Simt c sunt ntre via i moarte.

Dac m aresteaz colonelul, sau dac fac cumva vreun gest de insubordonare, complic totul i niciodat nu voi putea afla adevrul. M prind n imposibilitate, ca acela care e czut n mlatin i cu ct m voi zbate, cu att voi cobor mai adnc. M gndesc la o ultim soluie. i spun colonelului c am bagajul la un prieten, ca s pot trece astfel pe la mine... Nu este exclus ca amantul femeii s fi i venit, crezndu-m plecat... i atunci totul gsete dezlegare. Dac nu-l gsesc acolo, cel puin s-i urlu ei c tiu tot, c, dac i nchipuie c i bat joc de mine, se neal, s-i spun c poate s plece, c adineauri am refuzat donaia pentru c tiam totul. S-o strng de gt i s-i rcnesc ct voi putea de ndrjit i exasperat: "tiam totul... tiu absolut totul". Cci, ntr-adevr, ceea ce m doare mai mult e gndul c ei socot c nu tiu nimic. Ca un resort mpins, strns la maximum, trebuie s izbucneasc tot ce am comprimat n mine. Umilin, nelinite i furie. Colonelul convine s treac pe la mine i eu strng, crispat, revolverul n buzunar.