Liberalism si democratie

- Norberto Bobbio apartine familiei politice si intelectuale a stangii democratice europene interbelice si calitatea lui de baza ce reiese din operele sale este consecventa - Pt liberalism, diferentele sociale si economice nu sunt un rau in sine, ci semnul unei societati care functioneaza, al unei activitati economice sanatoase. - Potrivit lui Bobbio, libertatea si egalitatea sunt, fiecare in parte, valorile central ale liberalismului, si respectiv, democratiei. Liberalismul este mai egraba o linie majora a gandirii politice, in timp ce democratia este o metoda de guvernare. Liberalismul are in vedere ingradirea puterii in scopul promovarii individului, iar democratia promoveaza individual prin largirea accesului la putere. - Privite istoric, lib. si dem. Sunt procese antitetice: lib isi propune ca tinta limitarea drastica a domeniului de exercitiu al puterii, in schimb democratia vizeaza permanenta extindere a acestui domeniu, pana la complete sa suprapunere cu scoietatea. - Si lib si dem. Au ca punct de plecare o conceptie individualista asupra societatii, cu singura, dar complicata deosebire ca nu concep individul in acelasi mod. - De regula, lib. valorizeaza individul sub specia libertatii si a singularitatii destinului, pe cand democratia isi reprezinta individual sub specia egalitatii si a destinului solidar. - In acceptia sa cea mai comuna, prin liberalism se intelege o conceptie despre stat, conform careia statul are puteri si functii limitate; ca atare el se opune statului absolute. Prin democratie, se intelege una din numeroasele forme de guvernare, si anume aceea in care puterea se afla nu in mainile unuia sau ale catorva, ci in mainile tuturor, sau mai bine zis, ale majoritatii; ca atare, ea se opune formelor autocratice de guvernare, ca monarhia sau oligarhia. - Antiteza dintre lib si democratie - Este vorba pe de o parte de exigenta de a limita puterea, iar pe de alta parte, de exigent e a o imparti. Anticii scria Benjamin Constant urmareau o impartire

a puterii sociale intre toti cetatenii. Asta numeau ei libertate. Modernii urmaresc securitatea posesiunilor private; ei numesc libertate garantiile acordate prin intermediul unor institutii, acestor posesiuni private Premisa filosofica esentiala a statului liberal o constituie doctrina drepturilor omului, care afirma ca omul, toti oamenii fara discriminare, au in mod natural, anumite drepturi fundamentale, ca dr la viata, la libertate, la siguranta, la fericire, dr pe care statul treb sa le respecte sis a le garanteze impotriva oricarei posibile incalcari din partea alctuiva. Dreptul natural, ca doctrina conform careia exista legi care nu sunt datorate vointei umane, si care, preced formarea oricarui grup social Locke, unu dintre oarintii liberalismului modern, pleaca de la starea de natura descrisa ca o stare de libertate perfecta si de egalitate guvernata de o lege de natura, care ii invata pe toti oamenii care vor sa o consulte ca, fiind toti egali si independent, nimeni nu treb sa dauneze vietii, sanatatii, libertatii sau bunurilor altora Dpdv istoric, statul liberal apare printr-o eroziune continua si progresiva a puterii absolute a regelui si in per istorice de criza mai acuta, printr-o rupture revolutionara. Dpdv rational, statul liberal este explciat ca rezultat al unui accord intre inidvizi care sunt liberi in starea initiala si care convin la stabilirea obligatiilor strict necesare pt o convietuire stabile si pasnica Afirmarea dr naturale si contractualismul sunt strans legate Fara individualism, nu exista liberalism Liberalismul este o doctrina a statului limitat, fie in privinta puterii, fie in privinta functiilor sale Pt a desemna primul caz, Notiunea curenta folosita este statul de drept, iar pt a desemna cel de-al doilea caz este stat minimal Lib. concepe statul atat ca stat de drept cat si ca stat minimal Statul liberal se afirma in lupta impotriva statului absolut, in apararea statului de drept si imp statului maximal, in apararea statului minimal Din statul de drept fac parte toate acele mecanisme constitutionale care impiedica exercitiul aritrar si ilegitim al puterii si impieidca sau descurajeaza abuzul acesteia sau exercitiul sau illegal: controlul puterii executive de catre puterea legislative sau controlul guvernului de catre parlament, o autonomie

relativa a tuturor formelor si nivelurilor guvernarii locale fata de guvernarea central Dpdv al individului, din acre se pune pb liberalismului, statul e vazut ca un rau necesar: fiind un rau, chiar daca necesar, statul treb sa intervina cat mai putin posibil in sfera de actiune a indivizilor. Si la Kant si la Smith, doctrina limitelor, indatoririlor statului se bazeaza pe primatul libertatii individului fata de puterea suverana si, in consecinta, pe subordonarea sarcinilor suveranului, drepturilor sau intereselor individului Tema libertatii individuale ca unic obiectiv al statului si cea a statului ca mijloc si nu ca scop in sine Lib., ca teorie a statului, este modern, in vreme ce democratia, ca forma de guvernare este antica; dem. Este definite ca guvernare a celor multi, a majoritatii sau a celor saraci, o guvernare a poporului. In sensul lor larg, cand se extind la sfera economica, lib si egalitatea sunt valori anititetice, in sensul ca nu se poate actualiza pe deplin una dintre ele, fara limitarea sensibila a celeilalte: o societate liberala si de liber schimb este inevitabil inegalitara; tot astfel, o societate egalitara este in mod inevitabil neliberala. Conceptia liberala este individualista, conflictuala si pluralista, in timp ce conceptia egalitara este totalizanta, armonioasa si monista Pt liberal, principalul obiectiv este expansiunea personalitatii individuale, chiar daca dezvoltarea personalitatii mai bogate si inzestrate se poate face in dtreimentul dezvoltarii personalitatii mai sarace si mai putin inzestrate; pt egalitar, princ obiectiv este dezv comunitatii in ansamblul ei, chiar cu pretul reducerii sferei de libertate a particularilor Sg forma de egalitate care este compatibila cu libertatea este egalitatea in libertate: ceea ce inseamna ca oricine treb sa se bucure de o libertate compatibila cu lib celuilalt si sa poate face tot cea ce nu lezeaza egala libertate a celorlalti. Aceasta forma de egalitate a inspirat 2 principii fundamentale care au fost enuntate in norme constitutionale: egalitatea in fata legii si egalitatea in drepturi - lib si dem sunt destinate sa nu se intalneasca

- Lib este compatibil cu dem, dar democratia poate fi cons ca o dezv naturala a statului liberal, insa doar daca ea nu este privita din perspec idealului sau egalitar, ci din perspec formulei sale politice, care este suveranitatea populara - S-a ajuns la o asemenea interdependenta intre cele doua, incat, daca la inceput s-au putut forma state liberale care nu erau democratice, astazi, nu ar mai putea fi concepute state liberale nedemocratice, si nici state democratice, care sa nu fie si liberale. Astazi, metoda democratic este necesara pt pastrarea dr fundamentale ale persoanei, care stau la baza statului liberal. Pastrarea acetsor drepturi este necesara pt o functionare corecta a metodei democratice. - Idealurile liberale si metoda democratic s-au intrepatruns in asa masura In evolutia lor incat, astazi, numai statele care au luat fiinta prin revolutii liberale sunt democratice si numai statele democratice protejeaza dr omului; toate statele autoritare din lume sunt deopotriva antiliberale si antidemocratice - Legatura reciproca dintre liberalism si democratie eszte posibila deoarece ambele au acelasi punct e plecare: individual - Intreaga istorie a gandirii politice este dominate de o mare dihotomie: organicism si individualism(atomism). Cu aproximatie, organicismul este antic, iar individualismul modern - In vreme ce organicismul cons statul ca un imens copr alc din part ice contribuie, fiecare dupa propria destinatie impreuna cu toate celelalte la viata intregului, fara sa atribuie totusi nicio autonomie indivizilor particulari ; individualismul cons statul ca un ansamblu de indivizi si ca un rez al activitatii lor si al raporturilor pe care le stabilesc intre ei. Principiul constitutive al oragnicismului a fost formulta o data pt totdeauna de Aristotel, in primele pag ale Politicii. Pt a gasi o teorie individualista complete, este nevoie sa ajungem pana la Hobbes, care porneste de la ipoteza unei stari de natura in care exista numai indivizi separate unii de altii de pasiunile si intersele lor contradictorii si constransi sa se reuneasca de comuna cord intr-o societate politica pt a evita dsitrugerea reciproca - Atat individualismul liberal cat si cel democratic iau nastere in opzitie cu diferitele forme de organicism, prin intermediul a 2 procede diferite: prin perimarea totalitatii si prin dizolvarea interna a unitatii globale compacte. - De-a lungul sec al XIX, procesul de liberalizare si cel de democratizare au continuat sa se dezvolte cand impreuna, cand separate, dupa cum extinderea

sufragiului era cons o integrare necesara a statului liberal sau un obstacol in calea dezvoltarii lui, o crestere sau o diminuare a libertatii. - Raportul dintre liberalism si democratie poate fi: a. Lib si idem sunt compatibile si deci compozabile, in sensul ca poate exista un stat liberal si democratic fara a se exclude, insa in acest fel un stat liberal si nedemocratic sau un stat democratic si neoliberal rap de posibilitate b. Lib si democratia sunt opuse, in sensul ca dem dusa pana la consecintele sale extreme sfarseste prin a distruge statul liberal rap de imposibilitate c. Lib s idem sut legate in mod necesar, in sensul ca numai dem este in masura sa realizeze pe deplin idealurile liberale si numai statul liberal poate fi conditiia actualizarii democratiei rap de necesitate Tirania majoritatii - Cele doua aripi ale liberalismului European, cea conservatoare si cea radical sunt f bine reprezentate de 2 autori liberali majori din sec trecut, si anume: Alexis de Toqueville si John Stuart Mill. In ciuda diferentelor de traditie, cultura si temperament, opera lor repr intrutotul ceea ce era comun in cele 2 traditii princ ale gandirii liberale europene, cea engleza sic ea franceza - Toqueville a fost mai degraba liberal si nu democrat. Era ferm convins ca lib religioasa si morala, mai mult decat cea economica, repr baza oricarei vieti civile. Toata viata a fost muncit de intrebarea daca va putea supravietui libertatea in societatatea dmocratica si cum? In limbajul lui Toqueville, democratie inseamna pe de o parte acea forma de guvernare in care toti participa la lucrul public si care e contrariu aristocratiei sip e de alta parte, societatea care se inspira din idelaul de egalitate si care va sfarsi prin a inghiti societatile traditionale fondate pe o ordine ierarhica de neschimbat. Amenintarea la adresa democratiei ca forma de guvernare etse pt Toqueville ca de altfel si pt Mill tirania majoritatii: pericolul ca democratia sa evolueze ca o actualizare progresiva a idealului egalitar este nivelarea, care conduce la despotism. Privind democratia ca pe o exaltare a valorii de egalitate, poilice si sociale, Toqueville se dovedeste a fi adesea un autor liberal si nu unul democrat. El aseaza lib individului inaintea egalitatii sociale avand convingerea ca poparele democratice nu traiesc pt egalitate, astfel incat, chiar daca vor egalitate in libertate, ele vor vrea, atunci cand nu o pot obtine pe aceasta si egalitatea in sclavie.

- Tirania majoritatii este un principiu care acorda mai multa importanta fortei numarului decat individualitatii particulare. mai multi oameni la un loc sunt mai luminati si mai intelepti decat unul singur, numarul prevaland asupra calitatii. - Pt un liberal ca Toqueville, puterea este mereu nefasta. Pb politica prin excelenta este cea relative nu atat la cine detine puterea, cat la modul in care este controlata si limitat aceasta. - Cand se acorda unei puteri oarecare, indif ca este vb de un rege sau un popor, de o democratie sau de o aristocratie, dr si posibilitatea de a face orice = germenele tiraniei - Toqueville simtea totala nepotrivire intre idealul liberal, pt care ceea ce conteaza este independeta persoane in sfera morala si sentimental si idealul egalitar, care vrea o societate compusa din indivizi asemanatori in privinta aspiratiilor, a gusturilor, a nevoilor si a conditiilor

- Spre deosebire de Toqueville, Millera si liberal si democrat: el cons democratia ca o edzvoltare fireasca si consecventa a principiilor liberale. - Mill este un utilitarist declarat si convins; Mill intelegea fericirea ca placer, ca absenta a durerii. De altfel, utilitarismul este preocupat nu de utilitatea individului separata de cea a altor indivizi, ce de utilitate sociala - La fel ca si Toqueville, Mill se temea de tirania majoritatii si o cons unul dintre pericolele de care societatea treb sa se pazeasca - Cea mai buna forma de guvernare este democratia reprezentativa care constituie urmarea naturala a unui stat care vrea sa asigure cetatenilor sai libertatea maxima\ - Cea mai buna guvernare libera este cea in care toti participa la beneficiul libertatii. Unul dintre remediile ce pot fi aduse tiraniie majoritatii este ca la alegeri sa participe si clasele populare. Participarea la vot are o mare putere educative - In afara de cei care dau faliment, si de debitorii periculosi, Mill ii exclude de le dreptul de vot pe analfabeti si pe cersetori. Mill este favorabil votului feminine. Femeile au mai mare nevoie de vot decat barbatii, intrucat, fiind mai slabe dpdv fizic, ele depind pt protectia lor de societate si de lege.

- Al doilea remediu impotriva tiraniie majoritatii consta pt Mill intr-o schimbare a sistemului electoral, adica in trecerea de la sistemul majoritar la sist proportional. - Incepand cu cea de-a doua jumatate a sec trecut, a avut loc intrarea pe scena politica a miscarii muncitoresti, care s-a inspirat tot mai mult din doctrinele socialiste, opuse celor liberale, fara a refuza in schimb metoda democratic. - Exista un criteriu distinctive constant si determinant care separa doctrina socialista de toate celelalte: critica proprietatii private ca sursa princ a inegalitatii dintre oameni si eliminarea ei totala sau partial ca proiect al societatii viitoare. - In vreme ce raportul dintre liberalism si socialism a fost unul de opozitie neta, rap dintre socialism si democratie a fost mai degraba, inca de la inceput, unul de complementaritate, asa cum fusese pana atunci rap dintre democratie si liberalism. - Socialismul cons ca incompatibil cu liberalismul, nu era deloc incompatibil cu democratia. Pt a intari leg de compatibilitate dintre socialism si democratie, au fost avansate 2 teze: s-a afirmat ca procesul de democratizare ar fi produs constituirea unei societati socialiste, bazate pe transf institutiie proprietatii si pe colectivizarea princ mijloace de productie; in al doilea rand s-a avansat ideea ca numai odata cu constituirea soc socialiste s-ar fi consolidat si largit participarea politica si ar fi devenit posibila realizarea pe deplin a democratiei. Pe baza acestor 2 teze, rel indisolubila dintre democratie si socialism a fost infatisata din perspec princ curenteale socialismului ca o conditie necesara a constituirii soc socialiste, iar din perspec curentelor democratice ca o conditie a dezv democratiei insesi. - In favoarea superioritatii democratiei socialiste fata de cea liberala exista mai multe argumente: in vreme ce democratia liberala s-a nascut ca democratie reprezentativa, democratia socialista va fi o democratie directa , fara reprezentanti. In plus, in vreme ce in democratia liberal dr poporului de a participa direct sau indirect la deciziile politice nu este insotit de o distribuire mai echitabila a puterii economice, in democratia socialista aceasta distribuire mai echitabila devine unul dintre primele obiective ale schimbarii regimului

economic, realizand idealul ultimo al democratiei care este deplina egalitate intre oameni. Faptul ca miscari politice atat de diferite, precum cea liberala sic ea socialista au imbratisat idealul democratic, democratia este un fel de numitor comun al tuturor regimurilor care s-au dezvoltat in tari mai avansate dpdv economic si politic. Nu trebuie totusi sa credem ca notiunea de democratie a ramas aceeasi in trecerea de la democratia liberala la cea sociala. Dem sociala pretinde ca e superioara in rap cu cea liberal, fiindca a inserat propria declaratie de drepturi, dr sociale, care se adauga dr de libertate; fata de democratia socialista, in schimb, ea este numai o prima faza. Aparitia si raspandirea doctrinelor si miscarilor socialiste ca si alianta acestora cu partidele democratice au redeschis conflictul istoric dintre liberalism si democratie. Prin neoliberalism se intelege astazi in rpimul rand o dcotrina economica, consecventa, liberalismul politici fiind doar o modalitate de actualizare a acestuia, nu mereu necesara. Diferenta dintre cele 2 princiopii devine mai clara daca ne imaginam cui li se opun ele: democratia se opune guvernarii autoritare, iar lib. totalitarismului. Nucleul liberalismului classic: o teorie a limitelor puterilor statului, derivate din presupunerea drepturilor sau intereselor individului, precedente formarii puterii politice, dintre care nu poate lipsi dr la propr individuala. Lib. este doctrina statului minimal. Spre deosebire de anarhisti, pt care statul este raul absolute si deci treb eliminate, liberalii cred ca statul este tot un rau, dar unul necesar si de aceea el treb conservat intre anumite limite pe cai posibil restranse.

- 3 autori liberali: Pierre Manent, Karl Popper, Ludwig von Misses - Pierre Manent vedea in democratie un sistem care nu mai are absolute niciun concurent ideologic credibil . Devenita unica, democratia pare a pierde chiar calitatea de regim in masura in care acesta presupune multiplicitatea. - Dem este un mijloc prin care se incerca evitarea cu orice prt a tiraniei.

- Ludwig von Misses: dem si piata auin comun alegerea. Dar, in vreme ce alegerea democratic este un rara, desfasurata la interval precise determinate, alegerea consumatorului este cotidiana, orientata de preferinte si gusturi imposibil de reglementat. - Dem este schita imperfecta a alegerii zilnice. Dem nu mai este regim politic, ci religie; dem nu este regim politic, ci mijloc de a evita violenta; dem nu este regim politic, ci incarnarea imperfecta a pietei. - Dem. este o religie (Manent), un banal mijloc (Popper), o anticipare a pietei libere (Misses). - Solutia conservatoare afirma ca democratia ajunsa religie a unei vointe slabe, care se vrea pe sine se incoroneaza cu un discurs de tip istoric care treb sa evoce evolutia intelectuala a regimului numit democratie. Solutia socialdemocrata sustine ca dem. secreta un discurs in care este conditionata de recunoasterea erorii proiectului utopic. Sol libertariana vede in dem. acel popas intermediary al unei vointe tari a carei forta deplina s-a manifestat abia in piata libera - Stanga a fost intotdeauna progresista, a crezut in perfectibilitatea omului si a societatii, in timp ce dreapta a fost mai sceptica si a pus accentual pe ordine, a acceptat inegalitatilesi nu a redus gandirea politica la rationalismul exclusivist; pe plan economic, stanga a sustinut interesele muncitorilor si a preconizat interventia statului in mecanismul pietei, in timp ce dreapta a incurajat initiativa particulara si dezvoltarea economiei de piata. De la o vreme insa, stanga politica ainceput sa se combine cu dreapta economica, iar dreapta politica a acceptat principii din arsenalul stangii economice. - O definitie a democratiei: forma de guvernamant constituita din reguli care permit rezolvarea conflictelor sociale fara a fi nevoie sa se faca apel la violenta. - Distinctia stanga-dreapta se bazeaza pe distinctia intre sacru si profane, stanga inclinand de regula spre ateism.

Lutia Adrian Proiect Ideologii Politice