avem parte de lumina unită cu ea, este necesar să ne curăţim simţirile, după
cuvântul care zice:
“Să ne curăţim simţirile, si să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumina
Învierii; si cântându-I cântare de biruinţă, luminat să-L auzim zicând: Bucuraţi-vă”![40]
In lumina unor astfel de gânduri înţelegem, gândim si trăim, cele ce ni se pun înainte prin
stihira ce zice:
“Cerurile după cuviinţă să se veselească si pământul să se bucure si să prăznuiască
toată lumea cea văzută si cea nevăzută; că a înviat Hristos, veselia cea veşnică”.[41]
Aşa este la Paşti, aşa este în toată Săptămâna luminată în raiul anului bisericesc, când
prăznuim Paştile cele veşnice si ne gândim la ziua cea neînserată, raportându-ne la
Hristos, veselia cea veşnică.

7. Chemări şi îndemnuri ce ni se fac la Paşti

Lumina Învierii Domnului Hristos si toate bucuriile ce ţin de ea sunt fireşti si de sine
înţelese în ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm si să ne veselim într-însa. Cu
toate acestea la slujba de Paşti ni se fac si nişte chemări speciale dându-ni-se si unele
îndemnuri înmulţitoare de bucurie si întăritoare de suflete. Ne sunt cunoscute tuturor
cuvintele de chemare:
“Veniţi să bem băutură nouă, făcută cu minune, nu din piatră stearpă, ci din mormântul
lui Hristos, carele a izvorât izvorul nestricăciunii, întru carele ne întărim”. [42]
O invitaţie asemănătoare ni se face la slujba de Paşti când ni se spune:
“Veniţi în ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim din rodul cel nou al vitei, din
dumnezeiască veselie, si din Împărăţia lui Hristos, lăudându-L pe Dânsul, ca pe un
Dumnezeu în veci”.[43]
Tot aici pot fi amintite si îndemnuri ca: “Popoare să ne luminăm”,[44] sau “Să ne
curăţim simţirile si să vedem pe Hristos”,[45] ori “Să mânecăm cu mânecare adâncă si
în loc de mir cântare să aducem Stăpânului”[46], sau “Să ne apropiem purtători de
lumină de Hristos”,[47] care pot fi socotite si ca îndemnuri si chemări ce ni se fac la
Paşti pentru Paşti.

8. Concluzii

Slujba de Paşti si din toată Săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea si peste tot
trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă
cotă a ei se cuprinde si se manifestă în slujba de la Paşti si din toată Săptămâna luminată.
Slujba de la Paşti cu toate implicaţiile ei în gândirea si trăirea ortodoxă este culmea
spiritualităţii ortodoxe. In acest cadru pregătit de rânduielile de slujbă ale Triodului,
credincioşii ortodocşi se întâlnesc cu Domnul Hristos cel înviat, cu biruitorul morţii si al
iadului, cu Cel ce a călcat cu moartea pe moarte. La slujba de la Paşti avem în câmpul
cunoştinţei noastre pe Domnul Hristos “Veselia cea veşnică”[48], “Soarele
dreptăţii”[49], pe “Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare”[50], “Izvorul
nestricăciunii”[51], “Lumina cea fără de ani”[52]. La slujba de la Paşti prăznuim
“Paştile cele de taină”[53], “Paştile cele curăţitoare”[54], “Paştile cele veşnice”[55],
“Paştile care au deschis nouă uşile raiului”[56], pe Hristos însuşi, “Paştile cele mari si
prea sfinţite”[57], “Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”[58], preînchipuim
prăznuirea cea din veşnicie, din “ziua cea neînserată”[59] a Mântuitorului nostru. Fiind o
anticipare a prăznuirii din împărăţia lui Dumnezeu, slujba de la Paşti, cu toate ale ei, este
culmea spiritualităţii ortodoxe. Ea însă, nu este si nu rămâne singura modalitate de
manifestare a credinţei si vieţii ortodoxe, nu este si nu rămâne singurul chip de
spiritualitate ortodoxă, ci doar cea mai înaltă culme a acestei spiritualităţi, precedată si
urmată de celelalte moduri de spiritualitate, legate de diferitele evenimente sărbătorite în
cadrul Bisericii noastre Ortodoxe de-a lungul unui an bisericesc. In cuprinsul unui an
bisericesc, numai o săptămână este Săptămâna luminată, numai Paştile sunt Paşti, numai
spiritualitatea de Paşti e culmea spiritualităţii ortodoxe. Dar acestea nu pot exista nici ca
gândire, nici ca trăire fără celelalte chipuri de gândire si de manifestare a evlaviei
ortodoxe, câte mai sunt pe parcursul unui an bisericesc. Dacă ar zice cineva, cum a zis
Sfântul Apostol Petru pe muntele Schimbării la Fată: “Bine este nouă a fi aici” [60], într-
adevăr, este bine să fim aici, în acest cadru sărbătoresc de la Paşti. Insă numai trăind toate
momentele care ţin de mântuire, putem nădăjdui să participăm la trăirea si la bucuria de
la Paşti. E drept că Învierea Domnului Hristos se prăznuieşte într-un anumit fel, doar cu
câteva excepţii, în fiecare duminică, fiecare duminică fiind si o trăire si o prăznuire de
Paşti, dar Paştile sunt o sărbătoare unică între alte sărbători, iar spiritualitatea de la Paşti e
unică între alte chipuri de spiritualitate ortodoxă. In cadrul Penticostarului sunt mai multe
chipuri de slujbă, legate de mai multe sărbători, iar slujbele ce se fac în această perioadă
aduc în viata credincioşilor gânduri, simţiri si trăiri potrivite cu evenimentele sărbătorite.
Slujbele sfinte din vremea Penticostarului sunt întrupări ale rânduielilor de slujbă
corespunzătoare cu evenimentele de mântuire sărbătorite, iar trăirea ortodoxă pe temeiul
sfintelor slujbe, trăirea evenimentelor sărbătorite, este o întrupare în om a sfintelor slujbe
care aduc în actualitatea credincioşilor evenimentele care se sărbătoresc.
Să luăm aminte: Spiritualitatea ortodoxă cea cu multe chipuri are în centrul ei
spiritualitatea Sfintelor Paşti, care este si rămâne culmea spiritualităţii ortodoxe, dar
aceasta numai pentru că există si alte chipuri de spiritualitate ortodoxă, alte chipuri de
evlavie în Ortodoxie. Paştile au deschis nouă uşile raiului, iar celelalte sărbători ne
deschid calea către Paşti si către Paştile cele veşnice.

Saptamana Mare
Aceasta ultima saptamina a Postului Pastelui, numita si Saptamina Patimilor, are menirea
de a pregati credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se constituie intr-un prolog al
Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne
aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie deja
de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte in aceasta
zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar care
aducind in aceasta zi, cu mare cainta si cu lacrimi, mir de mult pret si ungindu-L pe
Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a
vindut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida).
Gestul lui Iuda a facut ca, mai tirziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind,
alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptaminii
in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.
Patru lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos,
Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din
gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Joi este si ziua
in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmind ca in Simbata Mare sa
coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi
sfintite. "Astazi a fost spinzurat pe lemn Cel ce a spinzurat pamintul pe ape". Aceste
cutremuratoare cuvinte sint rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cind acesta iese din
Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos.
In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui
Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint valabile si pentru
Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui
Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu
Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o
pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata
ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui
Hristos.
In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para
iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in
acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile
numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si
fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit
toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale
lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest
moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta
inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt
motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo,
care au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub
robia diavolului si a pacatului.
Pentru a simti macar o farima din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne
pregatim in aceasta saptamina in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere,
atit sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in putinta fiecaruia. Cei care nu s-au
infrinat deloc pina acum este bine ca macar in aceste ultime zile, care sint si cele mai
importante din Post, sa o faca, stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de Aur,
bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea
ca si peste cel care a venit inca din ceasul intii la Hristos.

Istoria datei pascale

Si anul acesta, ca in mai toti anii, crestinatatea a sarbatorit Pastile la date diferite. Anul
2001 ar putea insa pune punct definitiv acestei situatii. Totul depinde de hotaririle
viitorului mare sinod al Ortodoxiei (aflat inca in faza de pregatire), existind deja din
partea catolicilor si a protestantilor un acord de principiu in acest sens. Practic, ar fi
pentru prima oara in istoria crestinismului cind toate Bisericile ar praznui, de comun
acord, Invierea lui Hristos la o aceeasi data.

Pastile evreiesc
Termenul ebraic de Pasti (Pesah) a trecut in vocabularul crestin pentru ca patimile,
moartea si Invierea Domnului au coincis cu Pastile evreilor din anul 33; obiectul sau
motivul Pastilor crestine este insa cu totul altul decit al Pastilor evreilor, intre vechea
sarbatoare iudaica si cea crestina nefiind alta legatura decit una de nume si de coincidenta
cronologica. Cuvintul Pesah (= trecere) este mostenit de evrei de la egipteni, dar provine
in limba romana din forma bizantino-latina Paschae. Evreii numeau Pasti (Pascha) sau
sarbatoarea azimilor sarbatoarea lor anuala in amintirea trecerii prin Marea Rosie si a
eliberarii lor din robia Egiptului, care se praznuia la 14 Nisan (aprilie) si coincidea cu
prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara.

Pastile Crucii, Pastile Invierii

Dupa cum noteaza Pr.Prof.Dr. Ene Braniste in "Liturgica generala", numirea de Pasti a
fost aplicata de primii crestini comemorarii anuale a Cinei celei de taina, care avea loc in
seara zilei de 13 Nisan sau in Joia dinaintea Duminicii Invierii. Ea consta dintr-o masa
rituala, care imita Cina la care au participat apostolii si Hristos, si era insotita de serviciul
Sfintei Impartasanii. La primii crestini, recrutati dintre evrei, aceasta celebrare a Cinei se
substituia vechii mese pascale evreiesti din seara zilei de 14 Nisan, masa care, la inceput,
purta, doar ea, denumirea de Pasti in sensul propriu al cuvintului. Si precum la evrei
aceasta numire s-a aplicat mai tirziu la intreaga sarbatoare a azimilor, care tinea sapte zile
(14 Nisan seara - 21 Nisan seara), tot asa si la crestini ea a trecut de la comemorarea
Sfintei Cine la aceea a mortii si a Invierii Domnului.
Mai tirziu, in primele trei-patru veacuri se vor praznui Pastile Crucii, (comemorarea
Patimilor lui Hristos) si Pastile Invierii (sarbatorirea Invierii Domnului). Pentru ca
agapele crestine intrerupeau postul ce se tinea inainte de sarbatorirea Invierii (astazi
Postul Mare) comemorarea Cinei de taina prin mesele rituale din seara zilei de 13 Nisan a
fost treptat-treptat inlaturata. Cina domneasca se praznuieste astazi in Joia Mare din
Saptamina Patimilor, dar diferit de modul in care o serbau primii crestini.

Primele controverse
Daca Pastile a fost praznuit inca de la inceput in toata lumea crestina, au existat in
Biserica veche mari diferente regionale in ceea ce priveste data sarbatoririi. Astfel,
crestinii din partile Siriei si ale Asiei Mici, urmind o traditie mostenita - considerau ei -
de la Sfintii Apostoli Ioan si Filip, aveau in vedere ziua anuala sau lunara si serbau intii
moartea Domnului (Pastile Crucii) la 14 Nisan, apoi Invierea (Pastile Invierii) la 16
Nisan, indiferent de ziua saptaminala in care ar fi cazut aceste date. Partizanii acestei
practici iudaizante se numeau Quartodecimani (de la quartodecima = a paisprezecea zi),
fiindca serbau Pastile la 14 Nisan (aprilie), adica odata cu evreii.
Dar cei mai multi crestini, si anume cei din partile Apusului, din Egipt, din Grecia si din
Palestina, aveau ca reper ziua saptaminala, sarbatorind Pastile in aceeasi zi din saptamina
in care a murit si a inviat Domnul. Ei sarbatoreau, urmind o traditie lasata de Sfintii
Apostoli Petru si Pavel, moartea Domnului totdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14
Nisan, numind-o Pastile Crucii, iar Invierea in Duminica urmatoare, care cadea dupa 14
Nisan sau dupa prima luna plina care urma echinoctiului de primavara, duminica pe care
o numeau Pastile Invierii.
Erau si crestini (prin Galia) care serbau Pastile la data fixa: la 25 martie sau chiar la 27
martie.

O solutie bazata pe calculul astronomic

Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastilor au dat nastere la serioase discutii si
controverse intre partizanii diferitelor practici, discutii care erau sa mearga uneori pina la
adevarate schisme sau rupturi intre unele Biserici, mai ales in cursul secolului II.
O prima uniformizare a datei serbarii Pastilor a incercat sa introduca in toata lumea
crestina Sinodul I ecumenic (desfasurat la Niceea, in 325, din initiativa imparatului
Constantin cel Mare). Parintii acestui sinod au adoptat pentru aceasta practica cea mai
generala, bazata pe calculul datei Pastilor la Alexandria, care se reducea la urmatoarele
norme:
1. Pastile se va serba totdeauna duminica;
2. aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de
primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data
Pastilor crestine);
3. cind 14 Nisan (sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara) cade duminica,
Pastile va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastile iudeilor,
dar nici inaintea acestuia.
Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastilor din fiecare an va fi calculata din vreme
de catre Patriarhia din Alexandria (unde stiinta astronomiei era in floare), iar aceasta o va
comunica, la timp, si celorlalte Biserici crestine.

De ce variaza anual data Pastilor

Data Pastilor crestine depinde deci de doua fenomene naturale (astronomice), dintre care
unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de
primavara, care cade totdeauna la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de
miscarea de rotatie a lunii in jurul pamintului (luna plina de dupa echinoctiul de
primavara, numita si luna plina pascala). Aceasta din urma face ca data Pastilor sa varieze
in fiecare an, caci luna plina pascala apare pe cer in unii ani mai aproape de echinoctiu, in
altii mai departe de el.
Data Pastilor poate varia intr-un interval de 35 de zile, intre 22 martie si 25 aprilie. Din
pricina echinoctiului de primavara, care nu era fixat pretutindeni la aceeasi data, si din
pricina imperfectiunilor fatale legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian,
nici dupa Sinodul din Niceea n-au incetat deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii
crestine, in ceea ce priveste data serbarii Pastilor.

Efectele indreptarii calendarului

Calendarul iulian adoptat de romani facea ca intre anul calendaristic si cel astronomic sa
existe o diferenta (ce se cumula de la an la an) de 11 minute si 14 secunde. Papa Grigorie
al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a indreptat pe 24 februarie 1582
calendarul, suprimind cele 10 zile cu care ramasese in urma anul calendaristic (5-14
octombrie) si restabilind echinoctiul de primavara la 21 martie. Calendarul gregorian a
fost acceptat apoi, treptat, de toate tarile occidentale, Biserica Ortodoxa Romana
adoptindu-l in 1924 (statul roman il adoptase din 1919).
Crestinatatea ortodoxa s-a impartit, incepind cu anul 1924, in doua, in ceea ce priveste
data sarbatoririi Pastilor: Bisericile ramase la calendarul neindreptat (numite si stiliste sau
de stil vechi) au continuat sa serbeze Pastile dupa Pascalia veche, gresita, a calendarului
iulian, pe cind Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au sarbatorit citiva ani (intre
1924-1927) Pastile pe stilul nou (in general la aceleasi date cu apusenii). Ca sa se inlature
insa dezacordul acesta suparator dintre diferitele Biserici ortodoxe si pentru a se stabili
unanimitate in toata Ortodoxia - cel putin in ceea ce priveste data celei mai mari sarbatori
crestine -, Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au stabilit (incepind cu anul
1927), prin consens general, ca Pastile sa fie praznuit in toata crestinatatea ortodoxa dupa
Pascalia stilului vechi, adica odata cu Bisericile ramase la calendarul neindreptat. Aceasta
hotarire a fost intarita si de Consfatuirea interortodoxa de la Moscova din iulie 1948.
Dar, desi toti credinciosii sarbatoresc Invierea in aceeasi duminica, ea e marcata diferit in
cele doua calendare intrebuintate azi in crestinatatea ortodoxa, din pricina celor 13 zile cu
care calendarul neindreptat a ramas in urma fata de cel indreptat. Daca, de exemplu,
Pastile cade la 22 martie pe stil vechi, acea zi corespunde in calendarul indreptat cu 4
aprilie (22 martie ^ 13 zile). De aceea, in actuala situatie, Bisericile ortodoxe care au
adoptat reforma calendaristica din 1924 (intre care si cea romana) serbeaza de fapt Pastile
intre 4 aprilie (data cea mai timpurie) si 8 mai (data cea mai tirzie a Pastilor).

2001 - anul in care toti crestinii vor sarbatori Pastile pe 15 aprilie

Crestinii catolici si majoritatea celor protestanti sarbatoresc Pastile conform calendarului

gregorian, iar cei ortodocsi conform calendarului iulian. Viitorul mare sinod ortodox are
insa in vedere posibilitatea ca Pastile sa fie sarbatorit la o data comuna incepind cu anul
2001. Extrem de favorabil acestui lucru este si faptul ca oricum, chiar si dupa metodele
de calcul actuale folosite de Biserici, pentru 2001 rezulta o data comuna: 15 aprilie.
Conform unei solutii propuse de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), problema nu
poate fi rezolvata decit prin aplicarea fidela a principiului formulat de Sinodul I
Ecumenic din 325 cu privire la data pascala. Thomas Fritzgerald, preot ortodox si director
al Unitatii I din cadrul CEB, considera ca deosebirile privind data Pastilor constituie "un
scandal intern" pentru religia crestina si de aceea trebuie continuate demersurile pentru
rezolvare: "Nu este deloc usor, insa cel putin exista o sensibilizare in legatura cu aceasta
problema. Este preferabil sa avem o celebrare unica a Invierii Domnului, marea
sarbatoare a Bisericii, sarbatoare a reconcilierii si unitatii, decit sa avem mai multe date
pentru acelasi eveniment".

Sfinta Lumina de la Ierusalim

Una dintre putinele minuni care au loc, in fiecare an, in zilele noastre este aceea a aratarii
Sfintei Lumini la Sfintul Mormint in noaptea de Inviere, adica a acelei lumini neaprinse
de mina omeneasca. Asupra acestui lucru exista numeroase marturii, sute si sute de
credinciosi fiind prezenti in momentul cind, in noaptea Invierii lui Hristos, lumineaza pe
pamint pentru citeva clipe un foc nematerial, o lumina care poate fi tinuta in mina fara a
te arde.

Procesiunea este mareata. Patriarhul cu tot sinodul, arhimandritii, staretii manastirilor din
Palestina, monahi si frati, toata Fratia Sfintului Mormint, la care se adauga si pelerinii
clerici, stau însiruiti pe doua rinduri într-o ordine desavirsita. Apoi merg de la altarul
Bisericii Învierii spre Sfintul Mormint, în sunete de clopot si toaca, împletite cu glasurile
neîntrecute ale slujitorilor. Intreg vazduhul este numai sunet si cintare. Procesiunea se
face fara luminari si în toata biserica nu se afla nici o candela sau luminare aprinsa.
Sa ne închipuim aceasta mareata priveliste. De jur împrejurul Sfintului Mormint, lumea
de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuita peste tot si la toate nivelele unde se poate
sta, pina sus la uriasa cupola de deasupra. Toti tin în miini buchetele de luminari, cite
treizeci si trei, dupa numarul anilor pamintesti ai Mintuitorului, si, cu privirile atintite
spre Sfintul Mormint, sint într-o încordata asteptare. Procesiunea slujitorilor înconjura de
trei ori Sfintul Mormint si cele doua capete ale sirului se ajung înfasurindu-l ca o uriasa
panglica vie.
Privindu-i, gindul se duce la hora cosmica a astrilor si a atomilor, în rotirea lor neobosita.
Ceea ce simbolizeaza aceia, aici se petrece aievea: Dumnezeu este centrul existentei,
toata faptura se roteste în jurul lui Hristos, prin Care toate viaza si se misca. Parca deja a
început maretul ospat de nunta al Mirelui Hristos precum zice Biserica: "Mire Hristoase,
Care esti mai frumos decit toti fii oamenilor, Care ne-ai chemat la ospatul cel
duhovnicesc al nuntii tale". Chipurile luminoase ale slujitorilor, tineri si cu trasaturi
îngeresti, preînchipuiesc multimea tinerilor în haine albe din jurul tronului Mielului, din
Apocalipsa, iar cintarea lor este barbateasca si plina de frumusete.
Mormintul Domnului este pecetluit de cu seara: "Lumina era în intuneric, dar intunericul
nu a cuprins-o". Dupa a treia înconjurare se despecetluieste usa. Patriarhul intra înlauntru,
aduna cu miinile vata de pe lespedea Sfintului Mormint (care era dinainte asezata acolo),
si care se aprinde acum cu o lumina fosforescenta, care nu arde si iese cu ea afara la
multime... Un strigat de uimire cutremura toata biserica si ropotele de aplauze ale unei
nestavilite bucurii umplu vazduhul. Minunea s-a mai petrecut o data. Toata lumea se
înghesuie sa-si aprinda buchetul de luminari de la Sfinta Lumina si în citeva clipe
întreaga biserica este o mare de foc. "Acum toate s-au umplut de lumina, si cerul si
pamintul".
Pastile este sarbatoarea luminii, a biruintei, a bucuriei si totodata inaugurare, început al
împaratiei celei vesnice. Asa cum pe Tabor Domnul si-a aratat o clipa ucenicilor slava Sa,
tot asa si acum, la Sfintul Mormint prin Sfinta Lumina, Hristos Cel înviat straluceste o
raza a slavei Sale peste cei adunati la ospatul cel de taina al Învierii Sale.
Dar totul dureaza doar citeva clipe; e o icoana, o arvuna numai si înca nu e bucuria cea
deplina. De aceea, în noaptea Învierii Biserica o va spune cu dorire: "O, Pastile cele mari
si preasfintite, Hristoase...! Daruieste-ni-le însa mai adevarat, in ziua cea neînserata a
Împaratiei Tale!"
Incetul cu incetul, entuziasmul se potoleste, lumea e fericita ca inca o data s-a invrednicit
sa primeasca Sfinta Lumina. La altarul Bisericii Invierii incepe citirea celor cincisprezece
paremii si se continua Sfinta Liturghie a Simbetei celei Mari, la care am avut marea
fericire sa slujesc si eu, nevrednicul, ca smerit pelerin la Sfintele Locuri din Tara Sfinta.
Dar, în jurul Sfintului Mormint, pina tirziu se vor împleti cu dangatul clopotelor ecourile
bucuriei pascale ale multimilor de credinciosi de toate confesiunile care s-au adunat la
dumnezeiescul ospat.

Folclor pascal
Pastele mic. A doua duminica dupa Paste, in duminica Tomii, in popor se crede ca este
Pastele mic sau Matcalaul. In aceasta zi exista obiceiul prin unele parti ca tinerii sa se
"lege frati". Aceasta se poate face "pe singe", "pe pai", "pe datul miinilor", "pe par" etc.
La "fratia" "pe par" cei doi (ce vor sa de vina frati sau surate unul cu altul) ingroapa cite
un fir de par, pe care si-l smulg din cap, intr-un loc stiut numai de ei doi.

Pastele blajinilor. In cele mai multe locuri, mai ales in nordul Moldovei, in duminica
Tomei se considera ca este Pastele blajinilor sau al Rohmanilor. Blajinii sint un popor
care traiesc departe pe un ostrov pe unde trece apa Simbetei sau chiar sub pamint, linga
rai. Ei ar fi cei care, atunci cind Moise a despartit Marea Rosie sa treaca evreii, n-au mai
apucat sa iasa. Acestia sint niste oamenii foarte evlaviosi si, evident, blajini. Rohmanii se
intilnesc cu femeile lor numai o data pe an, de Paste. Numai ca, ei nestiind sa calculeze
cind cade acesta, femeile romanilor arunca coji de oua rosii in riuri pentru a le da de veste
ca e Pastele.

Pastele cailor. In popor expresia "la Pastele cailor" nu avea intelesul pe care l-a capatat in
zilele noastre, si anume cel de "niciodata", ci insemna "alta data" sau "foarte rar". Se
spune ca, atunci cind Maica Domnului l-a nascut pe Iisus in iesle, pe cit de linistiti erau
boii, pe atit de galagiosi erau caii. De aceea Maica Precista le-a harazit sa nu se sature de
mincare decit o data pe an, la Inaltare. Atunci este Pastele lor.

Obiceiuri si simboluri de Pasti

Luminarea de Inviere. In noaptea de Inviere multime mare de popor vine la biserica.
Fiecare credincios poarta in mina o luminare, pe care o va aprinde din lumina adusa de
preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta luminare este simbolul Invierii, al biruintei
vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Multi pastreaza
restul de luminare ramasa nearsa dupa slujba si o aprind in cursul anului in cazul in care
au un mare necaz in casa. La sfirsitul alujbei, preotul imparte tuturor sfintele pasti, adica
piine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma.

Ouale rosii. Ouale simbolizeaza mormintul purtator de viata al Domnului nostru Iisus
Hristos, care s-a deschis la Invierea Sa din morti. De aceea, cind sparg ouale prin
ciocnire, dar si cind se intilnesc unii cu altii, crestinii isi spun: "Hristos a inviat! Adevarat
a inviat!". Aceste formule se folosesc numai patruzeci de zile, pina la Inaltarea Domnului.
Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza singele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru
mintuirea lumii. Ciocnitul oualelor se face "cap" la "cap" si "dos" la "dos". Exista
credinta ca cei care ciocnesc se intilnesc pe lumea cealalta. Cel care sparge oul celuilalt
are voie sa i-l ia. Daca acesta refuza, se spune ca il va minca pe lumea cealalta stricat si
uns cu pacura.
Ouale pot avea si diferite "modele", pot fi pictate. In functie de zona in care se fac ele se
numesc oua incondeiate, inchistrate, muncite, picate (cu ceara) etc. Ouale muncite nu se
dau de pomana caci nu le primeste Dumnezeu.
Legendele despre ouale rosii sint numeroase. Intr-o serie din ele, Maica Domnului,
haituita, fie face oua rosii pe care le arunca in spate pentru a-i deruta pe urmaritori, fie
transforma pietrele pe care le aruncau acestia in oua rosii. Alta legenda povesteste ca, la
rastignirea lui Hristos, Sfinta Maria pune un cos de oua sub cruce ca sa-i imbuneze pe
soldati, iar aceasta sint inrosite de singele Mintuitorului. O alta legenda povesteste ca
vestea Invierii lui Iisus a fost primita cu neincredere de unii. O precupeata care vindea
oua in piata a zis: atunci voi crede cind ouale se vor rosi. Si asa s-a intimplat!

Pasca. Se coace de catre gospodinele crestine numai o data pe an, de Sfintele Pasti. Ea are
o forma rotunda pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avind la
mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit. In momentul in care se
pune in cuptor, femeile de la tara fac semnul crucii cu lopata pe peretii cuptorului,
spunind: "Cruce-n casa,/ Cruce-n piatra,/ Dumnezeu cu noi la masa,/ Maica Precista pe
fereastra".
Despre originea pascai exista o legenda care spune ca, in timp ce predica impreuna cu
apostolii, Iisus a gazduit la un om foarte primitor care le-a pus in traista, la plecare, piine
pentru drum fara stirea lor. Intrebindu-l pe Hristos cind va fi pastele, Mintuitorul le-a spus
ca atunci cind vor gasi piine in traista. Cautind apostolii au gasit in traista ce le pusese
acel om. De atunci fac femeile pasca.

Mielul. Dupa traditie, in familiile crestine se maninca in zilele de Pasti carne de miel.
Mielul il simbolizeaza pe Mintuitorul nostru Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru pacatele
lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat.

Stiri
Controale inainte de Pasti, pentru prevenirea toxiinfectiilor

Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA)

va face in perioada premergatoare Pastelui controale in toate pietele agro-
alimentare, in unitatile de taiere, procesare, depozitare, transport, valorificare si de
alimentatie publica. Conducerea ANSVSA a dispus intensificarea actiunilor de
supraveghere sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor in scopul prevenirii
aparitiei toxiinfectiilor alimentare in perioada Pastelui, cand, in mod traditional,
consumul de alimente creste considerabil. Totodata, targurile de animale sau
punctele de sacrificare a mieilor, organizate de catre administratia pietelor sau
targurilor, cu aprobarea primariilor si avizul directiilor sanitar-veterinare, vor fi
supravegheate pe toata durata functionarii acestora. Produsele alimentare care nu se
incadreaza in parametrii de salubritate stabiliti de legislatia in vigoare vor fi retrase
de la comercializare, iar comerciantii acestora vor fi sanctionati. Si inspectorii
Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) vor verifica, in perioada
premergatoare sarbatorilor pascale, comerciantii de produse alimentare si
nealimentare. In alta ordine de idei, reprezentantii DSVSA au efectuat, in martie, un
numar de 218 de controale si au aplicat amenzi in valoare de peste 6.000 de lei. In
urma verificarilor, echipele de control au confiscat peste 4 tone de carne si produse
din carne si 2 kilograme de produse lactate, aflate la limita termenului de valabilitate.
Medicii veterinari au aplicat 7 sanctiuni contraventionale, in valoare totala de 6.000
de lei si au dispus 6 avertismente. Din cauza neregulilor constatate, au fost inchise 3
depozite alimentare, 2 brutarii, 2 carmangerii si o patiserie.

De Pasti pe litoral la vecinii bulgari

Desi hotelierii bulgari au majorat tarifele cu pana la 20%, peste 1.800 de turisti romani
si-au rezervat deja locuri pentru petrecerea sarbatorilor de Pasti. Romanii incearca sa
recupereze diferentele inregistrate fata de hotelierii vecini prin preturi aproape duble,
dar si cu hoteluri deschise din luna aprilie.

Agentiile de turism care vand romanilor pachete turistice pentru Bulgaria au inceput sa aleaga
turistii pe care ii trimit in vacanta, deoarece hotelierii bulgari s-au plans de comportamentul unor
romani.

“De Pasti, anul acesta vor merge in Bulgaria cam tot atatia turisti romani ca si anul trecut, daca nu
chiar mai putini. Din cauza catorva romani mai rai, care nu au avut un comportament impecabil in
vacanta, bulgarii au marit preturile cu circa 20% la pachetele turistice, astfel incat sa nu mai poata
ajunge pe litoralul bulgaresc oricine. Sunt hoteluri de trei stele care practica tarife asemanatoare
celor de pe litoralul romanesc. Exista o diferenta fundamentala intre partea de nord si cea de sud a
litoralului bulgar. Nordul este foarte comercial, hotelurile au angajati romani sau vorbitori de limba
romana, iar administratorii iau ca reper litoralul romanesc, motiv pentru care cresc tarifele periodic.
Sudul litoralului bulgar este mai departat de Romania, insa are conservate obiectivele istorice, iar
hotelurile si atmosfera este de lux”, a precizat Corina Hinkov, directorul agentiei de turism Balkan Air
Travel.

TARIFE. In statiunea Albena, la Hotel Ralitsza Superior, de patru stele, cu servicii all inclusiv,
cazarea in camera dubla costa 34 de euro de persoana si 46 de euro pentru cazare in camera single,
tarifele fiind valabile pentru minimum trei nopti cazare. Daca se sta mai putine nopti tariful se
majoreaza cu 15%.

Tot in statiunea Albena, la hotel Dobrogea, de patru stele, all inclusiv, tariful este de 24 de euro de
persoana pentru cazare in ca-mera dubla si 34 de euro pentru cazare in camera single. Tarifele
practicate de hotelierii de pe litoralul romanesc sunt aproape duble fata de cele practicate de cei
bulgari.
“Pentru vara aceasta hotelierii de pe litoralul romanesc au anuntat o majorare a tarifelor cu circa
8%-10% fata de cele practicate anul trecut. Un lucru bun este faptul ca exista o creste anuala
aproape constanta”, a declarat Daniel Vasilescu, presedintele Federatiei Patronatelor din Turismul
Romanesc. Asfel, un pachet turistic ce cuprinde doua opti cazare cu mic dejun inclus, la hotelul
Europa, de patru stele, de pe litoral costa 450 de lei (121 de euro) de persoana, cazare in camera
dubla, 630 de lei (170 de euro), cazare in single si 520 de lei (140 de euro) de persoana, cazare in
apartament. Pentru trei nopti, tarifele variaza de la 690 de lei la 810 lei. Copiii cu varsta pana la 12
ani nu platesc cazarea, insa pentru al doilea copil se percepe un tarif 50% din tarif/loc.

TURISTI. Chiar daca tarifele la bulgari au crescut cu 20%, tot sunt mai mici decat cele practicate de
hotelierii romani. “Anul acesta rezervarile pentru litoralalul bulgaresc au inceput sa se faca de la
sfarsitul lunii ianuarie, fata de anii trecuti cand rezervarile se faceau mai tarziu, incepand cu luna
martie”, a explicat Corina Hinkov. De aceeasi parere sunt si reprezentantii agentiilor de turism din
Romania.

“Numarul turistilor romani care vor pleca in Bulgaria anul acesta cu ocazia sarbatorilor de Pasti nu va
urca foarte mult, e posibil chiar sa stagneze”, a declarat Traian Badulescu, purtatorul de cuvant al
Asociatiei Nationale a Agentiilor din Turism. Recent, reprezentantii statiunii Albena au precizat ca
aproximativ 1.800 de turisti romani au rezervat camere de hotel pentru sarbatorile de Paste. In
2007, circa 30.000 de romani au vizitat Bulgaria, din care 30% au practiat turismul de weekend sau
de shopping. “Numarul turistilor romani care vor merge in vacanta in Bulgaria va creste cu circa 5%-
10% fata de anul trecut”, a explicat Hinkov.

Ofensiva

Unii hotelieri de pe litoralul romanesc au pregatit oferte speciale pentru inceputul lunii aprilie, atunci
cand in capitala are loc summit-ul NATO, iar bugetarii au cateva zile libere. De regula, sezonul estival
se deschide la 1 Mai. “Unii hotelieri de pe litoral au o oferta buna pentru vremea asta, adica pentru
inceputul lunii aprilie. Acestia spera ca bucurestenii sa mearga intr-un week-end prelungit pe litoral.
Cea care va decide ce se va intampla in perioada summit-ului este vremea, care daca este buna s-ar
putea ca hotelierii sa se bucure, insa daca va fi vreme rea, inchisa sau va ploua, totul a fost in
zadar”, a explicat Daniel Vasilescu, presedintele Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc.